Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 269/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 269/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 35778/212/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 269/C
Ședința publică din 21 mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. L.
JUDECĂTORI - M. G.
- Vanghelița T.
GREFIER - M. D.
Pe rol pronunțarea recursului civil declarat de recurentul reclamant G. V., cu domiciliul în C., .. 12, ., . civile nr. 56 din 07 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în răspundere contractuală, în contradictoriu cu intimatul pârât U. T., cu domiciliul în comuna Pecineaga, .. 6, județul C. și cu domiciliul procesual ales la S.C.A. „Frangeti, P. & G.”, în C., . nr. 60.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 13 mai 2013 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Completul de judecată, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 20 mai 2013 și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 21 mai 2013, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. cu nr._, reclamantul a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 170.000 lei.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat, in esența, că a împrumutat cu aceasta suma paratul, care refuza sa o restituie.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.992 si urm. Cod civil.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri. Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii.
In motivarea in fapt a întâmpinării paratul a arătat, in esența, ca nu datorează suma pretinsa, aceasta fiind achitata pentru stingerea unei datorii. In drept, paratul a invocat dispozițiile art.115 Cod civil.
Acțiunea a fost legal timbrata.
Prin sentința civilă nr._/19.06.2012 instanța a admis acțiunea și a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 170.000 lei reprezentând debit principal și a sumei de 5.016 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest fel, a reținut instanța de fond că reclamantul este beneficiarul unei creanțe certe, lichide si exigibile fata de pârât, întrucât suma pretinsa este datorata de către acesta, date fiind raporturile juridice dintre părți.
Creanța este certa, in sensul art. 379 al 3 C., întrucât existenta sa rezulta din extrasul de cont depus la dosar. De asemenea, primirea sumei prin virament bancar rezulta si din răspunsul dat de parat la interogatoriu. Susținerea paratului potrivit căreia suma a fost achitata pentru stingerea unei datorii a fost înlăturata, având in vedere ca nu se arata de unde provine aceasta datorie si ca nu s-a propus nicio proba in acest sens.
Creanța este lichida, potrivit art. 379 al 4 C.p.c., deoarece cuantumul ei este determinat prin aceleași înscrisuri.
Creanța este exigibila, scadenta obligației de plata fiind împlinită, cat timp nu s-a dovedit existenta unui termen scadent.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut recurentul că nu s-a făcut dovada, cu nici un mijloc de probă, a împrumutului dintre părți, iar soluția instanței de fond a fost bazată doar pe afirmațiile recurentului. Astfel, în ceea ce privește relația de prietenie afirmată de reclamant, susține recurentul că singura relație pe care o are cu acesta, este una de afaceri, astfel încât nu sunt aplicabile regulile probațiunii în cazul imposibilității morale de preconstituire a unui înscris. Pe cale de consecință, dovada împrumutului se poate face numai prin înscris, ori o atare dovadă nu a fost efectuată în cauză.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În ședința publică din data de 07.02.2013, față de valoarea obiectului litigiului și dispozițiile art. 282 indice 1 C.pr.civ. instanța a calificat drept apel calea de atac exercitată în cauză.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul C. a pronunțat decizia civilă nr. 56 din 7 februarie 2013, prin care a admis apelul declarat de apelantul pârât U. T. împotriva sentinței civile nr. 11.111/19 iunie 2010 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu reclamantul G. V..
A fost schimbată în tot sentința civilă apelată în sensul că a fost respinsă acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că dovada contractului de împrumut este supusă reguli generale, astfel încât (dacă valoarea bunului împrumutat depășește suma de 0,025 lei/RON (250 lei/ROL) potrivit Codului civil în vigoare la data introducerii acțiunii), dovada se face numai prin înscris autentic sau înscrisurile sub semnătură privată (art.1191 alin.1 cod civil) dovada cu martori fiind admisibilă în cazul în care împrumutatul consimte la aceasta sau dacă împrumutătorul dovedește că în momentul încheierii contractului a existat un caz de imposibilitate morală sau fizică de preconstituire a unui înscris doveditor.
În speță, nu a fost dovedită îndeplinirea nici uneia din condițiile impuse de lege.
Singurul înscris depus la dosarul cauzei este reprezentat de ordinul de plată din data de 29 aprilie 2008 ce atestă transferul unei sume de bani de la reclamant la pârât, reprezentând „avans de locuință” – fapt ce prezumă încheierea unui contract sau antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la locuință.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 56 din 7 februarie 2013 a declarat recurs reclamantul G. V., ca fiind nelegală și netemeinică.
Motivează recursul arătând că în baza relațiilor de prietenie i-a împrumutat pârâtului suma de 170.000, pe care i-a virat-o prin virament bancar în fata de 29 aprilie 2008 – considerându-l o persoană de bună credință.
S-a solicitat suma mai sus menționată, motivând că dorește să-și achiziționeze o locuință – și-i va restitui banii în câteva luni.
Pârâtul intimat la interogatoriu a recunoscut că a primit suma de 170.000 lei.
Din probele administrate în cauză a rezultat fără îndoială că se impunea încheierea unui contract, mai mult recurentul i-a virat banii prin ordin de plată și nu s-a gândit că pârâtul nu-i va restitui banii.
Acțiunea a fost introdusă cu puțin timp înainte de a se împlini termenul de prescripție.
Instanța de apel și-a motivat hotărârea, reținând că părțile trebuiau să încheie un contract de împrumut pentru a dovedi că reclamantul i-a împrumutat pârâtului suma de 170.000 lei.
Reclamantul susține că nu s-a încheiat un astfel de contract având în vedere relațiile de prietenie.
Instanța de apel a invocat prevederile art. 1191 cod civil – privitor la faptul că dovada contractului de împrumut este supusă regulilor generale – reguli care nu au fost respectate în prezenta cauză.
Recurentul precizează că suma împrumutată nu i-a fost restituită, motiv pentru care l-a acționat în judecată pe pârât.
Pentru cele menționate, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Analizând decizia recurată în baza motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele:
În mod corect Tribunalul C., soluționând apelul a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada că între părți s-a încheiat un contract de împrumut – al cărui obiect în constituie suma de 170.000 lei – sumă pe care reclamantul pretinde că i-a împrumutat-o pârâtului.
Existența acelui transfer bancar prin ordinul de față – făcut prin virament de către recurent către pârât – nu echivalează cu încheierea unui contract de împrumut și nici nu face dovada existenței unui astfel de contract.
Această operațiune bancară poate reprezenta – transferarea în fapt a o multitudine de raporturi juridice – în speță – restituirea unei datorii astfel cum susține intimatul – fapt recunoscut la interogatoriu – comparativ cu reclamantul care susține că i-a împrumutat această sumă.
Pentru a face dovada că reclamantul i-a împrumutat pârâtului această sumă – trebuia să încheie un contract în formă scrisă ad probationem sau un înscris sub semnătură privată.
De altfel, dovada contractului de împrumut este supusă regulilor generale prev. de art. 1191 cod civil, care prevede că dovada actelor juridice al căror obiect (în speță împrumut) are o valoare ce depășește suma de 250 lei/ROL – nu se poate face decât prin act autentic sau prin act sub semnătură privată.
Pentru dovada acestor acte juridice nu se primesc nici un fel de alte probe.
Prin urmare, proba cu martori nu este admisă.
Regula enunțată mai sus se aplică la toate actele juridice – inclusiv la speța de față.
De la regula înscrisă în art. 1191 cod civil există o excepție stabilită prin art. 1198 cod civil – în legătură cu admisibilitatea probei testimoniale privind imposibilitatea creditorului, în speță reclamantul de a-și fi procurat o dovadă scrisă, noțiunea de imposibilitate urmând să fie înțeleasă în sens larg, atât al imposibilității materiale, cât și morale de întocmire a înscrisului – ca de pildă – gradul apropiat de prietenie dintre părți.
Această excepție, având un caracter de principiu, corespunde pe deplin principiului descoperirii adevărului care este de esența probațiunii juridice, având aplicabilitate în toate cazurile, deci și al împrumutatului prin invocarea căruia se tinde a dovedi operațiunea juridică încheiată.
În speță, nu s-a făcut dovada că recurentul s-a aflat în imposibilitatea morală și materială de preconstituire a unui înscris – astfel încât dovada cu martori și prezumții este posibilă în cazul în care există un început de dovadă scrisă provenind de la cel împrumutat.
Nu a fost administrată proba cu martori pentru a face dovada relațiilor de prietenie dintre părți.
Prin urmare, în speță nu s-a făcut dovada – astfel cum a reținut instanța că apel – că au fost îndeplinite una din condițiile prevăzute de lege – cu privire la încheierea contractului de împrumut.
În concluzie – din probele administrate în cauză nu rezultă existența vreunui acord de voință în sensul încheierii unui contract de împrumut sau a încheierii contractului și a existenței vreunei imposibilități morale și materiale de preconstituire a înscrisului.
Cu alte cuvine, recurentul nu a probat îndeplinirea condițiilor de formă și fond – necesare convenției în condițiile art. 1191, 1198 rap. la art. 1576 și 969 cod civil.
Pentru considerentele expuse, curtea în baza art. 312 cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 cod pr.civilă, va obliga pe recurent către intimat la 250 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant G. V., cu domiciliul în C., .. 12, ., . civile nr. 56 din 07 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât U. T., cu domiciliul în comuna Pecineaga, .. 6, județul C. și cu domiciliul procesual ales la S.C.A. „Frangeti, P. & G.”, în C., . nr. 60, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata către intimat a sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 mai 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORJUDECĂTOR
G. L. M. G. VANGHELIȚA T.
Grefier
M. D.
Jud.fond: Ș.V.D. Șerba
Jud.apel :M.C.M./C.R.D.
Red.dec.jud.V. T./17.06.2013
Tehnored.gref.MB/2 ex./28.06.2013
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 93/2013. Curtea de Apel... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 170/2013. Curtea de... → |
|---|
