Capacitate procesuală. Proces inițiat împotriva unor persoane decedate.

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii civile / 2013

Posibilitatea soluționării unui litigiu şi a pronunțării unei hotărâri în contradictoriu cu o persoană care nu mai are capacitate de folosință este exclusă de lege, pentru că respectarea exigenței contradictorialității şi a dreptului la apărare nu îşi poate găsi valențele într-o procedură purtată între persoane decedate.

Această viziune se regăseşte şi în jurisprudența instanței supreme, care a statuat constant că soluția pronunțată împotriva unei persoane decedate - chiar dacă evenimentul a survenit în timpul procesului - este lovită de nulitate. Această sancțiune operează atât în ipoteza necunoaşterii acestui fapt, cât şi în cea a ascunderii cu bună ştiință a decesului.

În acest context trebuie arătat că jurisprudența distinge între situația cererii de chemare în judecată formulată în numele unei persoane decedate şi cea în care procesul este inițiat împotriva unei persoane fără capacitate procesuală.

Astfel, un proces început în numele unui decedat este nul, fiind de neconceput ca demersul în instanță să fi fost promovat de o persoană lipsită de capacitate de folosință (moştenitorii nefiind în acest caz în situația ratificării şi continuării procesului, ca în situația decesului intervenit ulterior depunerii cererii). Însă, în cazul unui litigiu pornit împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosință, regula procesuală este aceea a introducerii moştenitorilor, instanța urmând să-şi exercite rolul activ şi măsurile procedurale constrictive asupra reclamantului pentru a aduce la îndeplinire această obligație.

Art. 43 alin. 1 Cod procedura civila

Art. 87 pct. 10 Cod procedura civilă

Este mai presus de orice îndoială faptul că exercițiul căilor de atac este parte integrantă a capacității de exercițiu a unei persoane fizice, care nu poate exista la rândul său în afara capacității de folosință.

Textele incidente la data soluționării în primă instanță a cauzei arătau explicit că această capacitate de folosință, definită aşa cum a reținut şi tribunalul, ca ansamblul aptitudinilor de a avea drepturi şi obligații, începe la naşterea persoanei şi încetează cu moartea acesteia (art. 5 alin. 2 şi art. 7 alin. 1 din Decretul 31/1954).

În egală măsură, capacitatea de exercițiu, definită ca aptitudinea unei persoane de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligații, săvârşind acte juridice (art. 5 alin. 3 din Decretul 31/1954) înglobează şi sfera drepturilor procesuale.

Aceeaşi viziune se păstrează în noua reglementare dată de Legea nr.287/2009 (Noul Cod Civil), prin art. 34-37.

În plan procesual, existența capacității de folosință şi a celei de exercițiu a fost transpusă în prevederile art. 41 alin. 1 şi art. 43 alin. 1 cod proc. civilă situate chiar la începutul Capitolului I al Cărții II-a a Codului de proc.civilă, „Folosința şi exercițiul drepturilor procedurale”.

Cum procesul civil constituie în esență o aplicare a principiilor fundamentale care guvernează activitatea judiciară (principiul legalității, al contradictorialității, al egalității armelor şi dreptului la apărare, al publicității etc.), este fără dubiu că legiuitorul a exclus acele situații în care cei care şi-au pierdut capacitatea de folosință să figureze ca reclamanți ori pârâți pentru a evoca, pretinde sau nega un drept material supus judecății.

Este motivul pentru care conform art. 43 alin. 1 cod proc. civilă, lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale se poate invoca în orice stare a

pricinii, şi aceasta indiferent dacă ea este trasă din însăşi pierderea capacității de folosință ori din situația legală a incapabilului.

Este motivul pentru care, în cazul morții uneia dintre părți, legiuitorul impune suspendarea de drept a cauzei, cu excepția cazului în care partea interesată introduce în judecată moştenitorii.

În fine, este motivul pentru care se prevede citarea moştenitorilor, până la intervenirea lor în proces (art. 87 pct. 10 cod proc. civilă), iar nu a persoanei decedate.

Posibilitatea soluționării unui litigiu şi a pronunțării unei hotărâri în contradictoriu cu o persoană care nu mai are capacitate de folosință este, prin urmare, exclusă de lege, pentru că respectarea exigenței contradictorialității şi a dreptului la apărare nu îşi poate găsi valențele într-o procedură purtată între persoane decedate.

Această viziune se regăseşte de altfel şi în jurisprudența instanței supreme, care a statuat constant că soluția pronunțată împotriva unei persoane decedate - chiar dacă evenimentul a survenit în timpul procesului - este lovită de nulitate (dec. civilă nr. 2371/1992 a C.S.J.- Secția civilă; dec. civilă nr. 2594/22.03.2007 a Î.C.C.J. - Secția civilă şi de proprietate intelectuală, Buletinul Casației nr. 4/2007, p. 67). Această sancțiune operează atât în ipoteza necunoaşterii acestui fapt, cât şi în cea a ascunderii cu bună ştiință a decesului.

Din această perspectivă, soluția pronunțată de Tribunalul Constanța este eronată, pentru că – prezumând buna-credință a reclamantului –instanțele nu îl pot sancționa anulându-i acțiunea pentru lipsa capacității procesuale a pârâților chemați în judecată, cu atât mai mult cu cât succesorii legali puteau fi identificați.

Decizia civilă nr. 110/C/11.02.2013

Judecător redactor Mihaela Ganea

← Validare poprire. Obligarea angajatorului – terț poprit –...		Notarea litigiului de partaj în cartea funciară. Plângere... →

Capacitate procesuală. Proces inițiat împotriva unor persoane decedate.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Capacitate procesuală. Proces inițiat împotriva unor persoane decedate.