Revendicare imobiliară. Decizia nr. 449/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 449/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 2733/88/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 449/C
Ședința publică din 11 noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. L.
Judecător M. G.
Judecător Vanghelița T.
Grefier C. M.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul contestator N. N. I., cu domiciliul în C., ., ., . și în satul F. M., județul Tulcea, împotriva deciziei civile nr. 1186/09.12.2010, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. E., domiciliată în satul F. M., ., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul contestator N. I. I., personal, și intimata pârâtă P. E. prin mandatar P. A..
Procedura este legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
După referatul grefierului de ședință:
Recurentul contestator N. I. și mandatarul P. A. se legitimează în fața instanței prezentând CI . nr._ eliberată de Municipiul C. la 12.06.2001 și respectiv CI . nr._ eliberată de Orașul Babadag la 13.11.2003.
Recurentul reclamant depune la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită casarea deciziei nr. 1186/09.12.2010 a Tribunalului Tulcea.
Instanța pune în discuția părților inadmisibilitatea recursului declarat de numitul N. I. împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul_ și acordă cuvântul în dezbaterea acestei excepții. Având cuvântul, recurentul reclamant consideră că recursul promovat împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Tulcea este admisibil, câtă vreme hotărârea este nelegală. În opinia sa, un recurs împotriva deciziei pronunțate în contestație în anulare este admisibil, pentru că decizia pe care a contestat-o nu avea temei legal.
Instanța învederează reprezentantului convențional al intimatei că, față de calitatea sa în prezenta pricină, de reprezentant al intimatei, nu poate pune concluzii orale.
Mandatatul intimatei nu solicită acordarea unui termen pentru a depune concluzii scrise, precizând că vrea doar să se respecte hotărârea instanței, iar cu privire la excepția invocată, lasă la aprecierea instanței.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția inadmisibilității recursului.
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea la nr._, N. I. a formulat, în contradictoriu cu P. E., contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 716 din 23.06.2010 a Tribunalului Tulcea.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 317 Cod procedură civilă.
Contestatorul a motivat cererea arătând că s-a judecat cu intimata în dosarul nr._ a Judecătoriei Babadag pentru revendicarea și grănițuirea proprietăților, iar suprafața reală care îi aparține ar trebui să fie cu 200 mp mai mare față de cea din titlul de proprietate.
A mai arătat că hotărârea instanței de fond este greșită pentru că s-a bazat pe expertiza tehnică efectuată în mod greșit atât de P. Ș., cât și G. P., iar experiza Morfi nu a fost luată în considerare.
Prin decizia civilă nr. 1186/09.12.2010 Tribunalul Tulcea a respins contestația în anulare ca nefondată, precum și cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că, în cauză, nu se regăsește niciuna dintre situațiile prevăzută la art. 317 Cod procedură civilă, și, în condițiile în care instanța de recurs care a pronunțat decizia civilă nr. 716 din 23.06.2010 a examinat legalitatea hotărârii atacate în ansamblul ei, analizând motivele de critică invocate, contestația este nefondată.
Instanța a mai reținut că nici procedura instituită prin art. 318 Cod procedură civilă nu se regăsește în cauză, în condițiile în care prin aceasta se vizează doar remedierea unor greșeli materiale nu și reformarea unor greșeli de fond, or contestatorul invocă apărări de fond ce au făcut obiectul altor judecăți.
Cu privire la cererea intimatei de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, s-a reținut că la dosarul cauzei există delegația avocatului ales, dar nu și chitanța privind plata onorariului, iar factura întocmită și anexată în copie xerox la concluziile scrise nu ține loc de chitanță prin care să se facă dovada plății onorariului și pentru ca acesta, să fie inclus ulterior în cheltuielile de judecată.
La data de 20.11.2013 reclamantul N. N. I. a atacat cu recurs: încheierile din 07.02.2008 și 28.02.2008; decizia nr. 932/10.12.2008; sentința civilă nr. 215/03.03.2010; decizia civilă nr. 726/30.06.2010 și decizia civilă nr. 1186/09.12.2010.
Reclamantul a motivat recursul arătând că, respectarea planului cadastral, și anume hotarul în speță, nu se poate realiza cu deschiderea la stradă de 12 ml, car ar fi inclus și cei 2 ml care au fost ocupați abuziv de pârâtă; ar fi fost imposibil deoarece linia dreaptă ar fi traversat fundațiile fostei sale case trasată în schița de mână, fila 12, de linia întreruptă cu culoare grena.
Magistrații E. I. Ș. L., E. B., E. N., D. N., A. A., E. B., R. A. Vitas, V. A., D. N. au pronunțat hotărâri fără temei legal, dispunând ca hotarul să fie în linie frântă, între punctele E-A-B-F din schiță, fila 12, anulând prevederile planului cadastral și declarațiile celor patru martori. Astfel i-au furat dreptul de proprietate, deși a arătat în cererea de revendicare că titlul de proprietate a fost întocmit eronat prezentând o suprafață cu 200 mp mai mică decât cea reală și că va reface titlul de proprietate conform legilor în vigoare, după stabilirea liniei de hotar, în speță.
Reclamantul solicită casarea hotărârilor menționate, întrucât sunt lipsite de temei legal, arătând în final că judecătorii au încălcat prevederile art. 41 și 135 din Constituția României, care arată că statul ocrotește proprietatea, că prin hotărârile pronunțate judecătorii în speță i-au furat proprietatea, iar pentru atenuarea urmărilor produse solicită o satisfacție compensatorie, respectiv daune morale în valoare de_ lei de la fiecare judecător.
În conformitate cu dispozițiile art. 153 alin.1 Cod procedură civilă modificat prin Legea nr. 202/2010, Curtea de apel C., prin încheierea din 30.09.2013 a disjuns dosarele nr._, nr._ și nr._ de dosarul_ *.
Curtea a constatat că recursul formulat de dl. N. I. privește hotărâri pronunțate în dosarele sus-menționate și, față de împrejurarea că acestea se află anexate la dosarul_ *, a apreciat că se impune formarea a trei dosare distincte.
Astfel, pentru efectuarea înregistrărilor corespunzătoare în aplicația ECRIS cu privire la recursurile declarate de către reclamant împotriva deciziilor pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarele_, nr._ și nr._ a acordat termen de judecată la data de 11.11.2013.
La acest termen de judecată instanța a pus în discuția părților excepția inadmisibilității căii de atac exercitate de către reclamant în contra deciziei civile nr. 1186/09.12.2010, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.
Analizând excepția de procedură invocată din oficiu, cu caracter dirimant, instanța reține următoarele:
Împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit art. 299 Cod procedură civilă sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile pronunțate în apel și hotărârile date, în primă instanță, fără drept de apel, deci hotărârile definitive, stabilite ca atare prin art. 377 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte din dispozițiile alin. (2) al art. 377, cu referire la hotărârile irevocabile, raportat la art. 299 Cod procedură civilă, rezultă că sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității recursului, dreptul la această cale stingându-se prin exercitare.
Potrivit dispozițiilor art. 320 alin.3 Cod procedură civilă, hotărârea dată în contestația în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, iar conform art. 377 alin.2 pct. 4 din același cod, hotărârile pronunțate în recurs sunt irevocabile.
Prin urmare, decizia nr. 1186/09.12.2010 pronunțată de Tribunalul Tulcea în cadrul contestației în anulare îndreptate de N. I. împotriva deciziei civile nr. 716/23.06.2010 dată Tribunalul Tulcea în recurs este irevocabilă.
Cum hotărârea recurată este irevocabilă, recursul declarat împotriva ei este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil formulat de recurentul reclamant N. N. I., cu domiciliul în C., ., ., . și în satul F. M., județul Tulcea, împotriva deciziei civile nr. 1186/09.12.2010, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. E., domiciliată în satul F. M., ., ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 noiembrie 2013.
Președinte, G. L. | Judecător, M. G. | Judecător, Vanghelița T. |
Grefier, C. M. |
tehnored.dec.gref.M.C.11.12.2013/2 ex.
| ← Servitute. Decizia nr. 12/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA | Partaj judiciar. Decizia nr. 2/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
