Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 40/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 40/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 2345/118/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 40/C
Ședința publică din 28 ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Vanghelița T.
Judecător G. L.
Judecător M. G.
Grefier C. M.
S-a luat în examinare referatul de perimare a recursului civil formulat de recurenții reclamanți V. F. și M. S., cu domiciliul procesual ales în C., .. 1B, jud. C., la S.C.A. „H. și Asociații”, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., . nr. 18, împotriva sentinței civile nr. 4712/22.09.2011 și a încheierii din 20.01.2011 pronunțate de Tribunalul C., secția civilă, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
După referatul grefierului de ședință, instanța rămâne în pronunțare asupra sesizării de perimare a recursului.
CURTEA
Cu privire la sesizarea de perimare;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 03.03.2012 sub nr._ reclamanții V. F., Musa Geavit și M. S. au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 500.000 euro, în echivalent în lei la data efectuării plății, cu titlu de daune morale, ca urmare a condamnării politice suferite de tatăl acestora, V. Sefchet.
Prin sentința civilă nr. 4712/22.09.2011 Tribunalul C. a respins acțiunea reclamanților V. F. și M. S. ca nefondată, reținând că statul și-a îndeplinit obligația morală de a acorda măsuri reparatorii reclamantului pentru prejudiciul moral suferit în perioada comunistă și că nu se impune completarea acestor măsuri.
S-a mai reținut că, nu s-ar putea aprecia că reclamanții au dobândit o „speranță legitimă” în obținerea compensațiilor pretinse, ca urmare a intrării în vigoare a prevederilor art. 5 al.1 lit.a) din Legea nr. 221/2009 și că această speranță ar fi devenit iluzorie prin declararea neconstituționalității dispozițiilor legale menționate.
În lipsa unei practici unitare la nivelul instanțelor judecătorești care să creeze, cu puterea izvorului de drept, o jurisprudență unitară în materie, față de împrejurarea că, la nivel național niciuna din hotărârile judecătorești pronunțate în virtutea Legii 221/2009 nu a devenit irevocabilă, astfel încât nu se poate aprecia că instanța supremă are o soluție jurisprudențială unitară și constată în materie, sunt aspecte de natură a demonstra că niciuna dintre părțile reclamante nu a dobândit un „bun” în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor omului, materializat printr-un drept de creanță, cu privire la cel îndreptățit să aibă speranța legitimă că ar putea să se bucure efectiv de un atare drept.
La data de 11.04.2011 reclamanții V. F. și M. S. au declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 4712/2011 și încheierii din 20.01.2011 pronunțate de Tribunalul C., pe care le-au apreciat ca fiind nelegale și netemeinice.
Prin încheierea din 28.11.2011 Curtea de Apel C. a suspendat judecata recursului, conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, pentru lipsa părților.
În conformitate cu prevederile art. 252 al.1 Cod procedură civilă la data de 29.11.2012 s-a întocmit referat pentru constatarea primării din oficiu a recursului. Cauza a fost repusă pe rol pentru discutarea perimării, sens în care s-a fixat termen de judecată la 28.01.2013, cu citarea părților.
Analizând sesizarea de perimare în raport cu dispozițiile legale incidente, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 248 din Codul de procedură civilă, „Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.”.
În speță, sunt îndeplinite condițiile textului de lege citat întrucât de la momentul suspendării judecății – 28.11.2011 - recursul reclamanților a rămas în nelucrare mai mult de un an, timp în care aceștia nu au mai îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, inclusiv formularea unei cereri de repunere pe rol.
Prin urmare, potrivit dispozițiilor legale arătate și a principiului disponibilității specific procesului civil, se va constata perimat recursul, știut fiind că în sistemul codului actual de procedură civilă perimarea operează de drept la împlinirea termenului prescris de lege, ea putând fi invocată și de instanță pe cale de excepție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul civil formulat de recurenții reclamanți V. F. și M. S., cu domiciliul procesual ales în C., .. 1B, jud. C., la S.C.A. „H. și Asociații”, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., . nr. 18, împotriva sentinței civile nr. 4712/22.09.2011 și a încheierii din 20.01.2011 pronunțate de Tribunalul C., secția civilă, în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
VANGHELIȚA T. G. L. M. G.
Grefier,
C. M.
Jud.fond C.R.D.
Tehnored.dec.gref.M.C.
26.02.2013 / 2 ex.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 39/2013. Curtea de... | Partaj judiciar. Decizia nr. 209/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
