Validare poprire. Obligarea angajatorului – terț poprit – la plata către creditorul urmăritor doar la plata unei cote de 1/3 din veniturile salariale ale debitorului urmărit şi nu a întregului debit.

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii civile / 2013

Potrivit art. 409 alin. 1 lit. b C. pr. civ., salariile şi alte venituri periodice realizate din muncă, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existență ale acestuia pot fi urmărite până la 1/3 din venitul lunar net, pentru orice alte datorii decât cele privind sumele datorate cu titlu de obligație de întreținere sau de alocație pentru copii.

O poprire produce efecte chiar dacă la momentul înființării terțul nu era dator debitorului urmărit, terțul apărând ca un datornic eventual.

Soluția se datorează şi reglementării legale care include ca obiect al popririi şi veniturile viitoare ale debitorului care, în baza art. 1718 Cod civil, răspunde cu toate bunurile sale, mobile şi imobile, prezente şi viitoare ele constituind gajul general şi comun al creditorilor.

De aceea, ori de câte ori terțul poprit va deveni debitor al datornicului urmărit, aceste raporturi ale sale cu terțul, unite cu raporturile dintre creditor şi debitorul inițial vor naşte obligația în sarcina terțului ca, la momentul exigibilității creanței debitorului urmărit, terțului să-i incumbe toate obligațiile generate de înființarea popririi (indisponibilizare, consemnare etc.).

Art. 409 alin. 1 lit. b Cod procedura civila

Art. 1718 Cod civil

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 12.10.2011,

B.E.J. Asociați V.I. şi V.M. a solicitat, în temeiul art. 460 şi urm. C. pr. civ., validarea popririi înființate în mâinile terțului poprit S.C. P. S.R.L. Tulcea, până la concurența sumei de 2.020,74 lei, datorată debitorului V.D..

În motivarea cererii, s-a arătat, în esență, că la cererea creditoarei S.C. G.A.

S.A. şi în urma relațiilor furnizate de către I.T.M. Tulcea, la data de 27.07.2011 s-a emis adresa de înființare a popririi asupra sumelor pe care terțul poprit S.C. P. S.R.L. Tulcea le datorează debitorului V.D., cu titlu de drepturi salariale, înştiințându-se, totodată, şi debitorul asupra acestui aspect, dar, de la data înființării popririi şi până la data formulării cererii, terțul poprit nu a virat nicio sumă de bani în contul de consemnări.

Legal citată pârâta terț poprit, nu a formulat întâmpinare însă, la solicitarea instanței a arătat că pârâtul debitor a fost angajatul său pe perioadă determinată până la data de 31.12.2011, iar începând cu data de 01.02.2012 este din nou angajatul său cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată.

Prin sentința civilă nr. 920/27.03.2012, Judecătoria Tulcea a admis cererea şi a validat poprirea înființată prin adresa nr. 325/2006/27.07.2011 a B.E.J.A. V.I. şi V.M. până la concurența sumei de 2.020,74 lei, obligând terțul poprit S.C. P. S.R.L. Tulcea să plătească reclamantei creditoare în limita acestei creanțe, suma datorată pârâtului debitor.

Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că S.C. G.A. S.A. a solicitat executarea silită a debitorului V.D. În temeiul contractului de credit nr. 10359/15.04.2005, prin care s-a acordat acestuia din urmă un credit în valoare de 4.500 lei, pe o perioadă de creditare de 4 ani, de către CEC S.A. prin Sucursala Județeană Tulcea.

Prima instanță a mai arătat că, prin adresa emisă la data de 27.07.2011, în dosarul de executare nr. 325/2006, executorul judecătoresc V.I. a înfiintat poprire asupra sumelor de bani pe care debitorul le are de încasat, cu titlu de drepturi salariale, de la terțul poprit S.C. P. S.R.L. Tulcea, până la concurența sumei de 2.020,74 lei, adresa respectivă fiind comunicată terțului poprit la data de 29.07.2011.

Judecătoria a stabilit că terțul poprit nu s-a conformat dispoziției de înființare a popririi şi, prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 460 alin. 1 C. pr. civ.,

organul de executare a solicitat instanței validarea popririi – o fază procedurală execuțională care se declanşează la inițiativa creditorului, debitorului sau organului de executare în cazurile în care terțul poprit nu îşi aduce la îndeplinire obligațiile ce îi revin potrivit art. 465 Cod procedură civilă, în termenele legale, validare ce presupune existența a două raporturi juridice, pe de o parte, unul între creditor şi debitoare iar pe de altă parte, altul între terțul poprit şi debitoare.

Pentru a ajunge la concluzia admiterii acțiunii, judecătoria a constatat că debitorul V.D. a avut calitatea de salariat al terțului poprit în perioada 10.03.2011- 31.12.2011 în baza contractului individual de muncă pe perioadă determinată nr. 158/09.03.2011, prelungit prin act adițional, iar prin contractul individual de muncă nr. 171/31.01.2012, acesta a fost angajat pe perioadă nedeterminată de către aceeaşi societate comercială, luând naştere astfel un raport juridic prin care terțul poprit a devenit debitorul direct al creditoarei popritoare pentru suma poprită.

Judecătoria a apreciat că validarea popririi era posibilă în cauză, având în vedere că în practica judiciară s-a statuat că şi veniturile viitoare ale debitorului pot constitui obiect al popririi, soluție ce nu prejudiciază terțul poprit în condițiile în care raportul juridic direct între acesta şi creditor se naşte în momentul în care creanța debitorului poprit în raporturile sale cu terțul poprit devine exigibilă.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel terțul poprit S.C. „P.” S.R.L. Tulcea, criticând-o ca netemeinică, cu motivarea că, în mod greşit, prima instanță a admis acțiunea fără să observe că în prezent, raporturile de muncă dintre societatea apelantei şi debitor au încetat şi nu-i mai datorează acestuia din urmă nici o sumă de bani.

În motivarea susținerea căii de atac, s-a arătat că, pentru a se dispune validarea popririi trebuie verificată exclusiv existența titlului executoriu şi existența raportului juridic valabil între debitor şi terțul poprit în temeiul căruia terțul poprit datorează sume de bani debitorului, astfel că terțului poprit are calitate procesuală pasivă dacă existentă unui raport juridic obligațional între debitorul urmărit şi terțul poprit.

În aceste condiții, apelanta arătat că nu mai există un raport obligațional între terțul poprit şi debitorul urmărit deoarece, prin cererea înregistrată sub nr. 43/10.04.2012, numitul V.R. a denunțat în mod unilateral contractul individual de muncă iar decizia emisă de S.C. „P.” S.R.L. atestă faptul că debitorul nu mai figurează ca angajat al terțului poprit din data de 10.04.2012, raporturile de muncă dintre cele două părți încetând în baza art. 791din Codul muncii

Prin decizia civilă nr. 96/26.09.2012, Tribunalul Tulcea a respins ca nefondat apelul reținând că a fost dovedită culpa terțului astfel că acesta datorează creditoarei suma pe care ar fi trebuit să o rețină din drepturile salariale ce îi reveneau lui V.D. Începând cu 13 august 2012 conform art. 456 alin. 1 C. pr. civ.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a constatat că poprirea a fost înființată la 27.07.2011 până la concurența sumei de 2.020,74 lei, fiind comunicată adresa către terțul poprit la 29.07.2011 şi, cu toate că debitorul a fost angajatul societății comerciale „P.” S.R.L. până la 10.04.2012, terțul poprit nu a procedat conform adresei de înființare, dar a făcut dovada achitării unor sume către B.E.J. V.I. dar numai la 9.12.2011, şi ulterior, la 9.01 şi la 9.03.2012.

Instanța de apel a considerat că nu poate afecta temeinicia şi legalitatea hotărârii instanței de fond faptul că, ulterior, V.D. şi-a dat demisia şi la 10.04.2012 a încetat contractul său de muncă la S.C. „P.” S.R.L., deoarece culpa terțului a fost dovedită şi acesta datorează creditoarei suma pe care ar fi trebuit să o rețină din drepturile salariale ce îi reveneau lui V.D. Începând cu 13.08.2012 conform art. 456 alin. 1 Cod pr. civilă

Împotriva acestei decizii a formulat recurs terțul poprit S.C. „P.” S.R.L. Tulcea, prin care a criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate prin prisma prevederilor art. 299-312 C. pr. civ., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii .

În motivarea căii de atac, s-a arătat că, prin adresa emisă în dosarul de executare silită nr. 325/2006, executorul judecătoresc V.I. a solicitat înființarea popririi asupra salariului datorat numitului V.D. până la concurența sumei de 2020,74 lei şi, drept urmare, s-a procedat la virarea în contul indicat de executor a sumelor de

300 lei conform O.P. IB nr. 2011121300020260, 150 lei conform O.P. IB nr. 2011121300000586 şi 150 lei conform O.P. IB nr. 2011121300004240.

În critica deciziei recurate s-a învederat că, dând o interpretare greşită a dispozițiilor legale, atât instanța de fond cât şi instanța de apel au dat curs solicitării executorului judecătoresc şi au procedat la validarea popririi fără a observa că, în raport de finalitatea procedurii de validare a popririi, în sensul obligării terțului poprit la plata direct către creditor a sumei datorate de debitor conform titlului executor, se impunea verificarea dacă acest nou raport juridic se poate naşte, inclusiv sub aspectul calității actuale de debitor față de debitorul inițial a celui indicat ca fiind terț poprit; or, din interpretarea logică şi gramaticală a celor enunțate rezultă că ceea ce are de verificat instanța învestită cu cererea de validare a popririi este situația dacă terțul poprit datorează sume de bani debitorului la momentul la care face o asemenea analiză, iar nu la momentul la care a fost înființată poprirea.

În opinia recurentei, inexistența unui raport juridic obligațional între debitorul inițial şi terțul poprit nu este în concordanță cu dispozițiile art. 460 pct. 3 Cod procedură civilă, potrivit cărora în situația când sumele sunt datorate periodic, pentru sumele scadente în viitor validarea îşi produce efectele numai la data când sumele devin scadente; în acest context, recurenta apreciază că obligarea sa la plata unei sume de bani, care nu-i incumbă, în condițiile inexistenței calității actuale de debitor față de debitorul inițial, reprezintă o încălcare a drepturilor protejate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurentă, curtea constată că recursul este întemeiat şi urmează a fi admis cu consecința modificării deciziei recurate în sensul că admiterii apelului, schimbării în parte sentința apelată şi validării popririi pentru suma de 603,30 lei.

Astfel, printr-o adresă din 27.07.2011, B.E.J. Asociați V.I. şi V.M. a solicitat recurentei poprirea sumei de 2020,74 lei din veniturile numitului V.D.; a fost înştiințat terțul poprit că, dacă în termen de 15 zile nu va proceda la consemnarea sumelor pe seama biroului executorului judecătoresc se va proceda la validarea popririi până la concurența sumei datorate; adresa de înființare a popririi a fost comunicată S.C. „P.” S.R.L prin afişare, la 29.07.2011.

Mai trebuie arătat că numitul V.D. a fost salariatul S.C. „P.” S.R.L în perioada 10.03.2011 – 31.12.2011 în funcția de manipulant mărfuri având un salariu brut de 670 lei; la 01.02.2012, V.D. a fost reangajat la societate până la data de 10.04.2012 (când salariatul şi-a dat demisia de la locul de muncă) având salariul brut de 700 lei lunar.

După cum a rezultat din probatoriul administrat de către terțul poprit în apel, acesta s-a procedat la virarea în contul indicat de executor a sumelor de 300 lei conform O.P. IB nr. …, de 150 lei conform O.P. IB nr. … şi de 150 lei conform O.P. IB nr. …

În aceste condiții, hotărârile instanțelor de fond - care au admis cererea de validare pentru întreaga sumă, fără a lua în considerare plățile efectuate de societatea comercială în 13.12.2011, 13.01.2012 şi 12.03.2012 şi fără a acorda relevanța corespunzătoare împrejurării că sumele datorate de terț debitorului urmărit au natura unor venituri salariale - sunt nelegale şi trebuie reformate.

Astfel, conform art. 452 al.1 C. pr. civ. sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente; conform art. 456 C. pr. civ., efectul principal al înființării popririi este stabilirea interdicției terțului poprit de a plăti sumele datorate sau pe care le va datora în viitor (art. 454 al.2) şi - în maxim 15 zile de la comunicarea popririi, respectiv de la scadența sumelor de bani datorate în viitor -, să consemneze suma pe numele biroului executorului judecătoresc care face executarea silită.

Specificul popririi este determinat de caracterul triunghiular al acestei operațiuni juridice procesuale care, în principal, presupune participarea indispensabilă a trei părți: creditorul popritor, debitorul poprit şi terțul poprit. Operațiunea implică, de asemenea, existența a două operațiuni juridice distincte: prima între creditor şi debitorul său şi a doua între debitorul urmărit şi terțul poprit; pe calea popririi se naşte un al treilea raport juridic între creditorul popritor şi terțul poprit, în conținutul căruia intră obligații diferite de cele ale debitorului urmărit.

În aceste condiții, dacă creditorul popritor ca titular al unui titlu executoriu face dovada celor două raporturi juridice inițiale, sumele datorate de terț debitorului urmărit se vor indisponibiliza în măsura necesară pentru realizarea dreptului creditorului şi, dacă în ciuda interdicției de plată, terțul plăteşte totuşi sumele datorate de el debitorului urmărit, se poate cere validarea.

Validarea constă în verificarea şi confirmarea popririi printr-o hotărâre judecătorească care constituie titlu executoriu pentru creditorul popritor față de terțul poprit care devine debitorul direct al creditorului popritor.

Soluționarea cererii de validare presupune verificarea raporturilor juridice dintre creditor şi debitor, respectiv între debitor şi terțul poprit; cercetarea acestui raport din perspectiva caracterului cert, lichid şi exigibil al creanței debitorului față de terț presupune admisibilitatea oricărui mijloc de probă permis de lege, atât din partea creditorului urmăritor cât şi din partea terțului poprit prin care acesta intenționează să reducă sau să anihileze creanțe ce se execută.

De aceea, trebuie admis că, în fața instanței de validare, se poartă adevărata dezbatere privind existența, întinderea şi ajungerea la termen a obligației terțului față de debitorul urmărit; aceasta pentru că, deşi prin poprire nu se urmăreşte decât ducerea la îndeplinire a unui titlu executoriu, în fapt, în procedura validării, terțul se poate apăra ca şi cum s-ar judeca numai cu creditorul său (debitorul urmărit) invocând inexistența debitului, reducerea sau stingerea acestuia.

Acest proces tripartit trebuie privit şi din perspectiva efectelor validării popririi: terțul va fi obligat să plătească creditorului suma datorată de debitorul urmărit, dându-se naştere unui al treilea raport juridic prin care terțul poprit devine debitorul direct al creditorului popritor.

Acest transfer judiciar este de fapt o cesiune (o cesiune execuțională), o transmisiune de drepturi de creanță ce se produce prin efectul legii.

Efectele acestui veritabil contract judiciar se produc însă numai din condițiile speciale de admisibilitate a acestui act juridic creat prin mijlocirea judecătorului, dintre care, cea mai importantă este aceea că se creează un contract judiciar doar în domeniul şi materia în care este permis părților să tranzacționeze.

Or, art. 460 C. pr. civ. conduce la modificarea raporturilor juridice dintre debitorul urmărit şi terțul poprit (de fapt, naşterea unuia nou) exclusiv sub aspectul creditorului din raportul obligațional, cesiunea de creanță rezultând aici nu din convenția părților (ca în dreptul comun, conform art. 1391 C. civil), ci prin efectul legii.

Această unică diferență nu schimbă cu nimic efectele cesiunii de creanță: din momentul realizării contractului judiciar (validarea popririi), creanța se transferă către creditorul urmăritor (cesionarul judiciar), cu toate drepturile pe care i le conferea cedentului judiciar (debitorul urmărit); astfel, cesionarul devine creditor în locul cedentului, preluându-i toate drepturile, iar creanța rămâne neschimbată, în sensul că îşi păstrează natura sau garanțiile care o însoțeau.

Trebuie observat că, din cele două raporturi juridice, recurenta contestă existența legăturii juridice dintre ea şi V.D. şi, apoi, întinderea dreptului creditorului învederând că, până la validarea irevocabilă a plătit sume totalizând 600 lei.

Aici se impune revenirea la situația concretă a părților, relevantă în pricină fiind natura juridică a datoriei pe care S.C. „P.” S.R.L o avea față de V.D., respectiv plata lunară a unor sume cu titlu de venit din muncă în sumă de 670 lei brut, 510 lei net în perioada 10.03 – 31.12.2011 şi 700 lei brut, 530 lei net în perioada 01.02 - 10.04.2012.

Or, potrivit art. 409 alin. 1 lit. b C. pr. civ., salariile şi alte venituri periodice realizate din muncă, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existență ale acestuia pot fi urmărite până la 1/3 din venitul lunar net, pentru orice alte datorii decât cele privind sumele datorate cu titlu de obligație de întreținere sau de alocație pentru copii.

De aceea, în perioada în care V.D. a fost salariatul S.C. P. S.R.L, chiar dacă această societate şi-ar fi respectat obligația de a indisponibiliza sumele datorate de salariatul său, tot ar fi trebuit să plătească acestuia 2/3 din venitul lunar net şi, în nici un caz, nu-l putea lipsi de o sursă esențială de câştigare a mijloacelor de subzistență.

Aceasta înseamnă că recurenta ar fi trebuit să consemneze pe seama B.E.J. Asociați V.I. şi V.M. sumele datorate lui V.D. În perioada 01.08 (pentru că adresa de înființare a popririi a fost comunicată la 29.07.2011) – 31.12.2011 (data primei încetări a raporturilor de muncă) şi apoi în perioada 01.02-10.04.2012.

Din perspectiva acestei a doua perioade de existență a raporturilor de muncă între terțul poprit şi debitorul urmărit, trebuie subliniat că obligația inițială a S.C. P.

S.R.L rămâne în vigoare şi după reangajare, atât timp cât, în ipoteza schimbării locului de muncă, poprirea legal înființată impune aceleaşi obligații şi unității la care se găseşte noul loc de muncă al debitorului (art. 455 al.1 – text care a fortiori se aplică şi în cazul reangajării debitorului urmărit).

Aceasta şi pentru că o poprire produce efecte chiar dacă la momentul înființării terțul nu era dator debitorului urmărit, terțul apărând ca un datornic eventual.

Față de acestea, având în vedere salariul net obținut de V.D. În perioada 01.08- 31.12.2011 de 510 lei lunar şi cota maximă de urmărire stabilită de art. 409 al.1 lit. b) Cod procedură civilă de 1/3, reiese că S.C. „P.” S.R.L trebuia să consemneze pe seama biroului executorului judecătoresc suma de 850 lei; pentru perioada 01.02. 2012-10.04.2012, când V.D. s-a reangajat pentru un venit net de 530 lei recurenta nu putea plăti acestuia o sumă totală de 353,3 lei..

Cum, din suma totală de 1203,3 lei, recurenta a consemnat suma de 600 lei, reiese că doar pentru 603,3 lei se poate reține obligația acesteia de a plăti direct creditorului urmăritor ceea ce trebuia de fapt să indisponibilizeze conform art. 456 Cod procedură civilă.

Decizia civilă nr. 14/C/21.01.2013 Dosar nr. 7138/327/2011

Judecător redactor Gabriel Lefter

← Expropriere. Stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru bunul...		Capacitate procesuală. Proces inițiat împotriva unor persoane... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Validare poprire. Obligarea angajatorului – terț poprit – la plata către creditorul urmăritor doar la plata unei cote de 1/3 din veniturile salariale ale debitorului urmărit şi nu a întregului debit.