Recurs la soluția de anulare a sentinței, cu reținere spre rejudecare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010. Admisibilitate.
| Comentarii |
|
Prin decizia nr. XXXIII din 16 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație şi Justiție – Secțiile Unite, pronunțată în recursul în interesul legii, s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor ar. 299 alin. 1 raportat la art. 297 alin. 2 teza finală din Codul de procedură civilă, recursul declarat împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunțate de instanțele de apel, prin care s-au anulat în tot sau în parte procedura urmată, precum şi hotărârea apelată, cu reținerea cauzei spre rejudecare (cu excepția cazului în care instanța de apel a constatat propria sa competență ca instanță de fond) este inadmisibil. Î.C.C.J. a stabilit că aceste hotărâri pot fi atacate cu recurs numai odată cu deciziile pronunțate asupra fondului, după judecarea cauzelor în apel.
Legea nr. 202/2010 Decizia ICCJ nr. XXXIII/2007
Prin decizia civilă nr. 407/14.09.2012 a Tribunalului Constanța a fost admis apelul reclamantei C.N. Împotriva sentinței civile nr. 2785/22.02.2012 a Judecătoriei Constanța, instanța anulând sentința pe temeiul art. 297 alin. 1 teza întâi Cod proc. civilă şi reținând cauza pentru evocarea fondului.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâtul O.D., care a apreciat că sunt susceptibile de aplicare într-o atare situație prevederile art. 3041cod proc. civilă.
Analizând cu precădere excepția inadmisibilității recursului, Curtea va reține următoarele considerente:
Prezenta cauză a fost inițiată la 23 iunie 2011, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. XXII alin. 2 din Legea nr. 202/2010, potrivit cu care prevederile modificate ale art. 297 alin. 1 cod proc. civilă se aplică proceselor începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
Noua normă consacrată prin art. I pct. 27 din Legea nr. 202/2010 statuează că în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul.
Această dispoziție este corespondentă soluției reglementate prin fostul art. 297 alin. 2 teza a doua cod proc. civilă, când anulându-se în tot sau în parte procedura urmată în fața instanței de fond şi hotărârea pronunțată, instanța de apel avea posibilitatea să rețină procesul spre judecare.
Prin decizia nr. XXXIII din 16 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație şi Justiție
– Secțiile Unite, pronunțată în recursul în interesul legii, s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor ar. 299 alin. 1 raportat la art. 297 alin. 2 teza finală din Codul de procedură civilă, recursul declarat împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunțate de instanțele de apel, prin care s-au anulat în tot sau în parte procedura urmată, precum şi hotărârea apelată, cu reținerea cauzei spre rejudecare (cu excepția cazului în care instanța de apel a constatat propria sa competență ca instanță de fond) este
inadmisibil. Î.C.C.J. a stabilit că aceste hotărâri pot fi atacate cu recurs numai odată cu deciziile pronunțate asupra fondului, după judecarea cauzelor în apel.
Considerentele deciziei sus-citate au pornit de la premisa unicității căii de atac, reținerea cauzei spre judecare de către instanța de apel constituind o modalitate procesuală de încorporare, în cadrul procedurii, a argumentelor de anulare a soluției primei instanțe cu cele vizând fondul raportului litigios.
După o asemenea soluție, cauza rămâne în curs de rezolvare, neputând fi apreciată ca soluționată definitiv (şi deci supusă recursului) câtă vreme nu s-a dispus o judecată asupra fondului. S-a mai arătat că decizia de anulare în tot sau în parte a procedurii urmate şi a hotărârii apelate, urmare admiterii apelului, se înscrie în sfera măsurilor pregătitoare reglementată prin art. 268 alin. 3 cod proc. civilă, doar decizia finală întrunind condițiile la care se referă art. 255 alin. 1 cod proc. civilă.
Aplicând acest raționament hotărârii pronunțate sub auspiciile noului text al art. 297 alin. 1 cod proc. civilă, modificat prin Legea nr. 202/2010, instanța va reține că şi în acest caz tribunalul – admițând calea de atac şi anulând hotărârea primei instanțe cu reținerea pentru evocarea fondului – nu a procedat la desăvârşirea judecății pe fond ori la determinarea propriei competențe, ca primă instanță.
Astfel fiind, decizia 407/14.09.2012 a Tribunalului Constanța intră în sfera măsurilor pregătitoare, în accepțiunea dată de art. 268 alin. 3 cod proc. civilă, nefiind posibilă atacarea ei separată cu recurs, ci doar odată cu soluția pronunțată după evocarea fondului.
Decizia civilă nr. 34/C/28.01.2013
Judecător redactor Mihaela Ganea
| ← Limitele controlului judiciar în privința stabilirii taxei... | Drept locativ al soțului divorțat, până la partaj.... → |
|---|
