Legea 10/2001. Decizia nr. 35/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 35/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 34/118/2004
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 35 C
Ședința publică din 27 aprilie 2015
PREȘEDINTE – M. G.
JUDECĂTOR – VANGHELIȚA T.
GREFIER - C. I.
Pe rol, soluționarea apelurilor civile formulate de apelanta pârâtă intimată S.C. „M. O.” S.A., prin lichidator SPECTRUM INSOLVENCY I.P.U.R.L., cu sediul în C., ..20, . reclamanți intimați R. K., prin mandatar C. C., cu domiciliul în București, ., . și C. Ș. G., cu domiciliul în S.U.A., 5035-4 Green Mountain Circle, Columbia Maryland,_ și cu domiciliul procesual ales în București, . nr. 2, Opera Center II, ., la S.C.A. S. & Asociații, împotriva sentinței civile nr. 1277 din 04.12.2009, pronunțată de Tribunalul C. - Secția civilă, în dosarul nr._ (număr în format vechi 1018/2004), având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din 06.04.2015, au fost consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 20.04.2015 și la data de 27.04.2015, pentru când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra prezentelor apeluri, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 1277/04.12.2009 a Tribunalului C. a fost admisă acțiunea reclamanților C. Ș. G. și K. R., ambii prin mandatar C. C., în contradictoriu cu pârâta S.C. M. O. S.A. prin lichidator judiciar P. G. S., fiind anulată decizia nr. 810/9.06.2004 emisă de societatea pârâtă. Entitatea menționată a fost obligată să restituie reclamanților, în natură, suprafața de 6 ha și 2.977 mp, precum și construcțiile aflate pe acest teren, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză efectuat de dl. expert tehnic imobiliar C. M..
Pârâta a fost totodată obligată să înainteze, către autoritatea competentă, propunerea privind acordarea despăgubirilor pentru restul terenului solicitat de reclamanți - de 17 ha și 5.054 mp, care nu a putut fi restituit în natură.
Au fost stabilite în sarcina societății pârâte și cheltuielile de judecată datorate către reclamanți (2.300 lei – onorariu expert).
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a arătat că reclamanta inițială, C. (fostă B.) A., născută la data de 07.03.1909, este fiica lui B. D. (decedat la data de 06.02.2002) și a lui F. B. (decedată la data de 28.02.1961); reclamantul inițial E. O., născut la data de 03.08.1922, este fiul lui E. Drușu (decedat la data de 22.03. 1939) și al lui E.-P. Hildegard.
Atât F. D. D. B., cât și Drușu E. sunt descendenții defunctei C. Er. P. (căsătorită cu E. P.), decedată în anul 1973, după cum s-a demonstrat cu actele de stare civilă depuse la dosar.
Instanța de fond a conchis că din punctul de vedere al art. 3 și 4 din Legea 10/2001, calitatea de persoane îndreptățite – care a fost de altfel unul din motivele de respingere a notificării reclamanților – este dovedită.
Cu privire la regimul actual al imobilului solicitat a fi restituit în Legea 10/2001, tribunalul a arătat că raportul de expertiză tehnică imobiliară a relevat suprafața de teren ocupată de construcțiile aparținând autorilor reclamanților, cât și de alte construcții, care nu le-au aparținut. Astfel, construcțiile vechi care au aparținut autorilor reclamanților au fost edificate în perioada anilor 1920 - 1930, gospodăriile fiind ridicate din zidărie de piatră, cu podea din ciment sau scânduri, cu șarpantă din lemn și învelitoare din țiglă, olană și tablă. Cea mai mare parte a construcțiilor vechi este situată în afara loturilor A, B, C, D, delimitate în planul întocmit de inginer V. care însoțește actul de donație din 1930.
Tribunalul a mai reținut că autoarea reclamanților, C. E. P., a deținut prin testament de la soțul său E. P. întreaga moșie Perveli, dar nu a donat în anul 1930 toată suprafața acesteia - păstrând în proprietate o suprafață de teren în zona de nord-vest a lotului A, pe care este situată cea mai mare parte a construcțiilor revendicate. După decesul acesteia, partea de teren reținută în proprietate a revenit moștenitorilor, respectiv, descendenților grd. I și II - Lucreția L. I., A. I.T. R., F. D.D. B. si moșt. lui Drușu E. (aspect care rezultă și din actul de donație din 1944, toată această parte intrând în posesia lui Octav E.).
Cele două acte de donație, din 1930 și 1944, reflectă o suprafață totală de 28 ha și 3400 mp, iar instanța de fond a constatat că 15 ha și 8500 mp din această fostă proprietate nu pot face obiect al restituirii în natură, amplasamentul fiind ocupat de locuințele cetățenilor.
Din restul suprafeței, 6 ha și 2.977 mp este deținută de S.C. M. O. S.A., iar restul de 6 ha și 1.913 mp este terenul Comunei 23 August, jud. C..
Judecătorul fondului a conchis în sensul că poate face obiect al restituirii în natură, pe același amplasament, doar terenul de 6 ha și 2.977 mp, cu construcțiile aferente care au aparținut autorilor reclamaților, teren pentru care s-a emis Hotărârea nr.11/26.05.1994 a Consiliului Local al Comunei 23 August pentru atribuirea în proprietate către fosta S.C. Hort Con Suc O., zona Moșneni (actuala S.C. M. O. S.A.).
S-a stabilit că nu au fost întemeiate motivele pentru care s-a respins notificarea reclamanților (lipsa dovezii dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat și lipsa identității lui cu imobilul deținut de autori); că în speță, dovada dreptului de proprietate a fost făcută de reclamanți cu cele două acte de donație ale autoarei comune, cu procesul-verbal din anul 1945 pentru avizarea fermei drept model, iar sub aspectul identității imobilului cerut cu cel aflat în proprietatea autorilor, că ea s-a demonstrat prin anexele actelor de donație, prin expertiza judiciară și prin documentația tehnică topo prezentată de Proiect S.A. pentru sediul fermei Moșneni.
Tribunalul C. a apreciat așadar că s-a probat existența titlului de proprietate, modalitatea abuzivă de preluare a bunului de către stat, precum și întinderea dreptului la măsuri reparatorii, împreună cu modalitățile reale de acordare a măsurilor reparatorii.
S-a arătat că, devreme ce nu există un act de preluare, ca titlu al deținerii valabile de către stat, bunul imobil regăsindu-se la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 în proprietatea statului, operează o prezumție relativă de preluare abuzivă în perioada de referință, care nu a fost răsturnată prin probele administrate de unitatea deținătoare.
Instanța de fond a decis, astfel, restituirea parțială în natură, în modalitatea arătată, pentru restul proprietății apreciindu-se a fi incidente dispozițiile referitoare la despăgubiri în echivalent.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel, în termen legal, pârâta S.C. M. O. S.A. prin lichidator, precum și reclamanții K. R. și C. Ș. G., criticile părților fiind depuse în condițiile art. 287 cod proc. civilă.
Apelanta K. R. a arătat că solicită restituirea în natură a suprafeței de 6 ha și 2.977 mp doar către sine, iar nu și către C. Ș., unica nemulțumire legată de soluția primei instanțe fiind aceea a ignorării înscrisurilor depuse în afirmarea dreptului propriu.
Apelanta reclamantă a susținut astfel, că prin actul de donație autentificat sub nr._/7.11.1930, numita C. Er. P. a donat copiilor săi suprafața de 23 ha și 8.031 mp, care a fost partajată în patru loturi (A, B, C, D), iar prin actul de donație autentificat în 1944 i s-a donat lui O. Drusu E. suprafața de 4 ha și 5369 mp.
P. urmare, a arătat apelanta, bunicul său patern E. Drusu a moștenit de la R. I. T. A. lotul A, de la E. Drusu lotul B, de la I. Lucreția lotul C, iar de la toți moștenitorii defunctei C. Er. P., restul de moșie.
Cât privește lotul D, acesta a fost în proprietatea defunctei B. D.D. F., al cărei moștenitor este apelantul C. Ș. G..
Apelanta a făcut referire la concluziile raportului de expertiză întocmit de dl. C. M., care a identificat imobilele pretinse, în sensul că pe loturile B, C și D (acesta din urmă aparținând autoarei lui C. Ș.) însumând 15 ha și 8500 mp, au fost edificate mai multe construcții aparținând locuitorilor comunei, motiv pentru care ele nu pot face obiectul restituirii în natură. Lotul A și cel provenit din actul de donație autentificat în anul 1944, în suprafață totală de 12 ha și 4.890 mp, se suprapun cu terenul de 6 ha și 2.977 mp deținut de S.C. M. O. S.A.; diferența se află în posesia Primăriei comunei 23 August.
Apelanta K. R. a arătat că este de acord cu concluziile expertizei judiciare, în sensul că cele 6 ha și 2.977 mp, precum și construcțiile aflate pe acestea (și care au fost edificate fără autorizație) i se cuvin doar ei, de pe urma autorului Octav E., iar nu și lui C. Ș. G., cum a stabilit instanța de fond.
S-a solicitat, pe cale de consecință, obligarea societății pârâte la restituirea în natură a suprafeței de 6 ha și 2.977 mp, precum și a construcțiilor de pe acest teren, doar către apelantă.
Reclamantul C. Ș. G. a solicitat, la rândul său, admiterea căii de atac, schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul obligării pârâtei la restituirea în natură, către reclamanți, și a imobilului situat în . din teren de 17 ha și 5.054 mp, precum și a construcțiilor aflate pe acesta.
S-a arătat că în speță este posibilă restituirea în natură și a restului suprafeței de teren, cu construcții, în raport de dispozițiile art. 7 și 9 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură (indiferent de posesia exercitată și de starea în care se află bunul) fiind prevalentă măsurilor reparatorii prin echivalent.
Pârâta S.C. M. O. S.A., prin lichidator, a apelat hotărârea primei instanțe, arătând că obiectul notificării s-a constituit din ,,imobilele dobândite de autorii lor în baza actului de donație al lui C. E. P. din anul 1930’’. S-a susținut că donația menționată a vizat suprafața de 23 ha și 8.031 mp, teren cu tot ce se afla pe el.
P. urmare, suprafața de 4 ha și 5.369 mp (obiect al donației din anul 1944) nu a fost analizată prin dispoziția nr. 810/09.06.2004 emisă de S.C. M. O. S.A., după cum ea nu s-a regăsit nici într-o cerere de majorare a câtimii pretențiilor reclamanților, după efectuarea raportului de expertiză (prin care s-a determinat suprafața totală de 28 ha și 3.400 mp).
S-a susținut, astfel, că în acest litigiu nu a fost invocat ca imobil pretins prin notificare și terenul regăsit prin expertiză în perimetrul ABCDEFGHO, de 4 ha și 5.369 mp conform actului de donație din 1944, după cum excedează celor două acte de donație terenul identificat în perimetrul ABKLMA, privind o suprafață de 3 ha și 1.535 mp – care nu a aparținut autorilor reclamanților.
Apelanta pârâtă a arătat că, pe baza analizei schițelor din suplimentul la raportul de expertiză se poate concluziona că S.C. M. O. S.A. nu deține din imobilul revendicat – de 23 ha și 8.031 mp – decât o suprafață foarte mică din lotul A indicat de dl. expert C. M. (cca. 1 ha) și pe care există construcții proprietatea societății, cu valoare economică semnificativă, având caracter definitiv, edificii care în acest context nu ar putea fi atribuite reclamanților.
S-a susținut totodată că soluția instanței de fond, de obligare a acestei entități la înaintarea, către autoritatea competentă, a propunerii privind acordarea despăgubirilor pentru suprafața de 17 ha și 5.054 mp, este nelegală, întrucât M. O. S.A. nu a deținut această suprafață.
În întâmpinarea depusă la 18.10.2010, C. Ș. G. a solicitat respingerea apelului formulat de K. R., cu consecința menținerii soluției de restituire în natură a imobilului către ambii reclamanți.
S-a arătat că obiect al notificării l-au constituit ambele acte de donație, din 1930 și 1944.
Pârâta S.C. M. O. S.A. a depus la același termen întâmpinare față de apelurile reclamanților, solicitând respingerea lor.
În raport de susținerile părților, de temeiurile în drept evocate și de probele administrate în ambele etape procesuale, instanța de apel va reține următoarele considerente:
P. notificarea înregistrată sub nr. 740/05.11.2001 la B. V. Ș., B. D. D., C. A. și E. Octav, prin mandatar C. C., au solicitat Primăriei comunei 23 August, jud. C., restituirea în natură a construcțiilor (conac, clădiri anexe, utilaje) și terenul aferent acestora, bunuri ce au compus fosta moșie Moșneni-Perveli (actuala localitate 23 August din jud. C.) – fila 8 dosar fond.
Notificatorii au arătat că aceste imobile au aparținut autorului comun P. E., averea sa fiind lăsată moștenire soției supraviețuitoare, P. Er. C., care la rândul ei a donat-o descendenților Lucreția I., A. R., F. D. B. și E. Drusu, prin actul de donațiune din 1930.
Dreptul de proprietate a fost evocat prin prisma certificatului nr. 179/7.10.1941 emis de Primăria comunei Moșneni, jud. C., cu inventarul bunurilor lăsate moștenire de defunctul E. P..
C. A. și B. D. D. au arătat că sunt singurii moștenitori ai Floricăi M. B. (născută P.) și că au preluat în egală măsură și cotele mătușilor Lucreția L. I. și A. I.T. R.. Octav E. a arătat că este fiul lui Drusu E., care la rândul său a preluat cotele de moștenire ale părinților și colateralilor menționați.
Această notificare, înregistrată sub nr. 640/05.12.2001 la Primăria comunei 23 August, a fost redirecționată de către autoritatea locală la S.C. M. O. S.A., cu argumentul că terenul solicitat se află în deținerea acestei unități. Primăria comunei a comunicat mandatarului notificatorilor acest aspect, prin adresa 4028/06.12.2001 – fila 11 fond.
Primind notificarea, pârâta S.C. M. O. S.A. nu neagă calitatea sa de unitate deținătoare pentru terenul și construcțiile cerute a fi retrocedate, emițând decizia nr. 810/09.06.2004 prin care respinge notificarea, deoarece ,,nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al petenților asupra imobilului, a identității lui cu cel deținut de societate, precum și a calității de moștenitor’’.
Contestarea acestei decizii face obiectul prezentului litigiu.
Sub un prim aspect, instanța de apel va reține că nu s-a mai contestat în proces calitatea reclamanților, de succesori legali ai defuncților P. E. și P. C., calitate afirmată pe baza vechilor înscrisuri cu care s-a însoțit notificarea și atestată prin copiile certificatelor de stare civilă prezentate la dosar. Astfel, actul de donațiune din 7.11.1930, autentificat la aceeași dată sub nr._ la Tribunalul Ilfov, arată că donatoarea P. Er. C., soția supraviețuitoare a numitului P. E., donează fiicelor sale I. L. Lucreția (văduvă), R. I.T. A. (cu autorizația soțului I.T.R.), B. D.D. F. (cu autorizația soțului D.D. B.), precum și fiului Drușu E. câte o parte din averea reprezentând moșia Perveli (respectiv, loturile C, A, D și B indicate în planul inginerului V., anexă la actul autentic).
De pe urma defunctei R. A., decedată la 8.11.1973, au rămas ca moștenitori Octav E. și I. E., cu cote succesorale egale, venind în reprezentarea fratelui Drusu E., predecedat – conform certificatului de moștenitor 1531/25.07.1995 emis de notariatul de Stat – sector 3 București - fila 35 dosar fond; moștenitoarea def. B. F., decedată la 28.02.1961, este C. (fostă B.) A. - filele 36-38 și 41; de pe urma lui E. Drusu - care conform jurnalului 1031/18.01.1940 al Tribunalului Ilfov, nu a supraviețuit mamei sale P. E. C., decedând în anul 1939 – au rămas ca succesor legal fiul O. E. P..
Acestuia din urmă i-au fost donate de către mătușile sale (surorile tatălui) Lucreția L.I., A. R., F. B., precum și de către sora sa, I. A., terenul care a făcut obiectul celui de-al doilea act de donație, din 18 martie 1944.
Rezumând, notificatorii pentru imobilele care au aparținut lui P. E. și P. E. C. au fost: C. A. și B. D. D. (anume, fiica și soțul supraviețuitor ai lui B. F.), precum și Octav E., fiul lui Drusu E..
R. K. este succesoarea în drepturi a lui O. (Octav) E., decedat la 10 ianuarie 2009 în SUA; C. Ș. G. este succesorul în drepturi al lui C. A., decedată la 19.09.2006 în SUA – certificatul de calitate de moștenitor nr. 76/18.10.2006 eliberat de BNP C. și S. (București).
Aceste precizări sunt importante pentru corecta aplicare a legii, întrucât dispozițiile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 stabileau, la data notificării, că de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la capitolul III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
Or, în contextul în care reclamanții C. Ș. G. și R. K. își dispută drepturile succesorale din perspectiva actelor de donație depuse la dosar, instanța va reține că notificatorii nu se aflau în ipoteza de a uza de prevederile sus-citate pentru întreaga suprafață a acestei proprietăți, devreme ce prin actul de donație din 1930 s-a transmis, prin acte juridice între vii, dreptul de proprietate asupra unora din loturile care au compus moșia Perveli, de la autorul comun (P. C.) la copiii acestuia. În această situație, persoanele care s-au considerat îndreptățite la măsuri reparatorii nu se mai puteau prevala de calitatea de succesori legali ai def. P. C. pentru întreaga moșie, fără a face dovada că i-au moștenit deopotrivă și pe frații donatari – aceștia din urmă fiind, conform actului de donație menționat, după acceptarea donației, singurii și deplini titulari ai dreptului de proprietate asupra imobilelor donate.
Textul art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 rămânea așadar de aplicat, așa cum pretinde în apel relamanta R. K. – doar pentru părțile de imobil care s-ar fi dovedit a fi în proprietatea indiviză a notificatorilor – cu atât mai mult cu cât P. C. nu a donat copiilor întreaga proprietate, ci doar loturi determinate din aceasta.
Or, această chestiune trebuia clarificată cu prevalență în primă instanță, de soluționarea ei depinzând și aspectul întinderii drepturilor pe care le-ar putea pretinde apelanții reclamanți, anume, în ce măsură erau incidente dispozițiile art. 4 alin. 1 sau alin. 4 din lege, față de această proprietate în forma ei inițială.
Instanța de apel va reține, în acest context, că nu este întemeiată critica pârâtei M. O. S.A. potrivit cu care ceea ce a făcut obiectul notificării din 5.11.2001 l-a constituit doar terenul donat prin actul încheiat în 1930. Chiar dacă autorii reclamanților nu au menționat în cuprinsul notificării ambele acte de donație, referirea lor explicită a fost la vechea moșie Perveli și la documentația care atestă bunurile rămase de pe urma autorilor comuni (P. E. și soția acestuia, C.), cererea fiind de restituire a acestor bunuri în natură.
P. urmare, împrejurarea că prin dispoziția contestată nu s-a avut în vedere decât o parte a acestei proprietăți nu are nici o relevanță, devreme ce prin documentația depusă în cursul anului 2003, în susținerea notificării, C. A. și E. O. au făcut trimitere explicită la ambele acte de donație. Instanța va avea totodată în vedere că nici prin notificare și nici prin actele depuse în completare nu se face referire la o anumită suprafață de teren, așa încât susținerile legate de modificarea nepermisă a obiectului notificării sau de inexistența unei majorări a pretențiilor în acțiunea introductivă urmează a fi apreciate ca neîntemeiate.
În raport de aceste considerente, instanța de apel va reține că:
- pe temeiul art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 autoarea reclamantului C. Ș. G. și tatăl ei, B. D., nu puteau pretinde măsuri reparatorii decât pentru terenul primit de mama, respectiv, soția B. D.D. F., adică lotul D menționat în actul de donațiune din 7.11.1930, în suprafață de 5 ha și 2.837 mp din terenul fostei vii și plantații ale moșiei Perveli ,,pe care se află în ruină fosta locuință a grădinarului, precum și plantația de brad’’ – fila 20 fond.
- în mod corelativ, pe temeiul art. 3 alin. 1 lit. a și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, Octav E. nu putea pretinde în condițiile legii speciale decât ceea ce moștenise de la tatăl său, Drușu E. (la rândul său gratificat de mamă prin actul de donație din 1930 cu lotul B în suprafață de 5 ha și 2.836 mp), pentru ceea ce primise el însuși prin actul de donație din anul 1944 de la sora și mătușile sale, precum și pentru ceea ce primise în patrimoniul propriu, în cotă de ½, de pe urma mătușii sale R. A., conform certificatului de moștenitor 1531/25.07.1995.
- C. A. și Octav E. mai puteau face ipotetic notificare, pe temeiul art. 4 alin. 4 din Legea 10/2001, pentru eventualele cote părți ale antecesorilor lor, dar și ale celorlalți moștenitori, Lucreția I. și A. R., din ceea ce ar fi rămas în patrimoniul autorului comun P. C. după donația din 1930 (ipoteză care, însă, după cum se va arăta, nu se confirmă în cauză).
În schimb, C. A. și Octav E. nu aveau dreptul de a cere prin notificare, pe temeiul art. 4 alin. 4 din Legea 10/2001, lotul C donat Lucreției I., în măsura în care nu au moștenit-o pe aceasta din urmă, după cum Octav E. nu putea pretinde nici cota parte de ½ aferentă moștenirii surorii sale I. E. de pe urma Aureliei R.. Faptul că după epuizarea termenului de notificare prevăzut prin lege se încheie contractul de vânzare de drepturi succesorale autentificat sub nr. 487/4.06.2004 între I. E. și fratele acesteia, Octav, pentru cota de ½ moștenită de pe urma Aureliei R., nu schimbă datele problemei, din moment ce I. E. nu a formulat notificare alături de Octav E. și de C. A. - în acest caz fiind inaplicabile prevederile art. 4 alin. 4, ci cele ale alin. 1 din Legea 10/2001.
Din această perspectivă, susținerile apelantei K. R., în sensul că tatăl său Octav E. ar fi moștenit de la A. R. lotul A, iar de la Lucreția I. lotul C, sunt vădit neconcordante cu legea, pentru că, pentru ceea ce conform art. 801 cod civil 1864 părăsise sfera patrimoniului antecesorilor comuni, intrând în deplina proprietate și posesie a sus-numitelor, Octav E. nu avea nici un drept în absența raporturilor succesorale.
Toate aceste elemente conduc, așa cum rezultă de altfel și din apelul reclamanților, la o greșită determinare în judecata fondului a întinderii drepturilor persoanelor care s-au considerat îndreptățite la măsuri reparatorii, astfel încât acordarea in corpore către reclamanți a unor terenuri apreciate ca fiind restituibile în natură reprezintă o soluție greșită a primei instanțe.
Judecătorul fondului urma a proceda mai întâi la determinarea integrală a acestei foste proprietăți (moșia Perveli, teren și construcții vechi), iar ulterior a loturilor care au făcut obiectul celor două acte de donație și, implicit, a întinderii drepturilor ce li s-ar fi cuvenit fiecărui reclamant din perspectiva prevederilor legale sus-menționate; trebuia în egală măsură să se clarifice modalitatea de preluare a imobilelor de către stat și a actualului regim juridic al fiecărui lot, după care să definească, pentru fiecare reclamant în parte, măsurile reparatorii posibil a fi acordate, corespunzător întinderii drepturilor recunoscute prin lege.
Acest raționament a fost urmat în cadrul judecății apelurilor, fiind efectuate expertizele topografice judiciare de determinare a întregii suprafețe a acestei proprietăți, iar pe baza acestora, în legătură cu imobilele care au făcut obiectul notificării soluționate prin dispoziția contestată, se va reține că:
a. - prin raportul de expertiză topo depus la 25.09.2012 de dl. expert C. C. (filele 2 – 13 vol. II dosar apel) au fost identificate cu titlu preliminar limitele moșiei Perveli, pe baza ,,Schiței conacului moșiei Perveli’’ întocmite la 7.11.1930 de ing. V., anexă la actul de donație; conform acestui înscris, întreaga proprietate era constituită atât din cele patru loturi donate, cât și din suprafața de 4 ha și 5.369 mp regăsită în partea de nord-vest a lotului A;
b. - aceeași expertiză a identificat și delimitat prin planul de situație cele 4 loturi – A, B, C și D – care au făcut obiectul contractului de donație din 1930 și care însumează suprafața de 23 ha și 8.031 mp pe raza comunei 23 August, jud. C.. Expertiza a relevat faptul că loturile B, C și D (care au făcut obiectul donației către Drusu E., Lucreția I. și F. B.) se află în prezent în vatra localității . August, fiind integral ocupată de construcțiile și grădinile locuitorilor, precum și de căile publice de acces – filele 45-47 vol. II apel, adresa nr. 6925/12.11.2012 a Comunei 23 August.
În aceste condiții, eventualele măsuri reparatorii ce ar putea fi conferite pentru aceste suprafețe sunt doar cele în echivalent.
c. - expertiza din septembrie 2012 a regăsit pe suprafața lotului A, de 7 ha și 9.521 mp (79.521 mp), construcția veche a unui conac cu terasă, aflat în stare de degradare, două locuințe de 85 și 162 mp aflate în posesia unor persoane fizice, precum și anexe dormitoare, într-un corp aflat într-o stare avansată de degradare.
Pentru această lucrare a fost emis de OCPI C. procesul-verbal de recepție nr. 56/2.10.2012 – filele 34-37 vol. II apel – relevându-se suprapunerea, în cadrul lotului A, a terenului litigios peste cel având număr cadastral 1064, pentru care este emis Titlul de proprietate conform Legii 18/1991, nr. 1604/07.07.2004. Actul a fost prezentat la solicitarea instanței, la termenul din 10.12.2012, de către .-se că pentru o suprafață de 5,5 ha i s-a reconstituit dreptul de proprietate unei terțe persoane fizice, G. D. (filele 68 – 82 vol. II apel).
Față de existența acestor date, a indicării unei posibile alte suprapuneri pentru acest lot cu Titlul de proprietate nr. 1633/15.03.2007 emis în baza Legii 18/1991 pentru numita S. E., precum și față de susținerile apelantei pârâte legate de suprapunerea parțială a acestui lot pe terenul pentru care s-a eliberat societății M. O. S.A. Certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr. 1520/01.10.1995 (fila 68 vol. I apel), a fost dispusă expertiza supliment care să releve aceste suprapuneri.
Suprapunerea terenului societății pârâte a fost relevată cu culoare roșie în planul de situație al primei expertize (fila 8 vol. II apel), pentru 1 ha și 5.514 mp.
Suprapunerea cu Titlul de proprietate nr. 1604/2004 emis pentru G. D. a fost evidențiată în planul de situație anexă la suplimentul la raportul topo depus la termenul din 18.03.2013 – filele 101 – 104 vol. II apel (culoare albastră, suprafața de 4 ha și 4.965 mp).
Pentru terenul ce face obiectul Titlului de proprietate nr. 1633/2007 emis în favoarea numitei S. E., expertiza supliment depusă la termenul din 9.09.2013 (după înaintarea acestui act și a documentației aferente de către . a stabilit suprapuneri cu vreo parte a lotului A – filele 193 și 194 vol. II apel.
Pe baza acestor evaluări, expertul judiciar a conchis în sensul că din suprafața lotului A se regăsesc ,,libere’’ – în sensul că nu aparțin altui regim juridic – subloturile I și II (marcate cu culoare galbenă pe planul de situație, de 1.964 mp și respectiv, de 17.099 mp – fila 194 verso vol. II apel).
Pentru sublotul II de 17.079 mp au fost adâncite probele în măsura în care expertiza topografică a identificat pe această suprafață construcțiile unor terțe persoane, identificate potrivit adresei nr. 6925/12.11.2012 a Primăriei Comunei 23 August (fila 44 vol. II apel). Pe respectivul amplasament se regăsesc construcții vândute /închiriate de fosta S.C. Hort Con Suc (actuala S.C. M. O. S.A.) unor terțe persoane fizice – O. E., O. Ș., B. D. și A. V. – în cursul anului 1992, persoanele menționate fiind notificate în condițiile art. 175 cod proc. civilă să depună înscrisurile doveditoare la dosar. Terțele persoane fizice dețin în folosință terenuri aferente gospodăriei lor, iar prin expertiza tehnică imobiliară a d-lui expert I. L. s-a procedat la identificarea terenurilor, în două variante: în funcție de datele cuprinse în contractele de închiriere/vânzare încheiate cu entitatea menționată și, respectiv, în funcție de suprafața efectiv ocupată de aceste gospodării particulare. Lucrarea astfel realizată a fost depusă, în varianta I la termenul din 14.04.2014 (filele 105-118 vol. III apel) și în varianta II la termenul din 15.12.2014 (filele 6 - 21 vol. IV apel).
d. - prin raportul de expertiză topo depus la termenul din 3.09.2014 de dl. expert C. C. (filele 145 – 150 vol. III apel) a fost identificată și suprafața de 4 ha și 5.369 mp care a făcut obiectul actului de donație din anul 1944.
Expertul judiciar a identificat și aici o suprapunere a acestui teren (aflat la limita cu lotul A) cu o suprafață de 3 ha și 5.452 mp pentru care apelantei pârâte i s-a emis Certificatul de atestare a dreptului de proprietate - filele 148 și 149 vol. III apel (culoare verde).
Lucrarea a trasat și conturul suprafețelor care excedează acestei suprapuneri, apreciate de expert ca fiind ,,libere’’: S1 de 4.946 mp, S2 de 84 mp, S3 de 3.776 mp și S4 de 1.111 mp, dar și construcțiile regăsite pe amplasamentul terenului donat în 1944, cu mențiunea că mare parte dintre acestea se află în ruină, cu excepția unor active ale societății M. O. (atelier, cantină, poartă de acces) – fila 153 vol. III apel.
Pentru suprafața aflată sub regimul juridic al certificatului emis conform H.G. nr. 834/1991, instanța de apel va avea aceleași considerente legate de imposibilitatea restituirii în natură, ca și în cazul terenului de suprapunere din lotul A (pct. c din motivare).
Cu privire la susținerea apelantei R. K., în sensul că nu este obstrucționată restituirea în natură a terenului pentru care s-a emis Certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru S.C. M. O. S.A. conform H.G. nr. 834/1991, instanța urmează a constata netemeinicia ei.
Dispozițiile art. 6 alin. 3 din H.G. nr. 834/1991, astfel cum a fost completată și modificată prin H.G. nr. 107/2008, stabilesc că ,,Valoarea terenurilor evaluate potrivit alin. 1, actualizată cu indicele de inflație până la data evaluării, se include, potrivit legii, în patrimoniul societăților comerciale, iar capitalul social al acestora se majorează conform dispozițiilor art. 113 lit. f) și art. 210 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare’’.
P. urmare, în absența unei hotărâri judecătorești care să constate nulitatea acestui act juridic, societății în insolvență nu i se poate nega dreptul de proprietate asupra acestui teren și dreptul de dispoziție asupra unui bun evaluat și inclus în capitalul social.
Din acest motiv, sunt neconcordante cu legea argumentele instanței de fond potrivit cu care se poate restitui în natură terenul deținut de M. O. S.A., pentru care se emisese Hotărârea nr.11/26.05.1994 a Consiliului Local al Comunei 23 August pentru atribuirea în proprietate către fosta S.C. Hort Con Suc O., zona Moșneni (actuala societate pârâtă). Actul administrativ menționat a fost emis de autoritatea locală tocmai în aplicarea prevederilor H.G. nr. 834/1991, iar în absența contestării, Certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis la 1.10.1995 de Ministerul Agriculturii și Alimentației își produce efectele în circuitul civil ca orice act juridic, fiind prezumat a fi pe deplin valabil, fundamentând de la data emiterii lui modificările de activ patrimonial și a celor de valoare contabilă pentru societatea în cauză.
Aceleași considerente vor fi avute în vedere în absența unei hotărâri judecătorești care să stabilească definitiv nulitatea titlului de proprietate emis în temeiul Legii 18/1991 pentru G. D..
Pentru aceste considerente, dar și pentru cele care vor fi arătate în finalul motivării sub aspectul drepturilor pe care R. K. le poate pretinde în raport de legislația statului român, cererea de restituire în natură va fi respinsă.
La acest moment al argumentației, Curtea de Apel constată că s-a determinat situația de fapt a terenurilor și construcțiilor care au făcut obiect al notificării menționate, iar în raport de aspectele referitoare la limitele dreptului apelanților reclamanți C. Ș. G. și R. K., vor fi avute în vedere următoarele considerente rezumative:
1). În referire la modalitatea de preluare a imobilului (fosta moșie Perveli aflată pe teritoriul administrativ actual al Comunei 23 August, jud. C.) și la incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001 în acest caz, nu au fost evocate critici nici în faza judecății în fond și nici în apel, decizia nr. 810/09.06.2004 emisă de S.C. M. O. S.A., contestată în acest proces, pronunțându-se pe elemente legate de lipsa calității de moștenitor și a probei dreptului de proprietate.
P. urmare, chestiunea preluării abuzive de către stat a acestui imobil – terenuri și construcții – în perioada de referință 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 nu a fost supusă controlului de legalitate, ea fiind de altfel confirmată prin probatoriul administrat, devreme ce prin actul de donație din anul 1944 succesorii legali ai proprietarilor inițiali P. E. și soția sa, C., încă aveau drept de dispoziție asupra acestor bunuri, afirmându-se în act că terenul donat, de 4 ha și 5.369 mp, se învecina la acea dată cu lotul A menționat în actul de donație anterior (,,imobilul și grădina d-nei A. R.’’).
2). În referire la întinderea drepturilor celor doi apelanți reclamanți, se va avea în vedere că, prin argumentele mai sus expuse în legătură cu modul de transmitere a drepturilor de la antecesori, dar și cu interpretarea art. 4 din Legea nr. 10/2001, este fără dubiu că:
- față de dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 apelantul reclamant C. Ș. G. (succesor în drepturi al notificatoarei C. A.) are dreptul la măsuri reparatorii doar pentru terenul primit de bunica maternă, B. D.D. F., prin donația din 1930, adică pentru lotul D menționat în actul de donațiune din 7.11.1930 în suprafață de 5 ha și 2.837 mp din terenul fostei vii și plantații ale moșiei Perveli, nu și pentru terenurile donate celorlalți moștenitori; în prezent lotul D se află în vatra satului Moșneni, fiind ocupat de construcțiile și gospodăriile locuitorilor și de căile de acces aferente.
Nu va avea drept la măsuri reparatorii pentru construcția regăsită la data donației pe acest lot D, anume ,,fosta locuință a grădinarului, în ruină’’, nefiind administrată nici o dovadă că acest edificiu, deteriorat în anul 1930, s-a menținut și ulterior datei de 6.03.1945 și a fost preluată ca atare de stat.
- față de dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, R. K. (succesorul legal al lui Octav E.) are dreptul la măsuri reparatorii în condițiile legii speciale pentru ceea ce primise bunicul patern, Drușu E., prin actul de donație din 1930, anume, lotul B în suprafață de 5 ha și 2.836 mp, precum și pentru ceea ce tatăl său, Octav E. primise prin actul de donație din anul 1944 de la sora și mătușile sale, adică terenul de 4 ha și 5.369 mp, dar și pentru cota de ½ culeasă de Octav E. de pe urma mătușii lui R. A., conform certificatului de moștenitor 1531/25.07.1995 (adică ½ din dreptul aferent lotului A menționat prin donația din 1930, de 7 ha și 9.521 mp).
Probele administrate au dovedit că după încheierea actului de donație din 1930, P. C. a rămas în proprietatea terenului de 4 ha și 5.369 mp (aflat în nord-vest față de lotul A) și care a intrat în patrimoniul descendenților în viață la data decesului acesteia (copiii Lucreția L. I., A. I. R., F. D. B., nepoții I. A. și Octav E.). Ulterior, acest teren a făcut obiectul donației din anul 1944 către Octav E., fiul lui Drusu E.. Acest aspect a fost corect stabilit și în primă instanță.
Octav E. devine, conform acestui ultim act, ,,singurul și exclusiv proprietar al întregului teren’’ – fila 24 fond.
P. urmare, C. A. și Octav E. nu mai puteau face notificare, pe temeiul art. 4 alin. 4 din Legea 10/2001, pentru eventuale cote părți ale celorlalți moștenitori, în patrimoniul autoarei comune P. C. nemairegăsindu-se la data de 6 martie 1945 niciun bun aflat în indiviziune între moștenitorii săi.
Același text exclude, în absența unei acceptări a moștenirii (astfel cum s-a întâmplat în cazul Aureliei R.), vreo pretenție a ambilor reclamanți pentru lotul C primit de Lucreția L. I. la data donației din 1930, precum și vreo pretenție a lui Octav E. (antecesorul lui R. K.), pe temeiul art. 4 alin. 4 din Legea 10/2001, pentru cota parte de ½ culeasă de sora sa, I. E. (A.), de pe urma Aureliei R., conform certificatului de moștenitor 1531/25.07.1995 – cu precizările anterioare privind ineficacitatea contractului de vânzare de drepturi succesorale autentificat sub nr. 487/4.06.2004.
3). În privința naturii măsurilor reparatorii la care sunt îndreptățiți apelanții reclamanți, în apel s-a reținut, față de considerentele arătate, că pentru lotul D în suprafață de 52.837 mp, regăsit în vatra localității Moșneni, . care este imposibil a fi restituit în natură, apelantul C. Ș. G. are dreptul la măsuri compensatorii sub formă de puncte, în condițiile Cap. III din Legea nr. 165/2013 (aplicabilă și speței de față, potrivit art. 4), puncte care se determină potrivit art. 21 alin. 6 și 7 din același act normativ.
Astfel fiind, pentru elementele de mai sus privitoare la întinderea drepturilor acestei persoane, cât și pentru situația de fapt în care se regăsește unicul lot la care este îndreptățit a primi măsuri reparatorii, apelul formulat de C. Ș. G. urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru lotul B în suprafață de 52.836 mp, situat în vatra satului Moșneni, apelanta R. K. este la rândul său îndreptățită la măsuri compensatorii sub formă de puncte, în condițiile Cap. III din Legea nr. 165/2013.
Pentru terenul de 45.369 mp care a făcut obiectul donației din 1944, dar și pentru suprafața de 39.760,50 mp reprezentând cota de ½ culeasă de Octav E. de pe urma mătușii lui R. A. conform certificatului de moștenitor 1531/25.07.1995 (adică ½ din dreptul aferent lotului A menționat prin donația din 1930, de 79.521 mp), respectiv pentru suprafața totală de 85.129,50 mp, apelanta K. R. nu va putea însă beneficia de restituirea în natură, ci din nou de măsuri compensatorii sub formă de puncte, în condițiile Cap. III din Legea nr. 165/2013.
Această soluție se impune întrucât potrivit actelor de stare civilă depuse după decesul reclamantului O. E., apelanta R. K. este cetățean al SUA (filele 319-325 fond).
Dispozițiile art. 44 alin. 2 teza a doua din Constituția României statuează asupra faptului că apatrizii și cetățenii străini pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.
Legea nr. 312/5005 a reglementat în Capitolul 3, sub imperiul legii fundamentale, modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetățenii străini, apatrizii și persoanele juridice aparținând statelor terțe, stabilind prin art. 6 că:
(1). cetățeanul străin, apatridul și persoana juridică aparținând statelor terțe pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor, în condițiile reglementate prin tratate internaționale, pe bază de reciprocitate.
(2). cetățeanul străin, apatridul și persoana juridică aparținând statelor terțe nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în condiții mai favorabile decât cele aplicabile cetățeanului unui stat membru și persoanei juridice constituite în conformitate cu legislația unui stat membru.
Exercitând controlul de conformitate cu legea fundamentală, Curtea Constituțională a arătat, prin decizia 153/2011, că având în vedere obiectul de reglementare al Legii 18/1991 - proprietatea funciară - și scopul declarat al acesteia - retrocedarea către foștii proprietari sau moștenitorii acestora a dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de producție sau de către stat - reglementarea condițiilor în care operează această retrocedare, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptățite, constituie opțiunea legiuitorului, condiționarea exercitării dreptului de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de calitatea de cetățean român reprezentând o astfel de opțiune, care este pe deplin constituțională.
Extrapolând aceste argumente domeniului de reglementare al Legii nr. 10/2001, instanța de apel va avea în vedere că este dreptul legiuitorului român de a stabili distinct modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate – inclusiv în procedura legii menționate, dar și a Legii 165/2013 – de către cetățenii străini ori de apatrizi, după cum are deplina libertate să facă distincție între cetățenii statelor membre ai Uniunii Europene și cei ai statelor terțe.
Or, în măsura în care pentru cetățenii statelor terțe, legea prevede posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor în condițiile reglementate prin tratate internaționale, pe bază de reciprocitate (în speță, cu SUA) și întrucât recunoașterea dreptului de proprietate și stabilirea măsurilor reparatorii în condițiile Legii 10/2001 pentru imobilele preluate de fostul regim comunist nu echivalează cu dobândirea unui drept prin moștenire, instanța va dispune ca pentru întreaga suprafață de teren la care i s-au recunoscut dreptul la măsuri reparatorii apelantei reclamante R. K. (52.836 mp + 85.129,50 mp) să fie acordate măsuri compensatorii sub formă de puncte, conf. Cap. III din Legea nr. 165/2013, calculate în condițiile art. 21 alin. 6 din lege.
Va fi, pe cale de consecință, respinsă cererea apelantei reclamante de restituire în natură a terenurilor. Se va arăta, adițional, că solicitarea de atribuire a terenurilor și construcțiilor în modalitatea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 10/2001 (,,indiferent în posesia cui se află în prezent și de starea în care se află’’), este deopotrivă neîntemeiată, pentru că această sintagmă nu a presupus, în voința legiuitorului, retrocedarea unor terenuri cu construcții definitive, edificate cu autorizație, pentru care au un drept de proprietate valabil terțe persoane, împreună cu terenurile aferente bunei utilizări a acestor clădiri și cu căile de acces publice; prin urmare, cererea apelantei, de a-i fi restituită în natură întreaga suprafață cu gospodăriile identificate prin expertiza judiciară I. L., cu argumentul că va fi ulterior reglementată cu terțele persoane situația juridică a suprafețelor ocupate, este în contradicție cu legea și cu pct. 10.1. din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007.
Având în vedere că notificarea a vizat restituirea în natură și a vechilor construcții regăsite în proprietatea lui P. E., în apel se va recunoaște apelantei R. K. și dreptul la măsuri compensatorii sub formă de puncte, calculate după același algoritm, pentru edificiile poziționate pe lotul A și pe cel alăturat, de 4 ha și 5.369 mp, identificate prin expertiza C. M. cu ocazia judecății în fond, indicate ca fiind construcțiile 1, 1A, 5, 5A, 14, 26, 31, 36, 38, 39, 40, 42, 47, 49, 46 și 52, împreună cu gardul de zidărie, care însumează o suprafață construită de 5.114, 32 mp (filele 266 – 276, 280 – 281 fond, planul de amplasare și delimitare anexele 3 și 4 la expertiza C., împreună cu planșele foto de la filele 288 – 296 fond, filele 109 – 111 vol. I apel).
Modalitatea de stabilire a măsurilor compensatorii pentru construcții rezultă de altfel și din împrejurarea relevată la termenul din 7.04.2014 de către K. R., prin mandatar, în sensul că edificiile descrise prin expertiza în construcții a d-lui C. M. nu mai există, atât ele cât și gardul împrejmuitor fiind în prezent demolate în totalitate (filele 71-73, cu planșele fotografice depuse la filele 81 - 96 vol. III apel).
Această împrejurare nu îi poate fi imputată apelantei pârâte, față de situația specială a societății (în insolvență încă din anul 2005) și față de demersurile efectuate de lichidatorul Global Insolvency SPRL pentru asigurarea pazei materiale a acestor bunuri (filele 101 – 102 vol. III apel).
Însă, această situație nu poate fi suportată nici de către apelanta reclamantă, care este îndreptățită să primească în acest caz despăgubiri sub formă de puncte, în condițiile legii, pentru starea bunurilor de la momentul notificării.
Cât privește apelul societății pârâte, care arată că nu poate fi obligată la întocmirea documentației stabilite de legea specială pentru a propune măsurile reparatorii în echivalent, Curtea va înlătura aceste critici.
Jurisprudența în materie a statuat că, în cazul în care persoana juridică notificată deține numai în parte bunurile ce fac obiectul notificării, urmează să acționeze în acord cu prevederile art. 27 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, comunicând persoanei îndreptățite toate datele privind persoana fizică sau juridică deținătoare a celeilalte părți din imobilul solicitat. În speță, primind notificarea nr. 740/2001 de la autoritatea locală, societatea apelantă nu a transmis datele reieșite din evidența proprie către cei care au formulat cererea de restituire în natură, dispunând în iunie 2004, prin actul contestat, asupra tuturor drepturilor clamate.
Fiind în situația de a contesta decizia nr. 810/09.06.2004 emisă de S.C. M. O. S.A., reclamanții nu au avut argumente să conteste calitatea emitetului actului, de unitate deținătoare, cu atât mai mult cu cât Primăria comunei 23 August comunicase mandatarului reclamanților încă din 6 decembrie 2001 că a redirecționat solicitarea la fosta IPILF Moșneni.
P. urmare, potrivit legii, în dezlegarea raportului litigios, unității care a emis decizia contestată îi revine obligația de a rezolva întreaga notificare, neputându-se deroba de această sarcină din moment ce nu a acționat conform art. 27 alin. 2 din lege.
Împrejurarea că abia în judecata apelului societatea a realizat că terenul pentru care s-a emis notificarea se suprapune doar cu cca. 1,5 ha din terenul deținut conform Certificatului de atestare a dreptului de proprietate, nu este de natură să conducă la soluția prefigurată de aceeași parte, anume de a lăsa nesoluționată cererea pentru restul terenului pretins - și care, cel puțin pentru loturile B, C și D din actul de donație din 1930, era evident că ele aparțin domeniului privat al localității, pe ele fiind construcțiile locuitorilor satului Moșneni și drumurile aferente.
Pentru aceste considerente au fost respinse și obiecțiunile formulate la termenul din 15.12.2014 asupra expertizei efectuate de dl. ing. I. L., conform încheierii din 6.04.2015, constatând în egală măsură că nici la acest moment . își asumă calitatea de unitate deținătoare, cel puțin pentru suprafețele ocupate de casele și curțile locuitorilor satului Moșneni (adresele nr. 782/04.02.2015 și nr. 351/04.03.2015 ale Primăriei – filele 42 și 44 vol. IV apel).
Astfel fiind, apelul pârâtei urmează a fi respins ca nefondat.
Având în vedere cererea de majorare a onorariului, formulată de dl. expert C. C. în baza decontului depus la temenul din 10.11.2014, pentru suma de 1.130 lei, admite pe temeiul art. 213 alin. 2 cod proc. civilă această cerere și dispune achitarea acestei sume de către apelanta K. R., prin mandatar, către Biroul Local pentru Expertize Judiciare – Tribunalul C..
Obligă pe apelanta pârâtă M. O. S.A. la plata, către apelanta reclamantă K. R., a sumei de 3.252 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorarii expertize).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamanta R. K., prin mandatar C. C., cu domiciliul în București, ., ., sector 2 și C. Ș. G., cu domiciliul în S.U.A., 5035-4 Green Mountain Circle, Columbia Maryland,_ și cu domiciliul procesual ales în București, . nr. 2, Opera Center II, ., la S.C.A. S. & Asociații.
Schimbă în parte sentința civilă apelată, în sensul că, anulând decizia 810/09.06.2004, constată că reclamanta R. K. este îndreptățită la măsuri reparatorii în condițiile legii speciale pentru suprafața de 137.965,50 mp (13 ha și 7.965,50 mp), iar reclamantul C. Ș. G. este îndreptățit la măsuri reparatorii doar pentru suprafața de 52.837 mp (5 ha și 2.837 mp).
Constată că reclamanta este îndreptățită și la măsuri reparatorii pentru edificatele având o suprafață construită totală de 5.114, 32 mp și identificate prin expertiza tehnică imobiliară C. M. cu notațiile 1, 1A, 5, 5A, 14, 26, 31, 36, 38, 39, 40, 42, 47, 49, 46 și 52 și gard de zidărie.
Stabilește că măsurile reparatorii cuvenite pentru toate aceste bunuri imobile sunt cele compensatorii sub formă de puncte, în condițiile Cap. III din Legea nr. 165/2013, care se determină potrivit art. 21 alin. 6 și 7 din același act normativ.
Obligă pârâta S.C. M. O. S.A., prin lichidator, să întocmească decizia cu propunerea de acordare de măsuri compensatorii pentru aceste imobile, în favoarea reclamanților și să o transmită Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.
Respinge celelalte pretenții ale reclamanților și cererea de restituire în natură.
Menține dispozițiile primei instanțe privitoare la cheltuielile de judecată în fond.
Respinge apelul reclamantului C. Ș. G., cu domiciliul în S.U.A., 5035-4 Green Mountain Circle, Columbia Maryland,_, și cu domiciliul procesual ales în București, . nr. 2, Opera Center II, ., la S.C.A. S. & Asociații și apelul pârâtei S.C. „M. O.” S.A., prin lichidator SPECTRUM INSOLVENCY I.P.U.R.L., cu sediul în C., ..20, .> Admite cererea de majorare a onorariului, formulată de dl. expert C. C., pentru suma de 1.130 lei.
Dispune achitarea acestei sume de către apelanta K. R., prin mandatar, către Biroul Local pentru Expertize Judiciare – Tribunalul C..
Obligă pe apelanta pârâtă la plata, către apelanta K. R., a sumei de 3.252 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.04.2015.
Președinte, Judecător,
M. G. Vanghelița T.
Grefier,
C. I.
Jud.fond: S.Teșa
Red.dec.jud. M.G./28.04.2015/5ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 85/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Fond funciar. Decizia nr. 90/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
