Succesiune. Decizia nr. 89/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 89/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 22743/212/2011
dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 89/C
Ședința publică din 20 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. L.
JUDECĂTOR - M. G.
JUDECĂTOR - VANGHELIȚA T.
Grefier - C. M.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul C. L. T., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în Popești Leordeni, . bis, ., ., în contradictoriu cu intimata G. I., domiciliată în București, ., ., ., împotriva deciziei civile nr. 980/09.12.2014 pronunțată de Tribunalul C., Secția I civilă, în dosarul nr._/212/2014, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă d-na avocat C. L. pentru intimata pârâtă G. I. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/02.02.2015, lipsind recurentul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod proc. civ.
Grefierul se referă asupra cauzei arătând că nu s-a depus dovada plății taxei judiciare de timbru de 1551,5 lei și timbrul judiciar în valoare de 5 lei, recurentul fiind citat cu această mențiune.
După referatul grefierului de ședință, instanța pune în discuție aspectul vizând neîndeplinirea obligației de timbrare a recursului, care a fost pusă în vedere recurentului prin citația trimisă la domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură.
Având cuvântul, reprezentantul intimatei pârâte invocă excepția netimbrării căii de atac, solicitând admiterea acestei excepții și pe cale de consecință anularea recursului ca netimbrat, cu obligarea recurentului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, considerându-se lămurită, în conformitate cu disp. art. 150 C. pr. civ., declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra excepției.
CURTEA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 01.09.2011 sub nr._, reclamantul C. L. T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta G. I., să se dispună constatarea calității de unic moștenitor legal acceptant a reclamantului după defunctul G. D., respectiv să se constate că masa succesorală rămasă după defunctul G. D. este compusă din imobilul situat în C., ., ., ., jud. C., cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii lui, reclamantul a arătat că este frate cu defunctul G. D., iar ceilalți succesibili, respectiv M. F.-soră, B. R.-soră, C. D.-nepot de fiu, Hajouz A. E. S.- nepoată de fiu, au renunțat expres la moștenire, prin declarații autentificate; a mai arătat reclamantul că pârâta este fiica defunctului, însă aceasta nu a înțeles să accepte succesiunea, nefăcând nefondat act de acceptare tacită sau expresă, aceasta plecând din C. încă din anii 1970.
La data de 18.10.2012, pârâta G. I. a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat să se constate calitatea sa de unic moștenitor al defunctului G. D., să se constate că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului este formată din imobilele situate în C., ., ., ., jud. C., respectiv în Aleea Topoloveni, ., . Topoloveni ., . dispună ieșirea din indiviziune asupra celor două imobile și atribuirea în deplină proprietate și posesie, să se constate calitatea de moștenitor a defunctului G. D. după soția predecedată G. A., să se constate că reclamantul este străin de succesiunea lui G. D.; a mai arătat pârâta reconvenientă că rudele tatălui său i-au ascuns faptul că acesta a decedat, motiv pentru care nu a formulat acte de acceptare a moștenirii.
La termenul din data de 18.06.2013, pârâta reconvenientă a declarat că renunță la judecata capătului de cerere privind partajarea imobilului situat în C., Aleea Topoloveni, ., . termen, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în ce privește cererea principală.
Prin sentința civilă nr._/30.12.2013, Judecătoria C. a respins cererea principală ca efect al admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului C. L. T. și a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta G. I.. A constatat că pârâta reconvenientă are calitatea de unic moștenitor al defunctului G. D., a constatat că masa succesorală este compusă din cota indiviză de 5/8 din apartamentul situat în C., ., ., ., a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul constând în apartamentul menționat mai sus, în sensul atribuirii în natură a acestuia către pârâta-reclamanta reconvenientă G. I., a obligat pârâta reconvenientă G. I. să plătească reclamantului C. L. T. suma de 44.761,875 lei cu titlu de sultă, corespunzătoare cotei indivize din dreptul de proprietate deținut de acesta asupra imobilului, de 3/8. Prin aceeași sentință, a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei reconveniente G. I. suma de 6.586 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat, taxă judiciară de timbru, timbru judiciar).
În considerentele sentinței, prima instanță a reținut că numitul G. D. a decedat în C., la data de 08.04.2009, conform certificatului de deces aflat la fila 4 din dosar. G. D. a fost căsătorit cu G. (fostă C.) A., iar aceasta a decedat la data de 04.02.2008, conform certificatului de deces aflat la fila 5.
Prin certificatul de moștenitor nr.39 din 29.06.2010 întocmit de BNP M. M., s-a stabilit că moștenitorii defunctei G. A. sunt G. D., în calitate de soț supraviețuitor, cu o cotă de ¼, respectiv C. L.-T., nepot, cu o cotă de ¾ din masa succesorală, constând în cota de ½ din apartamentul situat în C., ., ., ..
Referitor la calitatea reclamantului de moștenitor, prima instanța a reținut că acesta este fiul lui C. F. – decedat la data de 01.06.1990, acesta din urmă fiind fiul defunctei G. A., nu însă și al lui G. D.; pe de altă parte, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâta reconvenientă este fiica defunctului G. D., conform certificatului de naștere aflat la fila 106 din dosar.
Față de probele administrate, prima instanță a constatat că reclamantul nu este descendent al defunctului G. D., între cei doi neexistând nicio legătură de rudenie, reclamantul fiind nepot de fiu al defunctei soții a lui G. D., respectiv G. A.; or, din moment ce reclamantul nu se regăsește în niciuna dintre clasele de moștenitori legali, conform dispozițiilor art.669 și urm. cod civil 1864, iar acesta nu a justificat prin vreun înscris că ar avea calitatea de moștenitor testamentar, este evident că reclamantul nu are calitate procesuală activă într-o acțiune având ca obiect stabilirea calității de moștenitor al defunctului G. D. sau ieșirea din indiviziune în ce privește masa succesorală rămasă de pe urma acestuia.
În ce privește cererea reconvențională, judecătoria a reținut că, din moment se s-a constatat că pârâta reconvenientă este fiica legitimă a defunctului G. D. și a respins cererea principală, aceasta este succesibilul cu vocație succesorală concretă, conform principiului chemării la moștenire a rudelor în ordinea claselor de moștenitori legali, pârâta reconvenientă făcând parte din prima clasă, aceea a descendenților în linie directă.
Referitor la capătul de cerere ce vizează constatarea calității de moștenitor al defunctului G. D. după soția sa predecedată, s-a reținut faptul că aceasta nu solicită să se constate că tatăl său a fost unicul moștenitor al defunctei G. A., iar calitatea sa de moștenitor este dovedită prin certificatul de moștenitor nr.39 din 29.06.2010 întocmit de BNP M. M., în cuprinsul căruia s-a stabilit că moștenitorii defunctei G. A. sunt G. D., în calitate de soț supraviețuitor, cu o cotă de ¼, respectiv C. L.-T., nepot, cu o cotă de ¾ din masa succesorală, reprezentată de cota de ½ din apartamentul situat în C., ., ., ..
În consecință, în condițiile în care există un certificat de moștenitor vizând pe defuncta G. A., act ce nu a fost atacat conform dispozițiilor legale, acest capăt de cerere apare ca fiind lipsit de obiect.
Referitor la masa succesorală rămasă de pe urma defunctului G. D., instanța a reținut că s-a făcut dovada că aceasta este compusă din cota de 5/8 din dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în C., ., ., ., conform titlului de proprietate nr._/17.08.1982 și a certificatului de moștenitor nr.39 din 29.06.2010 întocmit de BNP M. M., restul de 3/8 aparținând reclamantului, în calitatea sa de moștenitor al defunctei G. A..
Având în vedere faptul că apartamentul în discuție este format din două camere nedecomandate și are o suprafață totală de 39,73 mp, instanța a apreciat că bunul nu este comod partajabil în natură și a atribuit în natură bunul pârâtei reconveniente, reținând că aceasta deține o cotă mai mare din dreptul de proprietate și a solicitat în mod expres atribuirea în natură a apartamentului; de asemenea, conform constatărilor efectuate de către expertul tehnic imobiliar, apartamentul nu prezintă îmbunătățiri și nu era, la momentul efectuării expertizei, locuit de vreuna dintre părți.
În consecință, având în vedere valoarea bunului, stabilită prin raportul de expertiză, de 119.365 lei, cota de 3/8 din imobil ce aparține reclamantului fiind de 44.761,875 lei, instanța a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la imobil, în sensul atribuirii în natură către pârâta reconvenientă G. I. și a obligat-o pe aceasta să plătească reclamantului C. L. T. suma de 44.761,875 lei cu titlu de sultă, corespunzătoare cotei indivize din dreptul de proprietate deținut de acesta asupra imobilului, de 3/8.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat apel, susținând că, prin invocarea excepției lipsei calității procesuale active, prima instanță a înlăturat practic certificatul de moștenitor nr.39/29.06.2010, deși valabilitatea acestuia nu a fost contestată printr-o acțiune.
Prin decizia civilă nr. 980/09.12.2014 Tribunalul C. a respins apelul reclamantului ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata, către intimata pârâtă, a cheltuielilor de judecată de 2.000 lei, reduse conform art. 274 alin.3 C. pr.civ.
Prin cererea formulată la data de 26.01.2015, reclamantul C. L. T. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 980/09.12.2014 a Tribunalului C., solicitând admiterea recursului, desființarea deciziei atacate și, rejudecând, admiterea acțiunii principale astfel cum a fost formulată.
La termenul de judecată din 02.03.2015 instanța a pus în discuție excepția netimbrării căii de atac, a rămas în pronunțare pe excepția invocată; ulterior a repus cauza pe rol pentru citarea recurentului la domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură, respectiv loc. în Popești Leordeni, . bis, ., ., cu mențiunea de a achita taxa de timbru stabilită în sarcina acestuia.
La termenul de judecată din 20.04.2015 instanța a rămas în pronunțare cu privire excepția netimbrării timbrări a căii de atac, în legătură cu care reține următoarele:
Dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul din 20.04.2015 (fila 18 dosar recurs) confirmă împrejurarea că recurentului i-a fost adus la cunoștință obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în valoare de 1551,55 lei, stabilită prin rezoluție la primirea dosarului, în conformitate cu dispozițiile art. 3 lit.c) teza a II-a din Legea nr.146/1997, și a timbrului judiciar în valoare de 5 lei.
Potrivit art.1 din Legea nr. 146/1997, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în această lege lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani.
Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Neîndeplinirea obligației de plata până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Constatând că recurentul, deși legal citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru nu a îndeplinit obligația de plată până la termenul stabilit, urmează a se aplica sancțiunea anularii recursului ca insuficient timbrat, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
În temeiul art. 274 C. pr.civ. va obliga recurentul, aflat în culpă procesuală față de anularea recursului, să plătească intimatei G. I. suma de 3.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, potrivit chitanței aflată la fila 15.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul formulat de reclamantul C. L. T., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în Popești Leordeni, . bis, ., ., în contradictoriu cu intimata G. I., domiciliată în București, ., ., ., sect.2, împotriva deciziei civile nr. 980/09.12.2014 pronunțată de Tribunalul C., Secția I civilă, în dosarul nr._/212/2014, ca insuficient timbrat.
Obligă recurentul către intimată la 3.000 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 aprilie 2015.
Președinte, G. L. | Judecător, M. G. | Judecător, Vanghelița T. |
Grefier, C. M. |
Tehnored.dec.gref.M.C. 21.05.2015/2 ex.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Legea 10/2001. Decizia nr. 48/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
