Legea 10/2001. Decizia nr. 50/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 50/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 6454/118/2014
dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr.50/C
Ședința publică din 27 mai 2015
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE - I. B.
JUDECĂTOR - G. L.
Grefier - A. B.
Pe rol soluționarea apelului civil formulat de apelantul reclamant N. E., cu domiciliul procesual ales la av. S. D., în București, sector 6, .. 13, împotriva sentinței civile nr. 117, pronunțată de Tribunalul C. la data de 26 ianuarie 2015, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. ORAȘULUI EFORIE, cu sediul în Eforie Sud, ., județul C., având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru apelantul reclamant, avocat S. D., cu împuternicire avocațială aflată la fila 23 dosar, iar pentru intimatul pârât, răspunde avocat B. G., în substituire pentru avocat P. C., care depune la dosar delegația de substituire fn și dată, împuternicirea avocațială (a av. P. C.) ._ (119) din 26.05.2015, precum și chitanța nr. 374 din 26.05.2015, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 500 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual; se învederează, totodată, că apelul a fost declarat și motivat în termen legal că motivele de apel au fost comunicate și că nu a fost formulată întâmpinare, după care:
Apărătorul apelantului reclamant depune la dosar chitanța . nr. 8 din 30.04.2015 cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat în sumă de 4000 lei.
Întrebate fiind de către instanță, părțile, în conformitate cu art. 390 Cod procedură civilă, dacă mai sunt chestiuni prealabile dezbaterilor în fond de discutat sau excepții de invocat, acestea, având pe rând cuvântul prin apărători, arată că nu mai au excepții de invocat sau chestiuni prealabile de adus în discuție și solicită acordarea cuvântului pe fond pentru dezbateri asupra apelului formulat în cauză.
În raport de dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă președintele de complet deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul asupra apelului formulat în cauză, în vederea susținerii cererilor și apărărilor formulate în proces.
Apărătorul apelantului reclamant, având cuvântul, pune concluzii de admitere a apelului astfel cum a fost formulat și motivat, respingerea excepției tardivității și, pe cale de consecință, trimiterea dosarului la instanța de fond în vederea continuării judecății.
Solicită admiterea apelului ca fiind fondatavând în vedere că sentința apelată este netemeinică și nelegală, solicitând instanței să observe că instanța de fond a admis excepția tardivității formulării contestației reclamantului la dispoziția emisă în temeiul Legii nr. 10/2001. Or, la data de27.07.2014 apelantul a formulat o cerere la Primăria Eforie, la intimat pentru a i se comunica stadiul dosarului.
Instanța solicită apărătorului apelantului reclamant să se limiteze la concluzii asupra problemei în raport de care a fost respinsă contestația.
Apărătorul apelantului reclamant precizează că motivele precum și pledoaria sa sunt tot asupra acestui aspect.
Continuă și arată că în data de 04 august 2014 i-a fostcomunicată dispoziția, motiv pentru care de la acest termen curge terenul de 30 de zile, așa cum prevede art. 26 al.3 din Legea nr. 10/2001 privind contestația la dispoziție.
În data de 01 august 2014 apelantul a depus pe rolul Tribunalului C. contestație la această dispoziție.
Consideră că în mod corect și legal a formulat contestația la dispoziție, motiv pentru care instanța în mod neîntemeiat a admis excepția tardivității.
Un alt motiv de admitere a apelului ca fiind fondat îl constituie faptul că instanța de fond susține că reclamantul ar fi primit dispoziția sau că i-a fost comunicată în data de 10.06.2014. Or, din probele depuse la dosar chiar de intimat, se poate observa foarte clar că în data de 12 iunie, deci după 2 zile, dispoziția a fost returnată către Orașul Eforie. Pe plicul de returnare, se poate observa semnătura dirigintelui oficiului poștal nr.76 prin care se consemnează clar: „RETURNAT”.
Consideră că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală și pentru următorul aspect:
Arată că un al treilea motiv invocat în apel și anume - că nu a ținut cont de art. 165 din noul Cod de procedură civilă; acest articol explică foarte clar că procedura de comunicare se consideră îndeplinită atunci când destinatarul semnează de primire. Or, având în vedere faptul că plicul a fost returnat în 12 iunie 2014 și rezultă foarte clar că nu a fost semnat de primire, consideră că termenul legal curge de la data când efectiv i-a fost comunicată dispoziția și a luat la cunoștință, nu că a fost expediată de primărie, ci de când s-a luat efectiv la cunoștință.
Deci termenul este de 04 august 2014, motiv pentru care consideră că această contestație la dispoziție este în termenul legal de 30 de zile așa cum prevede art. 26 alin.3 și, pe cale de consecință, nu se impune excepția tardivității.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea apelului ca fiind fondat, anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru a continua pe fond judecata litigiului.
Consideră că lucrurile sunt foarte clare, întrucât la dosar există dovezi asupra datei când i-a fost comunicată efectiv această dispoziție reclamantului.
Solicită a se avea în vedere și practica judiciară în acest sens.
Cu cheltuieli de judecată astfel cum au fost dovedite la termenul de judecată de astăzi conform chitanței . nr. 8 din 30.04.2015 pentru suma de 4000 lei.
Apărătorul intimatului pârât, având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii ca temeinică și legală și obligarea la plata cheltuielilor de judecată astfel cum au fost dovedite la acest termen de judecată.
Arată că și în fața instanței de fond a susținut faptul că expedierea corespondenței a fost făcută la data de 06 iunie 2014 de la Eforie și a ajuns în București la adresa pe care pârâtul a cunoscut-o și care nu a fost modificată de către apelanta contestatoare niciodată.
Mai arată că a trimiscorespondența la adresa cunoscută în luna iunie 2014 și este făcută dovada la dosarul de fond cu privire la această împrejurare.
De altfel, chiar și în fața instanței de fond reprezentantul contestatorului a confirmat faptul că aceea era adresa care era cunoscută de către pârâtă și acelea erau adresele unde se trimiteau corespondențele. Faptul că nu s-a prezentat nimeni să ridice corespondența nu este culpa pârâtului în prezenta cauză.
Mai arată că față de celelalte aspecte achiesează la cele reținute de către instanța de fond prin sentința apelată.
Instanța face cunoscut părților cuantumul onorariului pentru avocat solicitat atât de către apelantul reclamant, prin apărător – în valoare de 4000 lei, cât și de către intimatul pârât, prin apărător – 500 lei.
Apărătorul apelantului reclamant nu se opune față de onorariul solicitat de către intimatul pârât.
Apărătorul intimatului pârât lasă la aprecierea instanței cu privire la cuantumul onorariului pentru avocat solicitat de apelantul reclamant, prin apărător.
Instanța, în conformitate cu prevederile art. 394 Cod procedură civilă, socotindu-se lămurită asupra împrejurărilor de fapt și a temeiurilor de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului formulat în cauză.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la 04.09.2014, reclamantul N. E. l-a chemat în judecată pe pârâtul P. Orașului Eforie, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea dispoziției nr. 198/04-06-2014, constatarea calității de persoana îndreptățită, obligarea pârâtului să restituie în natură terenul în suprafață de 300 mp. - lotul nr. 997 situat în Eforie Sud, jud. C..
În motivarea cererii lui, reclamantul a arătat că autoarea lui a depus notificarea nr. 621/2001 din 04.07.2001 la Primăria Orașului Eforie, prin care a solicitat restituirea în natura a Lotului nr. 997 din Eforie Sud, în suprafață de 300 mp. situat în fosta M. a Statului T. Techirghiol; imobilul a fost dobândit de I. V. conform titlului de proprietate nr. 271/29-10-1926, moștenitorii acestuia fiind I. A. Lucreția Constanta care, la rândul ei, are ca moștenitor pe N. E. și a fost preluat în mod abuziv prin Decretul nr. 111/1951, notificatoarea fiind îndreptățită la restituirea în natura a terenului.
Reclamantul a mai apreciat că dispoziția atacată este neîntemeiata și nelegala, întrucât pârâtul a respins notificarea fără să verifice legalitatea înscrisurilor depuse la dosarul de notificare, menționând că solicitanta nu are calitatea de persoana îndreptățita, deși notificatoarea are calitatea de moștenitoare a proprietarului terenului – I. V..
La 08.12.2014, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității contestației, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii cu consecința obligării reclamantului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de litigiu.
În motivația excepția tardivității, P. Orașului Eforie a arătat că reclamantul nu a făcut dovada contestării dispoziției în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001; cu privire la fondul cauzei, s-a susținut că reclamantul nu a probat calitatea de succesor al numitului I. V., iar imobilul teren, ce face obiectul litigiului, nu poate fi restituit în natura, întrucât face parte din domeniul public al Orașului Eforie, cu destinația șosea de legătura.
Prin sentința civilă nr. 117/26.01.2015, Tribunalul C. a admis excepția tardivității și a respins acțiunea în consecință .
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a observat că, prin notificarea înregistrată la B. D. V. sub nr. 621/04.07.2001, I. A. Lucreția Constanta a solicitat restituirea în natura a terenului în suprafața de 300 mp. lotul nr. 997 situat în Eforie Sud, jud. Constanta, parcelarea Ministerului Domeniilor; prin dispoziția nr. 198/04.06.2014, P. Orașului Eforie a respins această notificare cu motivarea că solicitanta nu are calitatea de persoana îndreptățită în sensul art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001.
Pentru a ajunge la concluzia tardivității acțiunii, tribunalul a amintit că dispoziția nr. 198/04.06.2014 a fost comunicată cu adresa nr._/05-06-2014 la domiciliul notificatoarei la data de 10.06.2014 și a fost contestată la Tribunalul C., la data de 01-09-2014, după expirarea termenului prevăzut de lege.
Prima instanță a mai reținut că I. A. L. Constanta a decedat la data de 17-07-2013 potrivit certificatului de moștenitor nr. 102/22-08-2014, dar acest decesul nu a fost adus la cunoștința pârâtului învestit cu soluționarea notificării și nici nu s-a că I. A. L. Constanta are moștenitori sau o alta adresa unde sa se efectueze comunicările.
De aceea, a arătat tribunalul, împrejurarea că a intervenit decesul numitei I. A. L. Constanta și că dispoziția nr. 198/2014 s-a comunicat la domiciliul acesteia, astfel încât reclamantul nu a avut cunoștință de decizia pe care o contestă, nu are relevanță în cauză, atât timp cât despre aceste aspecte nu a fost informat și pârâtul; mai mult decât atât, aceste împrejurări nu pot face dovada că reclamantul a fost împiedicat de o împrejurare mai presus de voința lui să ia cunoștință de actul pe care îl contestă, pentru a putea beneficia de o eventuală repunere în termenul de contestare, cerere pe care reclamantul nici nu au formulat-o.
Observând că, la data de 28.07.2014 - după emiterea dispoziției nr. 198/2014 - apărătorul reclamantului a comunicat o adresă prin care se indica un domiciliu în vederea efectuării comunicărilor, tribunalul a apreciat că, în mod corect, dispoziția contestată a fost comunicată la domiciliul numitei I. A. L. Constanta, reclamantul formulând contestație după expirarea termenului prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul N. E., prin care a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând respingerea excepției tardivității și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru continuarea judecății.
În motivarea căii de atac, s-a arătat că, prin cererea depusă în data de 28 iulie 2014 către Primăria Orașului Eforie – Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001, a solicitat să i se comunice stadiul în care se află dosarul de Notificare nr. 621/2001, privind terenul – lotul nr. 997, . cărui moștenitor este; la această solicitare, pârâtul i-a transmis prin Poștă a doua zi, respectiv în 01 august 2014, Dispoziția nr. 198 din 04 iunie 2014 emisă în dosarul de notificare, pe care a primit-o în 04 august 2014, conform datei ștampilate de Oficiul Poștal nr. 74, București, iar de la această dată curge termenul de 30 de zile prevăzut de dispozițiile art. 26 alin.3 din Legea nr. 10/2012; de aceea, contestația depusă la Tribunalul C. în data de 01 septembrie 2014 cu confirmare de primire este în termen.
Printr-un alt motiv de nelegalitate al sentinței apelate, reclamantul susține că în mod greșit și nelegal, confundând noțiunea de „primire” cu noțiunea de „expediere”, prima instanță a reținut că Dispoziția nr. 198 din 04 iunie 2014, emisă de P. Orașului Eforie a fost comunicată contestatoarei la data de 10 iunie 2014.
În dezvoltarea acestei critici, s-a arătat că, dacă dispoziția a fost expediată cu confirmare de primire prin Oficiul Poștal din data de 10.06.2014 notificatoarei, nu înseamnă că aceasta este data când notificatoarea a luat la cunoștință de Dispoziție, deoarece pe plicul de expediere se găsește dovada de înapoiere a acestuia, mențiune făcută și semnată de Dirigintele Oficiului Poștal nr. 28 București, iar plicul a fost returnat către Oficiul Poștal Eforie Sud în data de 12 iunie 2014.
În argumentarea căii de atac, s-a mai precizat că tribunalul, în mod greșit și nelegal, a interpretat eronat înscrisurile privind data la care a luat cunoștință de Dispoziția nr. 198, motiv pentru care în mod nelegal a admis excepția tardivității. Raportând dispozițiile legale la „dovada de înapoiere” semnată de Dirigintele Oficiului Poștal nr. 28 București, consideră întemeiat și totodată legal că susținerea pârâtului privind faptul că Dispoziția a fost comunicată notificatoarei este nu numai neîntemeiată dar și nelegală, motiv pentru care nu se poate reține faptul că în data de 10 iunie 2014 i-a fost comunicată Dispoziția notificatoarei, când există dovada expresă că aceasta a fost înapoiată în 12 iunie 2014 pârâtului și, pe cale de consecință, nu apare „semnătura de înmânare”, de primire, a notificatoarei.
În critica sentinței apelate s-a mai susținut că, interpretând în mod greșit atât situația de fapt, cât și cea de drept, precum și înscrisurile din dosar, prima instanță a dat o soluție netemeinică și nelegală când a admis excepția tardivității.
Un alt argument în susținerea căii de atac, a fost acela conform cu care la solicitarea acestora depusă în data de 28 iulie 2014 - dovadă existentă la dosar, prin care a solicitat informații despre starea dosarului, s-a transmis în plic Dispoziția nr. 198, fără să îi aducă la acel moment dat, respectiv în data de 04 august 2014, când i-a fost comunicată această Dispoziție, că de fapt această Dispoziție i-a mai fost trimisă, expediată în data de 10 iunie 2014 și, mai mult, că aceasta a fost returnată pârâtului în 12 iunie 2014.
De aceea, apelantul este de părere că, dacă intimatul pârât ar fi fost de bună credință la momentul când au solicitat informații despre stadiul dosarului, așa cum a amintit în precedent, în plicul în care a fost depusă Dispoziția trebuia să i se aducă la cunoștință în aceeași dată, respectiv la 04 august 2014, faptul că le-a fost transmisă Dispoziția în data de 10 iunie 2014, Dispoziție care, așa cum a amintit, a fost returnată în 12 iunie 2014 către intimatul pârât; numai în această situație, aducându-se astfel la cunoștință aceste aspecte, consideră că era întemeiat să formuleze „cerere de repunere în termen”.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor invocate de reclamant, curtea constată că apelul este întemeiat și urmează a fi admis cu consecința anulării acesteia și trimiterii cauzei la Tribunalului C. pentru continuarea judecății cauzei.
Prin notificarea înregistrată sub nr. 621/04.07.2001 la B.E.J. D. V. numita I. A. Lucreția C. - care și-a indicat domiciliul în București . - a solicitat Consiliului Local Eforie restituirea în natura a uni teren în suprafață de 300 mp. lotul nr. 997 situat în Eforie Sud, jud. Constanta, parcelarea Ministerului Domeniilor, ce ar fi aparținut autorului ei V. I..
Prin dispoziția nr. 198/04.06.2014, P. Orașului Eforie a respins această notificare cu motivarea că solicitanta nu are calitatea de persoana îndreptățită în sensul art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001.
Prin adresa nr._/05-06-2014, dispoziția nr. 198/2014 a fost comunicată notificantei la adresa indicată în cerere din București ., prin scrisoare recomandată cu conformare de primire, depusă la poștă la data de 06.06.2014; comunicarea a fost restituită expeditorului închisă (data poștei 12.06.2014), deoarece nu a putut fi înmânată destinatarei, pe plic existând o mențiune olografă „dest. mutat fără a-și lăsa noua dresă”.
Potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr. 102/22.08.2014 emis de B.N.P. Asociați M., A. și asociații, numita I. A. Lucreția C. a decedat la data de 17.07.2013, având ultimul domiciliul în București .; acest certificat nu a fost urmat de o dezbatere efectivă a moștenirii lăsare de către defunctă.
Deși este corectă statuarea primei instanțe conform căreia decesul notificatoarei nu a fost adus la cunoștința unității deținătoare și nici nu s-a înștiințat pârâtul că numitul N. E. este moștenitorul lui I. A. Lucreția C. respectiv care este adresa unde P. Orașului Eforie ar fi putut face comunicările, această constatare nu poate conduce la concluzi că acțiunea lui N. E. ar fi tardivă din perspectiva art. 26 alin.3 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit acestui text, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Nici Legea nr. 10/2001 - cu excepția art. 27 alin. 3 - și nici H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 nu conțin vreo prevedere suplimentară care să detalieze procedura de comunicare a dispozițiilor sau care să edicteze soluții cu privire la diferite situații ivite în practică referitoare la incidentele legate de această comunicare.
În aceste condiții, sunt incidente prevederile art. 2 N.C.P.C. privind aplicabilitatea generală a Codului de procedură civilă, potrivit căruia dispozițiile acestui cod constituie procedura de drept comun în materie civilă, fiind aplicabile și în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare.
În temeiul acestui text se vor aplica circumstanțiat dispozițiile capitolului „Citarea și comunicarea actelor de procedură” al titlului IV cărții a I a noului cod de procedură civilă.
Această transpunere nu va fi însă integrală, ci adaptată specificului procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001 și a motivelor se drept material conținute de acest act normativ, așa încât nu vor fi incidente acele dispoziții din codul de procedură civilă care impun soluții contrare celor statuate de Legea nr. 10/2001 (spre ex.: soluționarea notificării cu citarea petentului) sau acele dispoziții a căror rațiune de reglementare în Codul de procedură civilă nu se regăsește în ipoteza Legii nr. 10/2001 (spre ex.: conținutul citației și al procesului verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare).
Se vor aplica prin analogie acele prevederi ce conțin soluții ale diferitelor situații în care domiciliul părții nu este cunoscut, iar continuarea procedurii impune efectuarea anumitor comunicări.
Este și cazul în care notificatul, după formularea cererii de restituire conform art. 21 din Legea nr. 10/2001 își schimbă domiciliul - ipoteză analizată nu pentru că ar fi incidentă în cauză ci pentru că, pe comunicarea adresată notificantei I. A. Lucreția C., factorul poștal a introdus mențiunea „destinatar mutat”.
În primul rând, simpla restituire a scrisorii recomandate cu confirmare de primire ce ar fi conținut dispoziția nr. 198/04.06.2014 – plicul fiind închis – confirmă afirmația apelantului că, în realitate, actul Primăriei Orașului Eforie nu a fost comunicat notificantei.
Cum o astfel de situație nu poate rămâne fără dezlegare legală, pornind de la situația faptică indubitabilă că dispoziția nr. 198/2014 nu a fost legal comunicată, iar motivul acestei imposibilități îi era cunoscut unității deținătoare și de la imperativul creării dreptului notificantei de a contesta în justiție decizia nefavorabilă, trebuie căutate soluții în „dreptul comun” în materia comunicării actelor de procedură – Codul de procedură civilă.
Vor fi deci incidente dispozițiile art. 166 N.C.P.C. conform cu care, când comunicarea actelor de procedură nu se poate face deoarece imobilul a fost demolat, a devenit nelocuibil sau de neîntrebuințat ori destinatarul actului nu mai locuiește în imobilul respectiv sau atunci când comunicarea nu poate fi făcută din alte motive asemănătoare, trebuie aplicate – adaptate la situația concretă - regulile privind comunicarea prin publicitate a dispoziției.
Cum afișarea la ușa instanței nu se poate efectua căci nu există un proces pe rol, iar o afișare la sediul unității deținătoare ar fi o ficțiune ce nu garantează posibilitatea virtuală a notificantei de a lua cunoștință de dispoziție, singura soluție este afișarea comunicării la ultimul domiciliu cunoscut al petentei sau, dacă se apreciază că este necesar (spre ex., în cazul imobilul demolat), prin publicarea dispoziției în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar central de largă răspândire, de la data acestei publicități începând să curgă termenul de contestare prevăzut de art. 26 alin.3 din Legea nr. 10/2001.
Ceea ce trebuie subliniat aici este aceea că „afișarea” art. 166 N.C.P.C. presupune nu o simplă expediere poștală urmată de reprimirea de către trimițător actului de comunicat și o efectivă afișare pe ușa locuinței de ultim domiciliu a destinatarului .
Este adevărat că, o aplicare responsabilă în materia Legii nr. 10/2001 a dispozițiilor din codul de procedură civilă, ar fi însemnat și darea unei eficiențe corespunzătoare a art. 172 privind schimbarea de domiciliu, numai că, pentru a se aplica sancțiunea realizării valabile a procedurii de comunicare la vechiul loc de comunicare, trebuie să existe o comunicare legală; or, în cazul de față, dispoziția art. 198/2014 nu a fost comunicată notificantei (făcând abstracție de moartea acesteia anterior emiterii dispoziției), astfel că lipsa acestei comunicări – fie ea și formală, precum publicitatea în ziar sau afișarea la ultimul domiciliu – împiedică nașterea dreptului de contestare, lucru inacceptabil într-o sistem de drept care garantează exercițiul concret și efectiv - iar nu unul teoretic și iluzoriu - al drepturilor civile.
În plus, sancțiunea realizării valabile a procedurii de comunicare la vechiul loc de comunicare nu poate însemna niciodată lipsa totală a unei comunicări făcută părții, ci fie utilizarea unei modalități alternative de comunicare, fie afișarea la vechiul domiciliu.
De aceea, curtea apreciază că termenul de contestare a dispoziției nr. 198/2014 nu putea curge niciodată de la „comunicarea” realizată prin scrisoarea recomandată AR_ (nici măcar prima instanță nu indică momentul efectuării acestei comunicări, data depunerii la poștă, data avizării - 10 iunie 2014 - cu mențiunea „destinatar mutat”, data restituirii la Oficiul Poștal Eforie etc.)
Argumentația expusă se aplică cu mai puternic cuvânt, în cazul practic al speței de față când notificanta a decedat cu un an înaintea emiterii dispoziției nr. 198/2013; aceasta, în condițiile în care de la data expedierii notificării (anul 2001) până la soluționarea acesteia au trecut aproape 14 ani, iar solicitanții nu au rămas în pasivitate ( a se vedea spre ex., memoriul nr._/26.05.2005 înregistrat la Cancelaria Primului Ministru).
Or, față de moartea notificantei, pretinsa comunicare nu putea avea nicio eficiență, iar dacă unitatea deținătoare ar fi cunoscut această împrejurare și nu ar fi fost indusă în eroare privind mutarea destinatarului – situație ce nu poate fi imputată pârâtului - ar fi trebuit să facă aplicarea art.469 al.1 N.C.P.C., în sensul că ar fi trebuit să facă o nouă comunicare la ultimul domiciliu al notificantei, pe numele moștenitorilor, fără să arate numele și calitatea fiecărui moștenitor.
Deoarece o astfel de comunicare nu a existat, nu se poate considera că termenul de contestare ar fi început să curgă de la un alt moment decât data de 04.08.2014 cea la care s-a comunicat actul reprezentantului reclamantului, ca urmare a solicitării acestuia, dată în raport cu care, prezenta contestație depusă recomandat prin poștă la 01.09.2014 este, evident, în termen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de reclamantul N. E., cu domiciliul procesual ales la av. S. D., în București, sector 6, .. 13, împotriva sentinței civile nr. 117, pronunțată de Tribunalul C. la data de 26 ianuarie 2015, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. ORAȘULUI EFORIE, cu sediul în Eforie Sud, ., județul C..
Anulează sentința apelată și trimite cauza Tribunalului C. pentru continuarea judecății cauzei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 mai 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. B. G. L.
Grefier,
A. B.
Red.hot.jud.fond C.S.A.
Tehnored.jud.apel G.L./29.06.2015
Gr.AB/5 ex./03.07.2015
Emis 2 .>
azi,08. 07.2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
C., ., județ C., cod poștal -_,
Tel.0241-_ int.144, 109 sau 0241-_; fax: 0241-_
Dosar nr._
Data emiterii adresei: 08. 07.2015
C ă t r e
TRIBUNALUL C.
Vă înaintăm alăturat dosarul nr._, având ca obiect Legea nr. 10/2001, apel civil formulat de apelantul reclamant N. E., cu domiciliul procesual ales la av.S. D., în București, sector 6, .. 13, împotriva sentinței civile nr. 117, pronunțată de Tribunalul C. la data de 26 ianuarie 2015, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. ORAȘULUI EFORIE, cu sediul în Eforie Sud, ., județul C., întrucât prin decizia civilă nr. 50/C, pronunțată la data de 27 mai 2015 Curtea de Apel C. a decis:
„Admite apelul. Anulează sentința apelată și trimite cauza Tribunalului C. pentru continuarea judecății cauzei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 mai 2015.”
Dosarul conține un nr. de .file și are atașat dosarul nr._ al Tribunalului C. (161 file).
PREȘEDINTE DE COMPLET,Grefier,
Judecător I. BONDOCAna B.
- 2 ex. -
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 46/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 40/2015. Curtea de... → |
|---|
