Anulare act. Decizia nr. 1989/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1989/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 187/54/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1989
Ședința publică de la 06 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător M. P.
Judecător Tania Țapurin
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulate de contestatorul F. G. împotriva deciziei civile nr._ din 30 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ *, în contradictoriu cu intimații M. C., M. C., M. C. I., P. S. S., P. G. H. - ultimii doi în calitate de moștenitori ai intimatei G. C..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat M. G., reprezentându-l pe contestatorul F. G., și avocat A. M., reprezentându-l pe intimatul moștenitor P. S. S., lipsind intimații M. C., M. C., M. C. I. și intimatul moștenitor P. G. H..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Apărătorul contestatorului F. G. a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra contestației în anulare.
Avocat M. G., pentru contestator, a susținut oral motivele contestației în anulare formulate în scris, arătând că instanța de recurs a făcut o greșeală materială în soluționarea cauzei, greșeală ce constă în confuzia dintre scara de acces, edificată de intimați, și încăperile 4 și 5, ce sunt proprietatea contestatorului. A considerat că în mod greșit instanța a apreciat că se poate acorda dreptul de proprietate pentru scară, fără a fi afectat dreptul de proprietate al contestatorului.
A pus concluzii de admitere a contestației în anulare, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
Avocat A. M., pentru intimatul moștenitor P. S. S., a solicitat respingerea contestației în anulare, considerând că motivele invocate de contestator nu se subsumează motivelor prevăzute de Codul de procedură civilă, făcându-se practic o reiterare a motivelor de recurs. A solicitat și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin sentința civilă nr. 2682 din data de 26.02.2008 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2007 instanța a luat act de renunțarea reclamantei G. C. la judecarea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare, cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului de 985 mp, situat în C., ..3, formulat în contradictoriu cu pârâții C. E., C. I., M. C., M. C., M. C. I., F. G., a respins excepția inadmisibilității, a admis excepția lipsei de interes și a respins capătul de cerere, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare, cu privire la dreptul de proprietate asupra holurilor și căilor de acces, a respins excepția autorității de lucru judecat, cu privire la acțiunea în constatarea dreptului de proprietate asupra scării exterioare și a disjuns cererea de ieșire din indiviziune având ca obiect terenul în suprafață de 985 mp, situat în C., .. 3 și cu privire la holurile și căile de acces care în prezent sunt comune și constatare a dreptului de proprietate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 05.03.2008 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr.9773/30.05.2011 pronunțată de Judecătoria C., a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta G. C., în contradictoriu cu pârâții M. C., M. C., F. G., M. C. I..
S-a dispus sistarea stării de indiviziune dintre reclamanta G. C. și pârâții M. C., M. C. asupra imobilului – teren situat în C., ..3, jud. D..
A fost omologat raportul de expertiză întocmit în cauză de domnul expert C. A. (expertiza în specialitatea topografie).
S-a atribuit reclamantei lotul I care se compune din: teren în suprafață de 391 mp situat în C., ..3, reprezentat pe planul de situație Anexa nr. 2 la raport și definită de conturul punctelor 11-20-22-23-24-25-26-27-28-5-6-7-8-9-21-10-11cu dimensiunile și vecinătățile trecute pe planul de situație anexa nr. 2 la raport.
S-a atribuit pârâților M. C. și M. C. lotul II care se compune din: teren în suprafață de 391 mp situat în C., ..3, reprezentat pe planul de situație Anexa nr. 2 la raport și definită de conturul punctelor 20-1-2-3-4-28-27-30-31-32-34-23-22-20,, cu dimensiunile și vecinătățile trecute pe planul de situație anexa nr. 2 la raport.
S-a constatat că terenul de sub casă în suprafață de 165 mp reprezentat pe planul de situație Anexa nr. 2 raport și definită de conturul punctelor 32-31-30-27-26-25-24-23-34-32 va rămâne în indiviziune în cote de egale de 1/2 pentru reclamanta, respectiv 1/2 pentru pârâții F. G., M. C. I..
Au fost obligați pârâții M. C. și M. C. să plătească reclamantei suma de 628 lei reprezentând contravaloare alee de beton și taluz.
A fost respins capătul de cerere formulat de reclamanta G. C. în contradictoriu cu pârâții F. G., M. C. I. având ca obiect ieșirea din indiviziune asupra încăperilor aflate în folosință comună de la demisol și parter imobilului - casă situat în C., ..3, Jud. D. ca neîntemeiat.
A fost respins capătul de cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate în ceea ce privește încăperile 4 și 5 de la parter, precum și capătul de cerere privind ieșirea din indiviziune asupra acestor încăperi ca neîntemeiat.
Au fost obligați pârâții M. C. și M. C. să plătească reclamantei suma de 350 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2378/08.07.2004 de BNP S. C., pârâții M. C. și M. C. au dobândit de numiții C. M. și C. E. terenul în suprafață de 985 mp situat în C., .. 3, iar pârâții M. C. și F. Giouseppe au dobândit apartamentul cu regim de înălțime D+P, având la demisol o pivniță, un dormitor și un garaj, împreună cu părțile comune, situate la demisolul clădirii, încăperile 7/1,7/2 și 8(filele 9,10).
Prin încheierea nr. 497/26.01.2006, emisă de BNP S. C. s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2378/08.07.2004, în sensul că se va trece în act „cota de ½ din terenul în suprafață de 985 mp, iar din măsurători 945 mp, situat în C., ..3, jud. D., identificat cu nr. cadastral provizoriu_, întabulat în Cartea Funciară nr._ a localității C.”, iar la modul de dobândire se va trece cealaltă cotă de ½ din teren aparține doamnei G. C.(fostă P.- fila 66).
Reclamanta G. C. (fostă P.) prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4089/12.05.1981, de notariatul Județean D. C., a dobândit de la numita T. T., imobilul construcție situat în C., .. 3 compus din trei camere hol, baie, WC, pod, cămară, debara, două terase, situate la etajul clădirii și jumătate din subsolul clădirii ce reprezintă două camere, hol, pivniță cu un wc, și în indiviziune jumătate din sălile de acces și centrala termică, terenul aferent în cotă indiviză de 492 mp trecând în proprietatea statului conform art. 30 din legea 58/1974.
Prin decizia nr. 15/1992, anexa 2 emisă de Prefectura D., în temeiul legii 18/1991, reclamantei G. C. i s-a atribuit în proprietate privată, terenul aferent construcției situate în municipiul C., .. 3, având în suprafață de 492 mp, în indiviziune(fila 11).
Ca atare, având în vedere actele mai sus menționate, instanța a reținut că reclamanta G. C. pe de o parte și pârâții M. C. și M. C., pe de altă parte au câte o cotă de ½ fiecare din dreptul de proprietate asupra imobilului terensituat în C., ..3, jud. D..
Instanța a mai reținut că, starea de coproprietate în care se află reclamanta G. C. și pârâții M. C. și F. Giouseppe vizează încăperile 6, 10(astfel cum au fost identificate, prin anexa 1A, la raportul de expertiză efectuat de expertul D. N.- fila 261) aflate la subsolul imobilului construcție din .. 3, jud. D., aceste încăperi fiind deținute de reclamanta Griogorescu C. și pârâți M. C. și F. Giouseppe ca părți din întreg și nefracționate fizic, fiind accesorii încăperilor deținute de fiecare dintre părți, în proprietate exclusivă, din construcția situată pe terenul din mun. C., ..3 și, aflate, ca atare, în coproprietate forțată și perpetuă pe toată durata existenței construcției, menirea lor fiind aceea de a asigura o utilizare corespunzătoare a bunului principal, potrivit destinației lui, în speță spațiu de locuit.
În ceea ce privește încăperile situate la parterul construcției situate în C., ..3, instanța a constatat părțile se află într-o stare de coproprietate cu privire la încăperile 6, 8,12,16, astfel cum au fost identificate, prin anexa 2A, la raportul de expertiză efectuat de expertul D. N.(fila 262) având în vedere succesiunea actelor încheiate, prin raportare la sentința civilă nr. 1 din 3 ianuarie 1963 a Tribunalului Popular C., sentință prin care s-a dispus partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei de primii proprietari ai imobilului T. T. și T. M..
Astfel, instanța a reținut că lui T. M. i-a fost atribuit parterul și jumătate din subsolul casei situată în C., ..3, jud. D., având în comun sălile de serviciu, încălzirea centrală, folosința curții și grădinii și lui T. T. i-a fost atribuit parterul și jumătate din subsolul casei, fiind evident că părțile comune sunt în coproprietate perpetuă și forțată.
Totodată, instanța a mai arătat că prin sentința civilă nr._/ 10.07.2007, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care s-a respins cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 2378/08.07.2004 s-a tranșat cu putere de lucru judecat situația juridică a scării interioare - casa scării (încăperea nr. 15, astfel cum a fost identificată, prin anexa 2A, la raportul de expertiză efectuat de expertul D. N. ( fila 211), respectiv încăperea nr. 5 din releveu locuință C1- parter întocmit de expertul B. N. - fila 19 ) reținându-se că în momentul vânzării pârâții C. dețineau proprietatea scării, așa cum rezultă din contractul de donație autentificat sub nr. 7664/19.12.2002, precum și certificatul de moștenitor din 2001, înstrăinând ulterior casa scării către ceilalți pârâți, așa cum rezultă din extrasele de carte funciară.
În ceea ce privește capătul de cerere privind ieșirea din indiviziune asupra imobilului – teren situat în C., ..3, jud D. instanța a arătat că potrivit art. 728 C. civ., nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune.
Cererea de sistare a stării de indiviziune întemeiată pe art. 728 C.civ. și art. 6731 și urm. C.pr.civ. presupune existența între părți a unei stări de indiviziune sau de coproprietate asupra unor bunuri sau asupra unui bun.
Coproprietatea reprezintă acea modalitate juridică a proprietății căreia îi este caracteristic faptul că bunul, nefracționat în materialitatea lui, aparține concomitent mai multor titulari, dreptul de proprietate al fiecăruia fiind determinat în mod abstract, sub forma unei fracțiuni matematice. Dreptul fiecărui proprietar se referă și se întinde asupra întregului bun, întâlnindu-se cu drepturile celorlalți coproprietari în fiecare parte a bunului.
Este de esența coproprietății ca nici unul dintre coproprietari să nu fie titularul exclusiv al vreunei fracțiuni din bun. Altfel spus, drepturile coproprietarilor se manifestă printr-o generalizare a dreptului fiecăruia în fiecare moleculă asupra bunului indiviz.
Din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta G. C. pe de o parte și pârâții, M. C. și M. C., pe de altă parte sunt în indiviziune, fiecare parte având un drept de proprietate asupra unei părți determinate de ½ din imobilul terensituat în C., ..3, jud D., așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2378/08.07.2004 de BNP S. C. și decizia nr. 15/1992, anexa 2 emisă de Prefectura D..
Modul specific de încetare a coproprietății temporare este partajul, acesta reprezentând operația juridică prin care se pune capăt stării de indiviziune, în sensul că bunul sau bunurile stăpânite în comun pe cote-părți sunt împărțite, în materialitatea lor, între copărtași, fiecare dintre aceștia devenind proprietarul exclusiv asupra unui anume bun sau părți materiale din bun dintre cele ce formau obiectul coproprietății.
Dacă este posibil, partajul se realizează în natură, numai în caz contrar procedându-se la vânzarea bunului, astfel cum prevede art.673 ind.5 alin.2 Cod proc.civ., instanța formând și atribuind loturi.
Având în vedere, concluziile raportului de expertiză specialitatea topografie efectuat în cauză de expertul C. A., instanța a reținut că terenul în suprafață de 985 mp situat în C., ..3, jud. D. este comod partajabil în natură, astfel încât să se asigure accesul în curte pentru ambele părți, atât auto cât și pietonal cât și din curte în casă pe intrările principalele pe care le folosesc în prezent.
De asemenea, s-a constatat că terenul de sub casă în suprafață de 165 mp reprezentat pe planul de situație Anexa nr. 2 raport și definită de conturul punctelor 32-31-30-27-26-25-24-23-34-32 va rămâne în indiviziune în cote de egale de 1/2 pentru reclamanta, respectiv 1/2 pentru pârâții M. C. și M. C..
Totodată, instanța a constatat că prin ieșirea din indiviziune asupra imobilului teren situat în C., ..3, . valoare de 118 lei și zidul de sprijin în valoare de 510 lei realizate de reclamantă, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză I. M.(fila 181) și I. G.( fila 170) cad în lotul pârâților.
Pe cale de consecință, reclamanta urma a fi despăgubită de pârâții M. C. și M. C. cu suma de 628 lei reprezentând contravaloare alee de beton și taluz.
În ceea ce privește încăperile aflate în coproprietate forțată și perpetuă, respectiv încăperile 6,10 situate la demisol și încăperile 6,8,12,16 de la parterul construcției situată în C., ..3, astfel cum au identificate, prin anexa, 1A, 2A, la raportul de expertiză efectuat de expertul D. N., instanța a constatat că părțile se află într-o stare de coproprietate forțată și perpetuă (filele 101,102).
Cu privire la încăperile 6,10 situate la demisolul construcției situată în C., ..3, instanța a reținut că din concluziile raportului de expertiză a rezultat că ieșirea din indiviziune asupra acestor încăperi nu este posibilă având în vedere funcționalitatea și poziționarea acestora în cadrul demisolului.
De asemenea, instanța a mai arătat că, încăperea nr. 15, astfel cum a fost identificată, prin anexa 2A, la raportul de expertiză efectuat de expertul D. N.( fila 211), respectiv încăperea nr. 5 din releveu locuință C1- parter întocmit de expertul B. N.- fila 19 ) nu poate fi atribuită reclamantei, așa cum a propus expertul având în vedere că prin sentința civilă s-a reținut că în momentul vânzării, pârâții C. dețineau proprietatea scării, așa cum rezultă din contractul de donație autentificat sub nr. 7664/19.12.2002, precum și certificatul de moștenitor din 2001, înstrăinând ulterior casa scării către ceilalți pârâți, așa cum rezultă din extrasele de carte funciară.
Totodată, instanța a mai reținut că accesul la etaj, se poate face – prin scara exterioară de pe latura sudică a imobilului, prin încăperile 14 și 15 de la parter precum și prin scara interioară de pe latura estică, a imobilului prin încăperile 16,6 de la parter.
De asemenea, instanța a mai arătat că – exceptând ipoteza acordului unanim dintre proprietari, adică a partajului voluntar – coproprietatea forțată și perpetuă nu poate înceta prin manifestarea unilaterală de voință a unuia dintre coproprietari și în orice mod, întrucât, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză pârâții ar trebui să renunțe la încăperea 15, asupra cărora au un drept real exclusiv de proprietate, în condițiile în care reclamanta ar trebui să renunțe la cota parte ce i se cuvine din încăperile 6,8,12,16 situate la parterul imobilului, aceasta manifestându-și opinia că dorește să-i fie atribuită încăperea nr. 16.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere că astfel cum s-a reținut mai sus, starea de coproprietate în care se află părțile vizează numai încăperile 6,10 situate la demisol și încăperile 6,8,12,16 de la parterul construcției situate în C., ..3, aceste elemente fiind deținute de reclamanta și pârâți ca părții din întreg și nefracționate fizic, fiind accesorii încăperilor deținute de fiecare dintre părți, în proprietate exclusivă, din construcția situată pe terenul dinC., ..3, jud D., aflate, ca atare, în coproprietate forțată și perpetuă pe toată durata existenței construcției, menirea lor fiind aceea de a asigura o utilizare corespunzătoare a bunului principal, potrivit destinației lui, în speță spațiu de locuit, nu se poate proceda la partajarea lor prin intervenția instanței.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate în ceea ce privește încăperile 4 și 5 de la parter, precum și capătul de cerere privind ieșirea din indiviziune asupra acestor încăperi instanța a arătat următoarele:
Referitor la încăperea nr. 5 (încăperea nr. 15, astfel cum au fost identificată, prin anexa 2A, la raportul de expertiză efectuat de expertul D. N.( fila-211), respectiv încăperea nr. 5 din releveu locuință C1- parter întocmit de expertul B. N.- fila 19, instanța a arătat că prin sentința civilă nr._/ 10.07.2007, pronunțată de judecătoria C., rămasă definitivă și irevocabilă, prin care s-a respins cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 2378/08.07.2004 s-a tranșat cu putere de lucru judecat situația juridică a scării interioare - casa scării, reținându-se că în momentul vânzării, pârâții C. dețineau proprietatea scării, așa cum rezultă din contractul de donație autentificat sub nr. 7664/19.12.2002, precum și certificatul de moștenitor din 2001, înstrăinând ulterior casa scării către ceilalți pârâți așa cum rezultă din extrasele de carte funciară.
Cu privire la încăperea nr. 4- scara exterioară( încăperea nr. 14, astfel cum a fost identificată, prin anexa 2A, la raportul de expertiză efectuat de expertul D. N.- fila 211), instanța a reținut că aceasta a fost edificată de reclamantă, așa cum reiese din declarațiile martorilor audiați în cauză I. M.(fila 181), I. G.( fila 170) precum și din răspunsurile la interogatoriu ale pârâților și că în cazul în care unul dintre coindivizari efectuează lucrări la un bun aflat în indiviziune, regimul juridic al lucrărilor efectuate este acela de bun în indiviziune, fără a se putea dobândi vreun drept exclusiv de proprietate de către unul din coindivizari.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții M. C., M. C., F. G., M. C. Ionelași reclamanta G. C..
În apelul declarat, reclamanta a criticat sentința, în esență, în sensul că instanța a respins în mod greșit petitul privind ieșirea din indiviziune asupra încăperilor aflate în folosință comună de la demisolul și parterul construcției situată în C., ..3, precum și constatarea dreptului de proprietate exclusiv al apelantei-reclamante în ce privește încăperile 4 și 5 de la parter, care reprezintă scara de acces și casa scării.
S-a mai arătat că instanța de fond, după ce a fixat obiectivele prin încheierea din 29.06.2010 și a admis parțial obiecțiunile tuturor părților, admițând astfel că este posibilă ieșirea din indiviziune, a revenit în mod neașteptat, refuzând să sisteze astfel starea de indiviziune și fără să motiveze în concret dacă și în ce măsură există un impediment pentru formarea de loturi exclusive.
Apelanta a solicitat încuviințarea unei noi expertize care să realizeze practic finalitatea acestui proces și anume determinarea întinderii loturilor fiecăruia dintre încăperile comune, în așa fel încât accesul la loturile exclusive să se realizeze potrivit criteriilor menționate de art.6739 C.pr.civ.
În apelul declarat, apelanții pârâți au arătat, în esență, că,în ce privește partajarea terenului, soluția este greșită, varianta de lotizare a acestuia neținând cont de folosința actuală și nici de variante de partajare a imobilului clădire, pe viitor. Apelanții au solicitat admiterea apelului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, schimbarea în parte a sentinței în sensul ieșirii din indiviziune asupra părților comune din imobil în urma administrării de probe, respectiv expertize de specialitate.
Prin decizia civilă nr.324/02.07.2012, Tribunalul D. a admis apelul declarat de reclamanta G. C., împotriva sentinței civile nr. 9773/30.05.2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, precum și apelul promovat de pârâții M. C., M. C. I. și F. G., împotriva aceleiași sentințe.
A schimbat în parte sentința apelată, în sensul că:
A omologat raportul de expertiză construcții efectuat în apel de expert I. Iulică, împreună cu schițele anexe 1-4, filele 63-70 dosar apel, expertiză și anexe ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
A dispus sistarea stării de indiviziune existentă între părți cu privire la părțile comune din demisolul imobilului clădire situat în localitatea C., .. 3, județ D., după cum urmează:
Lotul nr. 1 se atribuie în proprietate reclamantei și se compune din încăperea nr. 7/1 în suprafață de 7,49 mp, materializată între punctele F-G-H-I-D-C-B-F în anexa 4 a raportului de expertiză, fila 70 dosar apel.
Lotul nr. 2 se atribuie în proprietate pârâților și se compune din: încăperea nr. 8 în suprafață de 7,27 mp, individualizată în anexa 4 a raportului de expertiză efectuat în apel – fila 70 și materializată între punctele A-B-C-D-E și încăperea nr. 7/2 în suprafață de 4,10 mp, materializată între punctele I-H-K-J-I în anexa 4, fila 70.
A obligat pârâții la plata către reclamantă a sultei în cuantum de 1782 lei.
A constatat că reclamanta are un drept de proprietate exclusiv asupra încăperilor nr. 4 și nr. 5 reprezentând antreu și casa scării, individualizate în schița anexă 2 a raportului de expertiză.
A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
A compensat cheltuielile de judecată efectuate în apel de părți, până la concurența sumei de 1240 lei și pe cale de consecință:
A obligat apelanții pârâți la plata cheltuielilor de judecată efectuate de apelanta reclamantă în cuantum de 1240 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că prin criticile formulate în apel, părțile invocă netemeinicia sentinței cu privire la petitul ce a avut ca obiect sistarea stării de indiviziune ce subzistă asupra spațiilor aflate în proprietatea comună a părților.
În privința imobilului construcție, s-a reținut faptul că reclamanta este proprietara etajului clădirii și a jumătate din subsolul clădirii, jumătate individualizată în contractul de vânzare – cumpărare, după cum urmează: două camere, hol, pivniță, grup sanitar și în indiviziune sălile de acces și centrala termică.
Reclamanta a dobândit locuința, așa cum a fost anterior descrisă, prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 4089/12.05.1982 încheiat cu vânzătoarea T. T..
La rândul său, vânzătoarea T. T. a dobândit bunurile înstrăinate reclamantei, conform partajului finalizat prin sentința civilă nr.1 /03.01.1993, iar potrivi statuărilor din această hotărâre, reclamantei T. T. i-a fost atribuit în proprietate Lotul nr.2 care se compunea din: etajul clădirii și jumătate din subsolul acesteia.
Pârâții au dobândit prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.2378/08.07.2004 – fila 10 dosar fond, de la moștenitoarele autorilor T. M. și T. T., respectiv de la vânzătoarele C. I. M. și C. E., parterul clădirii și jumătate din subsolul clădirii – fila 46 dosar fond, acesta fiind întreg lotul atribuit autorităților locale prin sentința de partaj.
Prin decizia penală nr.648/14.03.1997, Curtea Supremă de Justiție a înlăturat pedeapsa complimentară a confiscării bunurilor autorului T. M., așa încât bunurile au revenit în patrimoniul acestuia, fiind moștenite de soția supraviețuitoare T. T. și fiica acestora C. E. – fila 31 dosar fond.
Față de expertiza efectuată în cauză și modalitatea în care au fost atribuite în proprietate camerele imobilului construcție s-a constatat că reclamanta G. Constatanța a dobândit în exclusivitate doar etajul clădirii iar pârâții, în exclusivitate, doar parterul clădirii.
Reclamanta și pârâții au dobândit în proprietate indiviză doar părțile comune de acces - holurile din subsolul clădirii și centrală termică.
Prin urmare, reclamanta nu putea pretinde sistarea stării de indiviziune cu privire la vreo încăpere de la parterul clădirii, de vreme ce asupra acestor încăperi nu subzistă starea de indiviziune, camerele fiind dobândite în mod exclusiv de fiecare dintre părți, respectiv: toate camerele din etajul clădirii au fost dobândite în exclusivitate de reclamantă iar camerele de la parter au fost dobândite în exclusivitate de pârâți.
Nici în privința subsolului nu se putea reține o stare indiviză în privința tuturor încăperilor, întrucât, prin actul de atribuire – partajul și, ulterior, de dobândire – contractele de vânzare – cumpărare, camerele de la subsolul clădirii au fost individualizate distinct, căile de acces cu destinație de hol de la subsol și centrala termică fiind singurele asupra cărora subzistă starea de indiviziune, fiind dobândite în folosință comună.
Astfel, la subsolul clădirii (demisol) reclamanta are în proprietate exclusivă încăperile: 2, 3, 4, 5,6 ,9 ,10 și 11 iar pârâții au în proprietate exclusivă încăperile: 1, 12 și 13.
Singurele încăperi de la subsolul clădirii care au fost dobândite în coproprietate forțată sunt încăperea nr. 8, în care se află amplasată centrala termică, precum și încăperea nr. 7 cu destinație de hol comun pentru încăperile: 6, 12, 13, 8 ,1, 3 și 4.
S-a reținut că, prin expertiza efectuată în apel, depusă la filele 63-68, expertul I. Iulică a constatat faptul că holul nr. 7 este susceptibil de a fi împărțit, așa încât să formeze două culoare de acces distincte, cu posibilitatea pentru părți de a utiliza aceste culoare separat și fără a modifica destinația sau funcționalitatea holului.
A fost făcută propunerea de lotizare a holului în două porțiuni distincte: 7/1 care să fie atribuită reclamantei și 7/2 care să fie atribuită pârâților iar în privința centralei s-a propus ca aceasta să fie atribuită pârâților.
În această modalitate, prin atribuirea către reclamantă a holului 7/1, dar și către pârâți a holului 7/2 și a centralei, camerele deținute anterior la subsol în exclusivitate împreună cu spațiile comune așa cum au fost partajate, formează două corpuri compacte, distincte unul de celălalt, dotate cu intrare și căi interioare de acces separate și care pot fi utilizate în mod individual și exclusiv de fiecare dintre proprietari.
S-a reținut că centrala termică este amplasată între camerele 13 și 1, care aparțin în exclusivitate pârâților, așa încât pentru a asigura o reală partajare a subsolului și a menține caracterul compact al ansamblului de camere asupra cărora părțile pot avea o proprietate exclusivă, se impune ca centrala să fie atribuită în proprietate exclusivă pârâților.
În această modalitate, pârâții datorează reclamantei o sultă în cuantum de 1782 lei.
Părțile nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, nici în ceea ce privește propunerea de partajare, nici în ceea ce privește evaluarea spațiilor comune.
Referitor la scara de acces la etajul clădirii, și care a fost individualizată de expert ca fiind compusă din încăperile 4 și 5, s-a reținut că a fost construită în exclusivitate de reclamantă, conform autorizației nr.19/06.05.1991 – fila 71 dosar apel, pentru a asigura accesul reclamantei, de la parter, la etajul care îi aparține în proprietate.
Față de dispozițiile art. 741 cod civil și art. 673 indice 9 Cod procedură civilă Tribunalul a apreciat că se impune ca raportul de expertiză efectuat în apel să fie omologat în unica variantă întocmită, și necontestată de părți, iar, în privința scării de acces, compusă din încăperile 4 și 5, să se constate că reclamanta are un drept exclusiv de proprietate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs pârâții M. C., M. C., F. G., M. C. I., motivând, în fapt, următoarele:
Asa cum rezulta din actele care se afla la dosarul cauzei, din raportul de expertiza efectuat in apel si chiar din considerentele deciziei atacate, reclamanta a dobandit in exclusivitate etajul cladirii, iar pârâții in exclusivitate parterul acesteia, numai la demisol existând câteva încăperi pe care părțile le-au dobândit in proprietate indiviza.
Prin decizia atacata, instanta de fond a omologat raportul de expertiza efectuat in apel si a dispus sistarea starii de indiviziune existenta intre reclamanta si pârâți cu privire la părtile comune din demisolul imobilului clădire, în varianta de lotizare propusa de expertul numit in cauza.
A mai constatat instanta de apel ca ""reclamanta are un drept de proprietate exclusiv asupra încaperilor nr. 4 si 5 reprezentand antreu si casa scarii, ir.iividualizate in schita anexa 2 a raportului de expertiza".
Hotărârea instanței de apel, este criticabilă sub acest ultim aspect, având in vedere faptul ca in raportul de expertiza se arata ca ". face la parter prin scări exterioare cu acces in (...) încăperea nr. 4 si nr. 5", iar aceste doua încăperi se afla la parterul clădirii, care este proprietate exclusiva a pârâților. Instanța de apel "constata" dreptul de proprietate exclusiv al reclamantei asupra acestor încăperi, insa nu arata care este raționamentul prin care a ajuns la aceasta concluzie sau care sunt actele avute in vedere din care rezulta cele arătate.
S-a reținut ca scara de acces la etajul clădirii a fost construita de către reclamanta, insa, in măsura in care acest lucru este dovedit de actele aflate la dosarul cauzei, rezulta ca reclamanta are un drept de proprietate asupra scării de acces construite, nu si asupra încăperilor reprezentând antreu (4) si casa scării (5), care preexistau scării de acces si care se afla in proprietatea exclusiva a pârâților.
Se contrazice instanța de apel, care, in aceeași hotărâre, arata ca "reclamanta nu poate pretinde sistarea stării de indiviziune cu privire la vreo încăpere, de vreme ce asupra acestor încăperi nu subzista starea de indiviziune, (...), iar camerele de la parter au fost dobândite in exclusivitate de către pârâți".
Rezulta, deci, ca instanța de apel recunoaște pe de o parte, dreptul de proprietate al pârâților asupra tuturor încăperilor aflate la parterul clădiri, iar, pe de alta parte, constata dreptul de proprietate al reclamantei asupra a doua din aceste încăperi, raționament ce nu poate fi primit.
Trecând peste contradicția părerilor expuse în cuprinsul hotărârii și acceptând teza instanței de apel, cum ca reclamantei trebuie să i se constate un drept de proprietate asupra încăperilor 4 și 5 de la parterul clădirii, ar însemna să fie lipsite de eficiență actele prin care pârâții au dobândit dreptul de proprietate asupra parterului clădirii și să se admită că instanța poate lua un bun din proprietatea unei părți, pentru a-l transfera în proprietatea alteia.
Prin decizia nr._ din 30 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ *, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâții M. C., M. C., F. G., M. C. I., împotriva deciziei civile nr. 324/02.07.2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._ *, în contradictoriu cu intimații-moștenitori P. S.-S. și P. G.-H..
Au fost obligați recurenții pârâți la 2500 lei cheltuieli de judecată către intimații moștenitori P. S.-S. și P. G.-H..
Curtea a constatat că în cauză nu subzistă motive de casare sau modificare a hotărârilor, din cele expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct.1-9 C.pr.civ.
Astfel, potrivit art.304 pct.1-9 c.pr.civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, motive prevăzute expres și limitativ, pentru promovarea recursului.
Prin urmare, eventualele motive de netemeinicie a hotărârilor – care vizează stabilirea unei anume situații de fapt, ca rezultat al modului de apreciere și interpretare a probelor administrate în cauză sau alte aprecieri ale instanței, lăsate la îndemâna judecătorului, de către legiuitor – nu constituie motive de recurs, în sensul prevăzut de art.304 c.pr.civ., nu pot face obiectul cererii de recurs, raportat la cerințele art.3021 alin.1 pct.c C.pr.civ., și, ca atare, nici nu pot fi supuse examinării de către instanța de recurs.
Aceasta înseamnă că instanța de recurs este competentă numai să verifice în ce măsură au fost corect aplicate dispozițiile de drept material, la situația de fapt stabilită prin hotărârile supuse recursului, și, de asemenea, respectarea dispozițiilor cu caracter procedural invocate de părți, precum și, din oficiu, motivele de nelegalitate de ordine publică, în condițiile prevăzute de art.306 alin.2 c.pr.civ.
În speță, urmare a aprecierii și interpretării probatoriului administrat și de instanța de apel - în conformitate cu dispozițiile art.295 alin.2 C.pr.civ., care lasă la aprecierea acesteia, refacerea, completarea sau administrarea probelor noi– și, în principal, expertiză tehnică în specialitatea construcții civile, necontestată de nici una din părți, Tribunalul a reținut o altă situație de fapt decât prima instanță, respectiv că este posibilă sistarea stării de indiviziune existentă între părți cu privire la părțile comune din demisolul imobilului clădire, situat în localitatea C., .. 3, județ D., sub acest aspect, neexistând obiecțiuni din parte recurenților. De asemenea, reevaluând probele dosarului- cu trimitere, în principal, la autorizația de construcție și identificările expertului, în raport de aceasta - instanța de apel a reținut că încăperile nr. 4 și 5, individualizate în schița anexă 2 a raportului de expertiză, respectiv, scara de acces la etajul clădirii, a fost construită în exclusivitate de reclamantă, pentru a-și asigura accesul, de la parter, la etajul proprietatea sa. Sub acest aspect, recurenții aduc critici deciziei, deși, este vorba tot despre o stare de fapt, care, după cum s-a arătat, nu poate fi supusă reexaminării în recurs. Prin urmare, aceste critici se privesc a fi motive de netemeinicie a deciziei, și nu de nelegalitate, cum impune art. 304 c.pr.civ.
În ceea ce privește susținerea recurenților, referitoare la contradicțiile care ar exista în motivarea instanței, aceasta este nefondată, în cauză neexistând motive de nelegalitate a deciziei recurate, nici sub acest aspect. Astfel, nu există nici o contradicție în motivarea deciziei, în ceea ce privește recunoașterea dreptului de proprietate al pârâților asupra camerelor de la parterul clădirii - dobândite în exclusivitate de pârâți prin contractul de vânzare - cumpărare – și existența, separat de acestea, a două încăperi, în concret scara de acces, construită în exclusivitate de reclamantă.
De asemenea, recunoașterea dreptului reclamantei asupra a ceea ce s-a stabilit, prin probele dosarului, că a construit în exclusivitate, nu afectează în nici un fel dreptul de proprietate al pârâților asupra parterului imobilului, astfel cum a fost dobândit prin contract, dreptul reclamantei vizând numai scara de acces către etajul imobilului, proprietatea sa, astfel cum a fost individualizată prin expertiza necontestată sub nici un aspect, la Tribunal, de către pârâți. Prin urmare, Curtea a constatat că nici din acest punct de vedere, nu există motive de nelegalitate a deciziei recurate.
Împotriva deciziei a formulat contestație în anularecontestatorul F. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Acesta arată că soluția instanței prin care i s-a respins recursul este rezultatul unei greșeli materiale în sensul că instanța a confundat elemente importante și date materiale ale dosarului, nu a observat înscrisurile din care rezultă că încăperile nr.4 și 5 se află la parterul clădirii care este proprietatea pârâților.
Contestatorul mai arată că instanța de recurs a recunoscut dreptul reclamantei asupra acestor încăperi 4 și 5 de la parter și că nu afectează dreptul de proprietate al pârâților asupra parterului imobilului, acest raționament fiind emis în urma unei greșeli materiale în sensul că instanța a omis sau a confundat înscrisurile de la dosarul cauzei.
Contestația este nefondată.
Potrivit art.318 Cod pr.civilă hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Examinând motivele invocate de contestator instanța constată că acestea sunt nefondate deoarece ele nu se încadrează în dispozițiile limitativ prevăzute de art.318 Cod pr.civilă.
Raționamentul instanței, confundarea înscrisurilor administrate în cauză, aprecierea probelor nu se încadrează în sintagma greșeli materiale cerută de dispozițiile art.318 Cod pr.civilă, acestea constituind eventual greșeli de judecată care nu pot duce la admiterea unei cereri bazată pe dispozițiile art.317-318 Cod pr.civilă care reglementează contestația în anulare.
Având în vedere aceste considerente instanța constată că, cererea este nefondată urmând a fi respinsă, iar în baza art.274 Cod pr.civilă urmează să fie obligat contestatorul la 620 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul F. G. împotriva deciziei civile nr._ din 30 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ *, în contradictoriu cu intimații M. C., M. C., M. C. I., P. S. S., P. G. H. - ultimii doi în calitate de moștenitori ai intimatei G. C..
Obligă contestatorul la 620,00 lei cheltuieli de judecată către intimatul P. S. S..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Martie 2013.
Președinte, D. S. | Judecător, M. P. | Judecător, T. Ț. |
Grefier, C. C. |
Red.jud.D.S.
Tehn.M.D. 2 ex
J.r.M.P.
M.C.
P.P.
11.03.2013
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 9472/2013. Curtea de Apel... | Grăniţuire. Decizia nr. 4146/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
