Revendicare imobiliară. Decizia nr. 9472/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Decizia nr. 9472/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 1251/263/2010/a1

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 9472

Ședința publică de la 20 Noiembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. P.

Judecător Tania Țapurin

Judecător D. S.

Grefier C. C.

x.x.x.

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul M. I. împotriva sentinței civile nr. 364 din 05 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți H. D. G., H. M., H. D., având ca obiect revendicare imobiliară.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat D. T. A., reprezentându-l pe recurentul reclamant M. I., lipsind intimații pârâți H. D. G., H. M., H. D..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.

Avocat A. D. T., pentru recurentul reclamant, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, în raport de care a pus concluzii de admitere a recursului, în principal modificarea deciziei civile recurate, respingerea apelului și menținerea sentinței civile, iar în subsidiar a solicitat casarea deciziei civile și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului.

A arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel și nu s-a pronunțat în limitele învestirii, totodată nu s-au analizat excepțiile invocate.

A precizat faptul că partea își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

Prin cererea înregistrată la data de 29.04.2013, reclamantul M. I. a solicitat îndreptarea erorii materiale, completarea și lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 2058/23.09.2010 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ 10, în sensul de a se menționa răspunderea solidară acolo unde se stipulează obligațiile ce revin pârâților, precum și înlăturarea oricăror interpretări rău – voitoare și tendențioase din partea lui H. M. .

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în calitate de moștenitor testamentar și legatar universal al defunctei B. G., potrivit certificatului de moștenitor nr. 127/01.07.2009 eliberat de BNP Paciuga Bunavestire i s-a eliberat titlul de proprietate nr._/05.06.2009 și procesul – verbal de punere în posesie din data de 11.05.2009, a acționat în judecată civilă în revendicare și grănițuire pe pârâții H. - D. G., H. D. și H. M.; că prin sentința civilă nr.2058 din 23.09.2010, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ 10, s-a dispus obligarea pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 559, 30 mp. ce se compune din 267, 60 mp. ( 6,60m x 40,55m) vie hibridă, pomi + anexă + materiale de construcții și 291,70 mp. (6,30 m x 46,30 m) vie hibridă și pomi fructifer și obligarea pârâții să plătească reclamantului 2584,92 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, onorariu expertiză, taxă timbru, cheltuieli transport; că, pentru a nu exista dubiul privind această răspundere solidară a celor trei pârâți, a solicitat îndreptarea erorii materiale prin completarea dispozitivului sentinței mai sus menționată, prin menționarea expresiei, în solidar acolo unde se stipulează obligațiile care revin pârâților.

În drept, cererea a fost motivată pe dispozițiile art.281- 281 ind. 3 C.proc. civ. din 1865.

Prin încheierea din data de 09.05.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost admisă cererea formulată de reclamantul M. I.

S-a înlăturat din dispozitivul sentinței civile nr.2058 din 23.09.2010, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ 10, omisiunea în sensul că ,, Obligă pârâții în solidar, să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 559, 30 mp. ce se compune din 267, 60 mp. ( 6,60m x 40,55m) vie hibridă, pomi + anexă + materiale de construcții și 291,70 mp. (6,30 m x 46,30 m) vie hibridă și pomi fructiferi” și ,, Obligă pârâții în solidar să plătească reclamantului 2584,92 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, onorariu expertiză, taxă timbru, cheltuieli transport”.

Au fost menținute neschimbate restul dispozițiilor sentinței civile.

Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut că potrivit art.281 C.pr.civ. din 1865, erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

În consecință instanța analizând cererea reclamantului a constatat-o întemeiată, admițând-o în sensul înlăturării din dispozitivul sentinței civile nr.2058 din 23.09.2010, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ 10, omisiunea în sensul că ,, Obligă pârâții în solidar, să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 559, 30 mp. ce se compune din 267, 60 mp. ( 6,60m x 40,55m) vie hibridă, pomi + anexă + materiale de construcții și 291,70 mp. (6,30 m x 46,30 m) vie hibridă și pomi fructiferi” și ,, Obligă pârâții în solidar să plătească reclamantului 2584,92 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, onorariu expertiză, taxă timbru, cheltuieli transport”.

Împotriva încheierii a declarat recurs la data de 21.05.2013 pârâta H. M., în motivarea recursului invocând nelegalitatea sentinței întrucât potrivit art.2811 C.pr.civ. în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului, instanța a rezolvat cererea de urgență prin încheiere dată în camera de consiliu cu citarea părților, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii cu trimiterea cauzei la aceeași instanță spre rejudecare în vederea citării părților.

Prin încheierea din 05.09.2013, tribunalul a pus în discuția părților recalificarea căii de atac în raport de dispozițiile art.2813 C.pr.civ. potrivit căruia încheierile pronunțate în temeiul art.281 și art.2811, precum și hotărârea pronunțată potrivit art.2812 C.pr.civ. sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârea în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea.

S-a avut în vedere că hotărârea la care s-a raportat cererea dedusă judecății a fost o hotărâre supusă căii de atac a apelului.

Prin decizia civilă nr.364 din 05 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._, s-a admis apelul, s-a schimbat încheierea, în sensul că s-a respins cererea de îndreptare eroare materială.

S-a reținut că Judecătoria, prin încheierea apelată a soluționat cauza în camera de consiliu, conform procedurii prevăzută de art.281 cod procedură civilă, iar reclamantul nu a atacat încheierea, achiesând astfel la încadrarea în drept făcută de instanță.

Față de temeiul de drept avut în vedere, pronunțarea încheierii fără citarea părților, respectă dispozițiile din art.281 alin.(2) cod procedură civilă.

Tribunalul a apreciat însă că prin dispozițiile încheierii de îndreptare a erorii materiale, s-au încălcat prevederile art.281 alin.(1) cod procedură civilă, care au în vedere erori materiale, nu erori de judecată, iar pe de altă parte, pentru lămurirea sau completarea hotărârii judecătorești sunt reglementate alte căi procesuale.

În baza art.299 cod procedură civilă, împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul M. I., susținând că prin apelul declarat de pârât acesta a invocat numai faptul că la pronunțarea încheierii de îndreptare a erorii materiale, părțile nu au fost legal citate și, ca atare, Tribunalul era obligat să soluționeze cauza în aceste limite, fără a examina modul în care s-a judecat fondul cererii, atâta timp cât nu s-au formulat critici sub acest aspect.

A mai susținut că nu au fost examinate apărările sale, formulate atât prin concluziile scrise cât și oral prin apărător.

Pârâta H. M. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

Examinând criticile formulate, se constată fondat recursul, pentru următoarele considerente:

Prin apelul declarat de pârâtă împotriva încheierii din 9.05.2013 pronunțată de Judecătoria Motru, aceasta a arătat că instanța, admițând cererea de completare și lămurire a dispozitivului sentinței civile nr.2058/23.09.2010 printr-o încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților, a nesocotit prevederile art.2811 Cod pr.civilă. În consecință, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea soluționării cu citarea părților.

Această critică unică formulată de apelantă, a fost înlăturată de Tribunal printr-o motivare greșită.

Pe de o parte, achiesarea reclamantului la soluționarea cauzei în temeiul art. 281 Cod pr.civilă nu poate fi dedusă din neexercitarea căii legale de atac a apelului împotriva încheierii, așa cum a apreciat Tribunalul Gorj, în condițiile în care, având câștig de cauză, reclamantul nu avea interes să declare apel împotriva încheierii, prin care s-a dispus în sensul solicitat prin cererea pe care acesta a formulat-o.

Pe de altă parte, faptul că Judecătoria Motru a soluționat litigiul în raport de anumite reglementări procedurale, nu este suficient pentru a statua asupra legalității soluției pronunțate, fiind necesară analiza cauzei raportat la limitele investirii, prin cererea formulată de parte.

Or, din cuprinsul cererii depusă în dosarul judecătoriei la fila 80, rezultă că reclamantul a investit instanța cu o cerere de „ îndreptare eroare materială, completarea și lămurirea dispozitivului sentinței nr.2058/2010”, indicând ca temei de drept prevederile art.281-2813 Cod pr.civilă.

Este atributul instanței ca, în raport de scopul urmărit de parte prin cererea formulată, să dea acesteia calificarea corectă și să o soluționeze conform regulilor procedurale aplicabile.

În acest context, Tribunalul nu trebuia să se limiteze în a aprecia că prima instanță a judecat cauza în cadrul unei proceduri necontestate de reclamant și ca atare nu sunt necesare alte verificări, ci avea obligația, ca ținând seama de obiectul cererii, temeiurile de drept invocate și finalitatea urmărită de reclamant, dar și de forma în care a fost redactat dispozitivul încheierii, să stabilească în concret cadrul procesual cu care a fost investită instanța, urmând ca, în raport de aceste constatări să concluzioneze dacă pentru examinarea solicitărilor reclamantului era sau nu necesară citarea părților.

Verificările menționate erau necesare, dată fiind inconsecvența reclamantului cu privire la obiectul cererii și la temeiurile de drept invocate, modul ambiguu în care a fost redactată cererea, având în vedere și că pentru fiecare din modalitățile indicate în cuprinsul ei, privind îndreptarea, lămurirea și completarea hotărârilor, prevăzute în art.281-2812 Cod pr.civilă, este reglementată o procedură distinctă care impune, după caz, analizarea în camera de consiliu, sau în ședință publică, cu, sau fără citarea părților, prin încheiere sau prin hotărâre.

Numai după stabilirea cadrului procesual în care trebuia analizată și soluționată cererea reclamantului, Tribunalul putea aprecia dacă, față de procedura de care partea a înțeles să uzeze, era sau nu necesară citarea părților.

Pentru considerentele expuse, recursul este nefondat, urmând să fie admis și potrivit art.312 alin.(5) Cod pr.civilă să se caseze decizia și să se trimită cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamantul M. I. împotriva sentinței civile nr. 364 din 05 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți H. D. G., H. M., H. D..

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Gorj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 20 Noiembrie 2013.

Președinte,

M. P.

Judecător,

T. Ț.

Judecător,

D. S.

Grefier,

C. C.

Red.jud.T.Ț.

Tehn.MD/2 ex.

j.a. M.G.

N.U.

j.f. C.I.

27.11.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revendicare imobiliară. Decizia nr. 9472/2013. Curtea de Apel CRAIOVA