Conflict de competenţă. Sentința nr. 47/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 47/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 1685/54/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 47/2013
Ședința din Camera de Consiliu de la 06 Noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: P. B.
Grefier: S. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria C. și Tribunalul D., în soluționarea cauzei privind pe contestatoarea U. D. C., cu sediul în C., ., nr. 13, județul D. și pe intimatul P. M. C., cu domiciliul în C., ., ..
La apelul nominal au lipsind contestatoarea U. D. C. și intimatul P. M. C..
Procedura legal îndeplinită, în conformitate cu prevederile art. 135 alin. 4 Noul Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări asupra sesizării privind conflictul negativ de competență.
CURTEA:
Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
La data de 5 03 2013, contestatoarea U. D. C. a chemat în judecată pe intimatul P. M. C. solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligat la plata sumei de 28.036 lei pe care o datorează.
A arătat că prin Decizia nr. 698 A /18 05 2010 s-a dispus desfacerea contractului de muncă al pârâtului, cadru didactic la Facultatea de Inginerie în Electromecanică, Mediu și Informatică Industrială, în funcția de conferențiar universitar, ca urmare a săvârșirii a unei abateri grave de la Codul de Etică Academică.
Pârâtul a contestat în justiție această decizie iar Tribunalul D. prin decizia nr. 344/20 10 2011 pronunțată în dosarul nr._, a dispus reîncadrarea contestatorului pe postul deținut anterior, precum și obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate,majorate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat angajatul pe perioada inactivității profesionale.
Conform acestei sentințe i s-a plătit pârâtului suma de 12.337 lei și cu extrasul din borderoul de carduri pentru suma de 16 lei.
Ulterior plătii efectuate pârâtului, s-a declarat recurs, iar Curtea de Apel C. a admis recursul, a desființat hotărârea pronunțată de Tribunalul D., validând decizia de desfacere a contractului de muncă.
Împotriva acestei decizii pârâtul a declarat contestație în anulare ce a ajuns prin strămutarea cauzei, pe rolul Curții de Apel Timișoara. Această instanță a admis contestația în anulare, a casat decizia Curții de Apel C. și a dispus rejudecarea în fond a recursului declarat de către reclamantă.
Judecând pe fond recursul declarat de contestatoarea U. din C., Curtea de Apel Timișoara a pronunțat decizia nr. 1938/06 09 2012 prin care a admis recursul, și a respins contestația formulată de P. M. C., iar pe cale de consecință a validat irevocabil legalitatea măsurii disciplinare .
In această situație, salariatul P. M. C. a încasat nelegal o sumă de 28.036 lei, sumă care, prin hotărârea ce se va pronunța în acest dosar să fie restituită ca fiind nelegal acordată angajatului.
Pârâtul, prin întâmpinare, a invocat în cauza dedusă judecății al cărei obiect nu poate reprezenta o acțiune în răspundere patrimonială, excepțiile nulității absolute, autorității de lucru judecat, necompetentei, inadmisibilității, tardivității și lipsei calității procesuale pasive.
Prin decizia nr.4706 din data de 04.06.2013 Tribunalul D. a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe contestator U. D. C. și pe intimat P. M. C. în favoarea Judecătoriei C.. S-a reținut, în esență, că este incidentă decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 5/2012, prin care pe calea recursului în interesul legii s-a stabilit în favoarea judecătoriei competența de soluționare a litigiilor întemeiate pe dispozițiile art. 4042 alin.3 din vechiul Cod de pr. civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul judecătoriei C. sub nr._/215/2013 la data de 03.07.2013.
La termenul din data de 08.10.2013 instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a Judecătoriei C..
Prin sentința nr.1291 din 8 oct.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2013, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C.. A fost declinată competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamanta U. din C. și pe pârâtul P. M. C., în favoarea Tribunalului D..
În baza art. 133 pct. 2 NCpc, s-a constatat intervenit conflictul negativ de competență între Judecătoria C. și Tribunalul D..
In baza art. 134 din NCpc s-a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență.
În baza art. 135 alin 1 NCpc, s-a dispus înaintarea cauzei la Curtea de Apel C. pentru soluționarea conflictului prin pronunțarea unui regulator de competență.
S-a reținut că potrivit art. 248 alin. 1 din Cod proc civ "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".
Potrivit art. 129 alin. 1 și 2 pct. 2 Cod procedură civilă "necompetența este de ordine publică sau privată. Necompetența este ordine publică in cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad".
Pornind de la temeiul de drept material al cererii de chemare in judecată, instanța a reținut că potrivit art. 256 alin. 1 Codul Munci " (1) Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
(2) Dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau și care nu mai pot fi restituite în natură sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptățit, este obligat să suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauză se stabilește potrivit valorii acestora de la data plății".
De asemenea potrivit art. 208 din Legea Dialogului social nr. 62/2011, in forma modificată prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești "conflictele individuale de muncă se soluționează in primă instanță de către tribunal".
Instanța a reținut de asemene că rațiunea formulării prezentei acțiuni are la bază instituția îmbogățirii fără justă cauză, iar instituția întoarcerii executării astfel cum este reglementată de Codul de procedură civilă, cartea a V-a "Despre executarea silită", cap. I "Dispoziții generale", secțiunea a VI1-a" "Întoarcerea executării" nu își găsește aplicabilitatea.
D. întreaga motivare a recursului in interesul legii nr. 5/2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța a reținut că instituția întoarcerii executării se aplică numai in situația in care s-a pornit executarea silită, nu și în cazul in care debitorul a executat de bună voie un titlu executoriu, care ulterior a fost desființat in căile de atac.
Or in speță reclamanta U. din C. a executat de bună-voie titlul executoriu reprezentat de decizia nr. 344/20.10.2011 pronunțată de Tribunal D. în dosarul nr._, sentință ce a fost desființată ulterior prin decizia civilă nr. 8616/2011 din 20.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel C. prin care s-a admis respins contestația formulată de pârât împotriva deciziei reclamantei de desființare a contractului individual de muncă.
Instanța a reținut, în acord cu motivarea recursului în interesul legii mai sus redat, că în situația în care s-ar aplica instituția întoarcerii executării reglementată de Codul de procedură civilă, cartea a V-a "Despre executarea silită", cap. I "Dispoziții generale", secțiunea a VI1-a" "Întoarcerea executării", ce constituie deci sediul materiei in toate cazurile in care, deși nu s-a început executarea silită, debitorul execută voluntar titlul executoriu, s-ar ajunge la situația în care partea ar putea fi privată de un grad de jurisdicție, in condițiile in care calea de atac a apelului se stabilește în funcție de valoarea obiectului cererii de chemare în judecată.
Mai mult în motivarea recursului în interesul legii nr. 5/2012 Înalta Curte de Casație și Justiție menționează că instituția întoarcerii executării este "o contestație specială la executare", ceea ce implică în mod obligatoriu și începerea executării silite. Or in speța dedusă judecății nu s-a făcut dovada că ar exista începută executarea silită, însă s-a făcut dovada plății benevole de către debitor a creanței datorate.
Se arată că "D. perspectiva celor expuse și din coroborarea prevederilor art. 4042 alin. 1 din codul de procedură civilă cu reglementarea sus-arătată din cuprinsul art. 4042 alin. 3 din Codul de procedură civilă, următoarele aspecte ce caracterizează instituția întoarcerii executării sunt esențiale în interpretarea textului de lege:
a) Întoarcerea executării este în fapt o reluare a "drumului executării", însă în sens invers = restabilirea situației anterioare executării săvârșite.
b) Cererea de întoarcere a executării silite, pe cale separată, este o cerere ce ține în exclusivitate de faza procesuală a executării, subsecventă fazei procesuale de soluționare irevocabilă a fondului litigiului.
c) Întoarcerea executării își are sorgintea în executarea anterioară a unui titlu executoriu ce fusese ulterior desființat, cu alte cuvinte, fundamentul juridic al instituției întoarcerii executării și, implicit, caracterul de "contestație specială la executare" derivă din chiar executarea anterioară a unui titlu executoriu ce fusese ulterior desființat, neavând astfel nicio relevanță materia juridică în care s-a pronunțat hotărârea desființată.
d) Stabilirea unei proceduri judiciare contradictorii pentru soluționarea întoarcerii executării, reglementată subsecvent contestației la executare, impune aplicarea procedurii de soluționare prevăzute pentru contestația la executare - instituția-cadru, generală, în raport cu procedura specială a întoarcerii executării care poate fi definită, astfel, ca o "contestație specială la executare".
e) Caracterul de contestație specială la executare atrage incidența dispozițiilor legale aplicabile contestației la executare, inclusiv a celor ce vizează competența materială a instanței".
Instanța a reținut astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de art. 404/1 și următoarele din codul de proc civ, ci dispozițiile art. 256 alin. 1 din Codul Muncii.
În vederea soluționării conflictului negativ de competență cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel C. sub nr._ .
Statuând asupra conflictului negativ de competență cu care a fost sesizată, Curtea apreciază că, în speță, competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparține Judecătoriei C., pentru considerentele ce vor fi expuse.
Un prim aspect ce se impune a fi reliefat în cauză este faptul că, deși litigiul cu privire la care instanțele și-au declinat reciproc competența a fost înregistrat pe rolul instanțelor după . noului Cod de procedură civilă, ambele instanțe, pentru stabilirea competenței, s-au raportat – în mod greșit - la prevederile vechiului Cod de pr civilă (art. 4042 alin.3).
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 723 alin.3 din noul Cod de pr. civilă. Potrivit acestora „dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin.1 și 2, cel îndreptățit o va putea cere, pe cale separată, instanței de executare. Judecata se va face de urgență și cu precădere, hotărârea fiind supusă numai apelului”.
În noua reglementare s-a prevăzut expres competența instanței de executare (în loc de „instanței judecătorești competente potrivit legii” – cum prevedea art. 4042 alin.3 din vechiul Cod de pr. civilă) ori de cîte ori executarea s-a făcut în temeiul unui titlu executoriu, care ulterior a fost desființat.
Curtea apreciază că prevederile art. 723 Cod pr. civilă sunt aplicabile ori de câte ori se solicită resituirea prestațiilor făcute în temeiul unui titlu executoriu; nu prezintă relevanță dacă executarea a fost una benevolă sau pe cale silită. Este adevărat că normele legale referitoare la întoarcerea executării au fost înserate în Cartea a V-a din Cod, care se referă la executarea silită; se apreciază, însă, că nu există argumente care să justifice aplicarea unui regim juridic diferit situațiilor de întoarcere a executării care derivă dintr-o executare de bună voie a unui titlu executoriu în raport cu regimul juridic aplicabil atunci când executarea titlului executoriu s-a făcut silit. Îndeplinirea de bună voie a obligațiilor stipulate într-un titlu executoriu se circumscrie tot etapei de finalizare a unui litigiu; faptul că această executare s-a realizat fără a fi implicată forța coercitivă a organelor abilitate nu justifică crearea unui regim juridic diferit pentru soluționarea cererilor prin care se solicită restituirea plății făcută de bună voie dar în baza unui titlu executoriu.
În această interpretare, în situația în care reclamanta din litigiul de față ar fi cerut instanței de recurs (care a desființat titlul executoriu) ca, odată cu soluționarea recursului, să dispună și întoarcerea executării (în temeiul art. 723 alin. 1, fost 4042 alin. 1 în vechiul Cod) aceasta era competentă să soluționeze cererea, neputând invoca inaplicabilitatea dispozițiilor legale menționate cu argumentul că executarea s-a făcut de bună voie și că aceste dispoziții ar fi incidente doar în cazul în care executarea s-a făcut silit. A aprecia altfel ar echivala cu îngreunarea situației procesuale a celor care execută de bună voie un titlu executoriu în raport cu cei care refuză executarea (fiind necesar ca aceasta să se realizeze silit).
Nu sunt incidente în cauză prevederile art. 256 din Codul muncii, cum greșit a apreciat Judecătoria C.. Aceste dispoziții constituie cadrul procesual general de urmat (acțiunea în răspundere patrimonială) pentru recuperarea unui prejudiciu suferit de angajator ca urmare a efectuării unei plăți nedatorate. Prevederile art. 722 – 725 din noul Cod de pr civilă reprezintă norme speciale de procedură (în raport cu cele din art 256 Codul muncii), aplicabile ori de câte ori plata nedatorată s-a făcut în baza unui titlu executoriu.
În raport de cele expuse, în temeiul art.135 Cod pr. civilă, va fi stabilită competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei C.. Întrucât sentința ce va fi pronunțată în soluționarea conflictului de competență este o hotărâre definitivă (potrivit art. 135 Cod pr. civilă), în raport de prevederile art. 483 alin.1 și 2 Cod pr. civilă aceasta este supusă recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria C. și Tribunalul D., în soluționarea cauzei privind pe contestatoarea U. D. C., cu sediul în C., ., nr. 13, județul D. și pe intimatul P. M. C., cu domiciliul în C., ., ..1, ., în favoarea Judecătoriei C..
Definitivă. Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 06 noiembrie 2013.
Președinte, P. B. | ||
Grefier, S. C. |
Red.jud.P.B./12.11.2013
Tehn.M.D.4 ex
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 2536/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1867/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
