Partaj judiciar. Decizia nr. 9670/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 9670/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 3659/318/2011

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 9670

Ședința publică de la 05 Decembrie 2013

Completul compus din:

Președinte: - T. R.

Judecător: - M. L. N. A.

Judecător: - C. R.

Grefier: - S. C.

x.x.x.

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta P. L. împotriva deciziei civile numărul 365 din data de 03 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamantul P. C., având ca obiect partaj judiciar - part succ.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta pârâtă P. L. asistată de avocat G. C. și procurator P. E. asistată de avocat C. M. reprezentând intimatul reclamant P. C..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

Avocat G. C. a depus la dosarul cauzei împuternicirea avocațială nr._/18.11.2013.

Avocat C. M. a depus la dosarul cauzei împuternicire avocațială și chitanța nr. 139/3.12.2013 reprezentând onorariu avocat.

Nefiind excepții de invocat, alte cereri de formulat, Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.

Avocat G. C. pentru recurenta pârâtă P. L. a susținut oral motivele scrise de recurs în raportde care a pus concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei sprerejudecare la tribunal în vederea rejudecării apelului, susținând că recursul a fost întemeiaat pe dispozițiile aart.304 pct. 7 și pct. 9 Cod procedură civilă cu trimitere la art. 294 – 298 Cod procedură civilă întrucât Tribunaluol Gorj a procedat greșit atunci când a anulat I.A.P. și sentința civilă pronunțate de Judecătoria Tg.J., trimițând cauza spre rejudecare, deși potrivit caracterului devolutiv al apelului trebuia să rețină cauza spre rejudecare, să completeze probatoriul și să pronunțe o nouă încheiere de admitere în principiu, urmând ca apoi, prin decizie, să lotizeze fizic și valoric bunurile ce compun masa succesorală în raport de cotele legale reținute.

Consideră că tribunalul a greșit atunci când a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare întrucât, pe lângă faptul că prima instanță a intrat în cercetarea fondului cauzei, dosarul este într-o cale devolutivă de atac, iar nu în calea extraordinară de atac a recursului.A arătat că aceste casări repetate sunt sancționate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru că denotă o deficiență de funcționare a sistemului judiciar român. Dacă apelantul reclamant aprtecia că prima instanță a omis să se pronunțe pe vreuna dintre cererile cu care a investit-o, atunci trebuia să formuleze cerere de completare a dispozitivului în interiorul termenului de apel, dar nu a făcut acest lucru.

A învederat că nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.

A depus concluzii scrise.

Avocat C. M. reprezentând intimatul reclamant P. C. a solicitat, în baza art. 312 alin.(1) Cod procedură civilă, respingerea recursului ca nefondat, apreciind că soluția pronunțată de Tribunalul Gorj este una legală, făcând o corectă aplicarea dispozițiilor legale cereglementează procedura de judecată în apel, în considerentele hotărârii fiind prezentate toate argumentele juridice ce au fundamentat soluția pronunțată. În mod corect instanța de apel a verificat, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către instanța de fond în raport cu cadrul procesual ales de părți. Instanța de apel a constatat că în mod greșit prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, ceea ce atrage aplicarea art. 297 alin.(1) Cod procedură civilă și în consecință a dispus admiterea apelului, anularea încheierii de admitere în principiu și a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând cainstanța defond să se pronunțe și să procedeze la dezbaterea celor trei succesiuni în ordinea cronologică a deschiderii lor; ne încadrăm în ipozeta normei. A mai susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra celor două suucesiuni cese referă la partajarea averii rămase în urma decesului părinților intimatului reclamant. Instanța trebuia să analizeze și să se pronunțe pentru fiecare succesiune în parte pentru fiecare masă succesorală.

Apreciază că nu s-a antamat fondul cauzei și acesta era remediul. Consideră că situația este deosebit de complexă și o completare a dispozitivului sentinței civile nu ar fi rezolvat situația, situația complexă a trei succesiuni. O anulare cu reținere ar fi privat partea de un grad de jurisdicție. Nu poate fi vorba de o încălcare a normei internaționale atâta vreme cât soluția instanței nu vine în contradicțir cu aceste dispoziții, termenul rezonabil nu a fost încălcat atâta vreme cât această soluție a trimiterii cauzei sprerejudecare a fost dispusă o singură dată.

Consideră că soluția este cea pronunțată dfe instanța de apel, aceea a anulării sentinței și a trimiterii sprerejudecare la judecătorie.

A solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.

Avocat G. C. a susținut că întâi trebuia să formuleze cerere de completare.

CURTEA:

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 17.04.2012 a fost admisă în parte în principiu cererea principală cu modificările și completările ulterioare, a fost admisă în parte în principiu cererea reconvențională, s-a constatat că reclamantul și autorul P. C. au dobândit în indiviziune în calitate de descendenți ai autorilor P. G. și P. M. după dezbaterea succesiunilor acestora un teren în suprafață de 212 mp situat în Tg.-J., ., nr. 4, jud. Gorj, prin sentința civilă nr. 926/2010 a Judecătoriei Tg.-J., suprafața de 1.0110 ha teren cu vegetație forestieră pe raza localității Tg.-Cărbunești, prin sentința civilă 1339/2007 a Judecătoriei Tg Cărbunești și dreptul la echivalentul material drept despăgubire pentru restul suprafeței de teren din Tg.-J., ., nr. 4, jud. Gorj, potrivit sentinței nr. 206/2003 a Tribunalului Gorj și dispoziției nr. 125/2006 a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, s-a constatat că fiecăruia îi revine ½ din aceste bunuri, în calitate de descendenți direcți și potrivit modului de acceptare a succesiunii autorilor lor, s-a dispus sistarea stării de indiviziune cu privire la aceste bunuri, s-a constatat deschisă succesiunea autorului P. C., decedat la data de 29.07.2009, cu ultimul domiciliu în Tg.-J., jud. Gorj, s-a constatat că au vocație succesorală reclamantul în calitate de colateral privilegiat și pârâta în calitate de soție supraviețuitoare, fiecare cu o cotă de ½, s-a constatat că masa bunurilor de împărțit se compune din:

- Suprafața de teren de 0,6729 ha din titlul de proprietate nr._/1993 situată în comuna Scoarța, .;

- O casă bătrânească compusă din patru camere, hol, sală, construită din piatră și lemn, acoperită cu țiglă, situată pe terenul de mai sus;

- O pivniță construită sub același acoperiș;

- ½ din construcția anexă compusă din cameră, baie, bucătărie, hol, construită din BCA, acoperită cu țiglă situată pe terenul de mai sus;

- ½ din suprafața de teren cu vegetație forestieră de 1,0110 ha sitiat pe raza localității Tg.-Cărbunești, la care se referă sentința civilă nr. 1339/2007 a Judecătoriei Tg Cărbunești;

- ½ din suprafața de 898 mp teren situat în Tg.-J., ., nr. 4, jud. Gorj, potrivit certificatului de moștenitor nr. 18/2002;

- ½ din suprafața de teren de 212 mp situată în Tg.-J., ., nr. 4, jud. Gorj, potrivit sentinței civile nr. 926/2010 a Judecătoriei Tg.-J.;

- ½ din suma ce se va obține drept despăgubire potrivit sentinței nr. 206/2003 a Tribunalului Gorj și dispoziției nr. 125/2006 a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților;

- ½ din imobilul parter – etaj-spațiu comercial situat în Tg.-J., ., nr. 4, jud. Gorj;

- ½ din imobilul apartament situat în Tg.-J., ., .;

- ½ din autoturismul VW Polo.

S-a reținut pentru pârâtă o contribuție majoritară la dobândirea imobilului casă parte etaj spațiu comercial, a apartamentului și a autoturismului, majorând lotul acesteia după cum urmează: cu 30.000 euro pentru apartamentul situat în . Rol dotă și 8500 lei pentru casa de locuit, pentru imobilul casă de locuit din Tg.-J., ., nr. 4, cu 10.000 euro și cu toate ratele achitate de către pârâtă după decesul autorului la VW Polo.

De asemenea, s-a majorat lotul pârâtei cu ¾ din contravaloarea îmbunătățirilor pe care pârâta și autorul P. C. le-au adus imobilului casă bătrânească situată pe terenul de 0,6729 ha din Scoarța, Lazuri, Gorj, inclusiv construirea gardului împrejmuitor, s-a respins cererea privind includerea autoturismului Renault Laguna în masa de împărțit, acest bun negăsindu-se în patrimoniul autorului la data decesului, s-a respins cererea privind includerea la masa de împărțit a chiriei pe care pârâta ar fi perceput-o pentru spațiul comercial situat în imobilul din Tg.-J., ., nr. 4, jud. Gorj ca nedovedită, s-a respins cererea privind introducerea la masa de împărțit a suprafeței de teren de 0,5239 ha la care se referă titlul de proprietate nr._/1998 și a imobilului casă de locuit amplasată pe acest teren, ca bunuri proprii ale reclamantului, s-a constatat că sunt bunuri proprii ale pârâtei garajul, aleile, terasa și centrala termică cu întreaga instalație aferentă, inclusiv calorifere de la imobilul casă de locuit din Tg.-J., ., nr. 4, jud. Gorj.

În privința pasivului succesoral, s-a respins ca nedovedită cererea privind obligarea pârâtei la ½ din suma de 5000 lei pe care ar fi cheltuit-o reclamantul pentru pomenirea autorului P. C. și s-a admis în parte cererea pârâtei privind obligarea reclamantului la suportarea cotei de ½ din cheltuielile de înmormântare și de pomenire, inclusiv ridicarea monumentului funerar privitor la același autor, respectiv obligă reclamantul la 12.500 lei și s-a dispus ieșirea părților din indiviziune.

Pentru a pronunța această încheiere de admitere în principiu instanța a reținut că în fapt, autorii P. G. și P. M. au avut doi fii, pe P. C., reclamantul și pe P. C., soțul pârâtei.

La decesul autorului P. G. singurul moștenitor acceptant al succesiunii a fost P. C., iar la decesul autoarei reclamantul, potrivit certificatelor de moștenitor nr. 18/2002 și 19/2002 aflate în copie la dosar.

Potrivit acestor certificate fiecare dintre cei doi frați a dobândit jumătate din terenul în suprafață de 898 mp teren situat în Tg.-J., ., nr. 4, jud. Gorj.

Ulterior dezbaterii succesiunii părintești, cei doi frați au mai dobândit un teren în suprafață de 21 mp situat în Tg.-J., . potrivit sentinței civile nr. 926/2010 a Judecătoriei Tg.-J. și un teren de 1,0110 ha cu vegetație forestieră situat pe raza localității Tg.-Cărbunești, potrivit sentinței civile nr. 1339/2007, dar și dreptul de a primi în echivalent bănesc despăgubiri pentru restul de teren ce li se cuvine de la autori, teren situat în Tg.-J., ., nr. 4, pe care sunt construite blocuri și care nu mai poate fi restituit în natură, potrivit sentinței nr. 206/2003 a Tribunalului Gorj și dispoziției nr. 125/2006 a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Instanța a constat că în privința acestor bunuri se impune ieșirea din indiviziune în cotă de câte ½ pentru fiecare frate, potrivit cotelor succesorale legale și raportat la modul de acceptare a succesiunii părintești. În consecință, jumătate din aceste terenuri aparțin reclamantului, iar cealaltă jumătate revin autorului P. C..

În privința acestuia, instanța a constatat că el a decedat la data de 29.07.2009, având ultimul domiciliu în Tg.-J., jud. Gorj, dată la care s-a deschis succesiunea sa. Autorul a fost căsătorit cu pârâta P. L., din căsătorie nerezultând urmași, astfel, la succesiunea autorului au vocație succesorală legală reclamantul, în calitate de colateral privilegiat și pârâta, în calitate de soție supraviețuitoare, fiecare cu o cotă de ½ din bunurile ce compun masa partajară.

Cu privire la această masă partajară, instanța a constatat că, în primul rând, ea se compune din jumătate din bunurile menționate anterior, respectiv cota de ½ din terenul de 898 mp situat în Tg.-J., ., nr. 4, pe care autorul l-a moștenit de la tatăl său, potrivit certificatului de moștenitor nr. 18/2002 eliberat de BNP C. C., jumătate din terenul în suprafață de 21 mp situat în Tg.-J., . dobândit potrivit sentinței civile nr. 926/2010 a Judecătoriei Tg.-J. și din terenul de 1,0110 ha cu vegetație forestieră situat pe raza localității Tg.-Cărbunești, dobândit potrivit sentinței civile nr. 1339/2007, dar și din dreptul de a primi în echivalent bănesc despăgubiri pentru restul de teren ce li se cuvine de la autori, teren situat în Tg.-J., ., nr. 4, pe care sunt construite blocuri și care nu mai poate fi restituit în natură, potrivit sentinței nr. 206/2003 a Tribunalului Gorj și dispoziției nr. 125/2006 a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

De asemenea, pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 0,6729 ha situată în comuna Scoarța, . prin titlul de proprietate nr._/1993, astfel încât această suprafață face parte din masa bunurilor de împărțit. Pe acest teren instanța a constatat din probele administrate în cauză că se află edificată casa bătrânească, ce a aparținut părinților autorului și ai reclamantului, casă ce a fost renovată de autor și de soția sa. Chiar dacă reclamantul a contestat aceste îmbunătățiri, instanța reține că ele sunt dovedite atât prin declarațiile martorilor ascultați în cauză, F. C. M. ( fila 127), N. G.(fila 128), G. Ș. ( fila 252) cât și cu chitanțele și cu facturile depuse la dosar, dar există și o explicație logică: reclamantului părinții i-au dat un teren în suprafață de 0,5239 ha la care se referă titlul de proprietate nr._/1998 și l-au ajutat să edifice imobilul casă de locuit amplasată pe acest teren, iar pentru celuilalt fiu i-au dat acest teren, cu casa bătrânească, acesta fiind astfel motivat și îndreptățit să îmbunătățească acest imobil, pentru a avea un anumit confort, în condițiile în care acolo se găsește o gospodărie mare, pârâta și soțul său făcând naveta aproape zilnic iar după decesul autorului pârâta a continuat să îngrijească această gospodărie.

Instanța a reținut așadar că imobilul casă bătrânească a fost renovat de către autor împreună cu soția sa, în perioada primăverii anului 2000, martorii și chitanțele confirmând acest aspect. În consecință, cu privire la acest imobil care face parte în totalitate din masa succesorală instanța a majorat lotul cuvenit pârâtei cu contravaloarea acestor îmbunătățiri, în care este inclus și gardul împrejmuitor al întregii proprietăți, cu cota de ¾, adică jumătatea cuvenită ei în calitate de participant și cota de ½ din ½ cuvenită soțului său, ca moștenitoare a acestuia.

Pe același teren se mai găsește construită o anexă compusă dintr-o cameră, cu baie, bucătărie, hol, construită din BCA și acoperită cu țiglă pe care autorul și pârâta au construit-o în timpul căsătoriei. Acest fapt rezultă din chitanțele aflate la dosar și din declarațiile martorilor ascultați în cauză F. C. M. ( fila 127), N. G.(fila 128), G. Ș. ( fila 252). În consecință, la masa de împărțit va intra doar jumătatea cuvenită autorului, restul fiind bun propriu al pârâtei.

În privința terenului în suprafață de 0,5239 ha la care se referă titlul de proprietate nr._/1998 instanța a reținut că acesta este eliberat pe numele reclamantului, nu în calitate de moștenitor al autorilor săi, ci lui personal, astfel încât, chiar dacă real terenul provine de la părinții săi, din punct de vedere juridic el este cel în persoana căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate, acest teren neputând fi supus împărțelii, fiind bunul propriu al reclamantului. Aceeași situație este și pentru imobilul casă de locuit amplasată pe acest teren, imobil pentru care unii martori susțin că reclamantul a fost ajutat de părinții săi pentru a-l edifica, dar sunt și martori ( S. M. – fila 251 ) care susțin că reclamantul și soția sa singuri, prin eforturi materiale proprii, au construit această casă.

Având în vedere că autorizația de construire se eliberează pe numele e proprietarului, iar în speța de față, pentru acest imobil, autorizația de construire este eliberată pe numele reclamantului, imobil amplasat pe terenul al cărui proprietar este, nu se poate reține că vreunul dintre aceste bunuri – teren și casă – aparțin autorilor P. G. și P. M. astfel încât să fie supuse împărțeli, instanța considerând că aceste bunuri sunt bunuri proprii ale reclamantului și în, în consecință, a respins cererea pârâtei reclamantă reconvențional privind partajarea acestora.

În privința imobilului casă de locuit din Tg.-J., ., nr. 4, instanța a reținut că acest imobil este construit pe terenul ce a fost proprietatea autorilor Poescu G. și Poescu M., pârâta având acordul scris, expres, al socrului său, pentru ridicarea acestei construcții. Inițial, s-a construit un spațiu comercial, apoi s-a ridicat și casa de locuit, având parter și etaj, acoperișul cuprinzând și spațiul comercial. În privința spațiului comercial, instanța a reținut că la început martorul P. a avut un acord cu pârâta în sensul ca acesta să aibă o contribuție în schimbul căreia să folosească spațiul comercial fără să achite chirie, apoi au intervenit anumite neînțelegeri și nemulțumiri, colaborarea a încetat, astfel că având în vedere implicarea acestui martor din punct de vedere afectiv în cauză, instanța a înlăturat depoziția lui în cauză, fiind în mod cert subiectiv, cât timp relațiile sale cu pârâta s-u terminat nu tocmai cordial, iar el susține că interesele sale materiale au fost lezate de către aceasta.

Instanța a reținut că acest imobil este construit de autorul P. C. în timpul căsătoriei cu pârâta, ceea ce înseamnă că fiecăruia îi revine, teoretic, o cotă de ½ din acest imobil. La momentul la care s-a început edificarea acestui imobil autorul și soția sa locuiau într-un apartament situat în Tg.-J., . l-au cumpărat cu suma de 115.000 lei potrivit copiei contractului de la dosar, din care 50.000 lei i-au fost dați ca dotă pârâtei de tatăl său, potrivit actului scris de mână aflat, de asemenea, în copie la dosar. Pentru a putea edifica imobilul din ., cei doi soți au vândut acest apartament și au investit banii în casă, astfel încât, efect al subrogației, participarea pârâtei crește la participarea sa în construcția acestui imobil. Mai mult decât atât, prin actul scris de mână și prin declarațiile martorilor ascultați în cauză, pârâta a dovedit că atunci când s-a construit acoperișul acestei case tatăl său a ajutat-o cu suma de 8500 lei, sumă care, de asemenea, va spori partea sa de contribuție la dobândirea acestui bun, banii reprezentând contravaloarea părții de moștenire ce i s-ar fi cuvenit acesteia de la autorul său. În consecință, partea de contribuție a pârâtei la edificarea acestui imobil casă de locuit este majoritară, lotul său urmând a fi majorat în consecință.

Cu privire la același imobil, instanța a reținut că după decesul autorului, pârâta a continuat să întrețină acest imobil, construind din fonduri proprii un garaj, o terasă, alei și realizând sistemul termic al acestei case, prin achiziționarea și montarea centralei termice și a instalației aferente, inclusiv a caloriferelor. În acest sens pârâta a depus la doar chitanțe și facturi ale diferitelor materiale de construcție necesare, martorii ascultați în cauză cunoscând, de asemenea, aceste aspecte. Deoarece din acte și din declarațiile martorilor rezultă că aceste lucrări s-au realizat după decesul autorului, instanța a constatat că ele sunt proprii ale pârâtei, care le-a edificat în vederea conservării imobilului și a întreținerii corespunzătoare a acestuia.

În privința spațiului comercial aflat în incinta acestei case, instanța a respins cererea reclamantului privind introducerea la masa de împărțit a eventualei sume pe care pârâta ar fi perceput-o drept chirie după decesul autorului, pe de o parte nefăcându-se dovezi în acest sens, respectiv dacă s-au încasat sume, în ce cuantum și în ce condiții, obligație care în temeiul art. 1169 C.civil revenea reclamantului, dar pe de altă parte și din considerentul că pârâta a fost un posesor de bună credință căruia i se cuvin fructele culese.

Din masa succesorală mai face parte, potrivit actelor aflate la dosar, și cota de ½ din apartamentul situat în Tg.-J., . reținut că acest apartament a fost cumpărat în timpul vieții autorului de către acesta împreună cu pârâta. La dobândirea acestui bun pârâta a avut însă o contribuție majoritară, în sensul că din prețul total de 43.000 lei cu care a fost cumpărat, suma de 30.000 euro a fost contribuția exclusivă a pârâtei. Aceasta are un unchi în persoana lui M. V. care domiciliază în București împreună cu soția sa cei doi soți neavând altă rudă în viață decât pe pârâtă. În acest sens, dorind ca la un moment dat să revină în Tg.-J., aceștia au dat pârâtei suma de 30.000 euro pentru achiziționarea unui apartament, respectiv cel din . rezultă din declarația acestuia aflată la fila 62 din dosar. În același timp, acest unchi a mai dat pârâtei și suma de 10.000 euro pentru achiziționarea unui autoturism VW Polo, la care pârâta a plătit și plătește rate și în prezent.

În consecință, la masa de împărțit va intra jumătate din aceste bunuri, cu majorarea lotului pârâtei potrivit celor de mai sus, respectiv cu suma de 30.000 euro la apartament și cu 10.000 euro la autoturism. Aceste sume reprezintă donații făcute doar pârâtei, nu și soțului său, gratificația fiind realizată in personam, astfel încât întreaga sumă se va regăsi ca majorarea a lotului acesteia.

Instanța a reținut că autoturismul Renault Laguna a fost înstrăinat în timpul vieții autorului, potrivit înscrisului sub semnătură privată aflat la dosar, astfel că nu se mai găsea în patrimoniul autorului la data deschiderii succesiunii acestuia, iar martorii au precizat că banii obținuți prin vânzarea acestui bun au fost folosiți pentru tratamentele și îngrijirea medicală a autorului, în acest context instanța a constatat că autorul avea grave probleme de sănătate, suferind un transplant renal, fiind de notorietate cât de ridicate sunt sumele de bani necesare pentru o astfel de intervenție, pentru perioada postoperatorie și recuperare.

În consecință, a respins cererea privind introducerea acestui bun la masa partajară, fiind lipsit de relevanță juridică faptul că actul autentic a fost încheiat după decesul autorului, în condițiile în care există înscrisul sub semnătură privată care atestă data vânzării efective.

Pe de altă parte, instanța a dispus și asupra pasivului succesoral reprezentat de cheltuielile prilejuite de decesul autorului, de respectarea tradițiilor creștinești prilejuite de acest eveniment.

Deși a solicitat obligarea pârâtei la jumătatea sumei de 5000 lei pe care ar fi cheltuit-o în acest scop,. Reclamantul nu a administrat nici o dovadă în acest sens. Astfel, din probele administrate în cauză – acte, declarații de martori – a rezultat că tot ceea ce a însemnat înmormântare, pomeniri și monument funerar au fost suportate de către pârâtă. Suma ce rezultă din probele de la dosar este de 26.700 lei, incluzând aici și contravaloarea monumentului funerar. Scăzând suma de 1700 lei pe care pârâta i-a primit ca ajutor financiar din partea Casei de Pensii Gorj, așa cum ea însăși recunoaște, rezultă că restul pasivului trebuie suportat în cote egale de cei doi moștenitori, astfel că reclamantul va fi obligat să suporte suma de 12.500 lei. Instanța a reținut că aceste cheltuieli sunt dovedite atât cu facturile fiscale și chitanțele prin care se dovedesc aceste cheltuieli și care se coroborează și se completează cu declarațiile martorilor care cunosc personal aceste împrejurări.

Având în vedere dispozițiile art. 728 C.civil instanța a dispus sistarea stării de indiviziune și ieșirea părților din indiviziune.

Prin sentința civilă nr. 3351 din 23.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. a fost admisă în parte cererea principală, cu modificările și completările ulterioare, formulată de reclamantul P. C. în contradictoriu cu pârâta P. L. .

A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâta P. L..

S-a constatat că reclamantul și autorul P. C. au dobândit în indiviziune în calitate de descendenți ai autorilor P. G. și P. M. după dezbaterea succesiunilor acestora un teren în suprafață de 212 mp situat în Tg.-J., ., nr. 4, jud. Gorj, prin sentința civilă nr. 926/2010 a Judecătoriei Tg.-J., suprafața de 1.0110 ha teren cu vegetație forestieră pe raza localității Tg.-Cărbunești, prin sentința civilă 1339/2007 a Judecătoriei Tg Cărbunești și dreptul la echivalentul material drept despăgubire pentru restul suprafeței de teren din Tg.-J., ., nr. 4, jud. Gorj, potrivit sentinței nr. 206/2003 a Tribunalului Gorj și dispoziției nr. 125/2006 a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

S-a constatat că fiecăruia îi revine ½ din aceste bunuri, în calitate de descendenți direcți și potrivit modului de acceptare a succesiunii autorilor lor.

S-a dispus sistarea stării de indiviziune cu privire la aceste bunuri.

S-a constatat deschisă succesiunea autorului P. C., decedat la data de 29.07.2009, cu ultimul domiciliu în Tg.-J., jud. Gorj.

S-a constatat că au vocație succesorală reclamantul în calitate de colateral privilegiat și pârâta în calitate de soție supraviețuitoare, fiecare cu o cotă de ½.

S-a constatat că masa bunurilor de împărțit se compune din:

- Suprafața de teren de 0,6729 ha din titlul de proprietate nr._/1993 situată în comuna Scoarța, .;

- O casă bătrânească compusă din patru camere, hol, sală, construită din piatră și lemn, acoperită cu țiglă, situată pe terenul de mai sus;

- O pivniță construită sub același acoperiș;

- ½ din construcția anexă compusă din cameră, baie, bucătărie, hol, construită din BCA, acoperită cu țiglă situată pe terenul de mai sus;

- ½ din suprafața de teren cu vegetație forestieră de 1,0110 ha sitiat pe raza localității Tg.-Cărbunești, la care se referă sentința civilă nr. 1339/2007 a Judecătoriei Tg Cărbunești;

- ½ din suprafața de 898 mp teren situat în Tg.-J., ., nr. 4, jud. Gorj, potrivit certificatului de moștenitor nr. 18/2002;

- ½ din suprafața de teren de 212 mp situată în Tg.-J., ., nr. 4, jud. Gorj, potrivit sentinței civile nr. 926/2010 a Judecătoriei Tg.-J.;

- ½ din suma ce se va obține drept despăgubire potrivit sentinței nr. 206/2003 a Tribunalului Gorj și dispoziției nr. 125/2006 a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților;

- ½ din imobilul parter – etaj-spațiu comercial situat în Tg.-J., ., nr. 4, jud. Gorj;

- ½ din imobilul apartament situat în Tg.-J., ., .;

- ½ din autoturismul VW Polo.

A fost respinsă cererea privind includerea autoturismului Renault Laguna în masa de împărțit, acest bun negăsindu-se în patrimoniul autorului la data decesului.

A fost respinsă cererea privind includerea la masa de împărțit a chiriei pe care pârâta ar fi perceput-o pentru spațiul comercial situat în imobilul din Tg.-J., ., nr. 4, jud. Gorj ca nedovedită.

A fost respinsă cererea privind introducerea la masa de împărțit a suprafeței de teren de 0,5239 ha la care se referă titlul de proprietate nr._/1998 și a imobilului casă de locuit amplasată pe acest teren, ca bunuri proprii ale reclamantului.

S-a constatat că sunt bunuri proprii ale pârâtei garajul, aleile, terasa și centrala termică cu întreaga instalație aferentă, inclusiv calorifere de la imobilul casă de locuit din Tg.-J., ., nr. 4, jud. Gorj.

În privința pasivului succesoral, s-a respins ca nedovedită cererea privind obligarea pârâtei la ½ din suma de 5000 lei pe care ar fi cheltuit-o reclamantul pentru pomenirea autorului P. C. și admite în parte cererea pârâtei privind obligarea reclamantului la suportarea cotei de ½ din cheltuielile de înmormântare și de pomenire, inclusiv ridicarea monumentului funerar privitor la același autor, respectiv obligă reclamantul la 12.500 lei.

S-a dispus ieșirea părților din indiviziune.

A fost omologat raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către dl. expert E. C. în varianta III de lotizare și atribuie părților bunurile potrivit acesteia, și anume:

L. RECLAMANT – teren și casa de la Scoarța, construcție anexă, teren forestier și încasare parțial suma de_ lei din sentința nr. 206/2003.

L. PÂRÂTĂ – păstrează restul bunurilor supuse partajării și încasează parte din suma cuvenită potrivit sentinței nr. 206/2003, respectiv_ lei.

Au fost compensate parțial cheltuielile de judecată efectuate de către părți și obligă reclamantul la 500 lei cheltuieli de judecată pârâtei.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut următoarele:

Instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice de evaluare și lotizare a bunurilor, în vederea lotizării în cel puțin două variante cu evitarea pe cât posibil a fărâmițării bunurilor, a sultei și ținând cont de modul de deținere actuală a bunurilor ce compun masa partajară.

Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză potrivit dispozițiilor din Încheierea de admitere în principiu, dl. expert E. C. a prezentat instanței de judecată mai multe variante de lotizare, și anume patru astfel de posibilități de lotizare, reclamantul nemanifestându-și opțiunea pentru una dintre acestea, iar pârâta optând pentru cea de a treia variantă de lotizare.

Instanța a constatat că varianta solicitată de către pârâtă este cea mai convenabilă pentru părți, fiind singura în care părțile nu datorează plata unei sulte una către cealaltă, evitând astfel eventuale viitoare conflicte. În plus, varianta menționată ține cont de modul actual de deținere a bunurilor, iar terenul și casa de la Scoarța, provenite de la autorii reclamantului fiind în lotul acestuia, astfel încât el este favorizat sub aspect emoțional prin atribuirea unor bunuri de care este legat afectiv.

Ambele părți au de încasat sume de bani în temeiul sentinței nr. 206/2003, fără a rămâne în indiviziune cu privire la acesta, expertul împărțind, proporțional cu cotele cuvenite și stabilind ce sumă se cuvine fiecărei părți.

De asemenea, este varianta care nu duce la fărâmițarea bunurilor și a dreptului de proprietate asupra acestora, permițând fiecărei părți să se bucure în mod deplin de bunurile atribuite.

Prin urmare, instanța de fond a omologat raportul de expertiză în varianta 3 de lotizare ( fila 104 din dosar ) atribuind bunurile potrivit acesteia.

În privința cheltuielilor de judecată efectuate de către părți, instanța constată că reclamantul nu a achitat suplimentul de 500 lei stabilit de către instanță pentru dl. expert C., suma fiind achitată de către pârâtă; prin urmare, în temeiul art. 275 Cod de procedură civilă au fost compensate parțial cheltuielile de judecată, cu obligarea reclamantului la 500 lei către pârâtă, reprezentând această plată.

Împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 17.04.2012 și a sentinței civile nr.3351/23.04.2013 a declarat apel reclamantul P. C. criticându-le pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea apelului s-a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței și a încheierii de admitere în principiu, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar reținerea cauzei spre rejudecare în apel.

În susținerea primei teze a motivat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor cu care a fost investită, prin acțiunea principală solicitându-se dezbaterea succesiunii după 3 autori, respectiv P. G., P. M. și P. C., în schimb instanța s-a pronunțat doar cu privire la succesiunea lui P. C.. S-a arătat că pentru o corectă soluționare a cauzei se impunea deschiderea succesiunii pentru fiecare autor, stabilirea bunurilor care intră în masa succesorală a fiecăruia, regimul juridic al acestora, după autorul P. G. rămânând atât bunuri proprii cât și bunuri comune, situație în care diferă cota parte ce revine fiecărui moștenitor.

S-a mai arătat că și în ceea ce privește bunurile rămase de la P. C. trebuia să se facă distincție între bunurile proprii ale acestuia și bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei cu pârâta P. L..

S-a mai arătat că în mod greșit instanța nu a reținut la masa partajară autoturismul Renault Laguna, bun care a fost vândut de P. L. după decesul autorului P. C.. De asemenea nu s-au individualizat în concret îmbunătățirile realizate la gospodăria din . favoarea pârâtei.

Privitor la majorarea lotului pârâtei s-a criticat soluția instanței de a se reține cu titlul de donație ajutorul financiar acordat de tatăl și mătușa pârâtei.

A susținut apelantul că apărările intimatei privitoare la contribuția familiei M. sunt contradictorii, astfel intimata a susținut că apartamentul situat în Tg-J., . 19.12.2007 a fost achiziționat cu ajutorul financiar al mătușii sale M. Steluța, care i-a donat suma de 106.851 lei, banii virându-i-se prin ordin de plată.

Susține apelantul că această apărare este contrazisă de însăși declarația dată de familia M. după decesul lui P. C., că la 29.12.2007, deci după cumpărarea apartamentului ar fi donat nepoatei lor suma de 30.000 euro pentru achiziționarea apartamentului din Tg-J., .> A susținut apelantul că nu există un act de donație care să ateste susținerile pârâtei, iar prezentarea ordinului de plată nu este suficientă pentru a se reține că suma de 30.000 euro a fost investită în cumpărarea apartamentului., De asemenea nu s-a făcut dovada unei donații exclusive pentru intimata P. L., bunul imobil cumpărat având regim juridic de bun comun.

Nu în ultimul rând a menționat apelantul că suma de 30.000 euro reprezintă 129.000 lei, iar valoarea apartamentului în discuție stabilită de expertiză este de 127.109 lei, apelantul întrebându-se ce mai reprezintă ½ din acest apartament adus la masa partajară în condițiile în care intimatei i se majorează lotul cu o sumă mai mare decât valoarea apartamentului.

De asemenea susține apelantul că în mod nejustificat s-a dat eficiență înscrisului sub semnătură privată încheiat în anul 1991 de tatăl pârâtei M. V., potrivit căruia acesta ar fi dat fiicei sale suma de 50.000 lei Rol pentru achiziționarea apartamentului situat în Tg-J., .>

S-a arătat că această susținere vine în contradicție cu cuprinsul contractului de vânzare cumpărare din care rezultă modalitatea de plată a respectivului apartament, respectiv s-a achitat o sumă cu titlul de avans, iar restul prețului s-a achitat în rate prin împrumut contractat la CEC de defunctul P. C..

Și pentru suma de 8500 lei Ron, instanța a reținut ajutorul dat de tatăl pârâtei, ajutor consemnat într-un înscris sub semnătură privată, în opinia apelantului aceste înscrisuri fiind întocmite pro cauza și nu produc efecte juridice.

De asemenea s-a criticat soluția instanței în ceea ce privește majorarea lotului pârâtei cu suma de 10.000 Euro, sumă pretinsă a fi contribuția proprie la achiziționarea autoturismului VW POLO în condițiile în care valoarea reală a acestui bun conform expertizei este de 5771 Euro.

S-a susținut că nu se poate reține susținerea intimatei că a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor realizate în timpul căsătoriei cu autorul P. C., în condițiile în care în timpul căsătoriei s-a vândut un apartament în B., nefiind credibilă susținerea intimatei că din prețul obținut a fost cumpărată doar o mașină Dacia, de asemenea s-a vândut apartamentul din Tg-J., .>

S-a arătat că în mod greșit au fost înlăturate depozițiile martorilor care atestă modul în care a fost edificat imobilul din Tg-J., ..

În ceea ce privește cuantumul pasivului succesoral s-a susținut că acesta nu este dovedit.

De asemenea s-a arătat că au fost introdusă la masa partajară bunuri în cotă de ½ fără să se precizeze cui revine cealaltă cotă de ½ din bun, tehnica de redactare a încheierii de admitere în principiu fiind defectuoasă.

S-a criticat expertiza efectuată în cauză, motivându-se că evaluarea este discutabilă, că în raport nu se regăsesc evaluate parte din construcțiile reținute în IAP, respectiv spațiul comercial din Tg-J., .. S-a arătat că au fost formulate obiecțiuni la expertiză, solicitându-se și o contraexpertiză, însă instanța de fond în mod nejustificat a respins cererea de probatoriu.

Intimata-pârâtă P. L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

S-a arătat că nu subzistă solicitarea apelantului de trimitere a cauzei spre rejudecare, întrucât instanța a cercetat întreg fondul cauzei.

S-a arătat că instanța a reținut în mod corect cotele legale și componența masei succesorale analizând toate petitele cu care a fost învestită.

Privitor la majorarea lotului pârâtei a susținut intimata că s-a dovedit prin probe că a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor ca urmare a ajutorului financiar acordat cu titlul de donație de tatăl și mătușa sa.

A arătat pe larg modul de dobândire a fiecărui bun solicitat la partaj, reluând susținerile și apărările formulate în fața instanței de fond.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj ca instanță de recurs, la termenul din 27.06.2013 în raport de dispozițiile art.282¹ C,.pr.civ. cauza fiind calificată ca fiind apel, valoarea masei partajare depășind suma de 100.000 lei.

Prin decizia nr. 365 din data de 03 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul numărul_ s-a admis apelul formulat de apelantul reclamant pârât P. C. domiciliat în ., împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 17.04.2012 și a sentinței civile nr.3351/23.04.2013 pronunțate de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă reclamantă P. L. domiciliată în Tg-J., ., nr.4, jud. Gorj .

S-a dispus anularea încheierii de admitere în principiu și a sentinței și s-a trimis cauza spre rejudecare.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut:

Prin cererea principală, reclamantul Popesu C. a sesizat instanța cu o cerere de ieșire din indiviziune asupra bunurilor rămase la decesul autorilor P. G., P. M. și P. C..

În considerentele acțiunii reclamantul a arătat ce bunuri au rămas la decesul fiecăruia dintre cei 3 autori, solicitând ieșirea din indiviziune asupra acestor bunuri.

Pârâta P. L. a formulat la rândul său cerere reconvențională (fila 34, vol.I, dosar fond), solicitând introducerea la masa partajară a o . bunuri mobile rămase la decesul autorilor P. G. și P. M., a contestat parte din bunurile solicitate în acțiunea principală ca fiind rămase la decesul celor doi autori, susținând că aceste bunuri au fost realizate de pârâtă în timpul căsătoriei cu autorul P. C., susținând totodată că a avut o cotă de contribuție mai mare decât soțul său la dobândirea unora dintre bunurile comune, solicitând majorarea lotului său cu această contribuție.

Observând încheierea de admitere în principiu din 17.04.2012 (fila 358, vol I) s-a constatat că instanța de fond a procedat la deschiderea succesiunii doar pentru autorul P. C., omițând să se pronunțe asupra succesiunii autorilor P. G. și P. M..

Tehnica de redactare a încheierii de admitere în principiu a fost considerată defectuoasă și în ceea ce privește componența masei succesorală rămasă la decesul autorului P. C..

Pentru argumentele ce vor fi dezvoltate în prezenta decizie, tribunalul a apreciat că instanța nu a antamat fondul cauzei, impunându-se admiterea apelului, anularea încheierii de admitere în principiu și a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea soluționării cauzei în raport de toate petitele formulate de părți, întrucât față de modul în care prima instanță a soluționat cauza, în măsura în care s-ar reține cauza spre rejudecare în apel, părțile ar fi lipsite de un grad de jurisdicție.

Raportat la actele și lucrările dosarului, la data de 24.05.1992 a intervenit decesul autorului P. G. a cărei succesiune a fost acceptată de moștenitor P. C., soția supraviețuitoare P. M., și fiul P. C. renunțând la succesiune conform certificatului de moștenitor nr.76/1993 (fila 80, vol.I).

La 15.11.2000 a intervenit decesul autoarei P. M. a cărei succesiune a fost acceptată de moștenitor P. C., fiul P. C. renunțând la succesiune conform certificatului de moștenitor nr.19/2002 (fila 82, vol I).

La data de 29.07.2009 a intervenit decesul autorului P. C. la a cărei succesiune vin soția supraviețuitoare P. L., cu cota de ½ din succesiune și colateral privilegiat P. C. cu cota de ½ din succesiune.

În ceea ce privește componența masei succesorale s-a constatat că la momentul decesului autorului P. G., a cărei succesiune a fost culeasă de P. C., au rămas bunuri proprii, respectiv teren și casă situate în ., dar și bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei cu soția P. M., respectiv teren situat în Tg-J., ., nr.4, jud. Gorj.

În ceea ce privește masa succesorală rămasă la decesul autoarei P. M., aceasta se compune din cota parte ce-i revenea din bunurile dobândite în timpul căsătoriei cu P. G., succesiunea acestei autoarei fiind culeasă de P. C..

Privitor la masa succesorală rămasă la decesul autorului P. C., aceasta se compunea din bunuri proprii constând în bunurile dobândite cu titlul de moștenire de la autorul său P. G. și din bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei cu pârâta P. L..

Susținerea intimatei din apel că în final instanța de fond a stabilit corect cotele pe care părțile le culeg în prezenta cauză nu poate fi reținută întrucât cotele sunt diferențiate în raport de regimul juridic al bunurilor reținute la masa partajară a fiecărui autor, însă pentru stabilirea acestor cote s-a impus administrarea unui probatoriu complet în raport de care să se stabilească regimul juridic al bunurilor, probatoriu care în fața primei instanțe nu a fost administrat .

În ceea ce privește bunurile comune dobândite de autorul P. C. în timpul căsătoriei cu pârâta P. L., asupra acestora soții se aflau în stare de devălmășie, adică cota cuvenită fiecărui soț nu este prestabilită, ea stabilindu-se în raport de cota de contribuție a acestora la dobândirea bunurilor. De asemenea cota de contribuție a soților la dobândirea bunurilor se stabilește în raport de întreaga masă partajară și nicidecum în raport de fiecare bun ce intră în componența masei de bunuri comune.

Astfel, instanța a procedat greșit atunci când a majorat lotul pârâtei cu diferite sume de bani, reținând că acele sume sunt contribuție proprie a acesteia la dobândirea anumitor bunuri imobile realizate în timpul căsătoriei cu autorul P. C..

Instanța trebuia să solicite pârâtei reclamante să precizeze ce cotă parte apreciază că i se cuvine din bunurile dobândite în timpul căsătoriei cu autorul P. C. și în raport de probatoriul administrat să se pronunțe asupra cotelor ce li se cuvenea foștilor soți P. C. și P. L. din bunurile dobândite în timpul căsătoriei, iar cota autorului P. C. urma să fie reținută la masa succesorală rămasă la decesul acestuia, cealaltă cotă cuvenită lui P. L. reprezentând cota sa de bun propriu.

Modul în care instanța de fond a procedat, reținând la masa partajară cota de ½ din bunuri imobile realizate de autorul P. C. cu pârâta P. L., dar în același timp majorând lotul pârâtei cu sume de bani care depășesc valoarea reală a bunurilor, sume care potrivit susținerii acesteia au fost folosite la dobândirea respectivelor bunuri, este unul greșit ajungându-se la o îmbogățire fără just temei în favoarea pârâtei în condițiile în care i se reține cota de ½ de bun propriu din bunul comun, dar în același timp i se majorează lotul cu sume de bani care depășesc însăși valoarea bunului.

Privitor la ajutorul acordat pârâtei de tatăl și mătușa acesteia s-a impus a se administra probe în raport de care să se aprecieze dacă ajutorul respectiv s-a acordat numai în favoarea pârâtei sau a ambilor soți, respectiv autorul P. C. și pârâta, în condițiile în care pârâta susține că sumele respective de bani au fost acordate în timpul căsătoriei soților.

Nu poate fi primită susținerea apelantului, potrivit căruia pentru dovedirea acestor donații se impunea existența unui act autentic, în speță fiind vorba de acordarea unor sume de bani se pot aplica regulile darului manual pentru a cărei validitate se cer doar două elemente, respectiv acordul de voință pentru a transfera și dobândi cu titlu gratuit și tradițiunea, predarea efectivă și reală a bunului dăruit.

În cazul acestei categorii speciale de donație se derogă de la regula de formă, respectiv constatarea donației prin act autentic, iar dovada darului manual se poate face pentru terți cu orice mijloc de probă, iar pentru donator și succesorii săi, dovada actului juridic a darului manual se face cu un înscris sau început de dovadă scrisă completată cu martori sau prezumții.

Astfel, instanța de fond în mod corect a avut în vedere înscrisurile sub semnătură privată provenite de la tatăl și mătușa pârâtei, reclamantul în măsura în care contesta susținerile pârâtei avea posibilitatea să propună probe care să contrazică aceste susțineri sau să probeze cu ce fonduri soții P. au dobândit respectivele bunuri și care a fost contribuția autorului P. C..

În ceea ce privește pasivul succesoral rămas la decesul autorului P. C., constând în cheltuielile de înmormântare, instanța de fond a reținut că acesta se ridică la suma de 26.700 lei, fără să arate în concret cum a ajuns la această sumă, astfel că instanța de apel este pusă în imposibilitatea de a verifica temeinicia celor reținute de prima instanță.

S-a observat însă că în ceea ce privește cheltuielile cu pomenile organizate la ., la dosarul cauzei se depun două înscrisuri fila 195 și 261 în care această societate atestă costurile pomenilor, însă în cele două înscrisuri se menționează sume diferite deși înscrisurile se referă la aceleași pomeni din august 2009, septembrie 2009, iulie 2010, astfel că instanța de fond nu a arătat care din cele două înscrisuri le-a avut în vedere la stabilirea cuantumului pasivului succesoral.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond s-a preocupat de stabilirea corectă a componenței masei succesorale pentru fiecare dintre cei trei autori în raport de cele expuse anterior, urmând să pronunțe o nouă încheiere de admitere în principiu în care să se pronunțe asupra tuturor petitelor formulate de părți, respectiv să procedeze la dezbaterea succesiunii pentru toți cei trei autori .

În ceea ce privește criticile apelantului referitoare la evaluare, cu ocazia rejudecării s-a impus efectuarea unei noi expertize care să respecte întru totul încheierea de admitere în principiu în ceea ce privește bunurile reținute la masa partajară și cotele de contribuție.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta P. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeienicie.

În motivele de recurs este criticată decizia civilă ca nelegală, întrucât Tribunalul Gorj a procedat greșit atunci când a anulat Încheierea de admitere în principiu din 17.04.2012 și sentința civilă 3351/23.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. J., trimițând cauza spre rejudecare, deși potrivit caracterului devolutiv al apelului trebuia să rețină cauza spre rejudecare, să completeze probatoriul și să pronunțe o nouă încheiere de Admitere în principiu, urmând ca apoi prin decizie să lotizeze fizic și valoric bunurile ce compun masa succesorală în raport de cotele legale reținute.

În mod greșit Tribunalul a apreciat că prima instanță nu ar fi antamat fondul cauzei sau că nu s-ar fi pronunțat pe toate petitele formulate de părți, întrucât s-au administrat suficiente probe cu privire la toate bunurile descrise în acțiune și cererea reconvențională. Dacă apelantul aprecia că prima instanță a omis să se pronunțe pe vreuna dintre cererile cu care a investit-o atunci trebuia să urmeze procedura prevăzută de art. 281² C.pr.civilă, în interiorul termenului de apel dar nu a făcut acest lucru.

În mod greșit s-a apreciat că părțile ar fi lipsite de un grad de jurisdicție pentru tocmai acesta este rolul apelului, pentru ca prin caracterul său devolutiv instanța să poată reanaliza cauza sub toate aspectele, procedând la o nouă judecată în fond a pricinii, fără să lungească nejustificat actul î justiție. În raport de dispoz. art. 294, 298 C.pr.civilă instanța de apel poate ea însăși să refacă o parte din mijloacele de probă și în final să pronunțe o hotărâre pe fondul pricinii, iar în raport de dispozt. art. 295 C.pr.civilă va verifica în limitele cererii stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.

Referitor la caracterul devolutiv al apelului și la prelungirea excesivă a ciclului procesual și aglomerarea jurisdicțiilor, CEDO a reținut că trimiterile repetate spre rejudecare constituie o cauză majoră de prelungire a duratei proceselor. În măsura în care Tribunalul considera că prima instanță nu ar fi făcut o justă apreciere a probatoriului administrat în cauză trebuia să rețină cauza spre rejudecare.

Este de netăgăduit faptul că autorii P. G. și P. M. au avut doar doi copii pe apelantul reclamant și pe autorul P. C-tin, iar instanța a reținut corect ce anume au moștenit părțile, în ce cote legale, iar referitor la componența masei succesorale, prima instanță nu trebuia să se limiteze doar la bunurile enumerate în certificatele de moștenitor, ci la bunurile care efectiv au rămas de pe urma acestor autori în raport de înscrisurile depuse la dosar.

În concluzie se susține că necercetarea sub toate aspectele a pricinii în calea devolutivă de atac a apelului afectează hotărârea sub aspectul legalității potrivit motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 7 C.pr.civilă impunându-se admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei la aceeași instanță în vederea rejudecării apelului.

La data de 08.11.2013 intimatul reclamant P. C.. A formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

La termenul din 05.12.2013 recurenta P. L. a formulat concluzii scrise solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei la aceeași instanță în vederea rejudecării apelului.

Recursul este fondat și urmează a fi admis în baza următoarelor considerente :

Potrivit art.297 al. 1 C.pr.civilă, în cazul în care se constată că, în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

Dispoz. art. 297 alin.1 teza 1 C.pr.civilă ce se referă la faptul că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată în temeiul admiterii unei excepții procesuale și a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului. Necercetarea pe fond presupune, în litera și spiritul art. 297 soluționarea cauzei prin prisma unei excepții. Spre exemplu situația în care acțiunea a fost respinsă ca tardiv formulată, cea în care acțiunea a fost anulată ca netimbrată ori situația în care s-a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale active ori pasive etc… Dacă instanța de apel apreciază că în mod greșit a fost admisă excepția invocată, va desființa hotărârea primei instanțe și pentru a da satisfacție principiului dublului grad de jurisdicție în ceea ce privește judecata fondului, va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe. Acestea sunt ipotezele ce se circumscriu primei teze a art. 297 alin. 1 C.pr.civilă.

În cauza de față prin Încheierea de admitere în principiu pronunțată la_ Judecătoria Tg. J. a admis în parte și în principiu cererea principală cu modificările și completările ulterioare, a admis în parte și în principiu cererea reconvențională, a constatat că reclamantul și autorul P. C-tin au dobândit în indiviziune în calitate de descendenți ai autorilor P. G. și P. M., după dezbaterea succesiunilor acestora bunurile menționate în încheiere. S-a reținut contribuția și bunurile poprii ale părților precum și pasivul succesoral.

Prin urmare, se constată că acțiunea a fost soluționată pe fond, iar nu în baza soluționării vreunei excepții care ar fi făcut inutilă cercetarea fondului, astfel cum s-a exemplificat în precedent.

Instanța de apel, observând încheierea de admitere în principiu din 17.04.2012 a constatat că instanța de fond a procedat la deschiderea succesiunii doar pentru autorul P. C-tin, omițând să se pronunțe asupra succesiunii autorilor P. G. și P. M.. Tribunalul a apreciat că instanța nu a antamat fondul cauzei, impunându-se admiterea apelului, anularea încheierii de admitere în principiu și a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea soluționării cauzei în raport de toate petitele formulate de părți.

Împrejurarea că printr-o încheiere de admitere în principiu într-un litigiu având ca obiect partaj succesoral sau prin sentința dată asupra fondului pricinii, instanța ar fi omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere, acest aspect ar atrage în mod evident aplicabilitatea în cauză a dispoz. art. 281² C.pr.civilă privind completarea hotărârii, respectiv art. 281^2a potrivit cărora completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului, ci numai printr-o completare a a hotărârii în baza art. 281² C.pr.civilă.

Curtea apreciază că nu este incidentă nici această ultimă ipoteză, a nepronunțării asupra unui capăt de cerere, care să atragă remediul procesual al completării hotărârii, ci suntem în situația în care încheierea de admitere în principiu a fost pronunțată-în ceea ce privește dispozitivul acesteia - cu nerespectarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 673⁵ C.pr.civilă potrivit cărora dacă părțile nu se învoiesc, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții, instanța stabilind și datoriile transmise prin moștenire, datoriile și creanțele comoștenitorilor față de defunct, precum și sarcinile moștenirii.

Astfel, în cauza de față, prima instanță nu a arătat explicit ordinea deschiderii succesiunilor, moștenitorii și cotele acestora, ci a sintetizat printr-o concluzie unică rezultatul dezbaterii a două succesiuni, respectiv existența unei stări de indiviziune între reclamant și fratele său, autorul P. C-tin. Acest procedeu este defectuos în sine, dar nu echivalează nici cu o necercetare pe fond a cauzei pentru a atrage anularea cu trimitere, nici cu omisiunea de pronunțare pe un capăt de cerere pentru a atrage completarea hotărârii.

În această situație, instanța de apel trebuia să aibă în vedere caracterul devolutiv al apelului ce rezidă din dispoz. art. 295 C.pr.civilă. Astfel, revine instanței de apel, ca instanță de fond și devolutivă obligația să verifice modul de stabilire a stării de fapt și de aplicare a a legii de către prima instanță. În urma acestei verificări, instanța de apel poate fie să păstreze hotărârea, în măsura în care sunt corect concluziile finale ale încheierii de admitere în principiu- chiar și în situația în care conține greșeli ale tehnicii de redactare - sau, instanța de apel poate să schimbe hotărârea, în măsura în care concluziile primei instanțe sunt greșite. În situația în care va aprecia că nerespectarea formelor legale prevăzute de art. 673⁵ – 673⁶ C.pr.civilă atrag nulitatea încheierii de admitere în principiu, va anula încheierea și procedura urmată și va reține procesul spre judecare.

Întrucât, prin soluția pronunțată, Tribunalul în mod greșit nu s-a pronunțat pe fondul apelului, Curtea apreciază că este incident cazul de casare prev. de art. 312 alin. 5 C.pr.cvilă, astfel că va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza pentru rejudecarea apelului la Tribunalul Gorj.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE:

Admite recursul declarat de pârâta P. L. împotriva deciziei civile numărul 365 din data de 03 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamantul P. C..

Casează decizia civilă și trimite cauza pentru rejudecarea apelului la Tribunalul Gorj.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 05 decembrie 2013.

Președinte,

T. R.

Judecător,

M. L. N. A.

Judecător,

C. R.

Grefier,

S. C.

Red.Jud.C.R.

Tehn.I.C./Ex.3/19.12.2013

Jud.Apel/ N. U. și

G.D.

← Cereri. Decizia nr. 62/2013. Curtea de Apel CRAIOVA		Partaj judiciar. Decizia nr. 2536/2013. Curtea de Apel CRAIOVA →

Partaj judiciar. Decizia nr. 9670/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj judiciar. Decizia nr. 9670/2013. Curtea de Apel CRAIOVA