Partaj judiciar. Decizia nr. 2536/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2536/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 17068/215/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2536
Ședința publică de la 18 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător S. P.
Judecător R. M.
Grefier F. I.
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 11 martie 2013, privind judecarea recursului declarat de pârâta D. M. împotriva deciziei civile nr.422 din 02 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant G. D., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 11 martie 2013 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța a amânat pronunțarea la data de 18 martie 2013.
CURTEA
Asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la 08.07.2009 sub nr._, reclamantul G. D. a chemat în judecată pe pârâta D. M., solicitând instanței să dispună ieșirea din indiviziune în cote de ½ fiecare din imobilul situat în C., .. 23, compus din teren și construcții.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că el și pârâta, sunt moștenitori acceptanți ai autorilor G. I. decedat la data de 27.01.1993, fiind emise certificatele de moștenitor nr. 1539/05.09.1994 și 6/05.07.2006 și ai lui Ghidzdăvescu V., decedată la data de 21.02.2006, fiind emis certificatul de moștenitor nr. 7/05.07.2007.
Reclamantul a mai arătat că autorii lui și ai pârâtei au dobândit, printre alte bunuri, un imobil situat în C., . . compus din teren în suprafață de 559 mp și construcție (casă de locuit-subsol și parter), iar pe terenul neocupat de această clădire, G. I. a construit mai multe chioșcuri, imobilul fiind înscris în cartea funciară nr._ a UAT C..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 728 C.civ și art 673 ind. 1 și urm C.proc.civ.
În scop probator, reclamantul a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: certificat de moștenitor nr. 7 din 05.07.2006, certificat de moștenitor nr. 1539 din 05.09. 1994, certificat de moștenitor nr. 85/1960.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 19 lei, respectiv 36 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,3 lei.
La data 20.10.2009 reclamantul a depus completare a cererii introductive prin care solicită ieșirea din indiviziune în cote de câte ½ și în privința următoarelor bunuri: cota de 5/8 din lucrările funerare efectuate la locul de veci situat în cimitirul Sineasca, ., plațul 4 cu suprafața de 7/3 m, constând în 4 gropi boltite cu 5 morminte, gard fier, placă mozaicată și 2 cruci de marmură, cota de ¼ din terenul extravilan în suprafață de 50.000 mp situat în comuna D., ..
În susținerea cererii reclamantul a depus încheierea nr._ emisă de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară D., documentație topografică, certificat de moștenitor nr. 6/05.07.2006, adeverința nr. 7739/04.07.2006, certificat de nomenclatură stradală nr. 3540/29.09.2009.
La data de 10.11.2009, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că solicită ieșirea din indiviziune, în cote de ½ asupra următoarelor bunuri: imobilul situat în C., .. 23, terenurile menționate în titlul de proprietate nr. 2867-_/2000 și lucrările funerare.
Instanța în baza art. 167 alin.1 C.proc.civ a încuviințat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și proba cu expertiza tehnică specialitatea topografie și construcții civile, considerând că aceste probe sunt pertinente concludente și utile cauzei.
S-a administrat proba cu interogatoriul pârâtei, răspunsurile acesteia, fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei (fila 38).
La data de 12.0110, reclamanta a depus întâmpinare prin care a arătat că nu este de acord cu ieșirea din indiviziune, întrucât sunt dependințe comune.
La data de 19.05.2010 a fost depus raportul de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert G. M. (filele 79-93), iar la data de 02.06.2010 raportul de expertiză specialitatea construcții civile întocmit de expert Locusteanu E. (filele 113-123), la care părțile nu au formulat obiecțiuni.
La data de 23.11.2010, reclamantul a depus note scrise prin care a solicitat să i se atribuie terenul în suprafață de 78 mp și o sultă compensatorie, conform raportului de expertiză întocmit de experții G. M. și Locusteanu E., în valoare totală de 417.700,5 lei, stabilindu-se și un termen cât mai scurt din punct de vedere legal.
De asemenea, reclamantul a mai solicitat ca pârâta să-i acorde suplimentar ½ din valoarea chiriilor din contractele încheiate din anul 2004, până în prezent, precum și cheltuieli de judecată în cuantum de 3000 lei.
La data de 07.02.2011, reclamantul a precizat că suma solicitată este în cuantum de 34.850 lei, reprezentând ½ din suma de 69.700 lei din chiria încasată exclusiv de pârâtă, conform comunicării ANAF nr._/02.04.2007.
În dovedire a anexat, extrasul nr._/02.04.2007, contract de închirierea înregistrat sub nr. 2029/08.03.2004.
La dosar, au fost depuse concluzii scrise de ambele părți (filele 146-151).
Prin sentința civilă nr.7556/21.04.2011 de Judecătoria C. în dosar nr._, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul G. D. în contradictoriu cu pârâta D. M..
S-a dispus sistarea stării de indiviziune dintre părți asupra imobilului – teren intravilan situat în C., ..23 A (fost nr.23, fost nr.13) și asupra terenurilor extravilane situate in ..
A fost omologat raportul de expertiză întocmit în cauză de domnul expert G. M. (expertiza în specialitatea topografie).
A fost atribuit reclamantului lotul I care se compune din: teren intravilan situat în C. ..23 A (fost nr.23, fost nr.13), jud. D., corp 2, S-78 mp, valoare_ lei (plan de situație anexa 2, contur 6-7-8-9-10-30-29-28-27-26-25-6, cu următoarele vecinătăți: N- Alee Acces, E- G. D., D. M., S- D. M., Corpul 1, V- D. M. Corpul 1, E. M. ; teren extravilan situat în ., T5/2, P3/2, S=_ mp, valoare 3113 lei.
A fost atribuit pârâtei lotul II care se compune din: teren intravilan situat în C. ..23 A(23, fost 13), jud. D., corp 1, S-481mp, valoare_ lei( plan de situație anexa 2, contur 1-2-3-4-5-6-25-26-27-28-29-30-14-15-16-17-18-19-20-21-22-23-24-1, cu următoarele vecinătăți: N- E. M., G. D. Corp 2, G. D., D. M., P. O., .. Amaradia, S- G. M., V- .; terenuri extravilane situate în .: T5/2, P3/2, suprafață 4999 mp, valoare 500 lei, T5/2, P3/4, suprafață_ mp, valoare 1029 lei; T5/2, P3/1, suprafață 1509 mp, valoare 151 lei; T5/2, P3/3, suprafață 2075 mp, valoare 207 lei
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului sultă în valoare de 222.663 lei.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune dintre părți asupra imobilului – construcție situat în C., ..23 A( fost 23, fost nr.13).
A fost omologat raportul de expertiză întocmit în cauză de doamna expert Locusteanu E. (expertiza în specialitatea construcții civile ).
A atribuit în natură pârâtei construcția reprezentând casa de locuit situată în C., ..23 A( fost 23, fost nr.13), identificată conform raportului de expertiză întocmit în cauză de doamna expert Locusteanu E. cu o valoare de 390.075 lei.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului sulta în valoare de 195.037,50 lei.
S-a dispus ca reclamantul G. D. și pârâta D. M. să rămână în indiviziune cu privire la lucrările funerare și locul de veci situat în cimitirul Sineasca, ., plațul 4, cu o suprafață de 7/3 m, indiviziune în care reclamantul are cota de 1/2, iar parata are cota de 1/2.
S-a stabilit termen pentru plata sultei 6 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărârii.
A fost respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la suma de 34.850 lei ca neîntemeiat.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 527,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele.
În fapt, prin certificatul de moștenitor nr. 1539 /05.09.1994 eliberat de notariatul de Stat Județean D. în urma dezbaterii succesiunii defunctului G. I., s-a stabilit că au calitatea de moștenitori ai defunctului G. I.: G. V., în calitate de soție supraviețuitoare, căreia îi revine o cotă de 2/8, reclamantul G. D., în calitate de fiu căruia îi revine o cotă de 3/8, pârâta D. M. căreia îi revine o cotă de 3/8. Prin același certificat, s-a stabilit că din masa succesorală la care sunt îndreptățiți moștenitorii legali, fac parte următoarele bunuri: un loc de casă în suprafață de 586 mp situat în municipiul C., ..23, pe care este construită o casă de locuit, dobândite prin moștenire de la tatăl său decedat la data de 03.03.1960, așa cum reiese din certificatul de moștenitor nr. 85/1960 emis de Notariatul de Stat- Biroul Regional Oltenia, precum și cota de ½ din locul de veci situat in cimitirul Sineasca, ., plațul 4, cu o suprafață de 7/3m(fila 10).
Prin certificatul de moștenitor nr. 6/05.07.2006 emis de BNP T. C. D., ( supliment la certificatul de moștenitor nr. 1539 /05.09.1994 eliberat de Notariatul de Stat Județean D. ) s-a stabilit că de pe urma defunctului G. I., decedat la data de 27.01.1993, au mai rămas, terenul extravilan în suprafață de 50.000 mp, situat în ., terenul fiind dobândit de defunct prin efectul legii 18/1991 a fondului funciar, conform titlului de proprietate nr. 2867-_/2000 eliberat de Comisia Județeană D.( fila 28).
Prin certificatul de moștenitor nr. 7/05.07.2006 eliberat de BNP T. C. D., în urma dezbaterii succesiunii defunctei G. V., decedată la data de 21.02.2006, s-a stabilit că au calitatea de moștenitori: reclamantul G. D., în calitate de fiu căruia îi revine o cotă de 1/2, pârâta D. M. căreia îi revine o cotă de 1/2. Prin același certificat, s-a stabilit că din masa succesorală la care sunt îndreptățiți moștenitorii legali, fac parte următoarele bunuri: cota de ¼ din imobilul situat în municipiul C., .. 23, compus din teren în suprafață de 559 mp și casă de locuit din cărămidă, tip subsol și parter, cotă dobândită de defunctă, prin moștenire de soțul său G. I. așa cum reiese din certificatul de moștenitor nr. 1539 /05.09.1994 eliberat de Notariatul de Stat Județean, cota de 5/8 din lucrările funerare de la locul de veci situat in cimitirul Sineasca, ., plațul 4, cu o suprafață de 7/3m, cotă dobândită de defunctă, prin moștenire de soțul său G. I. așa cum reiese din certificatul de moștenitor nr. 1539 /05.09.1994 eliberat de Notariatul de Stat Județean, precum și cota de ¼ din terenul extravilan în suprafață totală de 50.000 mp, situat în comuna D., ., cotă dobândită de la defunctă prin moștenire de la soțul său G. I. conform certificatului de moștenitor nr. 6/05.07.2006 emis de BNP T. C. D., ( supliment la certificatul de moștenitor nr. 1539 /05.09.1994 eliberat de Notariatul de Stat Județean D.).
Având în vedere cotele succesorale și masa succesorală stabilite prin certificatele de moștenitor mai sus menționate, instanța a constatat că reclamantul G. D. și pârâta D. M. au câte o cotă de ½ fiecare din dreptul de proprietate asupra următoarelor bunuri: imobilul situat în C., .. 23, compus din teren în suprafață de 559 mp și construcția - casă de locuit formată din demisol și parter, teren extravilan în suprafață totală de 50.000 mp, situat în ., conform titlului de proprietate nr. 2867-_/2000 eliberat de Comisia Județeană D..
Prin încheierea nr._/2006 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară D. s-a dispus înființarea cărții funciare cu caracter nedefinitiv nr._, privind imobilul situat în C., .. 23, compus din teren în suprafață de 586 mp (din măsurători 559 mp) și construcția C1- casă de locuit formată din subsol și parter, cu s.c. 285,44 mp, având număr cadastral provizoriu 4101, și s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului de sub A1 în favoarea lui G. D. - cota de ½ și G. M. – cota de ½.
În drept, potrivit art. 728 C. civ., nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune.
Cererea de sistare a stării de indiviziune întemeiată pe art. 728 C.civ. și art. 6731 și urm. C.pr.civ. presupune existența între părți a unei stări de indiviziune sau de coproprietate asupra unor bunuri sau asupra unui bun.
Coproprietatea reprezintă acea modalitate juridică a proprietății căreia îi este caracteristic faptul că bunul, nefracționat în materialitatea lui, aparține concomitent mai multor titulari, dreptul de proprietate al fiecăruia fiind determinat în mod abstract, sub forma unei fracțiuni matematice. Dreptul fiecărui proprietar se referă și se întinde asupra întregului bun, întâlnindu-se cu drepturile celorlalți coproprietari în fiecare parte a bunului.
Este de esența coproprietății ca nici unul dintre coproprietari să nu fie titularul exclusiv al vreunei fracțiuni din bun. Altfel spus, drepturile coproprietarilor se manifestă printr-o generalizare a dreptului fiecăruia în fiecare moleculă asupra bunului indiviz.
Din probele administrate în cauză, a rezultat că părțile se află în indiviziune, fiecare parte având un drept de proprietate asupra unei părți determinate din: imobilul situat în C., .. 23,jud. D. compus din teren în suprafață de 559 mp și construcția - casă de locuit formată din demisol și parter, teren extravilan în suprafață totală de 50.000 mp, situat în comuna D., ., conform titlului de proprietate nr. 2867-_/2000 eliberat de Comisia Județeană D..
Modul specific de încetare a coproprietății temporare este partajul, acesta reprezentând operația juridică prin care se pune capăt stării de indiviziune, în sensul că bunul sau bunurile stăpânite în comun pe cote-părți sunt împărțite, în materialitatea lor, între copărtași, fiecare dintre aceștia devenind proprietarul exclusiv asupra unui anume bun sau părți materiale din bun dintre cele ce formau obiectul coproprietății.
Dacă este posibil, partajul se realizează în natură, numai în caz contrar procedându-se la vânzarea bunului, astfel cum prevede art.673 ind.5 alin.2 Cod proc.civ., instanța formând și atribuind loturi.
Potrivit art. 6739 C.p.c., la formarea și atribuirea loturilor, instanța a ținut seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Principiul care guvernează partajul de bunuri este acela al atribuirii în natură cu încercarea de a se atribui părților bunuri de aceeași natură și valoare astfel încât să se realizeze o partajare echitabilă, iar pentru egalizarea loturilor în funcție de cotele stabilite să primească sulte.
Instanța a constatat că reclamantul a solicitat omologarea raportului de expertiză întocmit de expert G. M. în varianta 2 și a raportului de expertiză întocmit de expert Locusteanu E. tot în varianta 2, iar pârâta deși a solicitat respingerea cererii de indiviziune, a solicitat, ca în cazul în care instanța va admite acțiunea să se dispună omologarea raportului de expertiză în varianta în care bunurile îi sunt atribuite ei, urmând să plătească sultă reclamantului.
De asemenea, instanța a mai reținut că reclamantul locuiește în București de aproximativ 37 ani, pârâta fiind cea locuiește în imobilul situat în C., .. 23, jud. D..
Având în vedere aceste considerente, făcând aplicarea criteriilor stabilite de art.6739 C.pr.civ., instanța a apreciat că singura variantă de lotizare prin care se respectă dreptul de proprietate a părților atât asupra terenului, cât și al construcțiilor existente, este varianta II de lotizare, propusă de experții G. M. și Locusteanu E..
Față de toate cele menționate mai sus, potrivit dispozițiilor 728 C. civ instanța a admis în parte cererea și a dispus sistarea stării de indiviziune dintre părți asupra imobilului – teren intravilan situat în C., ..23 A( fost nr. 23, fost nr. 13) și asupra terenurilor extravilane situate in ., a omologat raportul de expertiză întocmit în cauză de domnul expert G. M. (expertiza în specialitatea topografie), a atribuit reclamantului lotul I care se compune din: - teren intravilan situat în C. ..23 A( fost nr.23, fost nr. 13), jud. D., corp 2, S-78 mp, valoare_ lei( plan de situație anexa 2, contur 6-7-8-9-10-30-29-28-27-26-25-6, cu următoarele vecinătăți: N- Alee Acces, E- G. D., D. M., S- D. M., Corpul 1, V- D. M. Corpul 1, E. M. și teren extravilan situat în ., T5/2, P3/2, S=_ mp, valoare 3113 lei, a atribuit pârâtei lotul II care se compune din: teren intravilan situat în C. ..23 A(23, fost 13), jud. D., corp 1, S-481mp, valoare_ lei( plan de situație anexa 2, contur 1-2-3-4-5-6-25-26-27-28-29-30-14-15-16-17-18-19-20-21-22-23-24-1, cu următoarele vecinătăți: N- E. M., G. D. Corp 2, G. D., D. M., P. O., .. Amaradia, S- G. M., V- . și terenuri extravilane situate în . ( T5/2, P3/2, suprafață 4999 mp, valoare 500 lei, T5/2, P3/4, suprafață_ mp, valoare 1029 lei, T5/2, P3/1, suprafață 1509 mp, valoare 151 lei, T5/2, P3/3, suprafață 2075 mp, valoare 207 lei, stare născută între reclamant și pârâtă ca urmare a decesului autorilor lor G. I. și V. și a obligat pârâta să plătească reclamantului sultă în valoare de 222.663 lei.
De asemenea, instanța a dispus sistarea stării de indiviziune dintre părți asupra imobilului – construcție situat în C., ..23 A( fost 23, fost nr.13), a omologat raportul de expertiză întocmit în cauză de doamna expert Locusteanu E. (expertiza în specialitatea construcții civile), a atribuit în natură pârâtei construcția reprezentând casa de locuit situată în C., ..23 A( fost 23, fost nr.13), identificată conform raportului de expertiză întocmit în cauză de doamna expert Locusteanu E. cu o valoare de 390.075 lei și a obligat-o să plătească reclamantului sulta în valoare de 195.037,50 lei.
Totodată, instanța a reținut că în cazul în care bunurile sunt atribuite în natura unuia dintre coproprietari, așa cum este cazul în speță, este necesar a se prevede obligația acestuia de a achita celuilalt coproprietar valoarea cotei ce îi revine, căci în caz contrar ar fi lezat în mod evident și direct, dreptul lui de proprietate. Stabilirea termenului de plata a sultei trebuie sa fie un termen rezonabil care sa aibă în vedere și prejudiciul la care coproprietarul căruia bunul nu i-a revenit în lot s-ar expune si totodată să preîntâmpine cererea nejustificată a celui căruia bunul i-a fost repartizat în tergiversarea achitării sultei.
În acest sens, prin dispozițiile art.673, indice 11 alin.2 C.proc.civ., legiuitorul a stabilit ca în situația în care s-a dispus ca vânzarea bunului sa se facă de părți prin buna învoiala, termenul nu poate fi mai mare de 6 luni.
Ca atare, instanța a stabilit termen pentru plata sultei de către pârâtă reclamantului 6 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărârii.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect ieșirea din indiviziune cu privire la lucrările funerare și locul de veci situat în cimitirul Sineasca, ., plațul 4, cu o suprafață de 7/3m, indiviziune în care reclamantul are cota de 1/2, iar pârâta are cota de ½, instanța a reținut următoarele:
Locurile de înmormântare din cimitirele proprietate de stat se concesionează prin acte administrative, titularul dobândind un drept real de folosință a locului, pe durata concesiunii.
Acest drept real de folosință este un element activ al patrimoniului persoanei titulare a concesiunii și nu poate trece în alt patrimoniu decât printr-unul din modurile de dobândire a drepturilor, între care și prin succesiune.
Prin urmare, în caz de moarte a cesionarului, dreptul se transmite moștenitorilor săi care exercită acest drept în indiviziune.
Dreptul de concesiune asupra unui loc de înmormântare din cimitire nu se extinde și asupra construcțiilor funerare, deoarece acestea fiind executate de către concesionari nu sunt proprietate de stat.
Întrucât atât dreptul de concesiune asupra locului de veci, cât și dreptul de proprietate asupra construcțiilor funerare se transmit prin succesiune ele trebuie să fie cuprinse în masa succesorală, însă nu sunt supuse partajului, părțile urmând a rămâne în indiviziune forțată asupra locului de veci și a construcțiilor funerare.
Ca atare, instanța a dispus ca reclamantul și pârâta să rămână în indiviziune cu privire la lucrările funerare și locul de veci situat în cimitirul Sineasca, ., plațul 4, cu o suprafață de 7/3m, indiviziune în care reclamantul are cota de 1/2, iar parata are cota de ½.
În ceea ce privește cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata sumei de 34.850 lei reprezentând cota de ½ din chiria încasată de pârâta, instanța a respins-o ca neîntemeiată întrucât din declarațiile depuse la dosar (filele 159-160), a rezultat că reclamantul, în calitate de coproprietar asupra spațiului comercial situat în C., . 23, jud. D. a renunțat la orice fel de pretenție bănească sau de orice natură privind închirierea spațiului comercial, chiria încasată, urmând să revină în totalitate, pârâtei, cu obligația pentru aceasta de a achita impozitele aferente închirierii spațiului comercial.
În temeiul art. 274 alin. 1 și 276 Cod proc.civ., instanța, constatând că reclamantul a fost cel ce a achitat cheltuielile de judecată, constând în taxa judiciară de timbru, onorarii experți în cuantum de total 1055 lei, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 527,5 lei, reprezentând jumătate din cheltuielile făcute de aceasta, corespunzător cotelor pe care le dețin.
Pârâta D. M. a formulat apel împotriva sentinței civile nr.7556/21.04.2011 prin care a solicitat refacerea raportului de expertiză efectuat în cauză și pronunțarea unei hotărâri care să țină cont de criticile aduse.
În esență, apelanta a arătat că în mod greșit și inechitabil instanța de fond a atribuit bunurile cuprinse în masa succesorală. Nu a beneficiat de apărare calificată și s-a aflat într-o stare de sănătate precară, instanța pronunțând o hotărâre cu încălcarea principiului rolului activ în baza căruia trebuia să solicite experților să întocmească și alte variante de lotizare astfel încât intimatul să fie interesat în vânzarea proprietății și respectiv a încasării contravalorii bunurilor. Instanța nu a cenzurat și nu a obligat experta Locusteanu să propună variante în natură a proprietății din C.. S-ar fi evitat astfel plata unei sulte exorbitante în condițiile în care beneficiase de o pensie în cuantum lunar de 1.000 lei. Legea cere ca între loturi să se realizeze o egalitate în natură și o egalitate în valoare iar în cazul în care loturile date în natură nu sunt egale din punct de vedere valoric, inegalitatea se compensează prin sume de bani. Neprocedând astfel, au fost nesocotite drepturile și s-a făcut o împărțeală inechitabilă.
Apelanta a arătat de asemenea, că evaluările imobilelor sunt nesusținute de considerente reale și nu s-au avut în vedere la stabilirea valorii acestora nici prețul de circulație, nici criza financiară și economică pe care piața imobiliară o traversează de câțiva ani. În ceea ce privește expertiza topo, singurul argument folosit de expert îl reprezintă oferta postată iar referitor la expertiza construcții-civile, valoarea construcției este dată de caracterizarea acesteia drept monument "Art nouveaux", de amplasarea într-o zonă cu dotări socio-urbane și apropierea de mijloace auto de transport fără a se ține cont de starea avansată de degradare a imobilului. Experții trebuiau să aibă în vedere că pe Bulevardul N.T. la frontul carosabil nu există un trotuar ci o ridicare de teren la o înălțime de peste 1 m de la nivelul carosabilului, această porțiune neputând fi folosită ca și cale de acces.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.282 C.proc.civ.
Intimatul-reclamant G. D. nu a formulat întâmpinare în cauză, ci a depus concluzii scrise la termenul din 20.01.2012 prin care a arătat că sunt nefondate criticile aduse hotărârii atacate, întrucât rapoartele de expertiză întocmite au răspuns în mod complet și motivat la obiectivele ce fuseseră propuse și nici una dintre părți nu a formulat în termenul și în condițiile procedurale obiecțiuni la aceste expertize. Instanța a avut în vedere la formarea și atribuirea loturilor atât cererea apelantei-pârâte în sensul omologării rapoartelor de expertiză în varianta în care bunurile să-i fie atribuite în natură dar și celelalte criterii de atribuire prevăzute de art.6739 C.proc.civ, respectiv faptul posesiei bunurilor, domiciliul și ocupația părților.
Prin notele scrise depuse pentru termenul din 17.02.2012 intimatul reclamant G. D. a arătat că nu înțelege să solicite o altă variantă de atribuire a bunurilor succesorale ce fac obiectul cauzei considerând că modalitatea adoptată de către instanța de fond este legală și temeinică fiind reglementate atât dispozițiile art.728 și 741 C.civil, privind atribuirea bunurilor în natură fără divizarea excesivă a acestora, dispozițiile art.6736 alin.2 și art.6739 C.p.civ privind compunerea loturilor și criteriile de atribuire a bunurilor, cât mai ales dispozițiile art.1239 alin.6 C.pr.civ, care reglementează principiul disponibilității.
Prin încheierea din 17.02.2012, având în vedere poziția procesuală a părților, în sensul că nici unul dintre coindivizari nu a solicitat atribuirea în natură a bunului imobil, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 67311 C.p.c. și a dispus vânzarea bunului de către părți prin bună învoială; a stabilit un termen de 4 luni începând de astăzi, pentru a se realiza vânzarea bunului în litigiu, urmând ca la împlinirea termenului de 4 luni, părțile să depună la dosar dovada vânzării bunului sau să depună la dosar cerere de repunere a cauzei pe rol pt. continuarea judecății, pentru ca vânzarea să se facă prin intermediul executorului judecătoresc.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamantul G. D. și pârâta D. M., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel C. – Secția I Civilă sub nr._ /a1.
În motivarea recursului, reclamantul G. D. a arătat că încheierea atacată este vădit nelegală fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale imperative prevăzute de art. 67311 rap. la art. 2 alin. (2), art. 295 alin. (1) și art. 296 rap. la art 255 alin. (1) Cod pr. civ.
A arătat că instanța de apel nu se poate pronunța, în sensul constatării nelegalității atribuirii bunului de către prima instanță, direct prin încheierea reglementată de art.67311 alin. (4) Cod pr. civ., ci doar pe calea admiterii apelului prin decizie, anulării hotărârii atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare conform dispozițiilor art. 297 Cod pr. civ., instrumentarea acestei proceduri neputând avea loc pentru prima dată în apel sau recurs.
Această soluție se impune nu doar în cazul modificării pretențiilor în apel, în sensul revenirii asupra cererii de atribuire a bunului formulată de parte la instanța de fond, cum este cazul în speță, ci chiar și în cazul în care se constată neaplicarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 67311 alin. (1) și (4) Cod pr. civ., deși condiția lipsei cererilor de atribuire a bunului din partea coproprietarilor fusese îndeplinită la fond.
Nelegalitatea încheierii atacate este pusă în evidență și de consecința faptului încălcării principiului ierarhiei căilor de atac în sensul în care, conform dispozițiilor art. 299 alin. (1) rap. la art. 282 alin. (2) Cod civ., încheierile premergătoare pronunțate în apel sunt supuse aceleiași căi de atac a recursului ca și hotărârea pronunțată pe fondul apelului, în raport de natura lor fiind atacate fie odată cu fondul, fie separat.
A solicitat să se constate că încheierea atacată, deși pronunțată în apel, este supusă tot căii de atac a apelului și, respectiv, recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în timp ce hotărârea pronunțată pe fondul apelului este susceptibilă doar de atac cu recurs, la Curtea de Apel C..
De asemenea, încheierea atacată a fost pronunțată cu încălcarea principiului disponibilității reglementat prin art. 295 alin. (1) și art. 129 alin. (6) Cod pr. civ., în condițiile în care prin cererea de apel nu a fost formulată o critică de nelegalitate a sentinței 7556/21.04.2011 privind faptul neaplicării procedurii reglementată de art.67311 alin. (1) și (4) Cod pr. civ., și totodată, pronunțându-se în legătură cu o chestiune asupra căreia nu fusese investită, instanța de apel a încălcat dreptul fundamental al subsemnatului la apărare, precum și dreptul la o soluționare echitabilă și imparțială a cauzei.
A solicitat admiterea apelului, anularea încheierea atacată și trimiterea cauzei la aceleiași instanță în vederea judecării în fond a apelului.
În recursul său, pârâta D. M. a arătat că termenul dispus de instanță de 4 luni pentru vânzarea imobilului este scurt, în loc să se pronunțe termenul de 6 luni prevăzut de art.67311 Cod pr. civ.
A solicitat admiterea apelului formulat împotriva încheierii din 17 februarie 2012 și schimbarea în parte a hotărârii, în sensul de a se mări termenul aferent vânzării, prin bună învoială, de la 4 la 6 luni.
Prin încheierea din data de 3.07.2012, calea de atac exercitată în cauză a fost calificată ca fiind recurs.
Prin decizia nr.9200/02.10.2012, Curtea de Apel a respins recursul declarat de pârâta D. M., împotriva încheierii de ședință din data de 17 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ /a1 și a admis recursul formulat de reclamantul G. D. împotriva aceleiași încheieri, pe care a casat-o și a trimis cauza la Tribunalul D., pentru continuarea judecării apelului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că recursul formulat de pârâta D. M. este neîntemeiat
Prin motivele formulate, aceasta a criticat termenul de 4 luni acordat pentru vânzarea imobilului ca fiind prea scurt.
Potrivit art.673 ind.11 al.2 cod procedură civilă, dacă s-a dispus ca vânzarea bunului să se facă de părți prin bună învoială, instanța a stabilit și termenul în care aceasta va fi efectuată. Termenul nu poate fi mai mare de 6 luni.
Față de aceste dispoziții menționate, Curtea a constatat că cele 4 luni acordate pentru vânzare de către instanța de apel, se încadrează în termenul prevăzut de lege, criticile fiind astfel nefondate.
În ceea ce privește recursul formulat de reclamant, s-a constatat că acesta este întemeiat.
Potrivit art.673 ind.11 al.4 Cod procedură civilă, încheierile prevăzute în prezentul articol pot fi atacate separat cu apel. Dacă nu au fost astfel atacate, aceste încheieri nu mai pot fi supuse apelului odată cu hotărârea asupra fondului procesului.
În cauză hotărârea asupra fondului procesului a fost pronunțată de prima instanță având drept cale de atac, apelul la Tribunal și ulterior recursul, la Curtea de Apel.
Dacă potrivit dispozițiilor legale menționate, încheierea prevăzută de art 673 ind 11 Cod procedură civilă poate fi atacată separat cu apel, este clar că o astfel de încheiere nu poate fi pronunțată decât de către prima instanță, pentru a se putea respecta și pentru aceasta ambele căi de atac prevăzute de lege pentru hotărârea asupra fondului.
Dosarul a fost înaintat pentru continuarea judecății la Tribunalul D., care prin decizia civilă nr.422 din 02 noiembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._, a respins apelul declarat de pârâta D. M. și a obligat apelanta la plata sumei de 1100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Partajarea bunurilor trebuie să se facă, de regulă, în natură, atribuirea întregului bun unuia dintre coindivizari fiind admisibilă numai în măsura în care împărțirea în natură nu este posibilă, deoarece imobilul nu este comod partajabil sau din cauza faptului că, prin formarea de loturi s-ar ajunge, potrivit dispozițiilor art.741 alin.2 cod civil la imposibilitatea realizării destinației economice pentru care a fost creat.
În speță, potrivit raportului de expertiză în specialitatea construcții efectuat de exp. Locusteanu E., imobilul situat în C., ..23A constând în casă de locuit, nu este comod partajabil în natură. Astfel, s-a reținut că acesta constituie o singură unitate locativă, spațiile comune – hol central, dependințe, hol secundar, demisol, pivniță, pod, neputând fi delimitate pentru o utilizare separată.
Imobilul a fost atribuit apelantei-pârâte conform variantei II de lotizare propusă de expert Locusteanu E. și G. M..
Critica privind greșita atribuire a fost neîntemeiată, deoarece atribuirea s-a apreciat în funcție de criteriile generale în materie (art.6739 C.proc.civ – posesia bunurilor, domiciliu, ocupația părților) și, mai ales, avându-se în vedere opțiunea expresă a apelantei-pârâte, manifestată atât prin concluziile scrise (f 156) cât și cu ocazia dezbaterii pe fond (f 171) de a-i fi atribuite bunurile în varianta 2, urmând să plătească sultă reclamantului.
Așadar, prima instanță a procedat în mod corect la atribuirea casei de locuit, ținând cont atât de opțiunea reclamantului (f 138) de a-i fi atribuit doar teren și sultă compensatorie dar și a pârâtei care a arătat în mod expres că solicită atribuirea casei și terenului.
Faptul că aceasta a avut o situație de sănătate precară și o situație financiară modestă care nu i-a permis posibilitatea angajării unui avocat nu este de natură să afecteze în vreun fel legalitatea și temeinicia hotărârii apelate întrucât, pe de o parte, exprimarea opțiunii sale în privința modului de atribuire a bunurilor nu constituie un aspect complex care să necesite în mod obligatoriu prezența unui avocat, iar pe de altă parte, nici nu se poate prevala de lipsa asistenței calificate în condițiile în care avea posibilitatea formulării unei cereri în temeiul OUG nr.51/2008, pentru a-i fi acordat ajutorul public judiciar sub forma asistenței prin avocat. Oricum, apelanta s-a prezentat la aproape toate termenele de judecată ale procesului în primă instanță, având cunoștință de valoarea de circulație a casei, stabilită prin raportul de expertiză necontestat, astfel încât nu s-ar putea reține că aceasta a optat pentru varianta a II-a a raportului de expertiză construcții, fără să fi avut reprezentarea consecințelor juridice ale manifestării sale de voință.
Au fost așadar nefondate criticile apelantei privind nerespectarea normelor legale care reglementează atribuirea bunurilor, prima instanță nefăcând altceva decât să țină cont de opțiunea ambelor părți implicate în cauză și să procedeze la egalizarea loturilor prin stabilirea unei sulte compensatorii în sarcina acesteia în virtutea principiului consacrat de art.741 Cod Civil, respectiv acela al asigurării egalității loturilor ca valoare și compunere materială.
Este de necontestat faptul că dacă bunurile nu s-au putut împărți în natură sau atribuirea în natură unuia dintre coindivizari nu a apărut justificată (niciunul nu dorește), urmează să se procedeze - ca soluție extremă - la vânzarea prin bună înțelegere sau, în caz de neînțelegere, prin licitație publică.
În speță, însă acest aspect a fost tranșat în mod irevocabil de Curtea de Apel C., care prin decizia civilă nr.9200/02.10._ a stabilit că încheierea din data de 17.02.2012 pronunțată în faza procesuală a apelului din primul ciclu procesual, prin care se dispusese aplicarea dispozițiilor art.67311 C.proc.civ., și vânzarea bunului prin bună învoială, este nelegală, o astfel de încheiere neputând fi pronunțată decât de prima instanță.
Cum dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța de apel este obligatorie pentru judecătorii fondului, în cauză nu s-a putut analiza apelul decât prin prisma criticilor formulate, dar excluzând posibilitatea aplicării art.67311 C.proc.civ.
S-a constatat, de asemenea, ca nefiind fondate și criticile apelantei privind supraevaluarea imobilului supuse partajului, având în vedere că expertizele efectuate în cauză nu au fost contestate, nefiind formulate obiecțiuni în cursul soluționării cauzei la prima instanță și nici solicitată o expertiză contrară, care să fi fost cerută motivat la primul termen după depunerea raporturilor inițiale, potrivit art.212 alin.1 C.proc.civ. Decăderea este o sancțiune care afectează întregul curs al judecății, nu se oprește doar la faza procesuală a primei instanțe.
Oricum, nu au putut fi primite criticile apelantei privind evaluarea imobilului, întrucât în raportul de expertiză în specialitatea construcții s-a avut în vedere la stabilirea valorii de circulație și vechimea construcției ( 98 ani), fiind aplicat în acest sens un coeficient de uzură precum și necesitatea efectuarea unor lucrări de reparații de întreținere și igienizare, fără a se neglija însă valoarea de patrimoniu a acesteia-considerat ca monument de arhitectură ( Art Nouveaux) prin existența unor finisaje interioare superioare la pereți și tavane, iar în ceea ce privește evaluarea terenului s-au avut în vedere valoarea de tranzacționare pe piață a unor imobile similare.
Având în vedere considerentele mai sus menționate, în baza art.286 C.proc.civ., a respins apelul ca neîntemeiat.
În ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată, Tribunalul a reținut că dreptul la un proces echitabil include în conținutul său o lichidare corespunzătoare a acestora, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art.274 alin.1 C.proc.civ., potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată, a obligat apelanta la plata sumei de 1100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs parata D. M., criticand-o ca nefiind legala.
In motivare, s-a aratat ca instanta de apel a incalcat prev. art. 673/9 C.Proc. Civ., avand in vedere ca criteriul privind marimea cotei-parti ramane fara efect real din moment ce imobilul constructie este atribuit unei singure persoane, in timp ce terenul aferent este impartit intre cei doi mostenitori, fiind de nefolosit.
Arata recurenta ca, in conditiile unor cote-parti egale, nu poate fi legala o hotarare ce dispune atribuirea unui imobil in valoare de 390.075 lei unei parti ce are un venit lunar de 1.000 lei, in conditiile unei supraevaluari vadite a bunului si a unei crize economice cu efect dur asupra pietei imobiliare, invederand totodata ca sulta trebuie platita . scurt, ceea ce presupune vanzarea unui imobil darapanat cu o suma exorbitanta, vanzare ce nu se infaptuieste in ciuda eforturilor recurentei, in cele din urma urmand a fi realizata prin executare silita, ceea ce presupune vanzarea constructiei la un pret redus, prin prejudicerea sa.
Precizeaza recurenta ca au fost incalcate si disp. art. 673/5 alin. 2 C.Proc. Civ., intrucat imobilul trebuia impartit intre cei doi mostenitori, nefiind legal ca singurul criteriu al impartirii loturilor sa fie cel al domiciliului, faptul ca reclamantul locuieste in Bucuresti si parata a locuit 37 ani in imobil, ingrijindu-i in exclusivitate pe autori, netrebuind sa duca la dezavantajarea sa. Arata totodata ca sustinerea instantelor in sensul ca parata nu a criticat raportul de expertiza trebuie privita prin prisma faptului ca atata timp cat aceasta, necunoscand legea, cerea ramanerea in indiviziune, excludea logic evaluarile si reevaluarile, precum si lotizarile continute de expertiza, aceasta situatie trebuind a fi pusa in discutia partilor, prin prisma rolului activ.
Precizeaza recurenta ca invocarea de catre instanta de apel a prev. art. 741 C.civ. reprezinta o aplicare gresita a legii, atata timp cat unul dintre mostenitori primeste fortat in lotul sau un imobil de 400.000 lei, iar celalalt o sulta de 200.000 lei, impartirea constructiei intre cele doua loturi neimplicand incalcarea prevederilor legale ce dispun evitarea faramitarii bunurilor.
Se mai arata ca tot o aplicare gresita a legii este si motivarea respingerii cererii de efectuare a unei expertize, in baza disp. art. 212 alin. 1 C.proc. Civ., criticile aduse de apelanta, fundamentate pe inscrisurile depuse, trebuind a fi analizate atat prin prisma prev. art. 673/5 alin. 2, 673/9 C.Proc. Civ., cat si prin prisma disp. art. 292 alin. 1 si 295 C.proc. Civ. Arata recurenta ca decaderea partii din dreptul de a cere in apel refacerea probei cu expertiza nu este prevazuta de C.Proc. Civ., decaderea fiind prev. de art. 103 C.Proc. Civ. cu referire la neexercitarea oricarei cai de atac si neindeplinirea oricarui act de procedura si in art. 136 C.Proc. Civ. cu referire la exceptiile de procedura.
Arata ca dispozitiile privitoare la decaderea din probatoriile admise sunt cuprinse in art. 138 C.Proc. Civ care arata si cazul de exceptie prev. la pct. 4, respectiv cand dovada nu a fost ceruta in conditiile legii, din pricina nestiintei sau lipsei de pregatire a partii care nu a fost asistata sau reprezentata de avocat.
In drept, au fost invocate disp. art. 304 pct. 9 si art. 312 alin. 3 C.proc. civ.
Intimatul nu a depus intampinare.
Analizand decizia recurata prin prisma criticilor formulate, se constata ca recursul este nefondat, urmand a fi respins pentru urmatoarele considerente:
Partajul judiciar este reglementat ca o procedura speciala in art. 673/1- 673/14 C.proc. Civ., trebuind a fi avute insa in vedere si disp. cuprinse in Codul Civil si Codul Familiei.
Astfel fiind, cat priveste partajul propriu-zis, instanta de judecata este tinuta de disp. art. 741 C.civ., potrivit carora, la formarea si compunerea loturilor trebuie sa se dea in fiecare lot, pe cat se poate, aceeasi cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creante de aceeasi natura si valoare. Deci, legea cere, in principiu, ca intre loturi sa se realizeze o egalitate in natura si o egalitate in valoare.
In ceea ce priveste modalitatile de realizare a partajului, din art.741 C.civ., art. 673/5 alin. 2, art. 673/10 si art. 673/11 C.proc. Civ., rezulta ca acestea sunt in numar de trei si anume partajul in natura, atribuirea intregului bun unui copartas si vanzarea bunurilor.
Din dispozitiile legale precizate rezulta ca partajul in natura trebuie sa constituie regula pentru a se consacra partilor, cand este posibil, tot un drept de proprietate, la alcatuirea loturilor fiind necesar a se tine seama atat de disp. art. 741 C.civ., cat si de disp. art. 673/9 C.proc. Civ.
Asadar, in masura in care este posibil sa se faca partajul in natura, chiar daca loturile sunt inegale, nu este admisibil ca instanta, fara consimtamantul partilor, sa recurga la o alta modalitate de imparteala.
Atribuirea bunului unui copartas va interveni numai in situatia in care impartirea lui in natura nu este posibila, fie datorita unei imposibilitati fizice, cand bunul nu este comod partajabil, fie datorita unei imposibilitati economice, deoarece s-ar ajunge la imbucatatirea peste masura a bunului.
Retinand, conform raportului de expertiza efectuat in cauza, ca imobilul casa de locuit nu este comod partajabil in natura si mentinand totodata solutia privind partajarea in natura a terenului, instanta de apel a facut o corecta aplicare atat a dispozitiilor art.741 C.civ. si 673/5 alin. 2 C.Proc. Civ.ce prevad imparteala in natura, cat si a disp. art. 673/10 C.Proc. Civ. privind atribuirea intregului bun unui coproprietar, respectand regulile ce guverneaza partajul, sus enuntate.
Cu alte cuvinte, fata de imposibilitatea impartelii in natura a constructiei ce constituie o singura unitate locativa, tinandu-se seama si de manifestarea de vointa a partilor exprimata in cursul solutionarii cauzei de catre prima instanta, in sensul ca aceasta sa revina paratei, terenul fiind solicitat de catre ambii copartasi, cu aplicarea in egala masura a criteriilor generale prev. de art. 673/9 C.proc. civ. referitoare la posesia bunurilor, domiciul si ocupatia partilor, in mod corect instanta de apel a mentinut varianta de lotizare a bunurilor, nefiind intemeiate criticile recurentei nici sub aspectul incalcarii criteriului privind marimea cotei-parti, nici sub cel al incalcarii prevederilor legale ce impun impartirea in natura a bunurilor si egalitatea loturilor, cum aceasta pretinde.
Faptul ca aceasta trebuie sa achite o sulta intimatului . nu este de natura sa conduca la concluzia infrangerii legii, dimpotriva reprezinta o aplicare a acesteia in conditiile in care era necesara atat egalizarea valorii loturilor, cat si respectarea vointei partilor, in special a reclamantei care a pretins atribuirea constructiei in lotul sau, spre deosebire de partea adversa, fara a obiecta in ceea ce priveste stabilirea valorii bunului din care decurge si cuantumul sultei.
Pe de alta parte, nu se poate sustine cu temei ca, fata de manifestarea sa expresa de vointa in sensul preluarii imobilului constructie, instantele de fond ar fi trebuit sa presupuna ca aceasta doreste in fapt impartirea bunului intre cei doi copartasi, rolul activ al instantei, reglementat de art. 129 C.Proc. Civ. cunoscand anumite limite definite atat prin dispozitiile acestui articol, cat si prin principiile ce guverneaza desfasurarea procesului civil, unul dintre acesta fiind cel al disponibilitatii.
In ceea ce priveste ultima critica, se retine ca potrivit art. 212 alin. (2) C. pr. civ., expertiza contrarie trebuie cerută motivat la primul termen de judecată după depunerea lucrării. Aceasta înseamnă că normele care reglementează condițiile în care trebuie să se invoce orice neregularitate și să se formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză au caracter dispozitiv.
D. urmare, față de prevederile art. 108 alin. (3) C. pr. civ., neinvocarea nulităților raportului la prima zi de înfățișare după depunerea lucrării și înainte de a se fi pus concluzii în fond atrage sancțiunea decăderii. Or, la termenele din 14.03.2011 si 18.04.2011, când se puteau face obiecțiuni la raportul de expertiză, pârâta nu a înțeles să critice în vreun mod concluziile raportului.
Este drept că fiind în cadrul unui partaj, se impune a fi supusă partajului valoarea reală a bunului, însă, la judecata apelului nu se readministrează întreg probatoriul, ci se verifică doar judecata din primă instanță în limitele învestirii, refacerea probelor administrate la prima instanta putandu-se face, in conditiile art. 295 alin. 2 C.Proc. Civ., doar daca este necesar pentru solutionarea cauzei.
Sub acest aspect, fata de aspectele invocate de catre apelanta, in mod corect instanta de apel a apreciat ca nu se impune refacerea expertizelor efectuate in cauza, retinand ca au fost avute in vedere la stabilirea valorii bunurilor elemente ce privesc vechimea, gradul de uzura, necesitatea efectuarii unor lucrari de intretinere si igienizare, valoarea de tranzactionare a unor bunuri similare, asa incat nici cea din urma critica adusa deciziei recurate nu poate fi primita.
Pentru considerentele ce preced, in temeiul art. 312 C.proc. Civ., recursul se priveste ca nefondat, urmand a fi respins ca atare.
In temeiul art. 274 C.proc. Civ., urmeaza a fi obligata recurenta la plata sumei de 500 lei catre intimat cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu aparator, conform chitantei depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta D. M. împotriva deciziei civile nr.422 din 02 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant G. D., având ca obiect partaj judiciar.
Obligă recurenta D. M. la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul G. D..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2013.
Președinte, A. M. | Judecător, S. P. | Judecător, R. M. |
Grefier, F. I. |
21 Martie 2013
Red.jud.R.M.
Tehn.2 ex./FI
Jud.apel – L.A., I.G.P.
Jud.fond – C.F.Ș.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 9670/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Conflict de competenţă. Sentința nr. 47/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
