Conflict de competenţă. Sentința nr. 12/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 489/54/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA nr. 12
Ședința din Camera de Consiliu de la 08 Aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte: - C. S.
Grefier: - S. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria C. și Tribunalul D., în soluționarea cauzei privind pe reclamanta R.N.P. R. - DIRECȚIA SILVICĂ D., cu sediul în C., .. 19, județ D. și pârâtul D. D. G., cu domiciliul în comuna Sadova, . D..
La apelul nominal au lipsit reclamanta R.N.P. R. - DIRECȚIA SILVICĂ D. și pârâtul D. D. G..
Procedura legal îndeplinită, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. 5 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări asupra conflictului negativ de competență.
CURTEA:
Asupra conflictului negativ de competență;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._/63/2012 pe rolul Tribunalului D., reclamanta R.N.P. R. - DIRECȚIA SILVICĂ D. a chemat în judecată pe pârâtul D. D. G., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei totale de 21.116,30 de lei fără TVA, sumă ce reprezintă prejudiciul produs unității reclamante și cheltuielile de judecată efectuate în dosarul nr._/215/2010 al Judecătoriei C., în cuantum de 362,4 de lei.
Prin încheierea de ședință din data de 24.10.2012, pentru o bună administrare a cauzei, instanța a disjuns capătul de cerere constând în obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 362,4 de lei, efectuate de reclamantă în dosarul nr._/215/2010 al Judecătoriei C., formându-se dosarul cu nr._/63/2012, iar la termenul de judecată acordat, 14 noiembrie 2012, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Tribunalului D. - Secția contencios administrativ și fiscal, în soluționarea acestui capăt de cerere.
Prin sentința nr.5423/14.11.2012 Tribunalul D. a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului D. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că o cerere prin care se solicită obligarea unei persoane fizice la plata de despăgubiri materiale, constând în cheltuielile de judecată făcute într-un dosar soluționat de către Judecătoria C. – nr._/215/2010, dar care nu este precedată de o acțiune în contencios administrativ formulată și soluționată în temeiul art. 1 din Legea 554/2004, are un obiect pur patrimonial și este de competența instanței de drept comun, neatrăgând competența instanțelor de contencios administrativ, potrivit art. 10 din Legea contenciosului administrativ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 20.11.2012 sub nr._/215/2012.
În ședința publică din data de 05.03.2013 instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C..
Prin sentința nr.3476 din 05 martie 2013, pronunțată în dosarul nr._/215/2012, Judecătoria C. a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. în soluționarea cererii, invocată de instanță, din oficiu.
A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta R.N.P. R. – DIRECȚIA SILVICĂ D., în contradictoriu cu pârâtul D. D. G., în favoarea Tribunalului D. - Secția C. Administrativ și Fiscal.
A constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria C. și Tribunalul D..
A suspendat din oficiu orice altă procedură și a înaintat dosarul Curții de Apel C., în vederea soluționării conflictului de competență.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria C. a reținut următoarele:
Cererea disjunsă de Tribunalul D. din dosarul nr._/63/2012 ce face obiectul dosarului nr._/63/2012 înaintata către Judecătoria C. în urma admiterii excepției de necompetență materială și înregistrată sub nr._/215/2012 are ca obiect pretenții, respectiv cheltuielile de judecată suportate de reclamantă în dosarul de asigurare de dovezi nr._/215/2010 soluționat de Judecătoria C..
Potrivit dispozițiilor art.236 C.p.c. cererea de asigurare dovezi se va îndrepta înainte de judecată la judecătoria în circumscripția căreia se află martorul sau obiectul cererii, iar in timpul judecații, la instanța care judecă pricina.
În speța de față cererea de asigurare dovezi a fost îndreptată și soluționată de Judecătoria C. deși pricina (fondul cauzei) a fost judecată de Tribunalul D. - Secția C. Administrativ și Fiscal, in dosarul_/63/2012, având in vedere că la data formulării cererii de asigurare dovezi nu era înregistrată o judecată asupra fondului cauzei, respectându-se astfel dispozițiile art. 236 C.p.c..
Însă art.241 (2) C.p.c. prevede că, “ Cheltuielile făcute cu administrarea dovezilor vor fi ținute în seamă de instanța care judecă pricina în fond ”.
Cum cauza de față are ca obiect tocmai asemenea cheltuieli făcute în dosarul de asigurare dovezi, iar fondul cauzei pentru care s-a luat măsura asigurării dovezilor a fost judecat de Tribunalul D. - Secția C. Administrativ și Fiscal in dosarul_/63/2012, instanța a apreciat că tot Tribunalului D. îi revine competență de soluționare și a cererii în pretenții reprezentând cheltuieli de judecată, în raport de dispozițiile art.241 (1) C.p.c.
De altfel, în considerarea acelorași dispoziții legale enunțate, cererea a fost formulată chiar în dosarul de fond al Tribunalului D., de unde a fost disjunsă și înaintată la Judecătoria C..
Pentru aceste considerente instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. în soluționarea cauzei si a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D. - Secția C. Administrativ și Fiscal.
În temeiul dispozițiilor art. 20 pct. 2 C.p.c. a constatat ivit conflictul de competență.
În temeiul dispozițiilor art. 21 și 22 C.p.c., a suspendat din oficiu orice altă procedură și a înaintat dosarul Curții de Apel C., în vederea soluționării conflictului de competență.
Dosarul având ca obiect conflict negativ de competență a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel C. – Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr._ .
Curtea de Apel C. – Secția C. Administrativ și Fiscal, prin încheierea din 29 martie 2013, pronunțată în dosar nr._, a scos de pe rol cauza având ca obiect conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria C. și Tribunalul D. în dosarul privind pe reclamanta R.N.P. R. - DIRECȚIA SILVICĂ D. și pârâtul D. D. G. și a înaintat cauza la Secția I civilă – Curtea de Apel C..
In baza art. 159/1 C.p.civ, instanța verificându-și competența, a reținut următoarele:
Conflictul negativ de competență a apărut în fața Judecătoriei C., ca instanță de drept comun. O instanță specializată cum este cazul celei de contencios administrativ și fiscal nu poate fi sesizată decât în condițiile stabilite expres de Legea nr.544/2004 sau alte legi speciale. In cazul conflictului negativ de competență pentru ca acest incident procedural să fie soluționat de către o instanță specializată, sesizarea acestei instanțe trebuie să provină tot de la o instanță specializată inferioară.
In speță, instanța specializată a fost sesizată de o instanță de drept comun și în consecință, instanța de contencios administrativ nu poate proceda la soluționarea unui incident procedural pentru care nu a fost în mod regulat sesizată.
Față de aceste argumente de fapt si de drept, instanța a scos de pe rol cauza, având ca obiect conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria C. și Tribunalul D. în dosarul privind pe reclamanta R.N.P. R. - DIRECȚIA SILVICĂ D. și pârâtul D. D. G. si a înaintat-o către Secția I Civilă – Curtea de Apel C..
La Secția I Civilă de la Curtea de Apel C. s-a format dosarul nr._ .
Examinând conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe, Curtea constată că în speță competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului D. – Secția C. Administrativ și Fiscal, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.236 (1) Cod procedură civilă, cererea (de asigurare dovezi) se va îndrepta, înainte de judecată, la judecătoria în circumscripția căreia se află martorul sau obiectul cercetării, iar în timpul judecății, la instanța care judecă pricina.
În același timp, dispozițiile art.241 (2) Cod procedură civilă stipulează expres că cheltuielile făcute cu administrarea dovezilor vor fi ținute în seamă de instanța care judecă pricina în fond.
Normele legale cuprinse în art.241 (2) Cod procedură civilă sunt foarte clar exprimate astfel încât nu pot da naștere la nici un fel de altă interpretare și sunt imperative, existând obligația pentru instanța de judecată de a le aplica întocmai.
Așa cum rezultă din conținutul textului citat, întotdeauna cheltuielile făcute cu administrarea dovezilor trebuie avute în vedere de instanța care judecă pricina în fond.
Or, în speță fondul cauzei a format obiectul dosarului nr._/63/2012 aflat pe rolul Tribunalului D. – Secția C. Administrativ și Fiscal, fiind ulterior soluționat prin sentința civilă nr.5985 din 28 noiembrie 2012.
În condițiile în care competența de soluționare pe fond a pricinii aparține acestei instanțe, în raport de prevederile art.241(2) Cod procedură civilă, competența de soluționare a cererii privind cheltuielile de judecată făcute cu administrarea dovezilor aparține Tribunalului D. - Secția C. Administrativ și Fiscal.
Faptul că dosarul de asigurare dovezi nr._/215/2010 a fost soluționat de Judecătoria C., nu atrage automat competența de soluționare a cererii privind cheltuielile de judecată în cadrul acestui dosar de către Judecătoria C., deoarece această instanță nu a judecat cauza în fond.
Dosarul de asigurare dovezi a fost format înainte de promovarea acțiunii ce a vizat fondul litigiului, astfel că în mod corect, în raport de prevederile art.236 (1) teza 1 Cod procedură civilă – cererea a fost îndreptată la Judecătoria C..
În raport de dispozițiile art.241 (1) Cod procedură civilă – în oricare dintre cele două teze prevăzute de art.236 (1) Cod procedură civilă (când cererea de asigurare dovezi se face înainte de judecată sau în timpul judecății), cheltuielile făcute cu administrarea dovezilor „vor fi ținute în seamă de instanța care judecă pricina în fond”.
Față de considerentele expuse, în conformitate cu prevederile art.22 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea urmează să stabilească competența de soluționare a cauzei de față, în favoarea Tribunalului D. – Secția C. Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind cererea formulată de reclamanta R.N.P. R. - DIRECȚIA SILVICĂ D. împotriva pârâtului D. D. G., în favoarea Tribunalului D. - Secția C. Administrativ și Fiscal.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 08 aprilie 2013.
Președinte, C. S. | ||
Grefier, S. C. |
Red.jud.C.S.
Tehn.MC/2 ex.
Data red.11.04.2013
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 6943/2013. Curtea de... | Fond funciar. Decizia nr. 6946/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
