Obligaţie de a face. Decizia nr. 6945/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6945/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 5726/318/2006
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6945/2013
Ședința publică de la 21 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător S. A. C.
Judecător M. M.
Grefier G. D. L.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul Ș. C. D. împotriva deciziei civile nr. 110/04.03.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ș. G., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul Ș. C. D. asistat de avocat Hotoboc M., și intimatul-pârât Ș. G., asistat de avocat ales M. C., cu împuternicire la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a acordat termen în vederea angajării unui apărător de către recurent și pentru a i se comunica un exemplar al întâmpinării.
Avocat Hotoboc M. pentru reclamantul Ș. C. D., depune instanței o adresă din partea Primăriei Comunei Bîlteni, hotărârea Comisiei Județene și procură.
La interpelarea instanței cu privire la cererea de suspendare, avocat Hotoboc M. pentru reclamant, insistă în suspendarea prezentei cauze, conform art.244 alin.1 Cod proc. civ., susținând că dosarul privind anularea actului are termen la data de 12 iulie 2013, dosar aflat pe rolul Tribunalului Gorj, în care s-a făcut o eroare de către Primărie.
La interpelarea instanței cu privire la o dovadă privind acest dosar, avocat Hotoboc M. pentru reclamant, susține că nu are decât o citație.
Avocat M. C. pentru intimatul-pârât Ș. G., arată că are cunoștință de existența acestui dosar, și nu se impune suspendarea cauzei, nefiind vorba de o adeverință ci de un act administrativ și s-a constatat că Sișu G. a făcut cerere de reconstituire ci nu de constituire. Mai arată că a fost luat în considerare de către Judecătoria Râmnicu V. și Tribunalul Râmnicu V., și s-a constatat că este vorba de cereri pentru terenurile pe care le-au avut în timpul Legii Ceapeurilor.
Avocat Hotoboc M. pentru reclamant, arată că în contestație nu s-a făcut vorba de acest act.
Curtea respinge cererea de suspendare a prezentei cauze deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, soluționarea prezentei cauze nu depinde de soluția din dosarul nr._ al Tribunalului Gorj care are ca obiect anularea adeverinței nr._/7 12 2005.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat, acordă cuvântul pe fond.
Avocat Hotoboc M. pentru reclamantul Ș. C. D., arată că sunt incidente dispozițiile art.304 pct.7 și 9, s-a constatat nulitatea Titlului de Proprietate dar din actele depuse nu s-a constatat nulitatea absolută, mai mult reprezentantul Parchetului a aplicat o amendă către Primar. Mai arată că uzucapiunea a fost invocată odată cu cererea de la fond, stăpânind terenul din anul 1970, față de cele motivate, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare la instanța de fond, susținând că, Titlul de Proprietate a fost suspendat în parte pentru ca instanța să obțină o soluție favorabilă, motivând că respingerea ar duce la alte litigii, solicitând clemență din partea completului pentru a evita noi litigii.
Avocat M. C. pentru intimatul-pârât Ș. G., cu privire la suspendare cauzei se opune, totodată, arată că, cauza de la Râmnicu V. în care s-a anulat în parte Titlul de Proprietate, părțile au arătat că există o cauză strămutată, în baza această cauza a fost suspendată și apoi repusă pe rol. Pe fondul cauzei arată că această construcție este construită pe terenul intimatului luat de Ceapeu. Cu privire la uzucapiune arată că i s-a dat recurentului 250 mp de către Ceapeu pentru a-și construi casă, formulându-se cereri de reconstituire, solicitând cheltuieli de judecată, depune bon fiscal de transport.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea civilă introdusă pe rolul judecătoriei Tg. J. și înregistrată sub nr._ reclamantul Ș. C. D. a Chemat în judecată pe pârâtul Ș. G. și a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să-și mute zidul garajului de pe curtea sa și în cazul în care acesta refuză să efectueze această lucrare să fie autorizat el, reclamatul să efectueze lucrarea pe cheltuiala pârâtului.
În ședința publică din 24.10.2006 reclamantul a precizat că pârâtul Ș. G. a ridicat garajul în litigiu în perioada anilor 1998-1999, că între cele două proprietăți, respectiv a reclamantului și pârâtului există un gard despărțitor construit de reclamant pe fundație de beton cu lacră din lemn, iar în momentul ridicării garajului pârâtul a demontat două lacre din gardul reclamantului și a ridicat garajul.
La termenul din 21.11.2006 părțile prezente au precizat că garajul care face obiectul litigiului de față se află pe terenul pentru care s-a eliberat titlu de proprietate reclamantului Ș. C. D., titlu contestat de pârât în dosarul nr. 12297C/2006 al Judecătoriei Tg. J. și au solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._/2006, iar instanța în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 C. pr. civ. a dispus suspendarea judecății acțiunii până la soluționarea irevocabilă a dosarului menționat mai sus.
Cauza a fost repusă pe rol pentru termenul din 20.11.2007 pentru a se verifica dacă subzistă motivul suspendării, iar instanța în baza art. 244 alin. 1 C. pr. civ. a suspendat judecarea obligației de a face până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/318/2007 (_ ) al Judecătoriei V..
La data de 04.09.2012 cauza a fost din nou repusă pe rol conform referatului depus la fila 43 dosar și s-a acordat termen la 29.10.2012, completul Învestit fiind C8, iar completul inițial fiind C19 (desființat).
Prin sentința civilă nr._ din 05.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea civilă pentru obligație de a face formulată de reclamantul ȘIȘIU C. D., domiciliat în comuna Bîlteni, ., împotriva pârâtului Ș. G., domiciliat în comuna Bîlteni, ..
Pentru a pronunța această sentință, s-a constatat că în cauza de față nu sunt îndeplinite condițiile art. 1073 și 1075 C. civ. deoarece așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._ al Judecătoriei V., din schițele atașate la acesta de către expert G. R., respectiv anexa 2, reclamantul a rămas în urma hotărârilor pronunțate cu titlu valabil numai pentru suprafața de 250 mp teren având lățimea de 10 m și lungimea de 25 m, iar pe terenul respectiv nu sunt construcții ale pârâtului Ș. G., mai precis nu este amplasat garajul pârâtului.
Că, chiar din schița anexă 2 la raportul de expertiză reiese că reclamantul deținea inițial 14,36 m la lățime dar prin anularea titlului său de proprietate pentru suprafața de 534 mp (554 din măsurători) conform s.c. pronunțate în dosarul nr._ al Judecătoriei V. rămasă irevocabilă prin d.c. Tribunalului V. pronunțată la 15.09.2011 a rămas numai cu o lățime de 10 m mergând pe lungimea de 25 m, respectiv cu lotul de 250 mp atribuit acestuia pentru construcția de locuințe.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul Șișiu C. D..
Prin decizia civilă nr. 110/04.03.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, s-a respins apelul civil declarat de apelantul reclamant Șișiu D. împotriva sentinței civile nr._ din 05.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. în dosarul nr._ ca nefondat.
A obligat apelantul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prezentele critici formulate nu au fost fondate.
Încheierile de suspendare a soluționării cauzei, în temeiul art.244 alin.1 punct 1 Cpr.civ., din data de 21.11.2006 și de 20.11.2007 au fost comunicate apelantului potrivit dovezilor de comunicare aflate la filele 41 și 33 dosar fond și erau supuse recursului în mod separat pe tot timpul cât a durat suspendarea în condițiile art. 244 indice 1 Cpr.civ. și acestea nu au fost atacate în condițiile legii de către apelant, astfel că criticile formulate nu au putut fi reținute.
Criticile referitoare la adeverința nr._/07.12.2005 a Primăriei Bîlteni, cât și cea referitoare la faptul că la data introducerii acțiunii erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1073, 1075 C.civ., reclamantul fiind proprietarul întregului teren, de asemenea nu sunt fondate și nu conduc la schimbarea soluției, atâta timp cât titlul de proprietate pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea nr._/03.08.1955 a fost desființat în mod irevocabil în dosarul nr._ al Judecătoriei V., prin sentință rămasă irevocabilă prin respingerea recursului pentru suprafața ce excede lotului de 250 mp atribuit pentru edificarea construcției locuinței și identificat conform schiței anexă 2 la raportul de expertiză și suplimentul la raport din acea cauză.
Ca urmare a anulării parțiale a titlului de proprietate, construcția a cărei ridicare o solicită reclamantul nu se mai află pe proprietatea sa.
Instanța de fond a reținut în mod corect această stare de fapt și de drept, fiind depus la dosar raportul de expertiză efectuat în cauza_ al Judecătoriei V., iar din anexa nr.2 rezultă în mod cert că garajul nu se mai află pe proprietatea reclamantului întrucât s-a determinat suprafața de 250 mp rămasă în proprietatea sa și lățimea terenului a fost redusă de la 14,36 m la 10 m.
Astfel, s-a susținut în mod eronat că în speță ar fi aplicabile disp.art. 1073, 1075 C.civ.
Cu privire la cererea de suspendare a soluționării apelului invocată și prin motivele de apel, apărătorul apelantului a susținut-o și cu ocazia dezbaterilor în fond, instanța de apel a pus-o în discuție și a respins-o motivat în practicaua deciziei.
Critica prin care se susține că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, de asemenea nu a putut fi reținută, întrucât cercetând actele cauzei nu s-a constatat că aceasta ar fi fost invocată în condițiile legii și chiar și în situația în care s-ar fi invocat nu ar fi operat întrucât cu privire la dreptul de proprietate pentru terenurile părților, s-a statuat în mod definitiv, așa cum s-a reținut în cauza nr._ a Judecătoriei V. și excepția uzucapiunii nu mai poate fi primită în raport de obiectul cererii introductive care îl reprezintă o obligație de a face.
În consecință, apelul declarat a fost nefondat și a fost respins.
A fost obligat apelantul reclamant la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art.274 C.pr.civ. în cuantum de 1000 lei potrivit chitanței nr.11/2013, depusă la fila 9 a dosarului de apel.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ș. C. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată că apelantul reclamant fiind proprietarul terenului de 784 m2potrivit Titlului de proprietate nr._/02.08.1995, judecarea cererii introductive în mod greșit a fost suspendată prin încheierea din 21.11.2006 de vreme ce exista un Titlu de proprietate valabil, mai mult, în mod evident nu au solicitat ambele părți suspendarea pentru a fi incidente dispozițiile art.242 alin.1 pct.1 Cod.proc.civ., iar în ce privește temeiul de drept art.244 alin.1 Cod proc.civ. la care s-a raportat instanța în mod greșit, nu erau îndeplinite condițiile suspendării facultative impuse de text.
Mai arată că ce-a de-a doua suspendare dispusă prin încheierea din 20.11.2007 s-a raportat greșit la art.244 alin.1 Cod proc.civ. având în vedere că apelantul reclamant era proprietar al terenului constituit în suprafață de numai 784 m2, în baza unui titlu valabil pe care sunt edificate construcții din anul 1977, cu autorizație de construcție.
În condițiile date, pentru egalitate de tratament aplicat părților litigante și pentru evitarea unei discriminări, solicită suspendarea cauzei potrivit art.244 alin.1 pct.1 Cod proc.civ. până la soluționarea irevocabilă a dosarului civil nr._ al Tribunalului Gorj.
Mai arată că, motivarea tribunalului cu privire la susținerea apelantului reclamant vizând uzucapiunea asupra suprafeței de 784m2 , teren împrejmuit cu gard de la edificarea construcțiilor din anul 1977 este superficială, instanța de fond nesupunând-o analizei și implicit nepronunțându-se asupra acesteia, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Față de motivele de mai sus invocate, solicită în principal, suspendarea cauzei potrivit dispozițiilor art.244 alin.1 pct.1 Cod proc.civ. raportat la dosarul civil nr._ al Tribunalului Gorj, iar în subsidiar potrivit art.312 Cod proc.civ. solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
La data de 16 05 2013 ,intimatul a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei instanței de apel.
Examinând decizia prin prisma motivelor de recurs,a actelor și lucrărilor dosarului,Curtea constată și reține următoarele:
Criticile privind nelegalitatea măsurii suspendării dispusă de instanță prin încheierea din data de 21 11 2006 și prin încheierea din data de 20 11 2007 deoarece nu erau îndeplinite condițiile art.244 pct.1 Cod procedură civilă pot fi analizate pe calea recursului dar formulat împotriva încheierilor respective .
Art. 2441 alin.1Cod procedură civilă prevede că asupra suspendării judecării procesului, instanța se va pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat.
Astfel că recurentul dacă era nemulțumit de măsura suspendării dispusă prin aceste încheieri trebuia să formuleze recurs împotriva acestora ,înainte de soluționarea cauzei pe fond.
În ceea ce privește susținerea că ,pentru egalitate de tratament,trebuie să se dispună și suspendarea prezentei cauze pană la soluționarea dosarului nr._ al Tribunalului Gorj,Curtea constată că suspendarea unei cauze se poate dispune dacă sunt îndeplinite condițiile prev.de art.244 Cod procedură civilă și nu pentru alte motive.
Curtea a soluționat cererea de suspendare în practicaua deciziei și a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a dispune suspendarea prezentei cauze deoarece nu depinde de dosarul nr._ al Tribunalului Gorj care are ca obiect anularea adeverinței nr._/7 12 2005,atâta timp cat nu adeverința a fost luată în considerare de instanța de fond la pronunțarea sentinței recuratăn prezenta cauză ci sentința pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei V..
În ceea ce privește susținerea că motivarea privind uzucapiunea asupra suprafeței de teren de 784 mp este superficială fiind incident motivul de recurs prev.de art.304 pct.7 Cod procedură civilă,Curtea constată că este nefondată,apreciind că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris de către instanța de control judiciar a raționamentului care îl determină pe judecător să considere un motiv de nemulțumire fondat sau nu.
Respectarea acestei cerințe a motivării actului jurisdicțional aflat în calea de atac a apelului se analizează în raport de motivele de nemulțumire prezentate la adresa sentinței în cererea de apel.
Curtea constată că referitor la motivul de apel invocat ,,susținerea reclamantului privind uzucapiunea asupra suprafeței de 784m2 ,teren împrejmuit cu gard de la edificarea construcțiilor din anul 1977,instanța de fond nu a supus-o analizei și nu s-a pronunțat asupra acesteia” instanța a arătat argumentul pentru care nu poate reține ca fondată această critică respectiv că uzucapiunea nu a fost invocată în condițiile legii,în fața instanței de fond.
Astfel,Curte reține că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât în decizie s-a analizat susținerea apelantului formulată în cadrul cererii de apel cu privire la uzucapiune.
Față de aceste considerente,Curtea consideră decizia ca fiind legală și urmează ca în baza art.312 Cod procedură civilă să respingă recursul ca nefondat.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată,Curtea va face aplicarea art.274 alin.3 Cod procedură civilă și ,luând în considerare complexitatea cauzei ,munca depusă de avocat,va admite în parte cererea privind cheltuielile .
Va obliga recurentul la 1000 lei onorariu avocat și 200 lei cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ș. C. D. împotriva deciziei civile nr.110/04.03.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ș. G..
Admite în parte cererea privind cheltuielile.
Obligă recurentul la 1000 lei onorariu avocat și 200 lei cheltuieli de transport.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Iunie 2013
Președinte, I. M. | Judecător, S. A. C. | Judecător, M. M. |
Grefier, G. D. L. |
26 Iunie 2013
Red.jud.M.M.
2ex/G.L.
J.F.D.I.
J.Apel N.Ș.
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 5851/2013. Curtea de Apel... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
