Grăniţuire. Decizia nr. 6025/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6025/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 13784/311/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6025
Ședința publică de la 04 Iunie 2013
Președinte: - L. M. L.
Judecător: - N. D.
Judecător: - Florența C. C.
Grefier: - A. P.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul P. G. împotriva deciziei civile nr. 14/31.01.2013, pronunțată de Tribunalul O. Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. C. - decedat, P. E., P. S., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant P. G., personal și intimatul pârât P. S., personal, lipsind intimata pârâtă P. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței timbrarea recursului cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, prin chitanța nr._/09.05.2013, după care;
Recurentul reclamant P. G. a depus la dosar concluzii scrise.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant P. G. a solicitat admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris, a precizat că a fost în imposibilitate de a se prezenta în instanță la termenul de judecată când cauza a fost soluționată pe excepția anulării apelului ca netimbrat, întrucât a fost internat în spital.
Intimatul pârât P. S. a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei civile atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina, la data de 05.12.2011, sub nr._, reclamantul P. G. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu pârâtul P. C., să dispună stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile lor, respectiv ca urmare a stabilirii liniei de hotar, pârâtul să fie obligat să-i respecte dreptul de proprietate și posesie asupra fâșiei de teren pe care a acaparat-o din proprietatea sa, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, a arătat că este vecin pe latura de răsărit cu pârâtul și sunt rude mai îndepărtate. După aplicarea Legii Fondului Funciar nr. 18/1991 și implicit a reconstituirii dreptului de proprietate între părți au apărut discuții cu privire la o parte din teren pe care acesta i-o ocupă în mod abuziv, dar nu vrea să i-o lase în deplină proprietate și liniștită posesie pe motiv că reclamantul ar fi abuzat de faptul că a fost în Comisia de Aplicare a Legii nr. 18/1991 și a trecut pe titlul sau de proprietate mai mult teren decât i se cuvenea și pentru acest considerent au probleme.
Prin sentința civilă nr. 8649 din 25.10.2012, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul civil nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P. G., în contradictoriu cu pârâții P. S. si P. E..
S-a omologat în totalitate raportul de expertiză în specialitatea topografie întocmit în cauză de expert C. I. A..
S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect revendicare imobiliară.
S-a admis în parte capătul de cerere având ca obiect grănițuire și s-a stabilit linia de hotar între cele două proprietăți învecinate, respectiv a reclamantului P. G. și a pârâtului P. C.- decedat, după cum urmează: pentru terenul intravilan pe amplasamentul delimitat de punctele 10-14-48-32-55-57-63-61, conform anexei nr.1 a raportului de expertiză in specialitatea topografie întocmit de expert C.; pentru terenul extravilan, pe amplasamentul determinat de punctele: 20-15- 12-9-5 unde punctele 15 si 12 sunt reprezentate de spalieri de beton cu distantele intre puncte conform anexei nr.2 la raportul de expertiza C..
S-a admis în parte cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu acest proces, iar pârâții au fost obligați să achite suma de 9,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentate de taxa de timbru.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în urma măsurătorilor efectuate de expert C., a rezultat că reclamantul deține în fapt în T 63 P 24 o suprafața de 3295 mp teren extravilan fata de 3648 mp cât figurează în titlul de proprietate, iar pârâtul deține în fapt în T 63 P 25 o suprafață de 3349 mp teren extravilan fata de 3520 mp cât are acesta în actele de proprietate.
În ceea ce privește terenul intravilan s-a constatat prin raportul de expertiză întocmit că reclamantul deține o suprafață de 1539 mp in T 19, P 36, 37,38 față de suprafața de 1650 mp menționată în titlu de proprietate, iar pârâtul deține o suprafață de 1567 mp în T 19, P 34 si 35, față de suprafața de 1450 mp teren intravilan menționat în actul de proprietate.
Între proprietățile părților din intravilan exista un gard de plasă de sârmă și stâlpi din țeavă metalică, gard ce a fost ridicat în anul 1962, astfel cum s-a consemnat în procesul verbal întocmit la fața locului, nesuferind modificări de atunci și până în prezent.
De altfel, nici reclamantul nu a susținut prin acțiunea sa că pârâtul ar fi mutat gardul existent între cele două proprietăți și nici nu a dovedit acest fapt prin probele administrate. Simplul fapt că reclamantul nu are în fapt suprafața menționată în actele de proprietate nu conduce în mod obligatoriu la concluzia că aceasta se regăsește în terenul pe care îl dețin în posesie pârâții P. S. si P. E., moștenitorii paratului decedat P. C..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul reclamant P. G., susținând că în mod greșit instanța de fond a omologat raportul de expertiză, raport asupra căruia reclamantul a avut obiecțiuni care au fost respinse.
O altă critică se referă la faptul că s-a admis acțiunea în parte, doar în ceea ce privește grănițuire care era deja stabilită și existentă prin referire la gardul din sârmă montat pe țevi metalice.
Prin decizia civilă nr. 14/31.01.2013, pronunțată de Tribunalul O. Secția I Civilă, în dosarul nr._, s-a admis excepția de netimbrare, invocată de intimați.
A fost anulat apelul declarat de apelantul reclamant P. G., împotriva sentinței civile nr.8649 din 25.10.2012, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații P. E. și P. S., ca netimbrat.
S-a dispus darea în debit la Primăria comunei Strejești, județul O., a apelantului P. G. pentru suma de 154 lei – aferentă cererii de chemare în judecată (taxă judiciară timbru) și a fost obligat apelantul reclamant la plata sumei de 400 lei – cheltuieli de judecată, către intimații pârâți.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea acestei obligații până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 35 alin. 5 din Normele Metodologice.
În speță, astfel cum a rezultat din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, odată cu citația apelantului i s-a comunicat și cuantumul taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente cererii cu care a învestit tribunalul, punându-i-se în vedere să plătească taxa judiciară de timbru în apel în valoare de 95 lei, o taxa judiciară de timbru pentru fond în valoare de 154 lei și timbru judiciar pentru apel în valoare de 0,3 lei, însă acesta nu s-a conformat.
În consecință, în temeiul dispoz art.20 al.5 din Legea nr.146/1997, s-a dispus darea în debit la Primăria comunei Strejești, județul O., a apelantului P. G. pentru suma de 154 lei – aferentă cererii de chemare în judecată (taxă judiciară timbru), care nu a fost plătită în cuantumul legal, la fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul P. G., criticând-o pentru nelegalitate deoarece, deși s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză la judecarea fondului, acestea au fost respinse și s-a omologat raportul de expertiză în totalitate, iar instanța a admis doar în parte acțiunea formulată și anume, în ceea ce privește grănițuirea, care de fapt este hotarul existent în realitate, deci nu se impunea o nouă grănițuire și s-a respins capătul de cerere în ceea ce privește revendicarea, deși din raport rezultă contrariul.
Criticile formulate nu sunt întemeiate, având în vedere următoarele considerente:
În materia taxelor de timbru, legislația nu prevede instituția repunerii în termen pentru existența unor împrejurări mai presus de voința părții care o solicită, nefiind aplicabile dispozițiile artr.103 Cod pr. civ., obligația de plată trebuind să fie îndeplinită anticipat sau până la termenul stabilit pentru judecată.
Raportat la actele medicale depuse în dosar, adeverință medicală datată 30 ianuarie 2013, rețetă medicală și chitanța de plată a consultului medical, nu se poate reține existența unor împrejurări insurmontabile pentru recurentul reclamant, care să fi determinat imposibilitatea achitării taxei de timbru stabilită pentru apel. Taxa de timbru trebuia să fie achitată anticipat sau până la termenul de judecată și nu se impunea prezența reclamantului în sala de ședințe la respectivul termen de judecată, fiind necesar numai a se face dovada cu chitanța de plată, care se putea depune în dosar oricând în perioada cuprinsă între înregistrarea cererii de apel – 14.12.2012 și primul termen de judecată – 31 ianuarie 2013, reclamantul primind citația cu indicarea sumei de plată la data de 16 ianuarie 2013, deci cu două săptămâni anterior judecării apelului.
Potrivit art.1 din Lg. 146/1997, cu modificările ulterioare, acțiunile și cererile introduse în instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în lege, cu excepțiile prevăzute de aceasta, iar conform art.11 din aceeași lege, cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea ce face obiectul litigiului.
Obligația de plată a taxei judiciare de timbru este stabilită în mod anticipat prin art.20 din Lg.146/1997, iar prin art.20 alin.3 se stabilește că, în situația neîndeplinirii obligației de plată până la termenul stabilit, se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Instanța de apel a aplicat corect dispozițiile legale precizate, situație în care urmează ca, aplicând art.312 alin.1 Cod pr. civ., să se respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul P. G. împotriva deciziei civile nr. 14/31.01.2013, pronunțată de Tribunalul O. Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. C. - decedat, P. E., P. S., având ca obiect revendicare imobiliară.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2013
Președinte, L. M. L. | Judecător, N. D. | Judecător, Florența C. C. |
Grefier, A. P. |
Red. jud. N. D.
Tehn. E.O.
2 ex./21.06.2013
J.f. C. B.
J.a. M. I. S.
I. B.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1867/2013. Curtea de Apel... | Fond funciar. Decizia nr. 9365/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
