Anulare act. Decizia nr. 8399/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8399/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 3672/263/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 8399
Ședința publică de la 25 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător M. P.
Judecător Tania Țapurin
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâții D. Lucreția, D. I. A., D. C., D. V., D. Lucreția S., D. E., D. P. L., D. M. împotriva sentinței civile nr. 250 din 29 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți B. S., S. V., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurentele pârâte D. M. și D. Lucreția, asistate de avocat I. A., același avocat reprezentându-i și pe recurenții pârâți D. I. A., D. C., D. V., D. Lucreția S., D. E., D. P. L., și avocat M. Tudorița, reprezentându-i pe intimații reclamanți B. S., S. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Avocat I. A., pentru recurenții pârâți, a depus un set de înscrisuri, în susținerea cererii de recurs, ce au fost comunicate apărătorului intimaților. Nu s-a solicitat termen pentru observare.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat I. A., pentru recurenții pârâți, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că în mod greșit a fost admis apelul declarat de reclamanți, având în vedere că D. I., în baza adopției neatestată de un act autentic, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra propriei gospodării. A pus concluzii de admitere a recursului, modificarea deciziei civile recurate în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței civile, fără cheltuieli de judecată. A depus concluzii scrise.
Avocat M. Tudorița, pentru intimații reclamanți, a considerat că motivele de recurs nu vizează motive de legalitate, ci motive de netemeinicie. În privința cererii de reconstituire formulată de D. I., s-a constatat că a existat fals, foștii proprietari nefiind părinții acestuia, iar actul fals a dus la emiterea unor acte de proprietate la care nu era îndreptățit. A solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei civile, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru la data de 31.10.2012 sub nr._ reclamanții B. S. și S. V. au chemat în judecată pe pârâții D. Lucreția, D. I. A., D. C., D. V., D. Lucreția S., D. E., D. P. L. și D. M., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 2787/03.04.1991 formulată de numitul D. I..
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că autorul pârâților a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate mai sus menționată prin care a solicitat să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru mai multe suprafețe de teren provenite de pe urma „părinților săi” – B. E. și V. C. – decedați.
Au mai arătat reclamanții că autorul pârâților solicita prin cererea de reconstituire suprafața de 5,5 ha, fără a prezenta actele și a face dovada filiației.
În continuare, reclamanții au arătat că prin rezoluția din dosarul nr. 1794/P/2010 s-a constatat că documentația a fost întocmită în mod eronat prin fals în declarații dat de autorul pârâților, însă a intervenit decesul acestuia, cauză care a împiedicat punerea în mișcare a acțiunii penale, autorul, pârâților neavând nici o legătură cu numiții V. C. și B. E., fapt atestat și prin referatul comisiei locale nr._ din 14.09.2009.
Prin sentința civilă nr. 3179 din data de 17.12.2012, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, s-a respins cererea formulată de reclamanții B. S., domiciliat în Motru, . și S. V., domiciliată în com. Deleni, ., în contradictoriu cu pârâții D. Lucreția, D. I. A., D. C., D. V., D. Lucreția S., D. E., D. P. L. și D. M., domiciliați în Motru, ..
S-a reținut că prin rezoluția din 13.07.2011 dată de P. de pe lângă Judecătoria Motru în dosarul nr. 1794/P/2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de H. D., P. D. și Tutilă C. pentru faptele prevăzute de art. 246 C.pen., art. 289 C.pen și art. 291 C.pen. și față de D. I., D. Lucreția, D. I. A., D. C., D. V., D. Lucreția S., D. E., D. P. L., D. M. pentru fapta prev. de art. 292 C.pen.
Cu privire la infracțiunea de fals în declarații, procurorul a reținut că aceasta a fost săvârșită numai de către D. I., el fiind cel care a solicitat în luna februarie 1991, reconstituirea dreptului de proprietate ca moștenitor al părinților lui B. E. și V. C., însă există o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale și anume decesul făptuitorului.
Că, prin cererea de față reclamanții B. S. și S. V. au solicitat anularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 2787/03.04.1991, formulată de D. I. motivând că autorii indicați de acesta nu au fost părinții săi, aspect ce rezultă și din referatul întocmit de reprezentanții comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar, astfel încât în mod eronat s-au întocmit adeverințele de proprietate nr. 222/15.02.1994 pentru suprafața de 3,92 ha și nr. 1618/10.01.2009 pentru suprafața de 2,5518 ha, respectiv titlul de proprietate nr._/01.02.2008.
S-a reținut că chiar dacă în cauză sunt întrunite condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, s-a apreciat că anularea unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate deci a unui înscris sub semnătură privată nu este admisibilă, câtă vreme se impune chiar prin dispozițiile legii de retrocedare a proprietății, formularea unei astfel de cereri, cu indicarea elementelor ce justifică retrocedarea, adevărate sau false.
Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nu reprezintă un șablon pe care trebuie să-l respecte semnatarii cererii întrucât orice persoană încearcă să facă dovada dreptului de proprietate prin diverse mijloace de probă, chiar străine de dreptul ce se cere a fi recunoscut.
Cei care pot cenzura această cerere în urma studierii motivelor invocate, sunt reprezentanții comisiei locale de fond funciar care validează sau invalidează cererea și care fac propuneri către comisia județeană de aplicare a legii fondului funciar.
Că, în ipoteza în care reclamanții se consideră vătămați în dreptul lor, aceștia pot ataca actele care au fost emise cu încălcarea legii, respectiv adeverințele de proprietate sau titlul de proprietate producătoare de efecte juridice, nicidecum cererea formulată de o persoană interesată care ar putea să descrie o stare de fapt neconformă cu realitatea.
Împrejurarea că în cauză nu s-au cercetat legăturile de filiație dintre semnatarul cererii – D. I. – și autorii acestuia, reprezintă o eroare a Comisiei locale Motru de aplicare a legii 18/1991 care a validat cererea și care ulterior a revenit, solicitând constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate așa încât, prin s.civ. nr. 384/09.02.2011 s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate, pentru suprafața de 0,15 ha.
Prin urmare, s-a constatat că atât actele provizorii de proprietate eliberate de comisia locală cât și titlul de proprietate eliberat de Comisia județeană Gorj de stabilire a dreptului de proprietate, indiferent de mărimea suprafețelor sau de categoria de folosință pe care le cuprind, nu pot exista și deci nu puteau fi întocmite, în lipsa unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate care se depune la sediul comisiei locale și care trebuie să urmeze procedura specială prevăzută de Legea nr. 18/1991 așa cum a fost modificată și completată.
Anularea cererii ar conduce la ideea că toate actele de proprietate în discuție există fără să fi fost solicitate chiar dacă s-a dispus anularea sau s-a constatat nulitatea unora dintre acestea.
Că, anularea oricărui înscris, așa cum au solicitat reclamanții nu poate fi cerută în afara termenului general de prescripție prevăzut de Decretul nr. 167/1958 care este de 3 ani și care curge de la data la care s-a cunoscut conținutul înscrisului așa încât în consecință acțiunea se constată a fi prescrisă.
Față de considerentele expuse, s-a apreciat că acțiunea promovată de reclamanți este inadmisibilă .
Împotriva sentinței au declarat apel apelanții reclamanți B. S. și Z. V., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și anulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr. 2787/03.04.1991 formulată de numitul D. I..
În dezvoltarea motivelor de apel s-a susținut că prin rezoluția din 13 iulie 2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de H. D., P. D. și Tutilă C. pentru faptele prevăzute de art. 246 și 289 C.pen., art. 291 c.pen. și față de D. I., D. Lucreția, D. I. A., D. C., D. V., D. Lucreția, D. E., D. Parachiva pentru art. 292 c.pen.
Cu ocazia cercetărilor s-a reținut că infracțiunea de fals în declarații a fost săvârșită numai de către D. El.I., care prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr. 2787/03.04.1991 a declarat în fals că este moștenitorul autorilor B. P E. și a lui V. C. –decedați, în realitate D. El. I. nefiind în nici un grad de rudenie cu acești autori.
Tot cu ocazia cercetării penale s-a mai reținut că D. L I. a decedat la 28.04.2005, aceasta fiind o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale în baza dispozițiilor art. 10 lit. g C.p.p.
Sub acest aspect s-a invocat că prin HCJ 23/1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate pe numele D. Lucreția și D. I. pentru suprafața de 3,92 ha, iar prin adeverința 1618/10.01.2009 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,5518 ha, procedura de reconstituirea fiind finalizată prin titlul de proprietate nr._/01.02.2008, la baza tuturor acestor acte de reconstituire stând cererea falsă formulată de D. L I. și înregistrată sub nr. 2787/03.04.1991.
În raport de probele administrate, s-a susținut că sentința este nelegală și s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii cererii formulată de apelanții reclamanții B. S. și S. V. privind reconstituirea dreptului de proprietate prin cererea formulată de D. El. I. cu nr. 2787/03.04.1991.
Prin decizia nr.250 din 29 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, s-a admis apelul declarat de apelanții reclamanți B. S. și S. V., împotriva sentinței civile nr. 3179 din data de 17.12.2012, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
S-a schimbat sentința în sensul că s-a admis acțiunea și s-a anulat cererea de reconstituire nr.2787/03.04.1991 formulată de D. El.I..
S-a reținut că reclamanții sunt fiul, respectiv fiica lui B. P S., iar pârâții sunt moștenitorii lui D. El. I. care, deși nu a avut calitatea de succesor față de B. P.E. și V. C., a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate conform Legii nr.18/1991, susținând că au fost părinții săi.
În baza acestei mențiuni false, s-a emis adeverința nr.222 a Comisie locale Motru și HCJ 23/15 oct.1991, acte preparatorii în temeiul cărora pârâților li s-a eliberat titlul de proprietate nr._/1.02.2008, pentru suprafața de 2,5518 ha teren.
În urma cercetărilor penale efectuate cu privire la cererea formulată de D. El I., înregistrată sub nr.2787/3.04.1991, prin rezoluția dată în dosarul nr.1794/P/2010 de P. de pe lângă Judecătoria Motru s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru fapta de fals în declarații prev. de art.292 Cod penal, ca urmare a intervenirii decesului numitului D. I..
Prin rezoluția Parchetului s-a reținut că documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate s-a întocmit în mod eronat, în baza declarației false dată de D. I. în cuprinsul cererii de reconstituire formulată potrivit Legii nr.18/1991.
S-a apreciat că față de situația rezultată din probe, acțiunea este fondată, instanța civilă fiind obligată să se pronunțe asupra înscrisului fals,conform art.184 Cod pr.civilă.
În baza art.299 Cod pr.civilă împotriva deciziei au declarat recurs pârâții, arătând că instanța de apel nu a analizat susținerea formulată prin întâmpinare, privind lipsa de interes a reclamanților în promovarea acțiunii, față de faptul că nu au depus cerere de reconstituie a dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu.
Au invocat autoritatea de lucru judecat, în raport de hotărârea irevocabilă prin care intimaților reclamanți li s-a respins acțiunea în anularea titlului de proprietate eliberat în baza cererii autorului recurenților pârâți, iar dacă s-ar admite acțiunea din prezentul litigiu titlul rămâne fără suport legal.
O altă critică se referă la nedovedirea vinovăției autorului recurenților – element constitutiv al infracțiunii de fals în declarații, ceea ce se impunea dat fiind că s-a dispus neînceperea urmăririi penale conform art.10 lit.g Cod pr.penală.
Examinând criticile formulate, se constată nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Cererea reclamanților s-a întemeiat pe dispozițiile art.184 Cod pr.civilă, în conformitate cu care, dacă acțiunea penală s-a stins sau s-a prescris, falsul se cercetează de instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă.
Textul are în vedere situațiile în care se adoptă soluții de netrimitere în judecata penală, așadar acțiunea civilă nu mai poate fi soluționată de instanța penală, astfel încât desființarea înscrisurilor falsificate se realizează în cadrul procesului civil, pe calea acțiunii în anulare sau în constatarea nulității.
Instanța civilă, investită cu o acțiune cu acest obiect, are obligația de a verifica veridicitatea înscrisurilor contestate, fără a se substitui însă atribuțiilor instanței penale.
Astfel, finalitatea exercitării cererii întemeiată pe art.184 Cod pr.civilă este de a se anula actul care nu corespunde realității, ceea ce presupune că instanța examinează prin toate mijloacele de probă, dacă înscrisul în litigiu este sau nu fals, nefiind însă îndrituită să verifice întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii, respectiv să stabilească vinovăția unei anumite persoane în întocmirea actului, întrucât scopul procesului nu îl reprezintă tragerea la răspundere penală a celui care a încheiat înscrisul, ci desființarea acestuia.
Justificarea unui alt interes în promovarea acțiunii, decât cel de a se anula un înscris care cuprinde mențiuni ce nu corespund realității, nu se impune, așa încât critica formulată sub acest aspect de recurent, nu este fondată.
Împrejurarea că reclamanții nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991, pentru terenul solicitat de autorul pârâților prin înscrisul fals, a fost avută în vedere în analizarea interesului acestora de a exercita acțiunea în anularea titlului de proprietate, nefiind relevantă în litigiul de față.
Nu interesează în cauză nici faptul că acțiunea în anularea titlului de proprietate care a finalizat procedura inițiată prin depunerea înscrisului fals a fost respinsă prin hotărâre irevocabilă, întrucât desființarea înscrisului are ca scop eliminarea lui din circuitul civil și, implicit înlăturarea consecințelor pe care le-ar putea produce folosirea lui ulterioară.
Față de considerentele expuse, constatându-se că întemeiat Tribunalul a reținut că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a acțiunii fondată pe dispozițiile art. 184 Cod pr. Civilă, se apreciază că recursul este nefondat și urmează să fie respins conform art.312 alin.(1) Cod pr.civilă.
În baza art.274 Cod pr.civilă, recurenții vor fi obligați la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții D. LUCREȚIA, D. I. A., D. C., D. V., D. LUCREȚIA S., D. E., D. P. L., D. M., împotriva deciziei civile nr.250 din 29 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți B. S. și S. V..
Obligă recurenții la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimații B. S. și S. V..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Septembrie 2013.
Președinte, D. S. | Judecător, M. P. | Judecător, T. Ț. |
Grefier, C. C. |
Red.jud.T.Ț.
Tehn.M.D.2 ex
J.f.D.C.
J.a. V.G.
D.F.T.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 78/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 2105/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
