Grăniţuire. Decizia nr. 6769/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6769/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 5543/311/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6769
Ședința publică de la 19 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. M.
Judecător - M. P.-P.
Judecător - E. S.
Grefier - V. R.
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind judecarea recursului declarat de reclamantul D. I. împotriva deciziei civile nr. 45 din 14 martie 2013, pronunțată de Tribunalul O. - Sectia I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâti J. G., J. M., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc în ședința publică de la data de 12 iunie 2013, au fost consemnate în încheierea inițială de amânare a pronunțării de la acea dată, când instanța, potrivit dispozițiilor art. 260 Cod Procedură Civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 19 iunie 2013.
În urma deliberărilor:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 15.06.2009 sub nr._ reclamantul D. I., în contradictoriu cu pârâții J. G. și J. M. a formulat acțiune de grănițuire si revendicare solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile lor din ., T37, P8, prin semne materiale vizibile; ca urmare a stabilirii liniei de hotar; pârâții să fie obligați să-i respecte dreptul de proprietate si posesie asupra fâșiei de teren de aproximativ 60 m lungime si 2 m lățime, pe care aceștia au acaparat-o din proprietatea sa cu precizarea ca valoarea estimativa a terenului ocupat este de 1.000 lei; obligarea paraților sa-si ridice un gard din lemn pe temelie din beton, edificat pe terenul proprietatea sa situat in T37, P8, din ., al cărui proprietar este iar, în caz de refuz sa-i încuviințeze să-l ridice pe cheltuiala pârâților, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, în fapt a arătat că în baza sentinței civile nr. 2022/25.04.2009 pronunțată de Judecătoria Slatina este proprietarul suprafeței de 1575 mp teren arabil extravilan situat in T 37/1 P 8 și P 8/1 din ., pe care a dobândit-o la data de 01.05.2004 prin act de vânzare-cumpărare sub semnătura privata de la numiții Râciu F. si Râciu S. care la rândul lor erau proprietari in baza titlului de proprietate nr._/8 din data de 03.12.2001 eliberat de Comisia Județeană O. emis pe numele autorului M. I. Gh. D. si certificat de moștenitor nr. 464/06.05.1994 eliberat de notariatul de Stat Jud. O..
A mai precizat ca se învecinează cu pârâții pe partea de sud a proprietății sale, în T37, P8, iar aceștia au construit un gard din lemn pe fundație din beton, intrând pe terenul proprietatea sa aproximativ 2 m lățime și 60 m lungime, fapt care a generat între părți numeroase neînțelegeri.
Din aceste motive a fost nevoit să adreseze un memoriu Comisiei Locale de aplicare a legii fondului funciar Curtișoara pentru delimitarea terenului pârâților de terenul ce reprezintă dreptul său de proprietate iar din măsurătorile comisiei locale a rezultat ca aceștia îi ocupa o parte din teren, pe care au edificat un gard (proces verbal nr. 1171/29.05.2009).
A solicitat pe baza probelor ce vor fi administrate, să se stabilească linia de hotar ce desparte cele două fonduri limitrofe, prin semne materiale vizibile si, ca urmare a stabilirii liniei de hotar, pârâții să fie obligați să-i respecte dreptul de proprietate si posesie asupra fâșiei de teren de aproximativ 2 m lățime si 60 m lungime, pe care aceștia au ocupat-o din proprietatea sa.
Totodată, a solicitat ca aceștia să fie obligați să-și ridice de bună-voie construcția gard din lemn pe fundație din beton edificată pe terenul proprietatea sa iar, în caz de refuz, să-i încuviințeze să ridice construcția pe cheltuiala pârâților, cu cheltuieli de judecată.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 584, art. 480 Cod civil.
În dovedirea acțiunii sale, reclamantul a depus în copie sentința civila nr. 2022 din 25.093.2009 pronunțata de Judecătoria Slatina in dosar nr._ proces verbal încheiat la 19.056.2009, schița plan parcelat, plic de corespondentă.
La data de 20.08.2009 pârâții au depus întâmpinare prin care au arătat că cererea reclamantului nu este întemeiata deoarece in prezent exista o linie de hotar încă din anul 2008 atunci când au căzut de acord in prezenta reprezentantului din cadrul comunei Curtisoara cat si a viceprimarului comunei ca linia de hotar sa reamâna intre ei si reclamant asa cum s-a ridicat gardul pe aliniamentul cu o abatere de 0,75 de la jumătatea lotului acestuia către extremitatea vestica. Aceasta este situația corecta în teren cea stabilita in anul 2008 iar in cazul in care reclamantul prin cerere revendica o suprafața de teren intre cele doua proprietăți pe o lățime de 2 m. si pe o lungime de 60 m ar însemna o îmbogățire fără just temei deoarece suprafața ce îi aparține prin actul de vânzare-cumpărare de 1573 mp ar fi mai mare în cazul in „care s-ar stabili linia de hotar .așa cum solicita reclamantul.
S-a mai arătat că între cele două proprietăți doar în partea de sud reclamantul se învecinează cu el pe o singură parcelă însă acesta în continuarea lotului său, având alte vecinătăți, mai posedă încă două parcele care respecta același aliniament si nu se introduce in proprietatea vecinilor.
Pârâții au menționat că în cazul în care instanța va dispune totuși o expertiză de specialitate este absolut obligatoriu ca expertul să facă măsurători la extremitățile celor două proprietăți începând cu terenul unde se află moara.
Chiar dacă reclamantul pretinde că au ocupat o parte din suprafața acestuia pe linia de hotar, expertul va observa că niciuna din suprafețe nu este diminuată la măsurare ci pur și simplu odată cu ridicarea anumitor imobile, inclusiv ridicarea de către reclamant a unui PECO, acesta s-a extins pe o suprafață mai mare decât a avut neținând seama de celelalte suprafețe învecinate. Un exemplu ar fi acela că reclamantul, pe terenul unde se găsește PECO are o suprafață mai mare de 1 m lățime și lungime de 60 m, astfel ocupând suprafața vecină. De asemenea, expertul trebuie să mai aibă în vedere dacă suprafața cumpărata de către reclamant corespunde ca întindere pe noul amplasament și dacă potrivit hotărârii date de către instanță respectă vecinătățile noului amplasament.
Cu privire la revendicare și ridicarea gardului au susținut că este prematur a fi solicitate de către reclamant, întrucât numai după eventuala expertiză se poate ajunge la concluzia existentei unei suprafețe ocupate, ceea ce în prezent nu este cazul.
În cauză a fost administrată proba cu interogatoriul părților, testimonială și au fost întocmite 2 expertize specialitatea agricultură și topografie.
Prin sentința civilă nr._/18.10.2011 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D. I., în contradictoriu cu pârâții J. G. și J. M..
Au fost obligați pârâții să lase în proprietate reclamantului suprafața de 98 mp.
S-a stabilit linia de hotar dintre terenurile părților amplasate în . T 37 P 8 și T 37/2 P 2 ca fiind linia dintre punctele de coordonate stereo 301 și 400 pe direcția est-vest.
Au fost obligați pârâții să ridice gardul aflat pe proprietatea reclamantului situat în T 37 P 8 și a fost autorizat reclamantul să ridice gardul în cazul refuzului debitorului pe cheltuiala pârâților.
S-a respins cererea reclamantului privind autorizarea sa de a ridica gardul pârâtului pe cheltuiala sa ca neîntemeiată.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 93 lei taxa judiciara de timbru și 1550 lei onorariu expert.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, reclamantul deține în T 37/1 P 8 și P 8/1 suprafața de 1575 mp teren arabil extravilan pe care a dobândit-o prin sentința civilă 2022/25.03.2009 prin care s-a constatat intervenită între părți vânzarea bunurilor de la Răciu F. și Râciu S.. (fila 5)
Răciu F. și Răciu S. au fost proprietarii bunului în temeiul titlului de proprietate nr._/8 din 03.12.2011. (fila 53). Conform titlului de proprietate, în T 37/1 P 8 suprafața existentă este de 1575 mp, suprafață ce a fost despărțită de vânzători conform planului în 2 parcele, una în T 37/1 P 8/1 cu suprafața de 606 mp și alta în T 37/1 P 8.( fila 82, 83). Suprafața de 606 mp din T 37/1 P 8/1 a fost înscrisă în cartea funciară (fila 81) iar suprafața din T 37/1 P 8 nu a putut fi înscrisă deoarece se suprapune cu imobilul cu nr. Cadastral 934 din T 37 P 2. (fila 85).
Pârâții dețin teren în T 37/2 P 2 potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1078/15.06.2007 în care suprafața înscrisă este de 1017 mp. (fila 56).
Acest teren a fost cumpărat de la R. I., fiind emis de Comisia Locală Curtișoara titlul de proprietate nr._/71 din 16.01.2002 în care, în T 37 P 2, este înscrisă suprafața de 1020 mp. (fila 96). Terenul a fost înscris în cartea funciară la numărul cadastral 934 (filele 54-55).
În partea de sud, terenul reclamantului se învecinează cu terenul pârâților iar în partea de vest pentru ambele terenuri se află un drum sătesc.
Din declarația martorului reclamantului rezultă că între terenurile celor 2 părți nu exista niciun semn de delimitare, terenul fiind cultivat. În primăvara anului 2009, pârâtul a început să construiască un gard pe latura care se învecinează cu terenul reclamantului, situație în care, acesta din urmă a chemat o comisie de la primărie pentru stabilirea liniei de hotar dintre părți, comisie care a precizat că pârâtul trebuia să dețină terenul cu lățimea de 17 ml. După stabilirea acestei distanțe s-a bătut un țăruș care reprezenta linia de hotar. Operațiunea s-a făcut în absența pârâtului J. care, atunci când a venit acasă nu a fost de acord, a scos țărușul și l-a mutat unde fusese inițial, cu 2 metri în terenul reclamanților. (fila 65).
Martorul pârâților a susținut că în toamna anului 2007 pârâții au început construirea unei case iar în timpul construirii terenurile părților erau delimitate prin țăruși. Gardul a fost construit în anul 2008 și a urmărit să respecte aliniamentul dat de gardul din spatele casei până la țărușul de la drumul sătesc. În timp ce se lucra la gard a venit o comisie de la primărie care a stabilit pe ce linie trebuie făcut gardul dar el nu a fost la fața locului și știe asta din discuțiile cu pârâtul. (fila 66)
Potrivit procesului verbal aflat la fila 19 dosar, înregistrat la Consiliul local Curtisoara sub nr. 1171/19.05.2009, la aceeași dată au fost efectuate măsurători la terenurile părților în care s-a menționat că dl. J. G. deține în loc de 17 m front stradă 18,65 iar în spate, în loc de 17 m deține 19,5 m, comisia hotărând ca pârâtul să cedeze o diferență de teren reclamantului prin retragerea gardului la 17 m front stradă și spate. (fila 6).
În planul de situație întocmit pentru terenul pârâtului și planul de amplasament și delimitare a imobilului aflat în arhiva OCPI rezultă că acesta are la stradă, în partea de vest, lungimea de 17 m. (fila 59, 92).
În expertiza întocmită de expert P. M., în schița întocmită se consemnează că aceeași latură a pârâtului are dimensiunea de 18,68 m. (fila 32) iar expert M. L. stabilește o lungime pe aceeași latură de 18.66 m. (fila 207).
Expert P. M. a concluzionat că pârâții dețin în fapt suprafața de 1133 mp, cu 116 mp mai mult decât suprafața cumpărată. (fila 35) iar reclamanții dețin cu 4,72 mp mai puțin teren. (fila 36).
Expertul a concluzionat că pârâții dețin suprafața de 1135 mp (fila 140) iar terenul deținut în fapt de reclamant este de 1414 mp. (fila 138) concluzionând că pârâții ocupă suprafața de 75 mp din terenul reclamantului în timp ce expertul asistent din partea pârâților a concluzionat că pârâții nu ocupă din terenul reclamanților (fila 155) întrucât reclamantul deține în fapt suprafața de 1575 față de 1579 din acte iar pârâții 1135 față de 1020 din titlu, însă surplusul de teren nu provine de la reclamant.
Ulterior, expertul M. L. a efectuat expertiza luând în considerare coordonatele stereo 70 precum și documentațiile din arhiva OCPI examinând extras din ortofotoplanul UAT Curtișoara pe care este transpus planul parcelar din T 37/1, documentația cadastrală pentru terenul de 606 mp al reclamantului, documentația cadastrală pentru terenul de 1017 mp al pârâților.
Pe planul de situație ce a rezultat ca urmare a măsurătorilor de la teren și care reprezintă situația faptică a terenurilor părților la data efectuării expertizei s-au transpus coordonatele punctelor de contur ale părților din proces, ocazie cu care s-a constatat că există o suprapunere între terenurile părților de 98 mp.
În stabilirea acestei suprafețe s-a luat în considerare aliniamentul gardului construit de pârâți în raport cu limita dintre T 37/1 și T 37/2, constatându-se că deși terenul părților, conform actelor de proprietate este delimitat de linia de hotar dintre cele 2 tarlale, gardul care în fapt delimitează cele 2 proprietăți este amplasat în interiorul terenului reclamantului.
Expertul asistent din partea pârâților a învederat că surplusul de teren al pârâților nu provine din ocuparea terenului în partea de nord a proprietății lor, de la linia de hotar cu reclamantul, ci din partea de sud a proprietății lor iar aceștia nu depășesc aliniamentul cadastral al terenului cumpărat. Expertul asistent a susținut că punerile în posesie au fost făcute în anii 2001-2002, planul parcelar a fost întocmit în anul 2008 iar planul parcelar T 37/1 nu a fost luat de referință la întocmirea titlurilor de proprietate ci a fost întocmit plecând de la suprafețele înscrise în titlurile de proprietate coroborate cu suprafața totală existentă pe amplasament susținând și existența unui drum pe planul parcelar neevidențiat în titlurile de proprietate.(fila 221-224).
Față de situația expusă, instanța a dat eficiență expertizei întocmite de expertul M. L. potrivit documentațiilor din arhiva OCPI întrucât aceasta ia în considerare evidența oficială a amplasamentului terenurilor care trebuie să corespundă situației faptice și actelor de proprietate ale părților, fiind analizate toate elementele ce prezintă importanță în această privință, respectiv: titlurile de proprietate ale părților, măsurătorile de la fața locului, planul parcelar al T 37/1, documentația cadastrală pentru suprafața de 606 mp a reclamantului, documentația cadastrală pentru terenul pârâtului, tabel anexă cu persoanele fizice puse în posesie în T 37/1, pe parcele și inventarul de coordonate stenografice 1970 al punctelor ce delimitează terenurile din planul parcelar pentru T 37/1 în care sunt incluse și coordonatele punctelor de contur ale terenului de 971 mp al reclamantului D., teren aflat în litigiu, în .> Expertul desemnat de instanță, în răspunsul la obiecțiunile expertului asistent a arătat că planul de parcelare pentru T 37/1 (în care este inclusă și .) și T 37/2 este dat de coordonatele punctelor 4-3-2 notate pe plan (fila 210), puncte ce au fost transpuse pe planul de situație rezultând hotarul dintre acestea pe aliniamentul_, astfel fiind stabilit hotarul dintre proprietățile părților pe aliniamentul 400-301 (fila 232).
În plus concluzia expertului M. L. se coroborează cu susținerile martorului reclamantului și constatarea comisiei de aplicare a legilor fondului funciar care a concluzionat că pârâtul trebuie să lase reclamantului teren până la limita de 17 m.p. la stradă întrucât depășirea acestei limite s-a realizat înspre terenul reclamantului și nu înspre partea de sud a terenului, astfel cum se susține de către expertul asistent, din actele de proprietate rezultă că lățimea terenului pârâtului la drumul sătesc ar trebui să fie 17 mp iar în fapt aceasta este de aproximativ 18,66 m.
Totodată având în vedere că părțile dețin teren la limita dintre cele 2 tarlale, 37/1 și 37/2 instanța a apreciat că linia de hotar dintre proprietățile lor trebuie să respecte acest amplasament astfel cum este evidențiat în planul de parcelare aflat în arhiva OCPI, plan întocmit de o persoană autorizată și vizat de Primarul localității Curtișoara, apreciind că, din moment ce pârâții dețin teren în T 37/2, potrivit actelor de proprietate iar în fapt ocupă din T 37/1 o suprafață de 98 mp care potrivit titlului de proprietate se cuvine reclamantului, ce a primit teren în această . hotarul dintre părți să respecte și în fapt acest traseu, cu atât mai mult cu cât pârâții dețin o suprafață de teren în plus față de cea la care sunt îndreptățiți.
Instanța a apreciat că aceste constatări nu vin în contradicție cu ceea ce a concluzionat expertul P. M. care a susținut că reclamanții dețin în minus doar 4,7 mp teren deoarece această suprafață a fost obținută cumulat cu cea din . altor persoane și între care a susținut că nu există semne de hotar, întrucât terenul astfel determinat nu vizează doar pe cel al reclamantului ci prin însumarea terenului deținut faptic de 2 proprietari și compararea lui cu suprafața din tabelul cu planul parcelar. De asemenea, același expert a concluzionat că suprafețele din T 37/1 și T 37/2 sunt neîmprejmuite majoritatea iar după parcelarea acestora de către Primăria Curtisoara la cele din T 37/1 se observă că unele sunt mai mari iar altele mai mici decât în actele de proprietate, ceea ce duce la concluzia, că ar trebui măsurate toate pentru a compara situația din actele de proprietate cu cea faptică deoarece cetățenii nu și-au respectat hotarele și s-au extins spre alte proprietăți (fila 36), aspect ce întărește concluzia prezentei hotărâri că linia de hotar dintre părțile litigiului trebuie să respecte delimitarea dintre cele 2 tarlale la marginea cărora se situează proprietățile lor potrivit titlurilor de proprietate întrucât se impune existența unei corespondențe între documentele de evidență a proprietăților funciare, titlurile de proprietate și stăpânirea materială a terenurilor, iar împrejurarea că în documentația cadastrală terenul pârâtului depășește linia pe care este construit gardul nu reprezintă un argument pentru a permite unei persoane care a primit teren în T 37/2 să ocupe teren din T 37/1.
În drept, au fost avute în vedere dispozițiile legale care protejează dreptul de proprietate, respectiv art. 480 și 584 cod civil, normele juridice prevăzute în acestea fiind menținute și în Noul Cod Civil.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtului să ridice gardul aflat pe proprietatea sa, instanța, raportat la concluziile sus evocate potrivit cărora pârâtul trebuie să lase reclamantului în posesie suprafața de 98 mp ce este delimitată printr-un gard construit de pârât, a considerat că cererea este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelanții pârâți J. G. și J. M., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.
Apelanții pârâți au solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul stabilirii liniei de hotar pe vechiul amplasament, cu respingerea celorlalte capete de cerere ale reclamantului.
Într-un prim motiv de apel se arată că instanța de fond în mod nelegal și netemeinic a admis cererea în revendicare pentru suprafața de 98 m.p., stabilind o linie de hotar eronată și obligând pârâții să-și ridice gardul.
Au menționat că titlurile de proprietate ale proprietarilor de la care au cumpărat părțile terenuri au fost emise în perioada 2001-2002, iar planul parcelar al T 37/1 a fost întocmit în anul 2008.
Instanța de fond a numit prima dată ca expert tehnic judiciar pe d-na P. M., după care a admis o nouă expertiză fiind desemnată ca expert tehnic judiciar d-na M. L., au formulat obiecțiuni la lucrarea întocmită de acest expert, la care nu s-a răspuns punctual, iar părțile nu au fost convocate.
Prin al doilea motiv de apel au menționat că instanța de fond în motivarea sentinței nu a arătat care este expertiza omologată, având în vedere că s-au depus trei lucrări.
Prin încheierea din 27.09.2011 instanța a dispus înaintarea lucrării expertei M. L. către OCPI O. pentru avizare, iar prin adresa de răspuns nr. 4117/10.10.2011 OCPI a refuzat avizul.
Într-un alt motiv de apel, apelanții pârâți susțin că nu există nicio probă din care să rezulte că pretinsa lipsă din terenul reclamantului s-ar regăsi în curtea pârâților, instanța de fond nu a ținut seama că terenul revendicat de către reclamant este extravilan și i-a acordat 98 m.p. teren intravilan.
Apelanții pârâți au solicitat efectuarea unei expertize tehnice judiciare specialitatea topografie-cadastru și au depus nota cu obiective.
Intimatul reclamant D. I. a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului și obligarea apelanților pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
A susținut că prin cererea de apel pârâții nu fac altceva decât să reia obiecțiunile formulate la rapoartele de expertiză asupra cărora expert M. L. s-a pronunțat prin completarea și refacerea raportului de expertiză.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 15.03.2012, tribunalul a încuviințat proba cu expertiza tehnică judiciară specialitatea topografie-cadastru solicitată de către apelanții pârâți cu obiectivele propuse, au fost numiți trei experți în specialitatea topografie-cadastru prin tragere la sorți și s-a pus în vedere experților să întocmească expertiza în sistem de coordonate STEREO 70 și în format analog și digital pentru a putea fi avizată de OCPI, conform Ordinului Comun al Ministerului Justiției și ANCPI nr. 1882/_/2011.
În temeiul art.129 alin. 5 Cod de procedură civilă a dispus emiterea unei adrese către Comisia locală de fond funciar din cadrul Primăriei Comunei Curtișoara, județul O., pentru a comunica schițele care au stat la baza punerii în posesie a suprafețelor înscrise în titlurile de proprietate emise pe numele M. I.Gh. D., de la care a dobândit intimatul reclamant D. I. teren în T 37/1 și respectiv pe numele de R. I. I. de la care au dobândit apelanții pârâți J. G. și J. M., teren în T 37/2.
Cu adresa nr. 1958/22.05.2012 Primăria Comunei Curtișoara a comunicat documentele solicitate.
S-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie cadastru întocmit de experți tehnici judiciari C. I. A., F. M. E. și C. M. și procesul verbal de recepție nr. 47/2012/10.10.2012 privind avizarea tehnică judiciară a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară O..
Intimatul reclamant D. I. a depus la dosar obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică judiciară, care au fost puse în discuția părților, instanța apreciind că sunt întemeiate motiv pentru care a dispus convocarea experților pentru a da lămuriri.
În ședința publică din 17.01.2013 s-a încheiat procesul verbal cu privire la solicitarea de lămuriri experților tehnici judiciari C. I. A., F. M. E. și C. M. specialitatea topografie-cadastru.
Experții tehnici judiciari au depus la dosar răspuns la întrebările consemnate în procesul verbal.
Prin decizia civilă nr.45 din 14 martie 2013, pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._, s-a admis apelul declarat de pârâți, s-a schimbat civilă nr._ din 18.10.2011 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar. nr._ în sensul că s-a admis în parte cererea intimatului reclamant și în consecință s-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea acestuia și aceea a apelanților pârâți J. G. și J. M. ca fiind delimitată prin punctele 18-19-20-23 din schița Anexa nr.2 la raportul de expertiză efectuat în apel (fila 92 dosar apel), respectiv pe forma actualului gard despărțitor dintre cele 2 proprietăți.
S-a respins ca neîntemeiată cererea în revendicare și cererea privind obligarea apelanților pârâți să-și ridice gardul.
A fost obligat pe intimatul reclamant la plata sumei de 967 lei cheltuieli de judecată la fond și respectiv a sumei de 2658 lei cheltuieli de judecată în apel, către apelanții pârâți.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea formulată de către intimatul reclamant D. I., acesta a solicitat obligarea apelanților pârâți J. G. și J. M., să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie o fâșie de teren având lungimea de 60 m și lățimea de 2 m, precum și obligarea pârâților să-și ridice un gard din lemn pe temelie din beton edificat pe terenul proprietatea intimatului reclamant, situat în . în T 38, P 8.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că apelanții pârâți J. G. și J. M., au dobândit prin cumpărare de la vânzătorul R. I. imobilul teren arabil în suprafață de 1017 m.p., situat în extravilanul comunei Curtișoara, județul O. în T 37/2, P 2, identificat cu numărul cadastral provizoriu 934, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1078/15.06.2007.
Terenul în suprafață de 1017 m.p. a fost deținut de vânzătorul R. I. I. în baza titlului de proprietate nr._/71/16.01.2002 eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, județul O., în temeiul prevederilor Legii nr. 18/1991 a fondului funciar.
Prin sentința civilă nr. 2022/25.03.2009 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare, s-a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea între pârâții Râciu F. și Râciu S., pe de o parte, în calitate de promitenți vânzători și reclamantul D. I., în calitate de beneficiar cumpărător, a suprafeței de 1575 m.p. teren arabil extravilan situat pe teritoriul comunei Curtișoara, . 37/1, P 8 și P 8/1, cu vecinătățile: N – R. F., E – DJ 546, S – D. C. și T. D., V – R. C..
Criticile formulate de către apelanții pârâți împotriva sentinței civile nr._/18.10.2011 pronunțată de Judecătoria Slatina, prin care s-a dispus obligarea pârâților să lase în proprietate reclamantului suprafața de 98 m.p. și ridicarea gardului aflat pe proprietatea reclamantului, sunt fondate.
În răspunsurile date de către experți tehnici judiciari C. I. A., F. M. E. și C. M., convocați în ședința publică din 17.01.2013, aceștia au menționat că apelanții pârâți nu ocupă teren din proprietatea intimatului reclamant.
Din cuprinsul suplimentului la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de aceiași experți, rezultă că suprafața de teren deținută în fapt de intimatul reclamant D. I. se compune din: suprafața liberă de 841 m.p. și suprafața de 578 m.p. pentru care s-a întocmit documentația cadastrală nr. 1130, însumând 1419 m.p. La aceasta se adaugă suprafața de 87 m.p. ocupată în prezent de drumul creat, însumând 1506 m.p. Diferența de teren de 69 m.p. se regăsește de fapt pe terenul situat la Nord de . amplasamentul P 7, din T 37/1, pe care reclamantul D. I. l-a ocupat cu o construcție.
Excepții au concluzionat că în ipoteza menținerii actualului hotar între părți, reclamantul D. I. va deține întreaga suprafață de 1575 m.p., pe care o stăpânește în fapt, dar ca amplasament o parte din acest teren se regăsește în plus ocupat de construcția edificată de acesta pe P 7.
Tribunalul a observat că în ceea ce privește succesiunea în timp a dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor deținute de către părți, mai întâi apelanții pârâți J. G. și J. M., au dobândit prin vânzare-cumpărare suprafața de 1017 m.p. de la vânzătorul R. I., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1078/15.06.2007.
Aceiași apelanți pârâți au obținut autorizația de construire nr.33/13.09.2007 eliberată de Consiliul Local al comunei Curtișoara, județul O., pentru edificarea unei locuințe P+M., planul de situație a locuinței a fost avizat tehnic de OCPI O., sub nr. 1743/21.08.2007.
Aceste mijloace de probă se coroborează cu depoziția martorului C. I. care a relatat că apelanții pârâți dețin terenul din vara anului 2007, în toamna aceluiași an apelanții pârâți au început construcția unei case, iar în acest timp terenul era delimitat prin țăruși, iar în anul 2008 a fost construit gardul.
În ceea ce privește pe intimatul reclamant D. I., se constată că asupra a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1575 m.p. ce se învecinează cu terenul proprietatea apelanților pârâți, ulterior dobândirii dreptului de proprietate de către apelanții pârâți, respectiv prin sentința civilă nr. 2022/25.03.2009 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ .
Referitor la stabilirea hotarului despărțitor dintre proprietățile părților, instanța de apel a reținut următoarele:
Potrivit art. 584 Cod civil, „Orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate”.
Grănițuirea, în sensul textului citat, constituie o operațiune de determinare, prin semne exterioare și vizibile, a limitelor dintre două proprietăți limitrofe, pentru a se ști limitele fondului asupra căruia poartă dreptul de folosință al proprietarilor celor două fonduri.
Grănițuirea poate avea loc atât în situația în care nu există semne vizibile ale liniei de hotar, care trebuie să separeu două proprietăți limitrofe, cât și în situația în care există între proprietățile învecinate semne exterioare de delimitare, totuși acestea sunt controversate sau există îndoieli că ar fi amplasat pe traseul dintre proprietăți, stabilit prin voința părților sau pe cale judiciară.
Având în vedere probatoriul administrat în apel și în mod direct raportul de expertiză tehnică judiciară, tribunalul a admis apelul și a dispus schimbarea sentinței civile nr._ din 18.10.2011 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar. nr._ în sensul următor:
A admis în parte cererea intimatului reclamant și în consecință a stabilit linia de hotar dintre proprietatea acestuia și aceea a apelanților pârâți J. G. și J. M. ca fiind delimitată prin punctele 18-19-20-23 din schița Anexa nr.2 la raportul de expertiză efectuat în apel (fila 92 dosar apel), respectiv pe forma actualului gard despărțitor dintre cele 2 proprietăți.
S-a respins ca neîntemeiată cererea în revendicare și cererea privind obligarea apelanților pârâți să-și ridice gardul.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, a obligat pe intimatul reclamant la plata sumei de 967 lei cheltuieli de judecată la fond și respectiv a sumei de 2658 lei cheltuieli de judecată în apel, către apelanții pârâți, reprezentând onorarii expert și avocat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul D. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs reclamantul invocă greșita aplicare a dispozițiilor art.304 pct.9 cod procedură civilă, raportat .la art.312 alin.1 cod procedură civilă și solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și respingerea apelului pârâților.
Susține reclamantul că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art.480 cod civil și 584 cod civil, raportat la probatoriul administrat în cauză.
Astfel, soluția pronunțată de tribunal a fost argumentată doar pe baza raportului de expertiză întocmit de experții C. A. I., F. M. E. și C. M., ignorându-se celelalte înscrisuri depuse la instanța de fond și apel, respectiv: schițele comunicate de Comisia locală de Fond Funciar de pe lângă Primăria Curtișoara, care au stat la baza punerii în posesie a suprafețelor înscrise în TDP_/2001, suprafețe ce au fost dobândite de părțile litigante de la proprietarii ce le-au vândut terenurile, decizia nr.4949/1992 de extindere a intravilanului și schița aferentă acesteia, încheierea_/2007 emisă de OCPI O. în dosar nr.1991/2007; planul parcelar înregistrat la OCPI, efectuat în coordonate stereografice 1970, vizat de Primăria Curtișoara din T 37/1 extravilan, tabelul anexă cu persoanele fizice puse în posesie în 1992 în T 37/1, pe parcele, a căror lățime este de 17 m., inventarul de coordonate stereografice 1970, adresa 1449/2011 a OCPI, fotoortoplanul din care rezultă suprapunerea actuală în raport cu planul ..1171/2009 privind măsurătorile Comisiei Locale Curtișoara.
Concluzionează reclamantul că instanța de apel a nesocotit adresa nr.406/29.01.2012 a Primăriei Curtișoara din care rezultă că pentru T 37/2 nu există plan . al T 37/1 vizat de Primarul comunei Curtișoara este valabil și a omologat raportul de expertiză pe situația de fapt existentă la data efectuării expertizei, nesocotind actele de proprietate ale părților, evidențele cadastrale înregistrate la OCPI O. și Primăria Curtișoara.
Recursul este fondat.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 cod procedură civilă, ce se poate invoca atunci când „Hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii” este incident în speță.
Acest motiv vizează nelegalitatea hotărârii și cuprinde în conținutul său două ipoteze distincte, anume pronunțarea unei hotărâri lipsite de temei legal, respectiv pronunțarea unei hotărâri cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În speță este incidentă cea de-a doua ipoteză, ce vizează interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor de drept material reglementate de art.480 și 584 cod civil, privind revendicarea și grănițuirea, soluția pronunțată de tribunal fiind nelegală în raport de probele administrate.
Astfel, reclamantul a investit instanțele cu o acțiune în revendicare și grănițuire în contradictoriu cu pârâții și a exhibat drept titlu de proprietate sentința civilă nr.2022/2009, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr._, prin care s-a constatat dreptul său de proprietate asupra terenului de 1575 mp.situat pe raza comunei Curtișoara, . 37/1 P 8 și 8/1.
Prin această hotărâre s-a autentificat vânzarea-cumpărarea intervenită între terții vânzători Raciu F. și Raciu S. și reclamantul cumpărător D. I., privind terenul de 1575 mp. în baza antecontractului încheiat între aceștia la 01.05.2004, vânzătorii făcând dovada proprietății cu titlul definitiv de proprietate_/8/3.12.2001 emis de Consiliul județean O. pe numele autorului M. Gh.D..
Pârâții au exhibat drept titlu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1078/15.06.2007 încheiat de BNP V. C., prin care au cumpărat de la terțul vânzător R. I., suprafața de 1017 mp,.teren situat în . fiind reconstituit în baza Legii 18/1991 prin TFP_/126 ianuarie 2002 de C.J.P.O..
În raport de actele de proprietate ale părților litigante, s-au administrat probatorii constând în expertize topo, probe testimoniale, probe cu înscrisuri, pentru a se stabili hotarul între cele două proprietăți, și dacă există ocupațiune a terenului reclamantului de către pârâți.
Curtea apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică, fiind argumentată corect în raport de probele administrate.
Astfel, instanța de fond a făcut referire la toate probele administrate și și-a însușit expertiza întocmită de expert M. L. care a avut în vedere coordonatele stereo 70, documentațiile din arhiva OCPI, copia extras din ortoplanul UAT Curtișoara, pe care este transpus planul parcelar din T 37/1, tabelul anexă cu persoanele fizice puse în posesie în anul 1992 în T 37/1 pe parcelele a căror lățime este de fix 17 m.
Motivarea instanței de apel este greșită, în primul rând în ceea ce privește succesiunea în timp a dobândirii dreptului de proprietate al părților litigante asupra terenurilor.
Chiar dacă titlul reclamantului îl reprezintă sentința civilă nr.2022/25.03.2009, pronunțată de Judecătoria Slatina, dreptul de proprietate al acestuia are efect retroactiv de la data de 01.05.2004, când s-a încheiat antecontractul și a intrat în posesia terenului, anterior dobândirii proprietății de către pârâți.
În al doilea rând, tribunalul absolutizează proba cu expertiza efectuată în cauză, cu ignorarea celorlalte înscrisuri mai sus menționate.
În consecință, făcându-se dovada ocupațiunii suprafeței de 98 mp. de către pârâți din terenul reclamantului, în mod corect a fost admisă în parte acțiunea în revendicare, grănițuire și obligație de a face.
Apreciind că în cauză subzistă motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 cod procedură civilă, în baza art.312 alin.1 cod procedură civilă, urmează să se admită recursul, să se modifice decizia, să se respingă apelul pârâților și să se mențină soluția instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul D. I. împotriva deciziei civile nr. 45 din 14 martie 2013, pronunțată de Tribunalul O. - Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți J. G., J. M..
Modifică decizia, în sensul că respinge apelul declarat de apelanții pârâți J. G., J. M. împotriva sentinței civile nr._/18.10.2011, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ .
Obligă pârâții la 58 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2013.
Președinte, M. M. | Judecător, M. P.-P. | Judecător, E. S. |
Grefier, V. R. |
Red.jud.M.M.
Tehn.MC/2 ex.
Data red.8.07.2013
j.a. I.B.
M.I.S.
j.f. R.D.C.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 18/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Strămutare. Sentința nr. 61/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
