Grăniţuire. Decizia nr. 7295/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7295/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-07-2013 în dosarul nr. 7132/318/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 7295
Ședința publică de la 03 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. M.
Judecător - M. P.-P.
Judecător - E. S.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâții L. V. și L. C. împotriva deciziei civile nr. 135 din 14 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant L. I. precum și intimații chemați în garanție C. I., Ș. M., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat recurenții pârâți L. V. și L. C., asistați de avocat Clima L. și intimatul reclamant L. I., reprezentat de avocat B. G. D., lipsind intimații chemați în garanție C. I., Ș. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recursul de față a fost declarat și motivat în termen legal, a fost timbrat, după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului:
Avocat Clima L., pentru recurenții pârâți, a susținut oral motivele invocate în scris, în raport de care a pus concluzii de admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului declarat de pârâții L. și respingerea apelului declarat de reclamantul L. I. iar pe fond respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. A arătat că cererea de chemare în garanție nu este soluționată fiind pe rolul instanței de fond iar instanța de apel ar fi trebuit să suspende judecarea prezentei cauze până la soluționarea irevocabilă a cererii de chemare în garanție.
Avocat G. B., pentru intimatul reclamant, a invocat excepția de nulitate a recursului prevăzută de dispozițiile art. 306 C.P.C. raportat la art.302 ind.1 C.P.C. și a solicitat admiterea excepției și constatarea nulității recursului.
În subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu cheltuieli de judecată și menținerea ca fiind legală și temeinică a deciziei pronunțată de instanța de apel. A arătat că cererea principală nu este legată cu nimic de soluționarea cererii de chemare în garanție, disjungerea neavând vreo relevanță fată de judecarea prezentei cauzei. A mai arătat că în ceea ce privește capătul de cerere privind ocupațiunea, critica pârâților nu este întemeiată.
În replică, apărătorul recurenților pârâți, a învederat că grănițuirea, a fost soluționată, fiind respinsă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.J. sub nr._ reclamantul L. I. a chemat în judecată pe pârâta L. V., solicitând instanței de judecată ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună stabilirea liniei de hotar ce departe imobilul proprietatea reclamantului, imobil înscris în cartea funciară nr._ a Municipiului Tg.J., nr. top 7913/15 de imobilul proprietatea pârâtei, învecinat pe limita de nord, imobil având nr. top 7908-7890/1, lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului a suprafeței de teren ocupată fără drept de către aceasta și mutarea gardului despărțitor, potrivit limitelor de vecinătate ce se vor stabili pe această cale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale reclamantul a precizat că terenurile în discuție fac parte din același trup, că s-a procedat la dezmembrarea și apoi la vinderea lor, pârâta fiind cumpărător de la numitul C. I., dar limitele trasate sunt greșite, astfel încât este afectat dreptul de proprietate al reclamantului asupra propriei parcele de teren.
Reclamantul a mai precizat că și terenul proprietatea sa cu nr. top 7913/1 este afectat de pârâtă, care ocupă abuziv și din acesta, tot ca urmare a unei puneri în posesie defectuoase.
S-au invocat în drept dispozițiile art. 584 Cod civil.
Cererea a fost legal timbrată.
Prin precizarea de la fila 35 din dosar, reclamantul a învederat instanței de judecată că terenul revendicat este de 90 mp, iar pe parcursul cercetării judecătorești a precizat că, de fapt, există două astfel de suprafețe, raportat la cele susținute în cererea principală, respectiv că înțelege să revendice suprafața de 96 mp din terenul cu nr. top 7913/1 și suprafața de 92 mp din imobilul cu nr. top 7913/15( fila 106).
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii, având în vedere că ea ocupă exact terenul descris în actul de vânzare cumpărare prin care a devenit proprietarul terenului respectiv, respectând dimensiunile și vecinătățile din act.
Ulterior, prin notele de ședință depuse la fila 38 din dosar, pârâta a învederat instanței că împreună cu soțul său, L. C. a cumpărat terenul învecinat cu terenul reclamantului, că granița dintre cele două proprietăți este stabilită în mod corect și real, respectând actele de proprietate ale părților, astfel încât se impune respingerea cererii.
Prin încheierea de ședință din data de 22.06.2012, la solicitarea părților, s-a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât și a numitului L. C., soțul pârâtei, ambii fiind titulari ai dreptului de proprietate vizat de către reclamant prin cererea sa.
Prin sentința civilă nr.1660/07.02.2012 s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul L. I., au fost obligați pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafețele de 72 mp din terenul cu nr. cadastral 7913/1 și de 92 mp din terenul cu nr. cadastral 7913/15, s-a respins capătul de cerere privind grănițuirea fiind obligați pârâții în solidar să plătească reclamantului suma de 3263 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva aceste sentințe s-a formulat apel de către reclamant și de pârâți, iar prin decizia civilă nr.282/2012 s-au admis apelurile declarate de părți, s-a anulat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În motivarea deciziei de casare s-a arătat că prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat obligarea pârâților L. V. și ulterior a pârâtului L. C. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren ocupată prin mutarea gardului de pe linia de hotar, solicitând instanție să stabilească linia de hotar ce desparte imobilul proprietatea reclamantului, situat în Tg.J. și înscris în cartea funciară la nr._ nr. top 7913/15 de imobilul proprietate a pârâtei având nr. top 7908-7890/1.
S-a mai arătat că pârâții au formulat în cauză o cerere de chemare în garanție împotriva numiților C. I. și Ș. M., vânzătorii de la care au cumpărat terenul în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4772/2007, solicitând obligarea acestora la restituirea prețului de 8400 Euro în situația în care pârâții vor fi tulburați în dreptul lor de proprietate, iar prin încheierea din 07.07.2011 instanța a respins ca tardiv formulată cererea de chemare în garanție pe motiv că nu a fost depusă la dosar în termenul prev. de art. 61 C. pr. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 61 alin. 1 C. pr. civ. cererea de chemare în garanție formulată de pârât se depune odată cu întâmpinarea și având în vedere că legiuitorul nu a prevăzut o sancțiune pentru nedepunerea la dosar a cererii în acest termen, practica judiciară a statuat că dacă cererea de chemare în garanție nu a fost depusă în termen acest lucru nu poate avea drept consecință respingerea ei ca tardivă și doar disjungerea și judecarea separată în situația în care soluționarea acestei cereri ar fi prelungit nepermis judecarea acțiunii principale.
De asemenea, instanța de control judiciar a indicat instanței de fond să soluționeze cauza sub toate capetele de cerere, să analizeze cererea de chemare în garanție formulată de pârâți și să aibă în vedere criticile apelantului reclamant referitoare la neconcordanța dintre considerentele hotărârii și dispozitivul acesteia privind suprafețele ocupate de părți din proprietatea reclamantului.
Cu ocazia rejudecării cauzei s-a format dosarul nr._ au fost citate părțile inclusiv chemații în garanție C. I. și Ș. M..
Chematul în garanție C. I. a formulat o cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea pârâților L. V. și L. C. să lase liberă suprafața de 89,4 mp teren lată de 2,9 și lungă de 30 m situată în Tg. J., cartier Între Jiețe cu nr. cadastral (_ ce are destinația de servitute de trecere, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4772/18.09.2007 la BNP S. B.; obligarea pârâților L. V. și L. C. să ridice gardurile construite de aceștia la capetele terenului ocupat atât la est cât și la vest, iar în caz de refuz să se dispună autorizarea chematului în garanție să execute lucrările respective pe cheltuiala pârâților.
La această cerere reconvențională formulată de chematul în garanție a fost depusă și o precizare din partea chematei în garanție Ș. M., prin care a arătat că înțelege să-și însușească cererea reconvențională formulată de celălalt chemat în garanție împotriva pârâților.
Prin sentința civilă nr._/10.12.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._ a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul L. I., în contradictoriu cu pârâții L. V., L. C. și cu chemații în garanție C. I. și Ș. M., au fost obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită folosință reclamantului suprafața de 72 mp din terenul cu nr. cadastral 7913/1, și suprafața de 92 mp din terenul cu nr. cadastral 7913/15, a fost respins capătul de cerere cu privire la grănițuire, au fost obligați pârâții în solidar să plătească reclamantului suma de 3263 lei cheltuieli de judecată, s-a disjuns soluționarea cererii de chemare în garanție formulată de pârâți de cererea principală și s-a disjuns soluționarea cererii reconvenționale formulată de chemații în garanție de cererea principală.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
„Analizând indicațiile date prin decizia de casare cu privire la soluționarea cererii de chemare în garanție în mod greșit ca tardiv introdusă, instanța la termenul din 10.12.2012 a pus în discuție disjungerea acestei cereri de cererea principală, deoarece în conformitate cu art. 61 pct. 1 C. pr. civ. „Cererea făcută de pârât se depune odată cu întâmpinarea, iar când întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de înfățișare”.
Cum legiuitorul nu a prevăzut o sancțiune pentru depunerea cu întârziere a cererii de chemare în garanție de către pârât, instanța a procedat la disjungerea acestei cereri de cererea principală, deoarece soluționarea acestei cereri ar fi prelungit nepermis soluționarea cererii principale formulate de reclamant, impunându-se a se face dovada evicțiunii pe care o invocă pârâții, referitoare la vânzarea terenului de către chemații în garanție.
În aceeași ședință de judecată s-a pus în discuția părților și disjungerea soluționării cererii reconvenționale formulate de chemații în garanție și după ce s-a acordat cuvântul părților instanța a procedat la disjungerea acestei cereri, întrucât pentru soluționare este necesară administrarea de probe cu privire la cele două capete de cerere revendicare și obligație de a face, probe constând în martori, expertiză, care ar fi prelungit nejustificat soluționarea cererii principale.
Pe fondul cauzei în ceea ce privește acțiunea principală a reclamantului având ca obiect grănițuire și revendicare instanța a reținut următoarele:
Reclamantul L. I. este proprietarul unui teren cu suprafața de 8539 mp înscris în CF nr._ teren ce respectă suprafața dimensiunile, forma și amplasamentul stabilit de către Comisia Locală.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4772/18.09.2007 pârâții L. V. și C. au dobândit de la numiții C. I. și Ș. M. dreptul de proprietate asupra parcelei cu nr. cadastral 7908-7890/1 teren cu o suprafață reală de 809 mp împrejmuit cu gard și pe care s-a edificat un imobil casă de locuit.
Prin expertiza efectuată de cei trei experți G. R., M. M. și V. N. în primul ciclu de judecată au fost identificate terenurile în discuție raportat la actele de la dosar și s-a concluzionat faptul că terenurile asupra cărora dețin drepturi de proprietate părțile conform actelor de la dosar nu se învecinează între acestea fiind și proprietatea lui C. I. și Ș. M., dar prin modul defectuos de ocupare pârâții ocupă în mod nejustificat suprafața de 92 mp din terenul proprietatea reclamantului cu nr. 7913/15 și suprafața de 72 mp din terenul reclamantului cu nr. 7913/1.
Chiar experții au confirmat că între terenurile părților nu se pune problema grănițuirii, deoarece nu există limită de vecinătate între acestea, iar situația se poate remedia prin respectarea coordonatei documentației cu nr. cadastral 7908-7890/1 de către pârâți.
Față de această concluzie a celor trei experți de specialitate și de înscrisurile depuse la dosar de părți, instanța a apreciat că în speța de față s-a făcut dovada îndeplinirii dispozițiilor prev. de art. 563 din Noul Cod Civil, dar nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor art. 560 din noul C. civ. deoarece între proprietățile părților mai există un teren al chemaților în garanție C. I. și Ș. M., deci acestea nu se învecinează.
La motivarea acestei sentințe pe dispozițiile legii noi s-a ținut cont de dispozițiile art. 6 din noul Cod civil, în conformitate cu care „Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situaților juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia din raporturile de proprietate și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi”.
Față de aceste considerente, s-a admis în parte cererea formulată de reclamant, au fost obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită folosință reclamantului suprafața de 72 mp din terenul cu nr. cadastral 7913/1, și suprafața de 92 mp din terenul cu nr. cadastral 7913/15, și s-a respins capătul de cerere cu privire la grănițuire.
În baza art.274 C. pr. civ. au fost obligați pârâții L. V. și L. C. în solidar să plătească reclamantului suma de 3263 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, onorariu experți, onorariu avocat.
Urmează a se disjunge soluționarea cererii de chemare în garanție formulată de pârâți de cererea principală; a se disjunge soluționarea cererii reconvenționale formulată de chemații în garanție de cererea principală.”
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul L. I. și pârâții L. V. și L. C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Reclamantul L. I. a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii în totalitate a sentinței precizate.
Prima critică adusă sentinței vizează omisiunea instanței de a se pronunța asupra petitului privind obligarea pârâților la mutarea gardului de beton edificat fără drept pe proprietatea reclamantului.
O altă critică adusă sentinței a vizat împrejurarea că deși concluziile celor două rapoarte de expertiză converg, nu lămuresc întrutotul problema întinderii suprafeței ocupate de pârât din . 7913/1, în timp ce primul raport stabilește o suprafață de 96 mp, cel de-al doilea stabilește o suprafață de 72 mp și că în răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamanți, cei trei experți nu au putut să indice de ce măsurătorile lor ar fi corecte, iar cele anterioare greșite.
În contextul aceleiași critici s-a făcut referire la încălcarea art.216 alin.1 pct. 5 Cpr.civ., în sensul că hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, precizând că în condițiile în care nu există un motiv de infirmare a primului raport de expertiză, nu poate fi relevant criteriul numeric al experților, considerând că administrarea probei cu expertiză poate fi complinită și în fața instanței de apel.
S-a considerat că asupra cererii de grănițuire judecătoria nu era învestită să se pronunțe având în vederea precizarea acțiunii imediat după depunerea primei lucrări de specialitate.
A fost criticată sentința și sub aspectul cheltuielilor de judecată, sens în care s-a invocat omisiunea instanței de a include în cuantumul cheltuielilor și suma de 600 lei reprezentând onorariului expertului asistent.
Apelanții pârâții L. V. și L. C. au criticat sentința sub aspectul greșitei disjungere a cererii de chemare în garanție, apreciind că instanța de fond nu a respectat îndrumările date de instanța de control judiciar și că soluționarea cererii principale depinde de soluționarea cererii de chemare în garanție.
Prin decizia civilă nr.135 din 14 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._ s-a admis apelul declarat de apelantul reclamant L. I. împotriva sentinței civile nr._/10.12.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații chemați în garanție C. I. și Ș. M..
S-a schimbat sentința, în sensul că au fost obligați pârâții să-și ridice gardul ce împrejmuiește terenurile revendicate.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
S-a respins apelul declarat de apelanții pârâți L. V., L. C., împotriva aceleiași sentințe.
Au fost obligați apelanții pârâți la 800 lei cheltuieli de judecată față de apelantul reclamant.
Reexaminând actele și lucrările dosarului, tribunalului a apreciat apelul declarat de apelantul reclamantul L. I. ca fiind întemeiat în sensul celor ce urmează.
Acțiunea civilă promovată de reclamantul L. I. la data de 11.05.2010 a avut următoarele capete de cerere: stabilirea liniei de hotar ce desparte imobilului reclamantului de imobilul proprietatea pârâtei, obligarea pârâtei L. V. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața acaparată și obligarea pârâtei la mutarea gardului pe linia de hotar ce va fi stabilită, scopul acestui ultim capăt de cerere fiind în final acela de a asigura deplină eficiență dispoziției referitoare la revendicare, având în vedere că probele administrate în cauză au relevat fără dubiu că proprietățile părților nu se învecinează.
Referitor la modul de soluționare al capătului de cerere în revendicare, s-a constatat într-adevăr că în primul raport de expertiză întocmit în cauză, expertul a stabilit că terenul ocupat de pârâți din terenul reclamanților cu nr. cadastral 7913/1 are suprafața de 96 mp, însă prin raportul de expertiză întocmit ulterior de experții M. M., G. R. și V. N., s-a stabilit că pârâții ocupă 72 mp din terenul cu nr. cadastral 7913/1.
Prin răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamantul L. I. referitoare la diferențele de măsurători dintre cele două expertize cu privirea la terenul ocupat de pârâți cu nr. cadastral 7913/1, cei trei experți au precizat că diferențele de suprafață se datorează modului de măsurare al sistemului Stereo 70, mai precis de modul în care se intră în acest sistem și că expertiza s-a efectuat folosindu-se o bază de măsurare cu aparatură GPS.
Deși apelantul reclamant a considerat ca nefiind concludent acest răspuns al experților, nu aduce argumente pertinente cu privire la exactitatea măsurătorilor efectuate de primul expert, cu atât mai mult cu cât în cuprinsul primei expertizei se face referire la măsurarea topografică a terenurilor, iar experții care au întocmit ultimul raport de expertiză precizează că dacă măsurătoarea primului expert s-a făcut pe baza punctelor din rețeaua topografică a Municipiului Tg-J., este foarte posibil să apară diferențe de coordonate datorită multiplelor erori de transmitere a punctelor de îndesire și chiar diferențe de coordonate a punctelor vechi ale rețelei față de coordonatele obținute de aparatura GPS.
Rezultă astfel că ultimul raport de expertiză s-a realizat cu ajutorul unei aparaturi de mare precizie și în acest context nu intră în discuție luarea în considerarea a criteriului numeric al experților care au întocmit raportul de expertiză, și nici nu se justifică efectuarea unui alt raport de expertiză.
Ambele expertize sunt relevante sub aspectul că terenurile ocupate de pârâți din proprietatea reclamanților (deci sunt porțiuni de teren care nu se regăsesc în contractul de vânzare cumpărare încheiat între pârâți și numiții C. I. și Ș. M., contract ce reprezintă actul de proprietate al pârâților și care se referă la o suprafață de teren ce nu se suprapune proprietății dovedite de reclamant cu titlul de proprietate emis în procedura fondului funciar), sunt împrejmuite, context în care pentru asigurarea deplinei eficiențe juridice a dispoziției referitoare la admisibilitatea acțiunii în revendicare și în contextul în care împrejmuirile la terenurile revendicare de reclamanți sunt edificate de către pârâți, se impunea și admiterea capătului de cerere privind ridicarea gardului ce împrejmuiește terenurile revendicate.
Este lipsită de interes practic critica adusă sentinței cu privire la pronunțarea și cu privire la capătul de cerere privind grănițuirea chiar în contextul în care reclamantul și-a precizat cererea ulterior întocmirii expertizei care a relevat că proprietățile părților nu se învecinează.
Cât privește neacordarea cheltuielilor de judecată referitoare la onorariul expertului asistent, chiar dacă instanța este cea care dispune cu privire la încuviințarea participării la expertiză a expertului asistent, onorariul acestuia se stabilește pe baza convenției încheiată între expert și partea care l-a propus, astfel că, neincluzându-se în ansamblul probator a cărui administrare în cauză o apreciază instanța ca fiind necesară dezlegării cauzei, s-a apreciat că nu se poate include în cuantumul cheltuielilor de judecată ce incumbă părții căzută în pretenții și onorariul expertului asistent.
Așadar, în considerarea celor arătate, apelul reclamantului este întemeiat în ceea ce privește omisiunea instanței de a obliga pârâții la ridicarea gardului ce împrejmuiește terenurile revendicate, urmând ca în baza art.296 Cpr.civ., să fie admis apelul și schimbată în mod corespunzător sentința instanței de fond.
Cât privește apelul declarat de pârâții L. V. și L. C. și care se raportează la disjungerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâții împotriva chemaților în garanție C. I. și Ș. M., se impune mențiunea că în raport de obiectul cererii de chemare în garanție, soluția acesteia nu are influență asupra acțiunii principale dedusă judecății, iar instanța de fond la disjungerea cererii a avut în vedere în mod corect că a fost tardiv introdusă și că prin raportate și la cererea reconvențională formulată de chemații în garanție, s-ar ajunge la o întârziere în soluționarea acțiuni principale față de care probatoriul a fost deja administrat.
Probatoriul administrat pentru soluționarea acțiunii principale s-a raportat la actul de proprietate depus de pârâți, respectiv de actul de vânzare cumpărare încheiat între pârâți și chemații în garanție, contract care a avut ca obiect vânzarea terenului cu nr. cadastral nr. 7908-7890/1, expertizele stabilind că prin modul de deținere al terenului de pârâți nu există concordanță cu terenul cumpărat de aceștia, urmând ca eventual odată cu soluționarea cererii de chemare în garanție să se constate voința reală raportat la amplasamentul terenului suspus vânzării între părțile contractante și dacă și în ce măsură intră in discuție răspunderea pentru evicțiune a vânzătorului.
Așadar, s-a apreciat corectă soluția potrivit căreia instanța de fond a dispus soluționarea separată a cererii de chemare în garanție, urmând ca în baza art.296 Cpr.civ., apelul pârâților L. V. și L. C. să fie respins ca nefondat.
În baza art. 274 Cod pr .civ., apelanții pârâți, ca părți căzute în pretenții, au fost obligați la 800 lei cheltuieli de judecată față de apelantul reclamant.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții L. V. și L. C..
În motivele de recurs, pârâții au susținut în esență că:
- în mod greșit instanța de apel a admis apelul reclamantului și a schimbat sentința, în sensul obligării lor la ridicarea gardului ;
- în mod greșit a fost respins apelul pârâților care viza cererea de chemare în garanție formulată împotriva vânzătorilor C. I. și Ș. M.;
- instanța de apel trebuia să suspende judecata prezenzei cauze până la soluționarea cererii de chemare în garanție dat fiindcă odată cu soluționarea acestei cereri s-ar fi stabilit atât amplasamentul cât și suprafața de teren pe care recurenții le-au cumpărat în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4772/2007, de la fcei chemtați în garanție;
- instanța de apel a ignorat probele administrate în cauză, și în special raportul de expertiză întocmit de cei trei experți, care concluzionează că terenul lor nu se învecinează cu terenurile reclamantului L. I..
Deși nu este încadrat în drept, prin modul cum este argumentat, recursul vizează dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recursul este nefondat.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, ce poate fi invocat când „hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii” nu este incident în speță.
În speță a fost invocată ipoteza a doua a acestui motiv, referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor de drept material reglementat de art.1075, 1076 Cod civil, privind obligația de a face, de ridicare a gardului ce împrejmuiește terenurile revendicate, precum și dispozițiile de drept procesual civil ce reglementează soluționarea cererii de chemare în garanție (art.60Cod procedură civilă) și suspendarea judecății (art.244 alin.1 Cod procedură civilă).
Tribunalul a argumentat corect că pentru asigurarea deplinei eficiențe juridice a dispoziției referitoare la admisibilitatea acțiunii în revendicare și în contextul în care împrejmuirile la terenurile revendicate de reclamanți, sunt edificate de pârâți, se impunea și admiterea capătului de acțiune privind ridicarea gardului ce împrejmuiește aceste terenuri.
În mod corect s-a procedat la disjungerea cererii de chemare în garanție pentru a nu tergiversa soluționarea prezentei cauze și a se da eficiență garanțiilor instituite de art.6 din CEDO, într-una din componentele sale, respectiv celeritatea cauzei și s-a apreciat că nu se impune suspendarea prezentului litigiu care nu are legătură cu obiectul cererii de chemare în garanție.
În situația în care pârâții ar triumfa în cererea de chemare în garanție împotriva vânzătorilor C. I. și Ș. M., în ceea ce privește întinderea proprietății lor, au posibilitatea promovării unei căi extraordinare de atac.
Ultima critică formulată privind interpretarea probelor administrate vizează temeinicia hotărârii și nu mai poate face obiect al cenzurii instanței de recurs în actuala reglementare fiind abrogat punctul11 al art.304 Cod procedură civilă ce permitea această verificare.
Față de cele ce preced, apreciind că în speță nu este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, urmează ca în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, să se respingă recursul ca nefondat.
În baza art.274 cod procedură civilă ,urmează să fie obligați recurenții la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul L. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții L. V. și L. C. împotriva deciziei civile nr.135 din 14 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Sectia I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant L. I. precum și intimații chemați în garanție C. I., Ș. M..
Obligă recurenții la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul L. I..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iulie 2013.
Președinte, M. M. | Judecător, M. P.-P. | Judecător, E. S. |
Grefier, V. R. |
Red.jud.M.M.
Tehn.MC/2 ex.16.07.2013
Data red.
j.a. M.G.
N.U.
J.f. D.I.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 6056/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Strămutare. Sentința nr. 20/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
