Grăniţuire. Decizia nr. 8055/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8055/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 597/201/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 8055
Ședința publică de la 11 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE TANIA ȚAPURIN
Judecător D. S.
Judecător M. P.
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul B. Ș. împotriva deciziei civile nr. 168 din 10 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. I., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurentul reclamant B. Ș. și intimatul pârât S. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se următoarele: recurentul reclamant nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Recurentul reclamant B. Ș. a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și concluzii scrise.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant B. Ș. a solicitat respingerea recursului, potrivit motivelor scrise.
Intimatul pârât S. I. a solicitat respingerea recursului, având în vedere că s-a amplasat gardul pe vechiul amplasament.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.01.2012, sub nr._, reclamantul B. Ș. a chemat in judecată pe pârâtul S. I., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să stabilească linia de hotar care desparte proprietățile lor, si să-l oblige pe pârât să-i lase in liniștită posesie suprafața de 120 mp. teren intravilan curți construcții, pe care pârâtul o ocupă fără drept.
A evaluat terenul la suma de 500 lei.
În fapt, a motivat că se învecinează cu pârâtul în partea de Nord a terenului intravilan curți construcții, al cărui proprietar este. În urmă cu 3 ani, pârâtul a devenit proprietarul terenului care se învecinează cu terenul său si a modificat linia de hotar ce desparte cele doua proprietăți, linie care era stabilită de peste 30 de ani.
A mai arătat că s-au mai judecat pentru acțiune în grănițuire, fără ca el să aibă cunoștință că titlul său de proprietate este greșit.
După ce a observat că titlul de proprietate nu corespunde procesului verbal premergător emiterii TDP, a anulat vechiul titlu, obținând o hotărâre judecătorească care corespunde realității și i-a adus la cunoștință pârâtului acest lucru, dar el a modificat linia de hotar la data de 6.01.2012.
În drept, a invocat disp.art. 563 c.civ.
La data de 6.02.2012, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii .
Motivând, pârâtul a arătat că în cauză este autoritate de lucru judecat, întrucât in dosarul nr._ s-a pronunțat s.c. nr. 1007 irevocabilă la 2.09.2010, dosar care a avut aceeași cauză, același obiect și aceleași părți si după 6.01.2012, nu a modificat linia de hotar stabilită prin această sentință.
În drept, a invocat preved.art. 115 c.p.c.
A anexat s.c.nr. 107/8.07.2010, definitivă si irevocabilă la 2.09.2010, copia de pe procesul verbal 223/E/2011, intocmit de B. Iotovici M. la 14.12.2011.
In timpul procesului, reclamantul a depus un set de planșe fotografice.
Prin sentința civilă nr.703/08.05.2012 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă excepția autorității de lucru judecat formulată de pârâtul S. I..
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul B. Ș..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că în cauză există autoritate de lucru judecat raportat la s.c. nr. 1007/8.07.2010, definitivă si irevocabilă la 2.09.2010, sentință civilă pronunțată in dosarul nr._ .
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect "grănițuire", s-a apreciat că există autoritate de lucru judecat.
Pentru a stabili în ce măsură există autoritate de lucru judecat pentru s.c. nr. 107/8.07.2010, definitivă si irevocabilă la 2.09.2010, pronunțată in dosarul nr._ al Judecătoriei Calafat, în raport de prezenta cerere, este necesar a se verifica tripla identitate impusă de lege cu privire la părți, obiect și cauză.
Cu privire la identitatea de părți, s-a constatat că reclamantul, care a formulat prezenta cerere de chemare in judecată, se regăsește în calitate de reclamant și în acțiunea ce a făcut obiectul cauzei înregistrate pe rolul Judecătoriei Calafat sub nr._, în care s-a pronunțat s.c.nr. 1007/8.07.2010, rămasă definitivă și irevocabilă la 2.09.2010.
Cu privire la identitatea de obiect si cauză, s-a reținut că in dosarul de față, reclamantul a solicitat ca instanța să stabilească linia de hotar care desparte proprietatea sa, de proprietatea pârâtului, iar în cauza înregistrată sub nr._ la aceeași instanță de judecată - Judecătoria Calafat, a solicitat din nou stabilirea liniei de hotar .
In același sens, s-a mai reținut că autoritatea de lucru judecat are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată irevocabil decât o singură dată si nu poate fi combătută printr-o altă hotărâre judecătorească, astfel incit drepturile recunoscute printr-o hotărâre irevocabilă sa nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară dată ..
In raport de cele reținute, s-a apreciat drept întemeiată excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârât, urmând a o admite și a respins acest capăt de cerere privind granițuirea.
Cât privește capătul de cerere având ca obiect revendicare, reclamantul, deși susține că pârâtul îi ocupă fără drept suprafața de 120 mp., din examinarea probelor administrate, respectiv depozițiile martorilor și înscrisurile, nu reiese acest aspect si, în consecință, instanța a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul B. Ș., care a arătat că instanța a reținut în mod eronat autoritatea de lucru judecat, întrucât de la data pronunțării sentinței civile nr. 1007/2.09.2007 a Judecătoriei Calafat și până în prezent pârâtul a modificat linia de hotar de mai multe ori.
Intimatul pârât S. I. a formulat întâmpinare, arătând că afirmația reclamantului este nereală și că nu s-a dovedit modificarea liniei de hotar.
Prin decizia civilă nr.444/07.11.2012 a Tribunalului D. a fost admis apelul declarat de apelantul-reclamant B. Ș. împotriva sentinței menționate, s-a anulat sentința civilă apelată și s-a reținut cauza pentru evocarea fondului, fixându-se termen de judecată.
S-a constatat că prima instanță a reținut în mod greșit existența autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr.107/08.07.2010 a Judecătoriei Calafat, în speță nefiind incidente dispozițiile art.166 C.pr.civ, întrucât nu există tripla identitate de elemente impusă de această normă de drept.
Mai exact, nu există identitate de cauză juridică între prezentul litigiu și litigiul ce a făcut obiectul dosarului anterior, deoarece reclamantul a afirmat în actualul context procesual o altă situație de fapt calificată juridic.
S-a reținut că motivarea în fapt a cererii introductive cuprinde aserțiunea că pârâtul ar fi modificat linia de hotar la data de 06.01.2012, așadar ulterior pronunțării sentinței civile nr.1007/02.09.2010, și că această susținere, ce se impune a fi verificată prin probe, nu a fost avută în vedere de prima instanță.
Sentința fiind dată în mod greșit cu aplicarea art.137 alin.1 C.pr.civ, în cauză sunt incidente dispozițiile art.297 alin.1 C.pr.civ, astfel încât apelul a fost admis, iar sentința pronunțată de Judecătorie a fost anulată, fiind reținută cauza pentru evocarea fondului.
În rejudecarea cauzei ca urmare a soluției de anulare a sentinței adoptate în faza apelului, instanța a dispus citarea legală a părților, care au avut posibilitatea de a se prezenta în instanță pentru a-și exercita toate drepturile procesuale.
Prin decizia nr.168 din 10 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a respins acțiunea în grănițuire și în revendicare formulată de reclamantul B. Ș., în contradictoriu cu pârâtul S. I..
S-a reținut că reclamantul nu s-a prezentat în instanță și nu a propus alte probe în dovedirea acțiunii în afara celor administrate la Judecătorie, în condițiile în care art.129 alin.1 C.proc.civ. impune în mod imperativ că părțile să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului în condiții normale și să-și probeze pretențiile și apărările.
Așa fiind, instanța a luat în considerare probatoriul administrat în cursul procesului, mai exact probele din dosarul primei instanțe, pentru a examina fondul acțiunii și pentru a verifica susținerile din motivarea în fapt a acesteia.
Mai exact, reclamantul a susținut că pârâtul a modificat linia de hotar la data de 06.01.2012, fapt ce conduce la concluzia că în prezent nu mai este respectată linia de hotar stabilită cu puterea lucrului judecat prin sentința civilă nr.1007/08.07.2010 a Judecătoriei Calafat.
Proba testimonială administrată în cauză nu este concludentă în dovedirea împrejurării de fapt invocate în acțiunea introductivă, pentru că din aceasta nu rezultă modificarea liniei de hotar de către pârât.
Martorul S. S., propus de pârât, este singurul care se referă la situația de fapt afirmată prin acțiune, martorul arătând că gardul este edificat în mod continuu pe linie dreaptă și că nu a fost modificat după anul 2012.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul B. Ș. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Acesta arată că instanța trebuia să țină seama de susținerile sale că este în imposibilitate de a se prezenta la judecată și să nu ia dosarul în pronunțare.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.304 Cod pr.civlă modificarea sau casarea unei hotărâri se poate face numai pentru motive de nelegalitate prev. la pct.1-9.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că prin decizia civilă nr.444/2012 tribunalul D. a admis apelul declarat de recurentul de astăzi B. Ș., a anulat sentința instanței de fond și a reținut cauza pentru rejudecarea fondului, dispunând citarea legală a părților în vederea exercitării drepturilor procesuale.
Recurentul nu s-a prezentat în instanță și nu a propus probe în dovedirea acțiunii în afara celor administrate anterior având în vedere că în primul ciclu procesual instanța de fond a reținut că nu există autoritate de lucru judecat așa cum a constatat instanța de fond.
În acest caz instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispoz. art.292 alin.2 Cod pr.civilă potrivit căruia în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprind motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța în fond numai pe baza celor invocate la prima instanță.
În acest sens instanța a luat în considerare probatoriul administrat în cadrul primului ciclu procesual din care a rezultat că probele existente nu dovedesc modificarea liniei de hotar și în acest sens în cauză acțiunea în grănițuire și revendicare formulată de reclamant este nefondată, neimpunându-se rezolvarea juridică, neexistând o altă situație de fapt față de cea reținută anterior de instanțe printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, care a soluționat acțiunea în baza art.590 și urm. Cod civil.
Așa fiind, recursul este nefondat și urmează a fi respins în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B. Ș. împotriva deciziei civile nr. decizia nr.168 din 10 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. I..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Septembrie 2013.
Președinte, T. Ț. | Judecător, D. S. | Judecător, M. P. |
Grefier, C. C. |
Red.jud.D.S.
Tehn.M.D.2 ex
J.f.S.L.M.
30.09.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 319/2013. Curtea de Apel... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1144/2013. Curtea de... → |
|---|
