Obligaţie de a face. Decizia nr. 6565/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6565/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 237/311/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6565/2013
Ședința publică de la 13 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V.
Judecător M. L.
Judecător F. D.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul pârât S. A., împotriva deciziei civile nr.53/21.03.2013, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. V., având ca obiect grănițuire .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât S. A. reprezentat de avocat V. P. și procurator P. M. pentru intimatul reclamant P. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat următoarele:recursul a fost declarat și motivat în termen legal, timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 19 lei noi și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, motivele recurs au fost comunicate intimatului reclamant, care la data de 04.06.2013, prin serviciul arhivă a depus întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față.
Avocat V. P. pentru recurentul pârât S. A., a pus concluzii de admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul respingerii apelului ca nefondat.Va solicita pe cale separată cheltuielile de judecată.
Procurator P. M. pentru intimatul reclamant P. V., a solicitat respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 12.01.2011 sub nr._, reclamantul P. V. a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul S. A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile părților; obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul pe care l-a acaparat din proprietatea reclamantului; obligarea pârâtului să-și demonteze gardul ridicat pe proprietatea reclamantului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului situat pe raza comunei Curtișoara, jud. O., în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 2505/08.07.2010 încheiat la BNP R. B., imobil care se învecinează cu proprietatea pârâtului S. A..
În anul 2008 pârâtul a procedat la mutarea gardului despărțitor intrând pe proprietatea reclamantului și ocupând astfel aproximativ 50 mp. Deși reclamantul a încercat să-l determine pe pârât pe cale amiabilă să își mute gardul pe vechiul amplasament, acesta a refuzat de fiecare dată.
În urma sesizării, s-a deplasat la fața locului o comisie din cadrul Primăriei Comunei Curtișoara, care a întocmit un proces verbal. Chiar și după acest moment pârâtul a refuzat să își mute gardul și să-i respecte reclamantului dreptul de proprietate și posesie asupra fâșiei de teren acaparate.
Pentru aceste considerente, a solicitat reclamantul stabilirea liniei de hotar reale care desparte proprietățile părților și obligarea pârâtului să-i respecte dreptul de proprietate și posesie asupra fâșiei de teren acaparate, obligarea acestuia să-și mute gardul de sârmă pe vechiul amplasament, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 584 Cod civil.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat iar instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia a depus în copie la dosar următoarele: contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2505/08.07.2010 la BNP R. B., certificat de atestare fiscală nr. 289/2010 eliberat de Primăria Curtișoara, extras de carte funciară pentru informare, încheierea nr._/09.07.2010 a OCPI O..
Pârâtul legal citat nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat la judecată și a depus în xerocopie următoarele înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1613/13.04.2007, extras de carte funciară pentru informare, încheierea nr. 9890/23.04.2007 a OCPI O., copia unei acțiuni în grănițuire din 9.09.2010 între reclamantul P. M. și numitul M. I., plan de amplasament și delimitare a imobilului, tabel de mișcare parcelară, plan de încadrare în zonă, sentința civilă nr. 674/27.01.2011 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ .
Prin încheierea din 13.04.2011 instanța a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 1551 alin. 1 C.p.c. pentru neîndeplinirea de către reclamant a obligației stabilită în sarcina sa, de a depune la dosar documentația cadastrală a imobilului ce face obiectul cauzei, extras de carte funciară actualizat, precum și identificarea suprafeței revendicate prin dimensiuni și vecinătăți, în vederea timbrării la valoarea actuală de circulație.
La data de 18.04.2011 reclamantul a depus cerere de repunere a cauzei pe rol și precizare la acțiune, în sensul că pârâtul S. A. cu care se învecinează pe latura de N a terenului proprietatea sa, îi ocupă fără drept suprafața de 73 mp. Astfel, terenul proprietatea reclamantului este în suprafață totală de 1750 mp, este situat în T 17, Parcelele 21, 22 și 23, are o lungime totală de 146 ml și o lățime de 12 ml. Valoarea de impunere a întregii suprafețe este de 1000 lei. Pârâtul S. A. ocupă fără drept suprafața de 73 mp din terenul reclamantului, adică o lățime de 0,5 ml pe întreaga lungime de 146 ml și a construit pe această suprafață de teren o fosă septică ce degajă miros urât. A apreciat reclamantul că valoarea de impunere a suprafeței de 73 mp teren pe care pârâtul o ocupă este de 100 lei. A depus în copie extras de carte funciară pentru informare din 09.07.2010, plan de amplasament și delimitare a imobilului.
La termenul din 21.09.2011 ambele părți au depus la dosar în copie extras de carte funciară actualizat, iar instanța a încuviințat reclamantului proba cu expertiză tehnică în specialitatea topografie având ca obiective: identificarea suprafețelor de teren deținute de părți conform actelor de proprietate cu dimensiuni, vecinătăți și schiță; stabilirea liniei de hotar conform actelor deținute de fiecare parte; să se precizeze dacă actuala delimitare respectă sau nu linia de hotar stabilită conform obiectivului 2, iar în caz negativ să se detalieze cine a încălcat hotarul și indicarea diferenței de teren constatată ca fiind ocupată în plus; identificarea suprafeței de teren revendicate de reclamant cu dimensiuni, vecinătăți și schiță, așa cum a fost precizată ulterior de către reclamant la data de 13.04.2011, să o evalueze la valoarea actuală de circulație; să se indice cine are posesia și folosința suprafeței de teren revendicate de către reclamant; să se indice în cuprinsul cărui titlu de proprietate este inserată suprafața de teren revendicată de reclamant și dacă pe această suprafață de teren revendicată există ridicată vreo construcție, iar în caz afirmativ să o descrie, și să indice destinația acesteia, cine a edificat-o și cine are posesia și folosința acesteia. Totodată, a numit expert în specialitatea topografie pe dl. Ț. D., cu onorariu provizoriu în cuantum de 800 lei în sarcina reclamantului.
La termenul din 01.02.2012 instanța a dispus înlocuirea expertului Țeneascu D. cu expert F. M. E. și transferul onorariului.
La data de 17.04.2012 s-a depus la dosar raportul de expertiză efectuat de expert F. M. E. (filele 98-108).
Prin sentința civilă nr. 6495/02.07.2012 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea precizată formulată de reclamantul P. V. în contradictoriu cu pârâtul S. M.-A..
S-a stabilit hotarul despărțitor între proprietățile părților pe aliniamentul marcat cu linie de culoare roșie pe planul de situație Anexa 2 la raportul de expertiză întocmit în cauză, parte integrantă din prezenta hotărâre, delimitat de punctele 37,6,8,10,11,13,15 și 17, având distanța dintre puncte astfel: 39,52m între 37 și 6; 10,23m între 6 și 8; 14,63m între 8 și 10; 32,78m între 10 și 11; 15,29m între 11 și 13; 18,37m între 13 și 15; 63,87m între 15 și 17.
S-au respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere formulate de reclamant.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2505/08.07.2010, reclamantul P. V. este proprietarul suprafeței totale de teren de 1750 mp. situat în intravilanul com. Curtișoara, ., P 21, 22, 23, împreună cu construcțiile C1 - C5, identificat cu nr. cadastral_ și CF nr._ (f. 2-3 și 70-71).
Pârâtul S. M.-A. este proprietarul imobilului compus din teren în suprafață de 1445 mp., situat în intravilanul aceleiași localități, respectiv, com. Curtișoara, ., P 18, 19, 20, împreună cu construcțiile C1 și C2, identificat cu nr. cadastral 879 și CF nr. 676, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1613/13.04.2007 (f. 15 și 72-73).
Instanța a constatat ca reclamantul nu a reușit să facă, în condițiile art. 1169 cod civil si art. 129 alin.1 teza finala C.proc.civ., dovada dreptului său de proprietate cu privire la suprafața pe care a revendicat-o de la pârât.
Astfel, potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică în specialitatea topografie-cadastru-geodezie întocmit în cauză, coroborate cu înscrisurile depuse de părți la dosar, anterior enumerate, instanța reține că reclamantul este proprietarul suprafeței totale de 1.750 mp. situată în intravilanul com. Curtișoara, ., P 21, 22, 23, din măsurători rezultând suprafața de 1.964,17 mp. (Anexa 1 din raportul de expertiză, plan de coordonate 37,32,36,5,7,9,12,19,18,17,15,13,11,10,8,6,29,42 și 40), iar pârâtul deține în proprietate suprafață totală de 1.445 mp., situat în com. Curtișoara, ., P 18, 19, 20, din măsurători rezultând suprafața de 1880,60 mp., individualizată în Anexa I din raportul de expertiză plan de coordonare 55,57,64,61,63,28,27,25,24,23,22,21,20,14,16,17,15,13,11,10,8,6,29,42,40 și 37.
S-a constatat că părțile dețin în plus față de actele de proprietate suprafețe de teren considerabile, respectiv 214,17 mp. reclamantul și 435,60 mp. pârâtul, litigiul dintre acestea fiind determinat de împrejurarea că în realitate suprafețele de teren deținute de părți și măsurate de expert nu corespund actelor de proprietate ale părților și nici documentațiilor cadastrale întocmite pentru intabulare, nici din punctul de vedere al suprafețelor și dimensiunilor pe contur și nici din punctul de vedere al coordonatelor, expertul opinând că față de constatările sale, se impune rectificarea celor din urmă.
Instanța a reținut că proprietățile ambelor părți sunt în prezent împrejmuite, dar că actuala delimitare nu respectă linia de hotar, față de constatările reieșite din măsurătorile efectuate la fața locului, de înscrisurile reprezentând actele de proprietate ale părților, și se impune stabilirea hotarului despărțitor între proprietățile părților conform concluziilor expertului pe aliniamentul marcat cu linie de culoare roșie pe planul de situație Anexa 2 la raportul de expertiză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul P. V., criticând-o sub aspectul neegalității și netemeiniciei, solicitând desființarea hotărârii și admiterea acțiunii principale formulată împotriva intimatului pârât.
În motivele de apel a arătat că, expertul tehnic judiciar nu s-a exprimat foarte clar în raportul de expertiză cu privire la faptul că intimatul pârât a pătruns cu gardul pe terenul său, aspect constatat de organele administrației publice locale.
A fost depusă în original procura specială autentificată notarial prin care apelantul reclamant a împuternicit pe mandatarul P. M. să-l reprezinte.
Intimatul pârât S. A., legal citat, nu a depus întâmpinare.
TribunalulOltprin decizia civilă nr. 53 de la 21 martie 2013 a admis apelul declarat de apelantul reclamant P. V., domiciliat în comuna Curtișoara, ., Județul O., împotriva sentinței civile nr. 6495/02.07.2012 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. A., domiciliat în comuna Curtișoara, ., Județul O., a schimbat în parte sentința civilă nr. 6495 din 02.07.2012, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în sensul că a admis acțiunea formulată de apelantul reclamant și în consecință a dispus obligarea intimatului pârât să-i lase acestuia în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 3,57 m.p, identificată prin Anexa 2 la raportul de expertiză întocmit de exp. F. E. M. - fila 106 dosar fond, ca fiind delimitată prin punctele 37,6,29,42,40 având distanța dintre puncte astfel; între 37 și 6=39,52 m, între 6 și 29=9,06 m, între 29 și 42=2,13 m, intre 42 și 40=3,94 m, între 40 și 37=24,40m, cu următoarele vecinătăți:N-S. A., S- P. V.; E Dj.546, V- P. V..
A dispus obligarea intimatului pârât să demonteze gardul ridicat pe proprietatea apelantului reclamant, pe lungimea de 39,52 m, corespunzător liniei de hotar stabilită de instanța de fond, a păstrat restul dispozițiilor sentinței și a obligat intimatul pârât la plata către apelantul reclamant a sumei de 827,6 lei - cheltuieli de judecată la fond, respectiv la plata sumei de 19,15 lei cu același titlu, în apel.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin cererea formulată și înregistrată la Judecătoria Slatina la data de 12.01.2012, reclamantul P. V., a chemat în judecată pe pârâtul S. A., pentru stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților, obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul pe care l-a acaparat din proprietatea sa, obligarea pârâtului să-și demonteze gardul ridicat pe proprietatea sa, cu cheltuieli de judecată.
Judecătoria Slatina, prin sentința civilă nr. 6495/02.07.2012 a admis capătul de cerere privind grănițuirea și a respins capetele de cerere privind revendicarea imobiliară și obligația de a face, respectiv demontarea gardului construit de pârât pe terenul reclamantului.
Tribunalul a observat că instanța de fond nu a făcut o evaluare completă a probelor administrate în cauză.
Astfel, din cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert ing. F. M. E., specialitatea topografie cadastru și geodezie, rezultă că actuala delimitare a proprietăților nu respectă linia de hotar, aceasta fiind modificată parțial pe o porțiune de 39,52 m, astfel că, diferența de teren ocupată în plus de pârâtul S. A., este de 3,57 m.p., linia de hotar pe această porțiune fiind în linie dreaptă și nu sinuoasă, așa cum este prezent.
De asemenea, la punctul 5 din raportul de expertiză, expertul tehnic judiciar a concluzionat că la momentul efectuări măsurătorilor, posesia terenului revendicat de reclamant o deține pârâtul S. A..
În ceea ce privește identificarea suprafeței de teren revendicate de reclamant, expertul a concluzionat la punctul 4 din raportul de expertiză tehnică judiciară că această suprafață de teren este delimitată de punctele 37,6,29,42,40 având distanța dintre puncte astfel; între 37 și 6=39,52 m, între 6 și 29=9,06 m, între 29 și 42=2,13 m, intre 42 și 40=3,94 m, între 40 și 37=24,40 m, cu următoarele vecinătăți: N-S. A., S- P. V.; E Dj.546, V- P. V..
Întrucât din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză rezultă că pârâtul a ocupat o suprafață de teren 3,57 m.p., pe o lungime de 39,52 m.l. pe care a construit un gard, tribunalul constată că acțiunea reclamantului este întemeiată și cu privire la capătul de cerere privind obligația de a face, respectiv obligarea intimatului pârât să demonteze gardul ridicat pe proprietatea apelantului reclamant, pe lungimea de 39,52 m, corespunzător liniei de hotar stabilită de instanța de fond.
Conform dispozițiilor art. 480 din Codul civil de la 1864 „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege”.
Împotriva acestei sentințe a formula recurs pârâtul S. A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că decizia este nelegală chiar din preambulul acesteia, preambul din care nu rezultă concluziile formulate de către apelantul-reclamant, situație în care această parte a hotărârii nu se poate corobora cu considerentele reținute și în dispozitivul acesteia.
Arată că decizia este vădit nelegală deoarece nu poate fi analizată incidența și legalitatea aplicării principiilor disponibilității, contradictorialității, al dreptului la apărare și la un proces echitabil.
Mai arată că, în strânsă legătură cu primul motiv, solicită să se observe – în motivele de apel a arătat că, expertul tehnic judiciar nu s-a exprimat foarte clar în raportul de expertiză cu privire la faptul că intimatul-pârât a pătruns cu gardul pe terenul său, aspect constatat de organele administrației publice locale.
Susține că acțiunea formulată a suferit o precizare, în sensul că suprafața revendicată inițial era de 50 mp, ulterior solicitându-se 73 mp, iar instanța prin decizia pronunțată a acordat 141,08 mp, fără ca această suprafață să fi fost precizată și solicitată.
Apreciază că instanța de apel s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut și nu a făcut obiectul dezbaterilor.
Recurentul mai arată că motivul de apel invocat constituia în fapt și în drept o critică la raportul de expertiză întocmit în cauză, critică pe care instanța nu o putea soluționa fără a o pune în discuția părților.
Plecând de la o premisă greșită rezultată în urma unei analize superficiale, parțiale și vădit „ pro causa”, instanța a concluzionat și stabilit cu de la sine putere, atât suprafața ocupată, cât și hotarul ce în concepția ei ai trebui trasat.
Instanța de apel nu a observat că stabilirea liniei de hotar între punctele 37-6 s-a făcut fără nicio motivare, din considerente „estetice”, unicul argument constând în necesitatea existenței unei linii drepte și nu sinuoasă; punctul 6 al raportului de expertiză: „ având în vedere că atât reclamantul și pârâtul ocupă suprafețe de teren mai mari decât cele înscrise pe titlurile de proprietate, granița s-a stabilit pe considerentul de a forma o linie dreaptă de vecinătate”.
Prevalându-se în mod nelegal doar de concluziile de la punctele 2 și3 din raport și omițând concluziile de la punctele 1 și 6, instanța în mod arbitrar a justificat și admiterea capătului de cerere vizând revendicarea, fără să statueze suprafața totală reținută ca fiind ocupată.
Critică decizia și pentru faptul că instanța de fond și instanța de apel nu au clarificat și stabilit starea de fapt, reținând în mod nelegal o situație străină de natura cauzei, interpretând greșit speța dedusă judecății.
Contradicția între cele afirmate chiar de către reclamant, acesta afirmând că a cumpărat terenul din contractul de vânzare-cumpărare 2505/08.07.2010, iar pârâtul-intimat a procedat la mutarea gardului încălcându-se proprietatea în anul 2008. NU au observat că suprafața din extrasul de Carte Funciară înscrisă în favoarea pârâtului-intimat este de 1448 mp, urmare a rectificării și nu 1445 mp.
O altă critică se referă la faptul că în mod nelegal și neîntemeiat instanța de fond a admis capătul de cerere al acțiunii vizând revendicarea, revendicare întemeiată pe stabilirea anterioară a liniei de hotar, în condițiile în care a rezultat că ambele părți dețin în realitate o suprafață mai mare decât în actele de proprietate. Admiterea acestui capăt de cerere nu este în niciun fel motivat în condițiile în care acțiunea în revendicare reprezintă „acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar”. În speța de față, intimatul-pârât nu ocupă nicio suprafață de teren a apelantului-reclamant, situație în care acest capăt de cerere se impunea a fi respins ca neîntemeiat.
Apreciază că obligarea de a demonta gardul ridicat pe proprietatea reclamantului, atestă și ea maniera superficială de soluționare a cauzei, în condițiile în care drept hotar există o bordură de beton care nu poate fi demontată. Gardul despărțitor nu a fost mutat și delimitează un hotar de 30 de ani, context în care a operat prescripția achizitivă, nu s-a produs nicio ocupare fără drept a terenului învecinat și în consecință nu se impunea modificarea liniei de hotar și nici restabilirea situației anterioare prin admiterea capătului de cerere, având ca obiect revendicare.
Mai arată că pe lângă nemotivarea în fapt, hotărârile pronunțate sunt nemotivate în drept, lipsite de temei legal, temeiurile parțiale de drept reținute fiind nelegale și raportate la dispoziții din Vechiul Cod Civil, în mod nelegal, în condițiile în care dispozițiile Noului Cod Civil sunt de imediată aplicabilitate raporturilor de proprietate și de vecinătate născute sub imperiul legii vechi, cauza trebuind a fi soluționată, conform dispozițiilor Noului Cod civil.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul respingerii apelului ca nefondat.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct.7 Cod pr.civilă.
Legal citat intimatul-reclamant P. V. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, considerând că instanța de apel a apreciat foarte bine probele administrate în cauză stabilind ca obiect (grănițuire) întrucât el nu a cerut în principal dreptul de teren, ci respectarea liniei de hotar care cuprindea practic acest teren, celelalte motive invocate de recurent sunt speculații care nu pot face să schime realitatea stabilită de Tribunalul O..
Recursul este nefondat.
Hotărârea instanței de apel este legală și temeinică,pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză, nefiind susceptibilă de modificare sau casare prin prisma dispozițiilor art.304 pct. 7, 8 și 9 Cod pr.civilă și respectiv art.312 alin.5 Cod pr.civilă.
Nu se poate discuta în speță, ca și critică invocată de către recurent, despre o încălcare a principiilor contradictorialității, al dreptului la apărare și la un proces echitabil, sau al disponibilității, în sistemul în care, instanța de apel a analizat toate cererile formulate în cauză, iar prin Încheierea de ședință din data de 07 februarie 2013, în fața instanței de apel, părțile prezente, între care și pârâtul recurent S. A. au învederat instanței că nu mai au nici o probă de solicitat sau de administrat în cauză.
Nu este fondată critica conform cu care instanța de apel s-a subrogat în drepturile procesuale ale reclamantului-apelant, în situația în care, cercetarea și analizarea juridică de către instanță a cererii privind stabilirea liniei de hotar în linie dreaptă presupunea, în condițiile deja stabilite a unei situații de fapt necontestate, de soluționare și a celorlalte capete de cerere împreună cu cererea în stabilire linie hotar.
Aceasta în condițiile în care, expertul tehnic de specialitate a concluzionat că, tocmai datorită faptului că, pe teren, s-au găsit suprafețe de teren mai mari decât cele din actele de proprietate la fiecare parte, se impune trasarea unei linii de hotar în linie dreaptă, expertiză la care părțile din dosar nu au formulat obiecțiuni.
Tocmai această soluționare a capătului de cerere privind trasarea liniei de hotar a impus reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, cu consecința înseși a soluționării, respectiv a pronunțării instanței de apel și asupra celorlalte capete de cerere, deja analizate ,pe fond de către prima instanță, dar respinse ca neîntemeiate.
Motivarea din cererea de recurs care invocă și critică în același timp o stare de fapt greșit reținută de către instanța de apel presupune o reanalizare a probatoriului deja administrat în cauză, ceea ce în recurs nu mai este posibil, art.304 pct.11 Cod pr.civilă, care permitea aceasta, fiind abrogat.
Soluționarea capetelor de cerere privind revendicarea și obligația de a face de a demonstra gardul ridicat nu este nelegală, având în vedere tocmai considerentele mai sus arătate, toate cererile formulate fiind analizate și soluționate pe fond de către prima instanță.
Hotărârea instanței de apel motivată atât în fapt cât și în drept, fiind corect aplicate dispozițiile Vechiului Cod civil în condițiile în care acțiunea principală a fost formulată în fața instanței de fond la data de 12 ianuarie 2011.
Având în vedere toate aceste considerente, prin prisma dispozițiilor art.3121 Cod pr.civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de către pârâtul S. A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul pârât S. A., împotriva deciziei civile nr.53/21.03.2013, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. V..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Iunie 2013
Președinte, I. V. | Judecător, M. L. | Judecător, F. D. |
Grefier, N. D. |
08.07.2013
Red.jud.I.V.
2 ex/AS
j.a.M.I.S.
I.B.
j.f.C.M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 3875/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Validare poprire. Decizia nr. 4466/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
