Validare poprire. Decizia nr. 4466/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4466/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 11928/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4466
Ședința publică de la 25 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. S.
Judecător G. I.
Judecător E. B.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta creditoare A. A. M. împotriva deciziei civile nr. 463 din 15.11.2012, pronunțată de Tribunalul D., Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul debitor S. C. Județean de Urgență Nr. 1 C. și intimata terț poprit Administrația Finanțelor Publice C., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat instanței că s-au depus relațiile solicitate de instanță prin încheierea din data de 04.04.2013, răspunsul depus de intimatul debitor fiind înregistrat sub nr._ din_ iar cel depus de Biroul Executorului Judecătoresc I. M. fiind înregistrat sub nr._ din 22.04.2013 și că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare recursul de față.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 16.05.2012 sub nr._ creditoarea A. A. M., în contradictoriu cu debitorul S. C. Județean de Urgență nr. 1 C. și cu terțul poprit Trezoreria Municipiului C. a solicitat validarea popririi și obligarea terțului poprit Trezoreria Municipiului C. sa-i plătească suma de 1058,07 lei, reprezentând 5% din debitul conform titlului executoriu si cheltuieli de executare, suma datorata de S. C. Județean de Urgenta nr. l, conform ..09.2008 pronunțata de Tribunalul D. in dosar nr._ .
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, în fapt, prin sentința nr. 5003/24.09.2008 pronunțata de Tribunalul D. in dosar nr._, s-a dispus ca debitorul S. C. Județean de Urgenta nr. l, să-i plătească, in calitate de creditor, diferența dintre salariul de baza brut de 880 lei si salariul efectiv plătit pentru perioada 01.01._07, reactualizata de la scadenta la data plații efective.
Deoarece debitorul nu s-a conformat acestei sentințe, creditoarea arată că a solicitat executarea titlului executoriu de mai sus, la data de 22.12.2008 emițându-se somație debitorului S. C. Județean de Urgenta nr. l, cu sediul in C., ., jud. D..
La data de 10.02.2012 s-a emis de către B. I. M. adresa de înființare poprire creanța nr. 1536/E/2008.
La data de 15.03.2012 terțul poprit Trezoreria Municipiului C. a restituit adresa de poprire cu mențiunea ca au intrat in vigoare prevederilor OUG nr. 71/2009, potrivit căreia orice cerere de executare silita având ca obiect drepturi de natura salariala, este suspendata de drept.
Consideră creditoarea ca terțul poprit refuză, cu rea credință, să se conformeze ordonanței de poprire nr. 1536/E/2008.
Mai mult, sentința pusă in executare silită a fost definitivă și executorie, din septembrie 2008, cu mult înainte de apariția OUG 71/2009, iar până in prezent debitoarea nu a plătit, că drepturile in cauza sunt pentru perioada 01.01._07.
Consideră creditoarea ca . drept nu este permis ca din cauza "statului" sa nu poata fi pusa in aplicare o sentința judecătoreasca.
Cu privire la ordonanțele de guvern la care face referire terțul poprit trezoreria C., creditoarea arată că OUG 71/2009 si OG 22/2002 conțin dispozitii contrare Convenției Europene a Drepturilor Omului si sa faceți aplicarea art. 11 alin. 2 si art. 20 alin. 2 din Constituția României, aplicând cu prioritate dispoz. art. 6 din Convenția CEDO.
In considerarea calității sale de instituții publice atat debitorul S. C. Județean de Urgenta C. cat si terțul poprit Trezoreria C. ca reprezentanți ai autorității statului au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității si de a executa de buna voie hotărârea judecatoreasca, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art.6 din Convenția CEDO fiind aplicabil si in faza executării silite.
Creditoarea arată că este îndreptățită la recuperarea creanței, iar neexecutarea la termen a unei obligații este condamnata si in practica CEDO care a statuat "Administratia constituie un element al statului de drept, interesul sau fiind identic cu el al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecința, daca Administratia refuza sau omite sa execute o hotarare judecătoreasca ori întârzie in executarea acesteia, garantiile art. 6 de care a beneficiat justitiabilul in fata instantelor judecatoresti isi pierd orice ratiune de a fi.
Mai mult OUG 71/2009 nu suspenda executarea ci stabilește o modalitate de plata in trei transe. Consideră creditoarea ca terțul poprit este in culpa procesuala având in vedere că prin legea bugetului de stat s-au alocat sumele necesare plații drepturilor salariale; dispozițiile art. 11 al. 2 art. 20 din Constitutia Romaniei, prevad fara dubiu ca intre legile interne si cele internaltionale, au prioritate relementarile internationale; dispozițiile art 6 Cedo prevăd soluționarea cererilor .; 4. ordinul 2336 / 2011, obligatoria pentru Administrațiile financiare, prin care s-a reglementat modul de punere in aplicare a prevederilor art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobata cu completări prin Legea nr. 288/2002. cu modificările si completările ulterioare, de către unitățile teritoriale ale Trezoreriei Statului, in calitate de terț poprit
Dispozițiile Art. 2. alin (1) din Ordin prevăd: „ Cel târziu in prima zi lucrătoare de la data primirii de la executorul judecătoresc sau de Ia organul fiscal competent in executarea silita a adresei de înființare a popririi asupra conturilor unei instituții ori autorități publice, însoțita de copia certificata de pe titlul executoriu, unitatea teritoriala a Trezoreriei Statului va instiinta in scris instituția sau autoritatea publica cu privire la data primirii adresei de înființare a popririi si suma pentru care se dispune poprirea. La adresa care se transmite instituției sau autoritarii publice se anexează situația disponibilităților de fonduri/creditelor bugetare deschise si neutilizate, dupa caz, prevăzuta in anexa nr. 1, existente la data primirii adresei de înființare a popririi", iar cele ale art 4 alin (1) "In situația in care instituția publica sau autoritatea publica nu transmite situația prevăzuta in anexa nr. 2 in termenul stabilit la art. 3 alin. (1), unitatea teritoriala a Trezoreriei Starului va proceda la indisponibilizarea sumelor din conturile instituției sau autorității publice pana la nivelul sumei totale înscrise in titlul executoriu."
Judecătoria C. prin sentința civilă nr.9597 din 20.06.2012 a admis acțiunea și a validat poprirea înființată prin adresa emisă de B.E.J. I. M. în dosarul de executare nr. 1538/E/2008 în limita creanței de 1058,07 lei.
A obligat terțul poprit să plătească creditorului până la concurența sumei de 1058,07 lei, sumele datorate debitorului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5003/24.09.2008 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin nerecurare, s-a dispus ca debitorul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. să plătească creditoarei A. A. M. un salariu brut de 880 lei începând cu data de 01.01.2007 și să achite acesteia diferențele dintre salariul astfel stabilit și salariul efectiv plătit în perioada 01.01._07, diferențe lunare ce vor fi reactualizate în funcție de indicele de devalorizare a monedei naționale, de la data fiecărei scadențe lunare la momentul plății efective. .
Hotărârea anterior menționată a fost investită cu formulă executorie iar prin încheierea nr. 1276/09.10.2009 s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu.
Întrucât debitorul nu și-a executat de bunăvoie obligația, creditorul s-a adresat executorului judecătoresc I. M., întocmindu-se dosarul de executare nr. 1536/E/2008, în cadrul căruia a fost emisă somația de executare la data de 22.12.2008, și s-a întocmit procesul verbal privind cheltuielile de executare din data de 15.01.2009, care au fost stabilite la suma de 849,74 lei și procesul verbal de suplimentare a cheltuielilor din data de 10.02.2012 în cuantum de 118,98 lei. ..
În cadrul dosarului de executare s-a întocmit raportul de expertiză contabilă de către expert Tința E. care a stabilit că valoarea netă a drepturilor salariale restante și neachitate creditoarei este în cuantum de 1787 lei.
Ulterior, la data de 10.02.2012 s-a dispus de către B.E.J. I. M. înființarea popririi în mâinile terțului poprit Trezoreria Municipiului C. asupra conturilor debitorului S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. pentru suma totală de 1058,07 lei reprezentând 5% din debit conform titlului executoriu - sentința civilă nr. 5003/24.09.2008 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin nerecurare plus cheltuieli de executare stabilite conform procesului verbal din 15.01.2009 și din 10.02.2012.
Potrivit dispozitiilor art. 456 din C.pr.civ. „ În termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, terțul poprit este obligat: a) să consemneze suma de bani sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și să trimită dovada executorului, în cazul popririi prevăzute la art. 453 alin. 1”.
Conform art. 460 C.pr.civ., „dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi. Instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desființarea popririi (…) Dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadență, cât și pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producându-și efectele numai la data când sumele devin scadente”.
Din aceste prevederi legale rezultă că, pentru validarea unei popriri, trebuie îndeplinite în mod obligatoriu două condiții: neîndeplinirea obligațiilor ce-i revin terțului poprit pentru efectuarea popririi, pe de o parte, si raportul juridic obligațional între terțul poprit si debitor, pe de alta parte.
Din adresa nr._/14.03.2012 reiese că terțul poprit a refuzat să își îndeplinească obligațiile care îi reveneau, motivând că în raport de dispozițiile O.U.G.nr.71/2009 executarea silită având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială este suspendată de drept, susținere ce este neîntemeiată.
În acest sens, instanța a reținut ca art.6 paragraful 1 din Convenția (Europeană) pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă și penală se reține că acest drept ar rămâne iluzoriu dacă nu ar include și faza de executare a hotărârilor judecătorești definitive. Însă Convenția are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudența sa, începând cu cauza Artico vs. Italia (1980).
Dispozițiile derogatorii ale O.U.G. nr.71/2009 și ale actelor subsecvente de punere în aplicare a ordonanțelor favorizează statul în raporturi de drept privat (raporturile de drept al muncii intră în sfera dreptului privat), acolo unde statul trebuie să se găsească pe poziții de deplină egalitate cu orice altă persoană fizică sau juridică.
Un debitor, privit generic, nu poate nicicând invoca lipsa fondurilor, putând fi urmărit silit inclusiv asupra locuinței, în cazul persoanei fizice, sau până la . cazul persoanei juridice.
Constituționalitatea O.U.G. nr.71/2009 nu poate fi pusă în discuție de către prezenta instanță, verificarea constituționalității fiind de competența exclusivă a Curții Constituționale.
Însă, în privința concordanței dispozițiilor O.U.G. nr.71/2009 cu cele ale Convenției Europene, primul judecător chemat să se pronunțe este cel intern. În această privință, prezenta instanță nu mai este ținută de aprecierile Curții Constituționale dacă ordonanțele respective respectă sau nu principiile europene în materia drepturilor omului.
De altfel, nu este singura dată când Curtea Constituțională a României are aprecieri contrare celor ale Curții Europene asupra compatibilității legislației interne cu dispozițiile Convenției. În Cauza D. P. contra României (nr.2/26 aprilie 2007), se apreciază că instanța constituțională română „a ajuns la concluzia compatibilității legii naționale cu art.8 din Convenție și cu principiile care se degajă din jurisprudența Curții (Europene) în materie. Această concluzie este desigur în contradicție cu aprecierile Curții”, această situație fiind „regretabilă”, fiind vorba despre „o eroare de aplicare sau de interpretare a jurisprudenței Curții de către judecătorul constituțional național.” (paragrafele 101 și 102 din Hotărâre).
Între aplicarea ordonanței indicate, ce prevede eșalonări în achitarea unor creanțe constatate prin hotărâri judecătorești irevocabile – titluri executorii, creanțe ce reprezintă drepturi salariale restante, pe de-o parte și dispozițiile Convenției și ale jurisprudenței Curții de la Strasbourg, pe de altă parte, instanța este obligată să dea curs celor din urmă, conform art.11 alin.2 și art.20 din Constituția României, revizuită în 2003.
Art. 11 alin. 2 din Constituție arată că „Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.” Art.20 intitulat „Tratatele internaționale privind drepturile omului” prevede:„(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.”
În concluzie, ori de câte ori se invocă prevederile O.U.G. nr.71/2009 sau ale actelor subsecvente de punere în aplicare a ordonanțelor, pentru a se bloca sau amâna executarea silită, acest impediment nu va fi luat în considerare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât debitorul S. C. Județean de Urgență nr. 1 C., cât și terțul poprit Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C..
Apelantul debitor S. C. Județean de Urgență nr. 1 C., a arătat că potrivit art.43 alin.1 din Legea bugetului de stat pe anual 2012 plata titlurilor executorii se efectuează în cuantumul prevăzut pentru acest an prin OUG nr.71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011.
Referitor la constituționalitatea OUG nr.71/2009, Curtea Constituțională a României s-a pronunțat în sensul respingerii excepțiilor de neconstituționalitate prin deciziile nr.188/02.03.2010, 877/06.07.2010, 1107/23.09.2010.
În ceea ce privește respectarea tratatelor la care România este parte, dispozițiile OUG nr.71/2009 sunt în concordanță cu prevederile art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la condițiile în care statul poate impune restricții ale dreptului de proprietate în interes public. Măsura de eșalonare a plății este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim și păstrează un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere – executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză, iar tranșele de efectuare a plăților sunt precis determinate, termenul de plată este rezonabil, devalorizarea monetară fiind acoperită prin reactualizarea sumei cu indicele de inflație la data plății.
În continuare, apelantul a arătat că în vederea obținerii fondurilor necesare achitării debitelor, a înaintat eșalonarea pe trimestre conform prevederilor Legii nr.230/2011 ordonatorului principal de credite – Direcției de Sănătate Publică D. și Ministerului Sănătății.
Apelanta Administrația Finanțelor Publice a Mun.C. a formulat de asemenea, apel prin care a solicitat schimbarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii și desființării popririi.
În esență, apelanta a arătat că hotărârea este criticabilă întrucât în mod nelegal instanța a validat poprirea deși potrivit art.1 alin.1 și 2 din OUG nr. 71/2009, executarea acestor titluri a fost eșalonată pe trei ani iar dispozițiile dreptului intern în materia creanțelor împotriva Statului nu sunt contrare dispozițiilor din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Instanța europeană recunoaște că statele au o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii pentru a permite sistemului lor judiciar să răspundă exigențelor articolului 6. În speță, instituția debitoare nu a refuzat executarea silită, însă s-a făcut aplicarea actului normativ care dă posibilitatea de a se plăti creanța eșalonat, la anumite intervale de timp. O astfel de normă juridică reprezintă o ingerință a statului în dreptul creditorului de obține executarea silită dar un scop legitim, acela de a proteja bugetul de stat într-o perioadă critică și este rezonabil proporțională cu scopul urmărit. Expunerea de motive la adoptarea OUG nr.71/2009 relevă situația financiară dificilă a statului și argumentează eșalonarea plăților prin necesitatea protejării interesului general, astfel că sunt incidente dispozițiile Convenției europene.
Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 463 din 15.11.2012 a admis apelurile declarate de apelantul-debitor S. C. JUDETEAN DE URGENȚĂ NR 1 C. și de apelanta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., și a schimbat sentința civilă atacată, în sensul că a respins cererea.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Procedura de executare demarată la cererea intimatei-creditoare nu vizează o creanță exigibilă, față de incidența prevederilor OUG nr.71/2009, care instituie o eșalonare a plății acestor drepturi bănești.
Dispozițiile O.U.G. nr.71/2009 nu sunt incompatibile cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului ori cu Protocoalele adiționale la aceasta, perspectiva de abordare a speței impunându-se a fi reconsiderată în faza recursului.
Astfel, obiectivul avut în vedere la adoptarea acestui act normativ de legiuitorul intern constă în menținerea stabilității economice a țării, iar acest obiectiv nu poate fi nici ignorat, nici cenzurat de instanța de judecată. C. economică este un fenomen global și, totodată, un fapt notoriu, ce nu mai trebuie probat, astfel încât dreptul de creanță având ca obiect o sumă de bani pe care îl are un subiect împotriva statului trebuie raportat la interesul general al societății, privită în ansamblul său, societate ce traversează o criză economică însemnată.
Statul, privit în sens larg, ca entitate juridică, are calitatea de debitor într-un număr cvasiinfinit de raporturi juridice obligaționale; de asemenea, este un fapt devenit notoriu că statul, ca entitate juridică, poate intra în stare de insolvență; or, o asemenea situație de fapt și de drept ar fi dezavantajoasă pentru fiecare membru al unei societăți organizate într-o entitate statală, interesul general al societății fiind reprezentat de menținerea echilibrului bugetar și a stabilității economice a țării.
Prin urmare, există o ingerință în dreptul creditorului la un bun în accepțiunea art.1 din Protocolul Adițional nr.1 la CEDO, ingerință ce este justificată de menținerea unui echilibru între interesul particular și cel general.
La dezlegarea în drept a prezentei cauze se impune a se avea în vedere jurisprudența recentă a CEDO, mai exact decizia dată în cauza "D. și alții împotriva României", prin care s-a statuat că echilibrul între interesele reclamanților și interesul general al societății a fost menținut și că eșalonarea plăților de către guvern, în calitatea sa de debitor, printr-o . acte normative, în contextul dezechilibrului bugetar cu care s-a confruntat România începând cu anul 2008, nu aduce atingere dreptului lor la un proces echitabil ori dreptului de proprietate al reclamanților.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs creditoarea A. A. M..
În motivarea recursului s-a susținut că decizia tribunalului a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 456-460 cod proc. civ. și ale Ordinului 2336/2011, a principiului separației puterilor în stat, precum și a principiului aplicării legii civile în timp.
Recurenta a arătat că terțul poprit avea obligația de a plăti sumele de bani, dispozițiile legale fiind în sensul că poprirea trebuia validată pentru sumele ajunse la scadență și pentru cele ce vor fi scadente în viitor. A arătat că a solicitat validarea popririi pentru 5% din debitul datorat de debitor iar instanța de apel a analizat greșit dispozițiile OG 22/2001 și ale OUG 71/2009 iar debitorul nu a făcut dovada respectării calendarului plăților așa cum a fost reglementat prin lege.
S-a făcut referire la Ordinul 2336/2011 și la obligațiile ce revin debitorului, s-a susținut că până la 03.01.2013 recurenta nu a primit tranșa de 5% din debit.
Recurenta a susținut că AFP C. nu are calitate procesual activă de a formula apel în nume propriu, terțul poprit fiind Trezoreria C., că AFP nu are autonomie proprie și nu poate sta în proces.
La data de 28.01.2013 debitorul S. C. Județean de Urgență C. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și arătând că a achitat tranșa de 5% din debit
Instanța de recurs a solicitat debitorului S. C. Județean de Urgență C. să precizeze dacă a plătit creditoarei suma de 5% din titlul executoriu,iar Biroului executor Judecătoresc I. M. să precizeze dacă a virat în contul recurentei procentul de 5% din valoarea titlului executoriu, fiind înaintate adresele din 05.04.2013 și respectiv 04. 04. 2013.
Răspunsul depus de intimatul debitor a fost înregistrat la Curtea de Apel C. sub nr._ din 22.04.2013, iar cel depus de Biroul Executorului Judecătoresc I. M. a fost înregistrat sub nr._ din 22.04.2013
Recursul nu este fondat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente, diferite în parte de cele avute în vedere de tribunal.
Potrivit art. 460 cod procedură civilă au calitate procesuală în litigiul având ca obiect validare poprire creditorul, debitorul și terțul poprit.
Debitor în cauză fiind o instituție publică iar creditor un angajat al acesteia, terțul poprit este organul financiar la care instituția debitoare are cont, și anume Trezoreria C., unitate aflată în subordinea Administrației Finanțelor Publice a Municipiului C., la rândul său aflată sub autoritatea DGASPC D. și a Ministerului Finanțelor Publice, așa cum rezultă din HG 34/2009.
Cum Trezoreria C. este organizată în subordinea AFP, aceasta din urmă a declarat în mod corect apel, având calitate procesuală, iar potrivit dispozițiilor art. 41 alin. 2 cod procedură civilă, această parte poate sta în judecată ca pârâtă chiar dacă nu are personalitate juridică, având organe proprii de conducere.
Creditoarea a solicitat prin cererea de chemare în judecată validarea popririi pentru 5% din debitul evidențiat în titlul executoriu.
Potrivit OUG 71/2009, așa cum fost modificată prin Legea 230/2010, în anul 2012 creditoarea era îndreptățită să primească de la debitor tranșa de 5% din debit. În condițiile în care prin titlul executoriu reprezentat de sentința nr. 5003/ 24 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul D. s-a stabilit în sarcina debitorului o sumă determinabilă, determinată ulterior prin raport de expertiză la suma de 1787 lei, tranșa ce se pretinde a fi executată este de 89, 35 lei.
Așadar, debitorul trebuia să plătească recurentei creditoare suma de 89,35 lei, creanța fiind exigibilă la finele anului 2012.
Cu actele depuse de debitor inclusiv în recurs s-a făcut dovada că la 16.11.2012 angajatorul a virat în contul executorului judecătoresc I. M. sumele reprezentând 5% din debitul stabilit prin hotărâri judecătorești în favoarea salariaților, astfel că obligația legală de plată a debitorului față de creditor a fost executată, caz în care cererea de validare pentru sumele din titlul executoriu a rămas fără obiect.
Creditoarea a solicitat validarea popririi pentru suma de 1058,07 lei, diferența dintre această sumă și 89,35 lei reprezentând cheltuieli de executare. Instanța apreciază că debitorul nu datorează cheltuielile de executare, stabilite în dosarul 1536/E/2008, deoarece executarea silită era suspendată de drept, în condițiile OUG 71/2009.
Astfel, considerentele tribunalului privind interpretarea principiilor jurisprudenței CEDO sunt fondate, dispozițiile dreptului intern în materia executării creanțelor împotriva statului nefiind contrare dispozițiilor din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Articolul 6 al Convenției garantează oricărei persoane dreptul ca o instanță să judece orice contestație privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. Dreptul de a obține executarea unei hotărâri judecătorești este parte a procesului civil și este garantat oricărei persoane prin art. 6 din Convenție ( CEDO, Cauza Ulger c. Turciei,_/02, hot. din 26 iunie 2007, M. și D. c. României ,_/00).
Dreptul de acces la justiție nu este însă un drept absolut, fiind recunoscute limitări ale acestuia, în anumite condiții.
Instanța europeană recunoaște că statele au o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii pentru a permite sistemului lor judiciar să răspundă exigențelor art. 6 ( cauza Ashingdane c. Regatului Unit, 28 mai 1985), atâta vreme cât limitările impuse nu ating chiar substanța dreptului. Limitarea dreptului de acces la instanță este permisă dacă are un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat.
În speță, instituția debitoare nu a refuzat executarea silită, însă s-a făcut aplicarea actului normativ care dă posibilitatea de a se plăti creanța eșalonat, la anumite intervale de timp. O astfel de normă juridică reprezintă o ingerință a statului în dreptul creditorului de a obține executarea silită și finalizarea procesului civil, dar este o ingerință care are un scop legitim, acela de a proteja bugetul de stat într-o perioadă critică, și este rezonabil proporțională cu scopul urmărit.
Caracterul proporțional al limitării dreptului creditoarei de a obține executarea hotărârii judecătorești rezultă din faptul că OUG 71/2009, modificată prin OUG nr.45/19 mai 2010, nu neagă dreptul la executare, ci doar stabilește modul în care creanța se va realiza, cu o întârziere rezonabilă, apreciată ca atare și de instanța europeană în cauza Vasyl Petrovych Krapynytskly împotriva Ucrainei, și în decizia din data de 4 septembrie 2012, publicată la 18 septembrie 2012, din cauza D. și alții împotriva României
Măsura eșalonării plății este proporțională cu scopul urmărit, deoarece creditoarea a beneficiat de drepturile salariale care constituie un bun, titlul executoriu privind doar anumite restanțe, diferențe salariale datorate de angajator pentru o perioadă anterioară, rezultate din aplicarea greșită a unor prevederi legale. În al doilea rând, obligația efectuării plății din titlul executoriu nu a fost stinsă, prin voința legiuitorului, ci doar amânată pentru o perioadă rezonabilă de timp iar creditorul va benefica da data executării efective de actualizarea creanței cu indicele prețurilor de consum.
Prin norma de drept internă nu se aduce atingere nici dreptului de proprietate al creditoarei, garantat de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, deoarece alineatul 2 al articolului conferă dreptul statului de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general. Expunerea de motive la adoptarea Ordonanței relevă situația financiară dificilă a statului și argumentează eșalonarea plăților prin necesitatea protejării interesului general, astfel că sunt incidente dispozițiile convenției europene. În plus, dreptul de proprietate al reclamantei asupra bunului constituit de creanța împotriva statului nu este negat, nu îi este atinsă substanța, așa încât sentința ce reprezintă titlu executoriu nu rămâne inoperantă.
În concluzie, instanța apreciază că OUG nr. 71/2009 nu contravine Convenției Europene pentru Drepturile Omului; astfel fiind și întrucât prin această ordonanță de urgență a fost amânată și eșalonată executarea hotărârilor judecătorești care au ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar (categorie în care se încadrează și titlul executoriu al recurentei), Curtea apreciază că soluția de respingere a cererii de validare adoptată în cauză de tribunal este legală.
În plus, formularea cererii de validare a popririi de față la data de 16.05.2012, pentru o tranșă de 5% din debit, s-a făcut anterior datei când creanța a devenit exigibilă.
Potrivit Legii 230/2010, debitorul avea obligația de plată a tranșei de 5%, trimestrial, astfel că abia la finele anului 2012 creditoarea putea invoca neexecutarea tranșei de 5% din debit.
Concluzia care se impune este aceea că nu poate fi obligat la cheltuieli de executare debitorul dacă executarea silită este pornită anterior datei scadenței.
Apreciind că soluția de respingere a cererii de validare a popririi a fost corect stabilită de tribunal, cu aplicarea corectă a legii și că debitorul a executat în luna noiembrie 2012 obligația de plată a tranșei de 5% din debit, potrivit art. 312 cod proc. civilă, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta creditoare A. A. M. împotriva deciziei civile nr. 463 din 15.11.2012, pronunțată de Tribunalul D., Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul debitor S. C. Județean de Urgență Nr 1 C. și intimata terț poprit Administrația Finanțelor Publice C..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Aprilie 2013.
Președinte, C. S. | Judecător, G. I. | Judecător, E. B. |
Grefier, A. C. |
Red.jud.C.S.
Jud.apel M.E.N.
Jud.fond M.G.Z./I.S.
2 ex/A.G./10.05.2013
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 6565/2013. Curtea de Apel... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
