Partaj judiciar. Decizia nr. 2389/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2389/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 137/54/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2389/2013
Ședința publică de la 14 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V.
Judecător M. L.
Judecător F. D.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul I. G., împotriva deciziei civile nr._ din data de 9.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul I. C., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul I. G. asistat de avocați D. C. și S. D., cu împuternicire avocațială la dosar și intimatul I. C., reprezentat de avocat C. N..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat următoarele: contestația a fost declarată și motivată în termen legal, timbrată conform chitanței nr._ din 12.03.2013, privind consemnarea sumei de 10.00 lei taxă judiciară timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care,
Avocat C. N. pentru intimatul I. C., a depus în ședință publică o completare a motivelor de contestație în anulare, un exemplar al acestora comunicându-contestatorului.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul părților pentru a pune concluzii asupra contestației în anulare.
Avocat D. C. și avocat S. D. pentru I. G., au precizat contestația în anulare pe art.318 alin.1 teza finală, și față de motivele invocate în scris pe care le au dezvoltat oral, au pus concluzii de admiterea contestației în anulare, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul O., cu cheltuieli de judecată.
Avocat C. N. pentru intimatul I. C., a pus concluzii de respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată, conform întâmpinării depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față.
Prin sentința civilă nr. 887/09.05.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul_ au fost admise în parte atât cererea principală formulată de reclamantul I. C. astfel cum a fost completată la data de 09.09.2010, în contradictoriu cu pârâtul I. G., cât și cererea reconvențională formulată de acesta.
A fost respinsă ca tardiv introdusă cererea completatoare la cererea reconvențională formulată de pârâtul–reclamant I. G. la data de 31.01.2011.
S-a constatat că reclamantul–pârât I. C. a dobândit prin constituire dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1530 mp aferent casei de nr. 94 din B., .. O. conform TP nr._/22/11.06.2003 (fila 39).
S-a constatat că reclamantul–pârât I. C. a dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate exclusivă asupra imobilului - casă compusă din 3 camere și sală, în suprafață de 57 mp, construită din cărămidă în anul 1953 și acoperită cu tablă, situat pe .. 94, Orașul B., jud. O..
Au fost omologate, rapoartele de expertiză întocmite de experții Ș. C., depus la data de 09.03.2011 și S. C., depus la data de 04.04.2011.
S-a dispus ieșirea părților din indiviziune și repartizarea bunurilor în loturi.
Au fost compensate, în parte, cheltuielile de judecată și obligat pârâtul- reclamant I. G. să plătească reclamantului–pârât I. C. suma de 1.913 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii de admitere în principiu a declarat recurs pârâtul I. G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând desființarea acestora și trimiterea cauzei la rejudecare.
În dezvoltarea criticilor a arătat că prin încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 07.02.2011, Judecătoria B. a constatat că reclamantul I. C. a dobândit prin constituire dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1530 mp aferent casei de la nr. 94, a constatat că același reclamant a dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra imobilului casă de la nr. 94 și a constatat că masa succesorală se compune din imobil casă de la nr. 96 și terenul aferent precum și terenul din cele 2 titluri de proprietate.
Prin sentința civilă, aceeași instanță a constatat din nou dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului și terenul de la nr. 94 și a dispus ieșirea din indiviziune.
Atât încheierea de admitere în principiu cât și sentința sunt nelegale întrucât instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, uzucapiunea nefiind cerută prin cererea principală cu completările ulterioare, și chiar dacă ar fi fost cerute, instanța trebuia să se pronunțe odată cu fondul. Instanța, în mod greșit, nu a reținut la masa de partaj cele două imobile casă, deoarece din probele administrate rezultă cu certitudine că fac parte din masă, iar dacă instanța a reținut dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune pentru reclamant, trebuia să-l rețină și pentru pârât.
Instanța în mod greșit a respins ca tardivă completarea la cererea reconvențională, în mod greșit a stabilit timbrajul, fără a pune reclamantul să timbreze toate capetele de cerere.
Instanța în mod greșit a respins obiecțiunile la expertiza agricolă, și în mod greșit a compensat cheltuielile de judecată.
În cuprinsul cererii de recurs nu a fost indicat un temei de drept.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, apreciind că în mod corect instanța de fond, pe baza probatoriilor administrate a reșinut că în ceea ce privește imobilul casă de locuit de la nr. 94 a exercitat o posesie utilă, apreciind și celelalte critici a fi nefondate.
În ședința publică din data de 10.10.2011, instanța a calificat calea de atac a fi apelul, având în vedere valoarea obiectului cauzei.
În apel, instanța a administrat proba cu înscrisuri și pe cea cu expertiza tehnică specialitatea topografie, la dosar fiind atașat raportul întocmit de Dna expert F. M. E. (f 57-64).
Tribunalul olt prin decizia civilă nr.88 de la 12 aprilie 2012 a admis apelul formulat de apelantul pârât I. G., împotriva sentinței civile nr.887/09.05.2011, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. C., a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că:
A atribuit Lotul nr.1 - în valoare de_,7325 lei intimatului reclamant I. C., care a primit următoarele bunuri: suprafața de 555 mp., teren arabil situat în intravilanul Orașului B., județul O., în T 64/2, P 24/1, cu vecinii la N – Cc 24, E – I. G., S- . – I. C. =_,73 lei ; suprafața de 3.685 mp., teren arabil situat în extravilanul Orașului B., județul O., în T 77/1, P 30, cu următorii vecini: N- H. B., E- I. A., S- H. Bîrza și V- I. G. = 2579,5 lei; suprafața de 5.000 mp., teren arabil situat în extravilanul Orașului B., județul O., în T 94, P 35, cu următorii vecini: N- N. I., E- Dc 1411, S- I. G. și V- Dc 1404= 3.500 lei.
Total valoare bunuri atribuite apelantului reclamant I. C. =_,23 lei.
Primește sultă de la lotul nr.2 suma de_,50lei.
A atribuit Lotul nr.2 - în valoare de_,7325 lei apelantului pârât I. G., care primește următoarele bunuri: o casă de locuit cu trei camere, hol interior și beci, construită în anul 1934 din cărămidă, acoperită cu tablă, planșee și șarpantă de lemn, în suprafață construită de 48,60 mp., situată în Orașul B., ..96, județul O. = 35.072 lei; suprafața de 420 mp., teren categoria curți – construcții situat în intravilanul Orașului B., județul O., în T 64/2, P 24, cu vecinii la N – . – R. S., S- arabil 24, V – I. C. =_ lei ; suprafața de 555 mp., teren arabil situat în intravilanul Orașului B., județul O., în T 64/2, P 24/1, cu vecinii la N – Cc 24, E – R. S., S- . – I. C. =_,73 lei ; suprafața de 3.685 mp., teren arabil situat în extravilanul Orașului B., județul O., în T 77/1, P 30, cu următorii vecini: N- H. B., E- I. C-tin, S- H. Bîrza și V- I. M. = 2579,5 lei; suprafața de 5.000 mp., teren arabil situat în extravilanul Orașului B., județul O., în T 94, P 35, cu următorii vecini: N- I. C-tin, E- Dc 1411, S- D. M. și V- Dc 1404= 3.500 lei;
Total valoare bunuri atribuite apelantului pârât I. G. =_,235lei.
Plătește sultă suma de_,5025 lei lotului nr.1.
A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței.
A compensat în parte cheltuielile de judecată și a obligat intimatul reclamant la plata către apelantul pârât a sumei de 987 lei cu acest titlu.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul O. a reținut următoarele:
Unul dintre principiile care limitează regula caracterului devolutiv al apelului este tantum devolutum quantum apellantum, care este o cerință a principiului disponibilității aplicabil procesului civil, principiu ce se impune și în fața instanțelor de control judiciar, așadar și a instanței de apel.
Ca atare, conform principiului enunțat, instanța de apel, ca instanță de reformare, este chemată să cerceteze cauza doar prin raportare la motivele invocate în cererea de apel, neputându-se pronunța asupra altor motive de reformare neindicate în conținutul motivelor de apel, cu excepția motivelor de ordine publică.
În ceea ce privește primul motiv de apel, respectiv constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin constituire asupra terenului în suprafață de 1530 mp și asupra casei de la nr. 94 prin uzucapiune de către reclamant prin încheierea de admitere în principiu, Tribunalul a apreciat că în mod legal și temeinic prima instanță a soluționat aceste cereri prin actul procedural indicat, justificând în acest mod neincluderea acestor imobile în masa partajabilă. Este adevărat că încheierea de admitere în principiu cuprinde dispoziții relative la moștenitori și bunuri succesorale, dar, în același timp instanța are obligația de a arăta motivele care îi determină convingerea că anumite bunuri nu fac parte din masa succesorală.
Reluarea acestor dispoziții în sentința de dezinvestire este de asemenea legală, acest act procedural constituind titlu executoriu, intimatul reclamant putând astfel să-l pună în executare respectiv să-și înscrie, în temeiul acestuia, în cartea funciară dreptul de proprietate asupra imobilului casă de locuit.
Tribunalul nu a putut reține nici critica privind pronunțarea de către prima instanță asupra unor lucruri care nu s-au cerut.
Cu o cerere având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani a investit reclamantul instanța de fond la data de 09.09.2010 prin actul procedural denumit „întâmpinare la cererea reconvențională” pe care în urma unei dezbateri contradictorii, în ședința publică din data 11.10.2010, prima instanță l-a calificat a fi o cerere completatoare. Tribunalul a constatat că apelantul pârât nu s-a opus formulării acestei cereri, astfel încât acesta este decăzut din dreptul de a mai solicita constatarea tardivității modificării cererii introductive.
Nici critica privind compunerea masei succesorale reținută de prima instanța nu a fost reținută. În mod temeinic judecătorul fondului a apreciat că apelantul pârât nu a exercitat o posesie utilă asupra imobilului casă cu destinația de locuință situat la nr. 96 pentru a dobândi dreptul de proprietatea asupra acestuia prin uzucapiunea de lungă durată. Este adevărat că probele au valoare egală, dar Tribunalul a constatat că însuși martorul B. C.-încuviințat pentru pârât-a declarat că posesia exercitată de apelantul pârât a fost întreruptă (f 97). Pe de altă parte, prin depozițiile martorilor audiați nemijlocit intimatul reclamant a dovedit exercitarea unei posesii utile asupra imobilului situate la nr. 94.
Cu privire la timbrajul cererii privind constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune, Tribunalul a constatat că în ședința publică din data de 06.12.2010, prima instanță a dispus achitarea de fiecare dintre părți a unei taxe de timbru de 411 lei, obligație îndeplinită de reclamant conform înscrisului doveditor atașat la fila 72.
Tribunalul a apreciat neîntemeiat motivul de apel privind nulitatea raportului de expertiză în condițiile art. 208 Cod pr.civilă. Astfel, a constatat că expertul și-a îndeplinit obligația de a-l convoca pe apelantul pârât cu scrisoare recomandată, dar acesta nu și-a ridicat corespondența, astfel încât potrivit mențiunilor de pe recipisa de expediere, s-a aprobat înapoierea la expirarea termenului de păstrare (f 147 dosar fond).
Întrucât comunicarea prin scrisoare recomandată depinde de bunăvoința destinatarului care trebuie să se prezinte la oficiul poștal pentru a ridica corespondența, Tribunalul a apreciat că în situația în care destinatarul refuză să își ridice corespondența, nu se poate considera că expertul are obligația de a-i face o nouă comunicare și a efectua expertiza doar după ce scrisoarea este primită de partea în cauză.
În speță, expertul și-a îndeplinit obligația de a aduce la cunoștința apelantului pârât data efectuării expertizei, neîndeplinirea de către acesta a obligației de a-și ridica corespondența fiindu-i imputabilă.
Întemeiată a fost critica privind greșita respingere a obiecțiunilor la raportul de expertiză agricolă vizând stabilirea valorii terenurilor în raport de un act normativ care reglementează evaluarea terenurilor societăților comerciale.
Expertul avea obligația de a stabili valoarea masei partajabile prin raportare la valoarea de piață a acestor bunuri, acesta fiind motivul pentru care instanța de apel a dispus din oficiu, refacerea raportului de expertiză.
Având în vedere concluziile expertului desemnat privind valoarea terenurilor ce fac parte din masa de partaj, Tribunalul a schimbat sentința în ceea ce privește valoarea masei partajabile și respectiv a loturilor ce vor fi atribuite.
Astfel, Tribunalul a constatat că valoarea totală a mesei partajabile este de_,47 lei,_ lei reprezentând valoarea imobilului casă de locuit conform concluziilor raportului de expertiză din dosarul instanței de fond) și_,47 lei valoarea terenurilor reține ca făcând parte din patrimoniul succesoral (conform evaluării realizate în etapa apelului). La stabilirea valorii terenurilor, Tribunalul nu a avut în vedere valoarea suprafeței de 600 mp pădure situată în extravilanul localității B. T 47/1, P 33 întrucât aceasta nu a făcut obiectul cererilor de partaj. În cazul în care părțile intenționează să partajeze și acest bun, au posibilitatea de a realiza un partaj voluntar, sau în cazul în care nu se înțeleg, unul judiciar.
În ceea ce privește componența loturilor atribuite, Tribunalul a apreciat temeinică soluția instanței de fond, astfel încât sub acest aspect sentința a fost păstrată.
În ceea ce privește suprafața de teren intravilan, Tribunalul a constatat că expertul în schița anexă la raportul de expertiză întocmit (f 146 dosar fond) a indicat dimensiunea laturii de nord, precum și aria suprafețelor atribuite, ceea ce permite executarea sentinței sub acest aspect.
Neîntemeiată a fost și critica privind compensarea cheltuielilor de judecată. Astfel, în cazul acțiunii de partaj, cheltuielile de judecată sunt suportate de toți copărtașii potrivit cotei ce-i revine fiecăruia.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâtul I. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că prin decizie instanța de apel în mod nelegal a constatat ca și instanța de fond dreptul de proprietate al reclamantului I. C-tin prin uzucapiune asupra imobilului casa de la nr. 94 și prin constituire a terenului aferent în suprafață de 1530 mp, pronunțându-se astfel asupra unor lucruri care nu s-au cerut, apreciind greșit că prin întâmpinare la cererea reconvențională reclamantul ar fi făcut practic o completare la acțiune prin care ar fi cerut dobândirea dreptului prin uzucapiunea.
Tribunalul în mod greșit nu a reținut la masa de partaj cele două imobile casă, deoarece din probele administrate rezultă cu certitudine că fac parte din masă, iar dacă instanța a reținut dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune pentru reclamant, trebuia să-l rețină și pentru pârât.
A susținut recurentul că tribunalul nu-și motivează în niciun fel respingerea motivului de apel privind constatarea uzucapiunii de 30 de ani pentru imobilul casă, ci doar a reținut că instanța de fond a soluționat cererile în mod temeinic și legal, ceea ce echivalează cu o nemotivare.
Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel invocate și anume: „instanța în mod greșit a respins ca tardivă completarea la cererea reconvențională”.
Greșit au fost respinse obiecțiunile la expertiza întocmită de expert F. M., care a supraevaluat terenul.
Intimatul I. C. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Curtea de Apel C. prin decizia civilă nr._ de la 09.11.2012 a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul I. G., împotriva deciziei civile nr. 88/12.04.2012, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant I. C., având ca obiect partaj judiciar.
A obligat recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Pentru a se pronunța astfel Curtea a reținut că prin primul motiv de recurs s-a criticat nemotivarea deciziei instanței de apel, considerându-se că se limitează la copierea soluției pronunțată de prima instanță.
Ori, în condițiile în care instanța de apel nu a păstrat, ci dimpotrivă a schimbat în parte soluția primei instanțe, cu arătarea argumentelor pe care și-a fundamentat decizia, nu se poate concluziona că s-a copiat soluția acestei instanțe.
Prin al doilea motiv de recurs s-a arătat că instanța s-a pronunțat pe un lucru care nu s-a cerut atunci când a constatat dreptul de proprietate al reclamantului I. C-tin prin uzucapiune asupra imobilului casa de la nr. 94 și prin constituire a terenului aferent în suprafață de 1530 mp.
Instanțele de fond au reținut în mod corect că prin întâmpinarea la cererea reconvențională depusă la filele nr. 32-35 din dosarul primei instanțe reclamantul a formulat o completare la cererea introductivă prin care s-a solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului casa de la nr. 94 și prin constituire asupra terenului aferent în suprafață de 1530 mp.
Având în vedere că respectiva cerere a fost comunicată recurentului nu se poate invoca că nu a fost observată o astfel de completare la cererea principală.
Următorul motiv de recurs a vizat nereținerea la masa de partaj a celor două imobile casă, respectiv greșita respingere a cererii de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, deoarece din probele administrate ar rezulta cu certitudine că fac parte din masă, iar dacă instanța a reținut dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune pentru reclamant, trebuia să-l rețină și pentru pârât.
Acest motiv de recurs a vizat în mod exclusiv situația de fapt reținută de instanța de apel, respectiv interpretarea probelor administrate în cauză.
Ori, în condițiile disp. art. 304 Cod pr.civilă, hotărârea atacată cu recurs poate fi modificată sau casată numai pentru motivele de nelegalitate înscrise la punctele 1-9, exceptând situația prevăzută de disp. art. 3041 Cod pr.civilă – care nu este incidentă în speță.
S-a impus a se consemna cu precadere ca recursul nu este o cale devolutivă de atac. Prin urmare, sunt date în competenta instantei de control judiciar exclusiv chestiunile care tin de legalitatea deciziei instantei de apel, mai precis de corecta aplicare a prevederilor legale incidente în cauza, cu referire directa în cauza de fata la prevederile art.304 pct. 9 Cod pr.civilă.
În aceste conditii, instanta de recurs nu era îndreptățită a reanaliza probatoriul administrat, decât în masura în care o astfel de analiza se impune prin prisma aplicarii gresite de catre instanta de apel a unor dispozitii legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forța probantă a unor asemenea mijloace administrate.
Nu s-a putut susține nici că tribunalul nu și-a motivat în niciun fel respingerea motivului de apel privind constatarea uzucapiunii de 30 de ani pentru imobilul casă, întrucât instanța a analizat probele pe care și-a întemeiat soluția.
În ceea ce privește nepronunțarea asupra motivului de apel invocat cu privire la greșita respingere ca tardivă a completării la cererea reconvențională, Curtea a constatat că apelantul nu și-a argumentat în ce ar consta greșeala primei instanțe.
De altfel, prima instanță a reținut în mod corect că în raport de disp. art. 132 Cod pr.civilă, cererea de completare a cererii reconvenționale a fost formulată în mod tardiv, după prima zi de înfățișare, iar cealaltă parte s-a opus la judecarea cererilor în același cadru procesual.
Cu privire la respingerea obiecțiunilor la expertiza întocmită de expert F. M., acesta nu reprezintă un motiv de nelegalitate în sensul arătat de disp. art. 304 Cod pr.civilă, astfel încât nu fost analizat în această cale de atac.
Având în vedere și disp. art. 274 Cod pr.civilă, a obligat recurentul la plata către intimat a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul I. G. prin care solicită admiterea contestației în anulare, rejudecarea recursului, admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate de Tribunalul O. și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul O..
Consideră că decizia pronunțată de Curtea de Apel C. este dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitor la competență, motiv prevăzut de art.3171 pct.2 Cod pr. civilă dar și cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de art.317 (2) Cod pr.civilă și art.318 Cod pr.civilă.
Arată că printre motivele de recurs invocate, a invocat și faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat față de unul dintre motivele de apel și anume că –instanța de fond în mod nelegal i-a respins ca tardivă completarea la cererea reconvențională.
Față de acest motiv de recurs Curtea nu-i spune dacă tribunalul a analizat sau nu acest motiv de apel, dar constată că în apel nu a argumentat în ce a constat greșeala primei instanțe.
Curtea arată că prima instanță i-a respins în mod corect cererea de completare, fiind făcută după prima zi de înfățișare. Așadar, Curtea de Apel C. recunoaște indirect că Tribunalul O. nu s-a pronunțat pe acest motiv de apel invocat, însă în loc să aplice legea în cauză și să caseze hotărârea și să trimită cauza spre rejudecare la Tribunalul O., așa cum cer dispozițiile art.312 (1) pct.3 Cod pr.civilă.
Mai arată că este necesară casarea și trimiterea cauzei la rejudecare, deoarece nepronunțarea pe un motiv de apel echivalează cu necercetarea fondului cauzei și atrage imposibilitatea exercitării controlului în ceea ce privește aplicarea legii de către instanța anterioară.
Conform Jurisprudenței Curții Europene- noțiunea de proces echitabil- în sensul art.6 CEDO presupune ca o instanță internă să fi examinat în mod real toate problemele esențiale ce i-au fost supuse, ceea ce nu s-a făcut în cauză.
Așadar, Curtea de Apel nu avea competența să analizeze motivul de apel, nefiind instanță de fond, ci instanță de recurs și de control judiciar, ceea ce înseamnă că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor privitoare la competență.
Contestatorul mai arată că instanța face o greșeală materială când motivează că intimatul a solicitat să se constate uzucapiunea atât pentru teren, cât și pentru imobilul casă când în realitate a solicitat numai pentru imobilul casă și nu pentru teren pentru că nici nu a timbrat.
La data de 14.03.2012 contestatorul I. G. a depus completare a motivelor de contestație în anulare apreciind că în cauză, prin raportare la motivele de recurs cu verificarea cărora a fost investită instanța de control judiciar, hotărârea să nu rețină analiza temeinică a tuturor motivelor de casare, aspect ce echivalează practic cu o nemotivare a soluției.
Arată că a înțeles astfel să critice pentru nelegalitate soluția instanței de apel care nu a reținut dezlegarea dată motivului de apel ce a vizat greșita respingere ca tardivă a cererii sale de completare cerere reconvențională, solicitând astfel în recurs, casarea soluției și trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând faptul că nepronunțarea pe un motiv de apel echivalează cu necercetarea fondului cauzei, generând imposibilitatea exercitării controlului de către instanța superioară.
Un asemenea incident, generat de omisiunea instanței de apel de a se pronunța pe unul din motivele de apel, poate fi înlăturat exclusiv prin casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare, argument invocat prin motivele de recurs dar pe care instanța a omis să se pronunțe.
Pe această chestiune instanța de recurs se limitează la a respinge motivul, pe considerentul că nu ar fi indicat în concret în ce constă nelegalitatea respingerii ca tardive a cererii de completare cerere reconvențională, dar apreciază totuși că prima instanță a reținut corect că prin raportare la art. 132 Cod pr.civilă, cererea ar fi fost înlăturată ca tardiv motivată, în condițiile formulării sale după prima zi de înfățișare, pe fondul refuzului părții adverse de judecare împreună a cererii complinitoare, astfel formulate.
Mai arată motivele de recurs au vizat însă omisiunea analizării acestui motiv de către instanța de apel, iar nu de către instanța de fond, situație în care urmează să se aprecieze că în cauză devin operante dispozițiile art. 318 alin.1 teza finală, instanța de recurs omițând să se pronunțe asupra unui motiv de casare cu toate că acesta intră în sfera sa de competență, vizând critici de nelegalitate ale unei hotărârii din apel.
Într-o altă ordine de idei împrejurarea neindicării în concret prin motivele de recurs a greșelii primei instanțe pe chestiunea respingerii ca tardive a completării la cererea reconvențională, nu justifică refuzul instanței de a analiza un asemenea motiv de recurs, aceasta aflându-se în eroare, întrucât nu soluția de fond este criticată ci cea din apel ce nu avea să rețină dezlegarea dată criticii privitoare la nelegala respingere ca tardivă a cererii de completare cerere reconvențională.
Pe această chestiune, instanța de recurs ar fi trebuit strict să verifice pertinența motivului de recurs, fapt ce ar fi implicat analiza motivelor de apel și a soluției date în acea fază procesuală, reținând justețea motivului, fapt ce ar fi condus la admitere recurs casare și trimitere spre rejudecare, ori caracterul său neîntemeiat, respingând motivat recursul pe acest aspect.
In categoria omisiunilor instanței de recurs, omisiuni menite să conducăla admiterea contestației în anulare, desființarea soluției contestate și rejudecarea recursului, poate fi reținută și împrejurarea neanalizării unui prim motiv de recurs ce a vizat nelegalitatea hotărârii din apel pe fondul nemotivării acesteia.
Este adevărat că în practica judiciară s-a apreciat că argumentarea mai puțin structurată (elaborată) a unei soluții în recurs nu echivalează cu omisiunea pronunțării pe toate aspectele cauzei, dar, în speța dată se poate aprecia că se află practic într-o situație de omisiune a instanței de recurs.
Aceasta, sesizată cu un motiv de nulitate al hotărârii recurate, generat de lipsa motivării deciziei instanței de apel (pe chestiunea menținerii componenței masei partajabile urmare a reținerii pentru intimat a dreptului de proprietate exclusivă asupra imobilului de la nr. 94 ca efect al uzucapiunii, respectiv urmare a respingerii cererii sale de constatare a unui drept de proprietate exclusivă asupra imobilului de la nr. 96, nereținându-se în cauză intervertită posesia precară într-o posesie utilă exercitată sub titlu de proprietate solicitat la partajare), nu s-a pronunțat în concret pe acest motiv, limitându-se la a invoca generic faptul motivării impus de soluția de admitere apel și schimbare soluție apelată.
În realitate însă soluția de schimbare nu a prilejuit modificări de fond, reținând doar o majorare a valorii loturilor, urmare a efectuării unei noi expertize, chestiunile de drept ce au vizat dobândirea /nedobândirea dreptului de proprietate exclusivă asupra unor bunuri succesorale ca efect al uzucapiunii achizitive, analiza aspectelor de fapt ce au condus la dovedirea intervertirii detenției precare în posesie utilă, ori a întreruperii cursului posesiei utile, nefiind analizate deși aveau să fie invocate ca motive de apel.
Contestatorul arată că aceste considerente au îndrituit recurentul să critice soluția instanței de apel, fiind reținute prin motivele de recurs redactate potrivit nivelului său de cunoștințe juridice, fără o indicare punctuală a aspectelor de nelegalitate ori o motivare adecvată acestora, fapt ce nu înlătură obligativitatea instanței de recurs de a se pronunța motivat pe toate aspectele sesizate.
Pentru aceste considerente, în completarea celor inițial indicate, solicită admiterea contestației, desființarea soluției contestate și rejudecarea recursului în considerarea tuturor motivelor de casare și modificare invocate.
Legal citat intimatul I. C. a depus întâmpinare solicitând respingerea contestației în anulare și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
Arată că în cauză nu sunt incidente nici unul dintre motivele ce ar face admisibilă contestația în anulare așa cum această cale extraordinară de atac este reglementată în art.317/1 pct.2, 317 (2) și art.318 Cod pr.civilă, texte de procedură invocate în motivarea temeiului de drept al contestației.
În ceea ce privește invocarea motivului prev. de art.317/1 pct. 2 Cod pr.civilă, se poate observa că instanța Curtea de Apel a fost competentă material să soluționeze cauza ce a făcut obiectul dosarului civi1 nr._, competența sa fiind stabilită prin disp.art.3 pct.3 Cod pr.civilă, astfel încât contestația în anulare este neîntemeiată sub acest aspect.
Contestația este neîntemeiată și sub aspectul motivelor prevăzute de art.317(2) Cod pr.civilă și 318 Cod pr.civilă.
Referitor la motivul prevăzut de art.317 (2) Cod pr.civilă, solicită să se constate că nu este incident în cauză deoarece nici unul dintre cazurile de contestație în anulare prevăzute de text nu se regăsesc în motivarea contestației.
Sub acest aspect se observă în mod evident că această contestație în anulare reprezintă de fapt un recurs la recurs ceea ce este inadmisibil.
Referitor la motivul prevăzut de art.318 Cod pr.civilă, solicită să se constatate că nu se invocă în cuprinsul contestației existența unei greșeli materiale săvârșită de instanța de recurs cu prilejul soluționării recursului, greșeală materială în sensul textului de lege invocat, nicidecum în sensul menționat în contestație cum că instanța de recurs ar fi interpretat greșit o cerere a intimatului formulată la instanța de fond referitoare la constatarea intervenirii uzucapiunii cu privire la o suprafață de teren, situație care, chiar reală dacă ar fi, nu poate face obiectul unei contestații în anulare.
Analizând contestația în anulare, în raport de temeiul juridic invocat, aceasta nu este fondată și se va respinge, pentru următoarele considerente:
Conform art. 317 alin. 1 cod procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Art. 318 cod procedură civilă prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Primul motiv prevăzut de art. 318 cod procedură civilă are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință pronunțarea unor soluții greșite.
Este vorba deci de acea greșeală pe care o comite instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Sunt greșeli materiale, în sensul art. 318 cod procedură civilă, respingerea unui recurs ca tardiv, în raport de data înregistrării la instanță deși din plicul atașat la dosar rezultă că recursul a fost depus recomandat la oficiul poștal înăuntrul termenului de recurs; pronunțarea asupra legalității unei alte hotărâri decât cea recurată etc.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare și nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretarea unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural, întrucât altfel s-ar da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, încălcându-se dispozițiile legale privind gradele de jurisdicție existente în legislației română.
In speță, din analiza motivelor contestației în anulare formulate de contestatorul I. G., instanța reține că aceasta are în vedere modul în care s-a făcut judecarea cauzei și aprecierea probelor sau potrivit susținerilor sale, ignorarea unor probe, precum și împrejurarea că instanța de fond a reținut completarea cererii reconvenționale ca fiind tardivă.
Curtea constată, însă că motivele în fapt ale contestației se regăsesc întocmai în recursul formulat de aceasta(fil.3, dos._ ), iar criticile au fost analizate de instanța de recurs(pg. 9 din decizie, fil. 28 și verso, dosar recurs), astfel că, instanța nu mai poate relua în discuție, pe calea contestației în anulare, criticile formulate în recurs în condițiile în care acestea au fost supuse judecății instanței de recurs, fără nici o omisiune.
Modul de apreciere de către instanța de recurs a dispozițiilor legale incidente în cauză, precum și a probelor, nu reprezintă o eroare materială, în sensul art. 318 teza I, cod procedură civilă.
În considerarea celor expuse anterior, văzând prevederile art. 317 – 320 cod procedură civilă, contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul I. G., împotriva deciziei civile nr._ de la 9.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul I. C..
Obligă contestatorul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul I. C..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Martie 2013.
Președinte, I. V. | Judecător, M. L. | Judecător, F. D. |
Grefier, N. D. |
Red.27.03.2013
jud.F.D.
2 ex/AS
j.r.I.M.
S.A.C.
M.M.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 4276/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Grăniţuire. Decizia nr. 5724/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
