Servitute. Decizia nr. 3794/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3794/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 3811/207/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3794
Ședința publică de la 11 Aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte: - C. R.
Judecător: - T. R.
Judecător: - M. L. N. A.
Grefier: - S. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții B. V., B. A. împotriva deciziei civile nr. 252 de la 20 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect servitute.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenții reclamanți B. V., B. A. și intimatul pârât ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței faptul că prin încheierea de ședință de la 24 noiembrie 2011 judecata cauzei a fost suspendată în baza dispozițiilort art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, că potrivit referatului întocmit de grefa secției, s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constarea perimării, părțile fiind citate cu această mențiune.
Curtea, din oficiu, a invocat excepția perimării recursului în raport de dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă, urmând ca acesta să fie luat în examinare sub aspectul excepției.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
1. Prin sentința civilă nr. 273/31.01.2011, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._ 2010, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții B. V. și B. A., având ca obiect servitute de trecere, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentința, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au chemat in judecată pârâta, să fie obligată aceasta să le permită accesul. de la și la calea publică, creându-se in favoarea lor o servitute de trecere pe drumul de acces incintă de la . proprietatea acesteia, cu respectarea prevederilor art. 616-619 Cod civil, cu obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
Reclamanții și-au precizat la 15.11.2010,acțiunea,in sensul că aceștia dețin in fosta incintă a . . B, un număr de 3 imobile, din care pentru două dintre ele este nevoie să se constituie un drept de servitute de trecere, de la calea publică la .>
Astfel, precizează reclamanții că dețin un imobil de 396 m.p. pe care l-au dobândit prin act de vânzare cumpărare nr. 1684/11.05.2010 și un imobil in suprafață de 737,839 m.. dobândit cu actul autentic nr._.05.2010.
Învederează reclamanții faptul că fiecare imobil are intrare separată și este independent pentru fiecare dintre ele,fiind necesară constituirea unei servituți de trecere.
Având în vedere prev. art. 129 alin. 5 din C.p.c. în baza rolului activ, instanța a dispus efectuarea unei cercetări locale, pentru elucidarea situației de fapt
Astfel instanța s-a deplasat la fața locului și a încheiat procesul verbal de cercetare locală aflat la fila 38 dosar.
Instanța a constatat faptul că reclamanții sunt proprietarii a două imobile, respectiv hală că și hală mare, acestea aflându-se una in prelungirea alteia.
De asemenea a constatat instanța că de la . și până la hala mică, a fost instituită servitute de trecere in favoarea ., care a înstrăinat imobilele către reclamanți,aceștia prelungind servitutea de trecere până la hala mică,instituită pe o suprafață de 393,65 m.p.,așa cum rezultă din dispozitivul sentinței civile nr. 1364/30.03.2010.
Reclamanții au solicitat instituirea unei servituți de trecere în spatele halei mari, pe terenul deținut de pârâta ..
Instanța a constatat că in speță nu sunt îndeplinite prev. art. 618, 619, C.p.c. care stabilească proprietarul locului înfundat poate cere vecinului său drept de trecere spre calea publică, pentru folosirea fondului.
In conformitate cu prevederile art. 616 C.p.c., prin loc înfundat, se înțelege acel loc care nu are nici o ieșire la calea publică, iar înfundarea trebuie să fie străină de conduita proprietarului locului înfundat.
Servitutea de trecere poate fi stabilită prin convenție, sau prin hotărâre judecătorească, aceasta având caracter perpetuu și nu poate fi dobândită prin uzucapiune.
De asemenea, instanța trebuie să țină seama de interesul celui ce trebuie să suporte consecințele și nu doar de interesul celui ce urmează să beneficieze de dreptul de trecere.
In speță, a rezultat fără putință de tăgadă că nu există loc înfundat, întrucât prin servitutea pe care o are în prezent, are posibilitatea de acces la calea publică,precum și cale de acces din hala 1 și hala 2, care este una in prelungirea alteia, reclamanții fiind proprietarii ambelor imobile.
Având in vedere aceste considerente, instanța a respins acțiunea reclamanților împotriva pârâtei ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul B. V., considerând-o netemeinică și nelegală, deoarece instanța de fond a interpretat în mod greșit textul de lege privitor la servitutea de trecere fără să motiveze hotărârea, după ce s-a respins cererea de efectuare a unei expertize tehnice.
2. Prin decizia civilă nr. 252 de la 20 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._ s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul reclamant B. V. împotriva sentinței civile nr. 273/31.01.2011, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă B. A. și intimata pârâtă ..
Pentru a pronunța această hotărâre, analizând sentința prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul a constatat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
La termenul din 05.05.2011, s-a pus în discuția părților cererea privind încuviințarea probei cu expertiză topografie-cadastru, probă ce a fost refuzată nemotivat de către instanța de fond, pentru a se identifica terenurile în raport de actele de proprietate și să se menționeze dacă există cale de acces la terenul proprietatea reclamanților.
Raportul de expertiză a fost efectuat de expertul A. P., din care rezultă faptul că reclamanții nu au cale de acces la drumul public, pentru a putea folosi ambele imobile separat, iar pentru a folosi hala mare, este necesară o cale de acces separată pentru a ajunge cu camionul la calea principală.
Împotriva raportului de expertiză s-au formulat obiecțiuni, iar prin completarea raportului de expertiză, s-a menționat că halele proprietatea reclamanților nu sunt independente, fiind una în prelungirea alteia, astfel încât, prin servitutea stabilită în dosarul nr._, există și pentru imobilul „hală mare” posibilitatea de acces la calea publică nefiind necesară stabilirea unei căi de acces separate în continuarea celei vechi.
Concluziile raportului de expertiză care este o probă științifică, concordă cu concluziile cercetării la fața locului efectuate de instanța de fond.
Constatând astfel că, instanța de fond a dat o interpretare corespunzătoare probatoriilor administrate raportat la conținutul cererilor cu care a fost sesizată, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă a respins ca nefondat apelul.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs în termenul legal și motivat reclamanții B. V. și B. A..
În ședința publică de la 15 martie 2012 s-a dispus suspendarea cauzei în baza art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă pentru lipsa părților.
Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 18.03.2013, fiind propusă pentru perimare și primind termen la data de 11 aprilie 2013.
Potrivit art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar potrivit art. 252 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate.
De asemenea, în conformitate cu disp art. 252 alin. 1 teza II Cod procedură civilă, s-a dispus citarea în cauza cu mențiunea perimării, pentru a se asigura dreptul la un proces echitabil al părților, în componenta sa de acces la instanță, titularul cererii fiind în acest mod în cunoștință de cauză și având în mod real și efectiv posibilitatea să se apere în privința excepției.
Constatând că de la data de 15 martie 2012 de când s-a dispus măsura suspendării în baza art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părții interesate, neîndeplinindu-se niciun act de procedură în vederea judecării pricinii, în baza art. 248 și următoarele Cod procedură civilă, urmează a se constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de reclamanții B. V., B. A. împotriva deciziei civile nr. 252 de la 20 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta ..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 aprilie 2013.
Președinte, C. R. | Judecător, T. R. | Judecător, M. L. N. A. |
Grefier, S. C. |
Red.jud. T.R.
Tehn.S.C. 2 ex.
17.04.2013
Jud.apel: L.P.
I.M.
Jud.fond: M.I.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 7408/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Conflict de competenţă. Sentința nr. 15/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
