Grăniţuire. Decizia nr. 5724/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5724/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 4699/318/2008
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 5724
Ședința publică de la 29 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - E. S.
Judecător - M. M.
Judecător - M. P.-P.
Grefier - V. R.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta P. LUCSIȚA împotriva deciziei civile nr. 121 din 6 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Sectia I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți P. G. și P. E., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat recurenta pârâtă P. LUCSIȚA, asistată de avocat Georgi M. și intimații reclamanți P. G. și P. E., personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, a fost timbrat cu taxă fiscală în sumă de 19 lei și timbru judiciar în valoare de 0, 15 lei, după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului:
Avocat M. Georgi, pentru recurenta pârâtă, a expus motivele scrise, în raport de care a pus concluzii de admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel pentru aplicarea întocmai a dispozițiilor art. 607 cod civil referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la ridicarea de pe proprietatea sa a pomilor fructiferi individualizati în schita pârâtei la raportul de expertiză. A depus la dosar concluzii scrise și a solicitat obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Intimații reclamanți, pe rând având cuvântul, au solicitat respingerea recursului ca nefondat potrivit concluziilor scrise depuse în ședința publică de azi.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/14.12,.2012 a fost admisă în parte acțiunea cu precizarea ulterioară formulată de către reclamanții P. G. și P. E., în contradictoriu cu pârâta P. Lucsița.
S-a stabilit ca linie de hotar între proprietățile părților, linia care unește punctele 2-9-10-11-12-13-A-B din schița de la raportul de expertiză efectuat în cauză de expert M. M..
A fost obligată pârâta să ridice de pe proprietatea sa 9 pomi fructiferi (un cireș, un măr, doi pruni, un măr, doi pruni, un prun și un măr) individualizați în schița la raportul de expertiză efectuat în cauză aflați la distanță nelegală (2 m) față de linia de hotar dintre proprietățile părților.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la refacerea gardului.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în urma probelor administrate în cauză următoarea stare de fapt și de drept.
Prin cererea de chemare în judecată așa cum a fost precizată ulterior prin concluziile scrise reclamanții P. G. și P. E., au solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta P. Lucsița, să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților, să fie obligată pârâta să refacă gardul dintre proprietățile părților, sau în caz contrar să execute reclamanții această lucrare pe cheltuiala pârâtei, de asemenea să fie obligată pârâta să ridice 10 pomi fructiferi diferiți, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt proprietarii unei suprafețe de teren de 1063 mp situată în . vecin cu proprietatea pârâtei, reclamanți invocând titlul de proprietate nr._/30.12.1992.
S-a mai susținut că proprietățile părților sunt delimitate de un gard al pârâtei dar la data introducerii acțiunii gardul era complet degradat, impunându-se refacerea gardului de pârâtă pentru ca delimitarea proprietății să fie reală și marcată.
În ceea ce privește celălalt capăt de cerere privind pomii, s-a susținut că aceștia se află la o distanță mai mică decât cea permisă de lege și îi împiedică pe reclamanți în folosirea proprietății lor.
În dovedirea acțiunii s-a depus de către reclamanți titlul de proprietate nr._/30.12.1992, extrasul de carte funciară, o notă de constatare întocmită de Primăria Peștișani, iar prin încheierea din data de 9 mai 2008 s-a dispus efectuarea unei expertize topografice, expertul urmând să răspundă la obiectivele solicitate de instanță și anume:
În funcție de actele de proprietate să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților, să se precizeze dacă există plantații de pomi la o distanță mai mică față de linia de hotar, să se identifice pomii pe schiță, onorariul expertului fiind stabilit în sarcina reclamanților.
Pârâta P. Lucsița a solicitat la 20 iunie 2008 suspendarea judecății pricinii deoarece pe rolul Judecătoriei Tg.J. se află o cerere de chemare în judecată formulată de P. Lucsița formulată de P. Ghe G. II și Comisia Locală și Comisia Județeană Gorj prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._ din 30.12.1992, a actelor premergătoare ce au stat la baza emiterii acestui titlu și obligarea comisiei locale să procedeze să întocmească documentația în vederea eliberării titlului de proprietate pe o suprafață de 190 mp pe lățimea de 3,70 m și lungimea de 50 m pe numele lui P. Lucsița (filele 23-24 dosar instanță fond.
Prin încheierea din 19.09.2008 s-a admis cererea de suspendare în baza art.244 alin. 1 C.pr.civ. și s-a dispus suspendarea cauzei fila 23 dosar instanță fond.
S-a formulat în cauză la 18.11.2011 o cerere de repunere pe rol a cauzei de către P. G. și P. E. care au depus și decizia civilă nr.2564/07.11.2011 prin care s-a admis recursurile declarate de recurentul P. Ghe G., recurentele intimate Comisia Locală Peștișani și Comisia Județeană Gorj îndreptate împotriva sentinței civile nr.6275/07.07.2011 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul_ în sensul că s-a respins acțiunea formulată de reclamanta P. Lucsița privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate_/30.12.1992 și actele premergătoare, decizia fiind irevocabilă și de asemenea decizia civilă nr.108/19.01.2012 prin care s-a respins contestația în anulare formulată de P. Lucsița îndreptată împotriva deciziei civile nr.2564/07.11.2011.
În cauză s-a efectuat raportul de expertiză de M. M. (filele 95-100 dosar instanță fond), s-a depus sentința civilă 3366 din 20.02.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în obligația de a face și revendicare formulată de reclamanți P. G. și E. în contradictoriu cu P. Lucsița, precum și cererea reconvențională a acesteia cu mențiunea că această sentință a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr.2424/03.09.2012 a Tribunalului Gorj (filele 113-116 dosar instanță fond).
Împotriva raportului de expertiză s-au formulat obiecțiuni de către P. G. și E., expertul M. M. răspunzând la aceste obiecțiuni filele 122 dosar instanță fond.
În urma probelor administrate, instanța a reținut din concluziile raportului de expertiză că reclamanții, potrivit titlului de proprietate dețineau suprafața de 1249 mp (1163 mp conform titlului de proprietate nr._/30.12.1992, terenul fiind delimitat de punctele topografice 1-2-9-10-11-12-13-A-14-7-8-1, având dimensiunile conform schiței Anexă 1 și vecinătățile următoare: Nord-C. V., Est-DJ 672, Sud-P. Luxița și Vest- C. I., iar pârâta deține suprafața de 2229 (1655 mp) conform documentației din cadastru) teren delimitat de punctele 2-3-4-5-6-7-14-A-13-12-10-9-2, având dimensiunile conform schiței Anexă 1 și vecinătățile următoare: Nord-P. G., Est-DJ 672, Sud-C. I. și Vest-m. C. I. D..
A precizat expertul că în suprafața deținută de pârâtă sunt incluși și cei 357 mp având nr. cadastral_ ce sunt cumpărați de P. G. de la V. I. și C. G., potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.4479/20.08.2009 (fila 65 dosar instanță fond)
Deoarece reclamanții și pârâta dețineau la data efectuării expertizei o suprafață mai mari decât în actele prezentate s-a propus ca linia de hotar dintre părți să fie pe aliniamentul 2-9-10-11-12-13-A pe actualul gard despărțitor și aliniamentul A-B conform actelor reclamanților, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP C. P. sub nr. 4479/20.08.2009.
Punctele de hotar fiind descrise astfel:
Punctul 2- actuala limită despărțitoare la DJ 672, reclamanții având front stradal 15,95 m, iar pârâta 36,59 m.
Punctul 9- situat la 10,38 m de punctul 2, lățimea terenului reclamanților fiind de 15,58 m, iar a pârâtei de 37,03 m.
Punctul 10- situat la 7,67 m de punctul 9, lățimea terenului reclamanților fiind de 15,29 m, iar a pârâtei de 37,46 m.
Punctul 11- situat la 13,36 m de punctul 10, lățimea terenului reclamanților fiind de 15,45 m, iar a pârâtei de 37,67 m.
Punctul 12- situat la 7,63 m de punctul 11, lățimea terenului reclamanților fiind de 15,29 m, iar a pârâtei de 38,12 m.
Punctul 13- situat la 14,44 m de punctul 12, lățimea terenului reclamanților fiind de 14,68 m, iar a pârâtei de 14,57 m.
Punctul A- situat la 2,93 m de punctul 13, lățimea terenului reclamanților fiind de 14,56 m, iar a pârâtei de 14,57m.
Punctul B- situat la 12,80 m sud se punctul A, astfel încât terenul reclamanților se lățește din punctul A cu 12,80 m.
Referitor la terenul ce face obiectul declarației notariale autentificată sub nr. 2789/26.04.2001 la BNP C. P. și a înscrisului sub semnătură privată intitulat „Dovadă” încheiat între V. I. și P. G., s-a constatat că nu se prezintă un act în formă autentică pentru această suprafață.
În drept acțiunea în grănițuire a fost admisă în baza disp,.art.584 C.civ. potrivit cu care orice proprietar poate cere obligarea vecinului său la grănițuirea proprietății învecinate cu a sa urmând ca cheltuielile să fie suportate deopotrivă de ambele părți, rezultând deci că grănițuirea reprezintă operațiunea de delimitare prin semnele exterioare dintre două proprietăți învecinate, o atare acțiune fiind admisibilă chiar dacă între proprietăți există hotare exterioare, în cazul de față gardul, ori de câte ori acestea nu au fost stabilite prin înțelegerea părților sau prin hotărâre judecătorească.
Cu privire la pomii aflați la o distanță mai mică de linia de hotar instanța a reținut din raportul de expertiză întocmit de expertul M. M. că există un cireș, un măr,doi pruni, un măr, doi pruni, un prun și un măr individualizați de către expert la o distanță mai mică de 2 m, motiv pentru care s-a admis acest capăt de cerere, fiind obligată pârâta să desființeze aceste plantații.
În ceea ce privește obligarea pârâtei să refacă gardul instanța a respins acest capăt de cerere cu motivarea că părțile au obligația comună de a-l reface sau a-l repara nu numai una dintre ele, iar cheltuielile de judecată au fost stabilite în proporție egală de ½ din onorariu expert, pârâta fiind obligată să plătească 400 lei.
Împotriva sentinței au declarat apel apelanții reclamanți P. G. și P. E. și apelanta pârâtă P. Lucsița.
În apel P. G. și P. E. au susținut că sentința este nelegală numai în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei să refacă gardul și a solicitat să se admită și acest capăt de cerere, să fie obligată pârâta să refacă gardul altfel cum a precizat și prin concluziile la instanța de fond sau să fie obligați reclamanții să refacă gardul pe cheltuiala pârâtei.
O altă critică s-a referit la cheltuielile de judecată susținând că trebuiau acordate în întregime prin admiterea acestui capăt de cerere.
Prin decizia civilă nr.121 din 06 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanții P. G. și P. E..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a respins ca nefondat deoarece dispozițiile art.600 C.civ. după care fiecare poate în orașe și suburbii a îndatora pe vecinul său a contribui la clădirea și repararea îngrădirii ce desparte casele, curțile și grădinile lor, sunt enunțiative, iar nu limitative.
În partea finală însă a textului rezultă că termenul îngrădire întrebuințat în articol se referă numai la ziduri nu la alt mod de a limita proprietățile cum sunt gardurile sau zăplazurile. Această interpretare admisă și de doctrina, își are explicația foarte firească în aceea că legiuitorul a înțeles a obliga pe vecin la edificarea unui semn durabil care să permită a evita pe viitor procesele, iar nu la întocmirea unor semne care se disting cu ușurință și a căror reîntocmire ar da naștere la noi procese.
În cazul de față fiind vorba de un gard de ștenepi construit de pârâtă și numai cu cheltuiala acesteia, chiar dacă este deteriorat nu dă dreptul reclamanților ca pârâta singură să refacă acest gard așa cum de altfel corect a reținut și instanța de fond, astfel că această critică urmează să fie înlăturată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța de fond a făcut o aplicare justă a dispozițiilor art.584 C.civ. și a dispus ca pârâta să fie obligată la 400 lei reprezentând jumătate din onorariu expert.
Nici criticile formulate de apelanta pârâtă P. Lucsița nu sunt întemeiate.
În apel s-a susținut că prima instanță a dispus să fie desființați pomii fructiferi deși aceștia se află la o distanță mai mare față de linia de hotar, la o distanță mai mică față de linia de hotar fiind lăstari și pe cale de consecință numai aceștia urmau să fie desființați.
Și sub acest aspect sentința este legală, deoarece potrivit disp.art.607 C.civ. nu este îngăduit să se sădească arbori care cresc înalți decât în depărtarea hotărâtă de regulamentele particulare sau de obiceiurile locale, iar în lipsă de aceste regulamente și obiceiuri la o distanță mai mică de 2 m față de linia de hotar.
Expertul a reținut în raportul de expertiză și anexa la raport că există pomi fructiferi aflați la următoarele distanțe față de linia de hotar un cireș la 1,70 m față de linia de hotar, un măr la distanța de 1,40 m față de linia de hotar, 2 pruni la 0,10 m față de linia de hotar, un măr la 1,80 m față de linia de hotar, 2 pruni la 0.10 m față de linia de hotar, un prun la 0,60 m față de linia de hotar, un măr la 0,55 m față de linia de hotar (filele 99-100 dosar instanță fond).
Potrivit disp.art.608 din Codul civil. vecinul poate să ceară ca arborii și gardurile vii puși la o distanță mai mică să se scoată fără a fi nevoiți ca proprietarii să facă dovada că au suferit vreo pagubă din această cauză.
Pe cale de consecință această critică a fost înlăturată ca nefondată, ambele apeluri fiind respinse, sentința primei instanțe fiind temeinică și legală.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta P. Lucsița, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, reclamanta invocă motivele de recurs prevăzute de 304 pct.9 cod procedură civilă se vizează greșita aplicare a art.607 cod civil și 304 pct.5 rap.la art.312 cod procedură civilă, susținând că instanța de apel nu a cercetat fondul cauzei.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, ce vizează greșita aplicare a dispozițiilor art.607 cod civil, ce instituie o servitute legală în favoarea fondului dominant, care este învecinat cu cel pe care au fost plantațiile și asupra fondului aservit, acțiunea poate fi introdusă numai împotriva proprietarului aservit, fiind o acțiune reală, iar în cazul în care fondul aservit se află în coproprietate, este necesar să fie soluționată în contradictoriu cu toți coproprietarii.
Sub aspectul vechimii plantațiilor, ambele instanțe nu au analizat aceste apărări, care ar fi fost de natură a înceta servitutea legală, încetarea putând fi obținută prin uzucapiunea de 30 de ani, întrucât servitutea privind plantațiilor este o servitute continuă și aparentă (art.622, 623 cod civil), dobândirea acesteia putând fi obținută prin uzucapiune.
Nu s-a probat obiceiul locului de a sădi arbori la distanțe, mai mici decât cele legale, deoarece obiceiul locului este de a sădi arbori la distanțe mai mici, față de distanța legală, iar prin neexercitarea acestor garanții procesuale se ajunge la situația de a nu avea parte de un proces echitabil, reglementat de art.6 din CEDO.
Concluzionează reclamanta că instanțele au soluționat cauza fără a lămuri aceste aspecte și a da eficiență dispozițiilor art.129 alin.5 cod procedură civilă.
În cauză intimații reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului.
În întâmpinare, reclamanții intimați recunosc că pomii se află la o distanță cuprinsă între 0,10 m. și 1,80 m. față de linia de hotar dintre cele două proprietăți și au o vechime de 44 ani, sunt de talie înaltă și constituie un permanent pericol pentru construcțiile reclamanților.
Recursul este fondat.
Instanțele au fost investite de reclamanții P. G. și P. E. cu o acțiune în grănițuire, obligație de a face, respectiv de obligare a pârâtei de refacere a gardului între proprietățile părților și de scoatere a 10 pomi fructiferi aflați la distanță nelegală față de linia de hotar (2 m).
Prin sentința civilă nr._/14.12.2012 a fost admisă în parte acțiunea cu precizarea ulterioară, s-a stabilit linia de hotar între părți pe aliniamentul stabilit de expertul M. M., a fost obligată pârâta să ridice de pe proprietatea sa 9 pomi fructiferi, individualizați în raportul de expertiză), soluția instanței de fond fiind confirmată în apel.
Împotriva deciziei au fost formulate critici de către pârâtă numai în ceea ce privește servitutea privind distanța plantațiilor reglementată de art.607 cod civil.
Recurenta pârâtă a invocat prescripția achizitivă de 30 de ani în ceea ce privește4 această servitute, care este o servitute continuă și aparentă (art.622, 623 cod civil).
Critica pârâtei este neîntemeiată, fiindcă dispozițiile art.162 cod procedură civilă permit invocarea unor excepții înaintea instanței de recurs, în speță fiind invocată prescripția.
Servitutea privind distanța plantațiilor fiind o servitute continuă și aparentă, poate fi dobândită prin prescripție, ori de câte ori arborii plantați la o distanță mai mică ar fi existat timp de 30 de ani, fără ca vecinul să fi cerut scoaterea lor.
Această prescripție este achizitivă, iar nu liberatorie, întrucât acest drept, fiind o limitare a dreptului de proprietate, stabilită în interesul vieții comune, impune o sarcină vecinului, aceea de a suferi niște plantații care3 depreciază fondul său.
În speță, pârâții au recunoscut prin întâmpinare că o parte din pomi au o vechime de 44 de ani, dar în concluziile orale în recurs au învederat faptul că sunt și pomi care au o vechime mai mică.
În consecință, față de criticile pârâtei și de susținerile reclamanților, pentru a se verifica aceste aspecte ce necesită cercetarea fondului cauzei, soluția ce se impune este de admitere a recursului, casarea parțială a deciziei numai în privința servituții plantațiilor și trimiterea spre rejudecare a acestui petit, celelalte dispoziții privind grănițuirea și obligația de a face urmând a fi menținute.
În rejudecare, vor fi analizate și celelalte critici invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta P. LUCSIȚA împotriva deciziei civile nr. 121 din 6 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți P. G. și P. E..
Casează parțial decizia și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj în ceea ce privește capătul de cerere privind servitutea reglementată de art. 607 Cod Civil ce vizează distanța plantațiilor.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Mai 2013.
Președinte, E. S. | Judecător, M. M. | Judecător, M. P.-P. |
Grefier, V. R. |
Red.jud.M.M.
Tehn.MC/2 ex.
Data red.07.06.2013
J.a. M.A.C.
V.G.
j.f. M.D.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 2389/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Fond funciar. Decizia nr. 5725/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
