Poprire asigurătorie. Decizia nr. 6604/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6604/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-06-2013 în dosarul nr. 6788/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6604
Ședința publică de la 14 Iunie_ Iunie 2013
Completul constituit din:
Președinte: S. A. C.
Judecător: M. M.
Judecător: I. M.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul-debitor G. I. și recurentul-terț poprit Biroul Notarului Public G. I. împotriva deciziei civile nr. 45/05.02.2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-creditoare Agenția Națională de Administrare Fiscală, având ca obiect poprire asiguratorie.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns în reprezentarea recurenților avocat ales S. A., cu împuternicire la dosar, și pentru intimata-creditoare ANAF – consilier juridic F. C., cu delegație la dosar, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen de judecată a fost acordat pentru cunoașterea întâmpinării.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, se constată încheiată cercetarea judecătorească și se acordă cuvântul pe fond.
Avocat S. pentru recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, schimbarea în totalitate a hotărârii criticate și în rejudecare - respingerea cererii ANAF ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial și taxele de timbru. Arată că greșit au fost dezlegate excepțiile lipsei capacității de folosință și a lipsei calității procesuale, neputându-se discuta de vreo poprire în condițiile în care BNP G. I. și-a încetat activitatea în data de 20.01.2011, dată la care nu se înregistra nicio datorie față de notarul public G. I. și care nici nu a avut calitatea de salariat al BNP.
Consilier juridic F. C. pentru intimata-creditoare pune concluzii de respingere a recursului și de menținere drept temeinică și legală a deciziei recurate potrivit întâmpinării. Arată că din actele depuse în apel rezultă că BNP G. I. și-a transferat activitatea către BNP Lexus, astfel că notarul G. I. și-a desfășurat neîntrerupt activitatea. Punctează că potrivit legii un notar public își desfășoară activitatea în cadrul unui birou notarial, iar conform Codului Fiscal sunt supuse impozitării atât veniturile notarului public persoană fizică, cât și cele ale biroului notarial. Ca urmare, există raport obligațional, raport ce rezultă din lege, nefiind necesar a fi dovedit de ANAF, apreciază astfel legalitatea popririi la data înființării acesteia.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă recurată, Tribunalul D. a respins apelul declarat de apelantul B. N. Public G. I. împotriva sentinței civile nr._/14.10.2009 pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimata-creditoare Agenția Națională de Administrare Fiscală și intimatul-debitor G. I.,
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
La data de 02 martie 2011 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ cererea de menținere a popririi înființate prin adresa de înființare a popririi nr._/30.09.2010, formulată de creditoarea Casa de Asigurări de Sănătate D. în contradictoriu cu intimații-debitor G. I. și terțul poprit B. N. Public G. I..
În motivarea cererii, petenta a arătat că G. I. este debitor la FNUASS, sumele datorate de către acesta către fond fiind urmărite de creditorul Casa de Asigurări de Sănătate D. pe calea executării silite, prin poprire, potrivit OG nr.92/2003.
A mai arătat că poprirea a fost înființată de Casa de Asigurări de Sănătate D. prin adresa de înființare a popririi nr._/30.09.2010, comunicată terțului poprit B. N. Public G. I., iar debitorul își exercita profesia de notar in cadrul acestui cabinet, obținând venituri din exercitarea acestei profesori, desfășurată în mod independent, conform prevederilor OG nr.92/2003.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.150 din OG nr.92/2003 republicată.
Odată cu cererea de chemare în judecată au fost depuse următoarele înscrisuri: adresa de înființare a popririi comunicată terțului poprit, confirmarea de primire prin poștă și titlul executoriu nr._/24.11.2008.
La data de 13.05.2011 s-a depus de către de terțul poprit B. N. Public G. I. întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea cererii de menținere a popririi ca inadmisibile și neîntemeiate.
A arătat că înțelege să invoce excepția calității procesuale active a petentei- Casa de Asigurări de Sănătate D., întrucât persoana fizică G. I. este dator la FNUASS, calitate procesuală activă are C. Națională de A. de Sănătate și nu Casa de Asigurări de Sănătate D..
Totodată a precizat că înțelege să conteste măsura dispusă având in vedere că nu s-a făcut dovada că actele de executare silită au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale imperative in materie, astfel nu s-a făcut dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile in sensul art.379 C.p.civ. A mai arătat că petenta Casa de Asigurări de Sănătate D. a calculat cota de contribuție la asigurările de sănătate pentru anul 2006 la nivelul de 6,5%, așa cum au fost modificată prin OUG nr.226/2008 și nu la nivelul de 5,5%.
De asemenea a menționat că BNP G. I. nu poate avea calitatea de terț poprit, neavând nici un debit de achitat debitorului persoană fizică G. I., acesta nefiind un salariat la BNP G. I. și nu figurează în schema salarială a acestui birou. Astfel, a solicitat ca organul de executare să facă dovada debitelor dintre BNP și persoana fizică, fiind obligatoriu ca în cazul trecerii la executare silită împotriva terțului poprit, organul de executare să aibă certitudinea existenței acestor debite.
A mai arătat că lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței rezultă din faptul că persoana fizică G. I. a achitat debitele privind asigurările de sănătate, iar Casa de Asigurări de Sănătate D. nu a comunicat vreo situație a repartizării debitelor achitate de I. G. și prin urmare nu s-a putut lua cunoștință de modul de repartizare a plăților efectuate în contul FNUASS.
La întâmpinare au fost anexate in copie următoarele înscrisuri: certificat nr.7/09.04.1997 emis de Curtea de Apel C., ordin nr.1110/C din 19.10.1995, facturi fiscale.
La data de 15.06.2011 petenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că dovada din care reiese că terțul poprit BNP G. I. datorează sume de bani debitorului G. I. rezultă dintr-o normă legală, respectiv din dispozițiile art.46 al.3 din Legea nr.571/22.12.2003 privind Codul fiscal. A menționat că veniturile la care a fost calculată contribuția de asigurări sociale de sănătate reprezintă venituri provenite din activitatea prestată în cadrul biroului notarial-activitate independentă, pe care debitorul le-a precizat în declarațiile la FNUASS menționate în titlul executoriu depus la dosar și în baza căruia a fost înființată poprirea.
Prin sentința civilă nr._/23.09.2011, Judecătoria C. a admis cererea creditoarei CAS D. și în temeiul art. 150 din OG nr. 92/2003 a menținut poprirea înființată prin adresa nr._/30.09.2010 asupra sumelor datorate cu orice titlu debitorului urmărit, aflate în mâinile terțului poprit B. N. Public G. I. și obligat terțul poprit să achite creditoarei sumele datorate debitorului, în limitele sumei de_,91 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Debitorul G. I. își exercita profesia de notar in cadrul Biroului Notarului Public G. I.. În raport de veniturile realizate din activitatea prestată în cadrul biroului notarial-(activitate independentă) debitorul are instituită în sarcina sa obligatia la plata a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate în temeiul Legii nr. 95/2006. Titlul executoriu nr._ din 24.11.2008 se referă la această obligatie, reprezentand contributie la FNUASS în cuantum de_,91 lei .
Întrucât debitorul nu a achitat sumele datorate, creditoarea Casa de Asigurări de Sănătate D. prin adresa nr._/30.09.2010, comunicată terțului poprit B. Notarului Public G. I. a luat măsura de înființare a popririi asupra sumelor de bani datorate debitorului urmărit în condițiile art. 149 și 150 din Codul de procedură fiscală.
În conformitate cu dispozițiile art. 149 alineatul (8) din OG nr. 92/24.12.2003 privind Codul de procedură fiscală, Poprirea se consideră înființată din momentul primirii adresei de înființare de către terțul poprit. În acest sens, terțul poprit este obligat să înregistreze atât ziua, cât și ora primirii adresei de înființare a popririi,
Iar alineatul (9) al aceluiași text reglementează obligațiile terțului poprit, după înființarea popririi, respectiv :
,, a) să plătească, de îndată sau după data la care creanța devine exigibilă, organului fiscal, suma reținută și cuvenită, în contul indicat de organul de executare;
b) să indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite, înștiințând despre aceasta organul de executare.,,
De asemenea potrivit art . 150 privind executarea silită a terțului poprit :
,, (1) Dacă terțul poprit înștiințează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, va pronunța menținerea sau desființarea popririi.
(2) Judecata se face de urgență și cu precădere.
(3) Pe baza hotărârii de menținere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare poate începe executarea silită a terțului poprit, în condițiile prezentului cod.,,
Prin această normă este reglementată o procedură specială de excepție, aceea de menținere a popririi de către instanță. Cererea de menținere a popririi înființate poate fi justificată doar în ipotezele în care terțul poprit înștiințează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi.
În cauza de față, intimatul terțul poprit a invocat atât neregularități privind înființarea popririi, în sensul respectării dispozițiilor art. 379 Cod procedură civilă, privind executarea unei creanțe certe, lichide și exigibile, cat și împrejurarea că nu datorează nicio sumă de bani debitorului urmărit.
În ceea ce privește prima ipoteză, instanța reține că măsura popririi a fost luată în cadrul executării silite a titlului executoriu nr._ din 24.11.2008 emis de CAS D. împotriva căruia debitorul a avut posibilitatea prevăzută de lege de a formula o contestație, astfel, contestarea titlului executoriu însăși în temeiul căruia a fost pornită executarea silită nu este admisibilă.
Referitor la raporturile dintre tertul poprit și debitor,, în conformitate cu dispozițiile art. 1718 Cod civil, pentru ca o poprire să producă efecte față de terțul poprit, prin art. 452 C.p.c. se cere ca, în momentul înființării popririi, terțul poprit să fie dator față de debitorul creditorului urmărit. Or, prin sume datorate de terțul poprit trebuie înțelese nu numai sumele exigibile în momentul înființării popririi, ci și acele ce se vor datora, cum sunt sumele care fac obiectul unei datorii existente în momentul înființării popririi, dar care va deveni exigibilă ulterior, precum și sumele facand obiectul unei datorii ce se va naște după data înființării popririi, dar care să provină dintr-un raport juridic, existent la acea dată între terțul poprit și debitorul creditorului urmărit. Astfel, caracterul mixt, de procedură de urmărire silită și de act de conservare, pe care îl are poprirea, impune menținerea ei și pentru sumele ce se vor datora în viitor.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 149 alin. 1 din C.p.f. conform cărora ,,Sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora și/sau deține în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.,,
În cauza de față, având în vedere specificul activității desfășurate de către de debitor ( titular al BNP) în cadrul BNP, susținerile terțului poprit (BNP) în ceea ce privește lipsa unor raporturi juridice sunt vădit nefondate.
Pentru considerentele expuse, instanța a admis cererea creditoarei, a dispus menținerea popririi înființate prin adresa nr._ din data de 30.09.2010 de C.A.S. D., în dosarul de executare silită nr. 136/24.11.2008 asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu debitorului urmărit, aflate în mâinile terțului poprit B. N. Public G. I. și a obligat terțul poprit să achite creditoarei sumele datorate debitorului, în limitele sumei de_,91 lei cu titlu de debit.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel terțul-poprit Biroul Notarului G. I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, apelantul invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia și a lipsei capacității de folosință, întrucât, în prezent, BNP "G. I." nu mai există, încetându-și activitatea, astfel că nu se poate înființa poprirea, lipsind unul din subiecții raportului juridic, respectiv terțul poprit.
Se arată că, în realitate, BNP nu are nici un fel de datorii față de G. I., deoarece persoana fizică G. I. nu a fost niciodată salariat al BNP "G. I." și nu a figurat în schema salarială a acestui birou, constatându-se în mod eronat că terțul poprit este dator față de debitorul creditorului urmărit. Neexistând nici un raport din care să se evidențieze eventualele datorii ale BNP G. I." către persoana fizică, recurentul susține că măsura popririi este lipsită de sustenabilitate.
Apelantul arată că, prin hotărârea apelată s-au respins susținerile acestuia privind înființarea popririi, nu s-a făcut dovada că actele de executare silită au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale imperative în materie, condiții în care trebuiau a fi anulate.
Se mai arată că CAS D. nu i-a comunicat recurentului cum au fost calculate sumele privind cota de contribuție la asigurările de sănătate datorată de angajat sau de persoane fizice independente pentru anul 2006, cotă ce s-a stabilit la nivelul de 5,5 % din venituri.
La data de 28.02.2012 intimata Casa de Asigurări de Sănătate D., solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate ca legală și temeinică.
În motivare, se arată că atât la momentul emiterii adresei de înființare poprire cât și la momentul promovării cererii de menținere a popririi înființate la terțul poprit BNP G. I., această entitate juridică funcționa, fapt ce rezultă din documentele de plată depuse chiar de către aceasta la dosarul de fond.
Din probatoriul administrat nu rezultă că BNP G. I. și-a încetat activitatea și, nici în această etapă procesuală, apelantul nu face dovada încetării funcționării sale.
Cu privire la legalitatea actelor de executare, se arată că, potrivit OG nr.92/2003, debitorul avea posibilitatea să conteste aceste acte în termen de 15 zile de la comunicarea lor, singurul act pe care putea să îl conteste fiind adresa de înființare a popririi, însă nici acest act nu a fost contestat în termenul legal.
Cu privire la modul de calcul al contribuției aferente persoanei fizice G. I., se arată că această contribuție nu vizează debite datorate la FNUASS de către acesta, de stabilirea și recuperarea căreia este responsabilă Administrația Finanțelor Publice C., ci debite datorate de persoana fizică G. I..
În ceea ce privește dovada din care reiese faptul că terțul popriot BNP G. I. datorează sume de bani debitorului G. I., aceasta rezultă din dispozițiile art.46 alin.3 din Legea nr.571/22.12.2003 privind codul fiscal, persoana fizică realizând venituri din exercitarea profesiei de notar în cadrul BNP G. I., această concluzie rezultând și din conținutul declarațiilor FNUASS depuse la sediul CAS D. de către debitorul G. I. ca realizator de venituri din activități independente.
Analizând apelul, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată că acesta nu este întemeiat.
Astfel, în privința excepțiilor lipsei calității procesuale pasive și a lipsei capacității procesuale de folosință ale apelantului-terț poprit, se rețin următoarele:
Din motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive, tribunalul constată că de fapt apelantul a înțeles să invoce lipsa calității acestuia de terț poprit, având în vedere că nu datorează nicio sumă de bani creditoarei.
Referitor la acest aspect, se reține că, prin adresa nr._/30.09.2010, comunicată terțului poprit BNP G. I., creditoarea CAS D. a înființat poprirea, având în vedere calitatea de debitor a persoanei fizice G. I. la FNUASS. Debitorul și-a exercitat profesia de notar în cadrul terțului poprit, având obligația de a plăti contribuțiile de asigurări sociale de sănătate în temeiul Legii nr. 95/2006, suma datorată fiind, conform titlului executoriu nr._/24.11.2008, în cuantum de_,91 lei.
În mod corect prima instanță a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 149 alin. 1 din Codul de procedură fiscală și calitatea de terț poprit a BNP G. I.. Potrivit acestor prevederi legale, ,,Sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora și/sau deține în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.,,
Prin urmare, așa cum a reținut și prima instanță, sunt supuse executării silite prin poprire nu numai sumele exigibile în momentul înființării popririi, ci și acelea ce se vor datora, în temeiul unui raport juridic existent la momentul înființării popririi între terțul poprit și debitorul creditorului urmărit, raport juridic care evident exista, dat fiind specificul activității desfășurate la momentul înființării popririi de către debitor ( titular al BNP) în cadrul BNP.
Faptul că în prezent debitorul nu-și mai desfășoară activitatea în cadrul BNP G. I., ci în cadrul Biroului Notarial Lexus, în asociere cu notarul public G. I. M., nu înseamnă că terțul poprit nu mai are capacitate de folosință, având în vedere că, la solicitările repetate ale instanței de apel, Camera Notarilor Publici C. nu a comunicat că BNP I. G. nu mai există, ci numai că notarul public G. I., începând cu data de 21.01.2011, își desfășoară activitatea în cadrul Biroului Notarial Lexus.
De altfel, acest aspect nu face altceva decat sa dovedeasca reaua-credinta a debitorului si tertului poprit in vederea sustragerii de la executarea obligatiilor stabilite in sarcina debitorului prin titlul executoriu.
A considera altfel inseamna a incuraja astfel de practici si a lipsi de efecte juridice titlul executoriu.
Apelantul, deși invocă excepția lipsei capacității de folosință, invocă și faptul că, în condițiile inexistenței unor datorii ale terțului poprit față de debitor poprirea este prejudiciabilă pentru terț, contrazicându-se practic.
Prin urmare, sunt neîntemeiate atât excepția lipsei calității procesuale pasive cât și cea a lipsei capacității de folosință.
Pentru considerentele expuse anterior, nu este întemeiată nici excepția lipsei de interes a creditoarei în menținerea popririi înființate asupra terțului poprit, având în vedere că nu s-a făcut dovada că în prezent terțul poprit nu mai există, ci numai că debitorul își desfășoară activitatea în cadrul altui birou notarial.
Nu este întemeiată nici susținerea apelantului în sensul nedovedirii de către creditoare a unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Potrivit art. 379 C.pr.civ., "nicio urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Dacă datoria consistă în sumă nelămurită, urmăririle se vor amâna până ce, mai întâi, se face lichidarea.
Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși titlul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală".
Tribunalul constată că suma datorată de debitor este cea menționată în titlul executoriu nr._/24.11.2008, respectiv de_,91 lei, fiind evident vorba de o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Terțul poprit a contestat acest titlu, în dosarul nr._, prin sentința civilă nr._/14.10.2009 pronunțată de Judecătoria C., fiind respinsă contestația la executare ca tardiv formulată.
Este corectă concluzia primei instanțe în sensul că în această fază nu se mai pot invoca aspecte care vizează valabilitatea titlului executoriu, aspecte care puteau fi invocate numai pe calea contestației formulate împotriva titlului de creanță și eventual, pe cea a contestației la executare.
Potrivit art. 150 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, dacă terțul poprit înștiințează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, va pronunța menținerea sau desființarea popririi.
Prin urmare, în această fază terțul poprit poate invoca faptul că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit sau alte neregularități privind înființarea popririi, nu neregularități care privesc titlul executoriu.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs debitor G. I. și terțul poprit Biroul Notarului Public G. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că hotărârea pronunțată în apel este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.). Consideră că interpretările date de instanțe excepțiilor invocate și argumentelor pe fondul cauzei sunt eronate.
Excepția de ordine publică a lipsei calității procesuale pasive a BNP și a lipsei capacității de folosință rezultă din faptul că în prezent BNP „G. I.” nu mai funcționează, încetându-și activitatea, iar în consecință nu se poate înființa/menține poprirea, deoarece lipsește unul din subiecții raportului juridic și anume terțul poprit.
Deși reține instanța că pentru ca o poprire să producă efecte față de terțul poprit, în momentul înființării popririi, terțul poprit trebuie să fie dator față de debitorul creditorului urmărit, se constată în continuare, în mod eronat, că această condiție este îndeplinită.
În realitate BNP nu are niciun fel de datorii față de G. I., deoarece, persoana fizică G. I. nu a fost niciodată salariat al BNP „G. I.” și nu a figurat în schema salarială a acestui birou.
Așadar, neexistând niciun raport din care să se evidențieze eventualele datorii ale BNP G. I. către persoana fizică, măsura popririi este lipsită de sustenabilitate.
Dacă totuși ar exista datorii ale BNP G. I. față de persoana fizică G. I., proba în acest sens îi revine creditorului deoarece în materia înființării popririi raportul juridic devine unul direct.
De asemenea, instanța nu s-a pronunțat nici asupra criticii care reliefa că prejudiciul pe care l-ar încerca în acest caz este evident, în condițiile în care în materie fiscală, art. 149 alin. 6 din OG 92/2003 prevede că „Poprirea nu este supusă validării”, ceea ce înseamnă că temeinicia înființării popririi și a existenței raportului obligațional nu este analizată de nimeni.
Dacă poprirea nu este supusă validării înseamnă că executarea silită se concretizează într-un raport juridic direct care dacă nu este supus niciunui control cauzează prejudicii terțului poprit, ceea ce conduce spre concluzia că trebuie făcută dovada de către creditor că terțul poprit este debitorul debitorului inițial.
O astfel de dovadă nu a fost făcută de către creditor, instanța neglijând acest aspect și evitând a se pronunța asupra susținerilor în acest sens.
Arată că nu contestă câtimea/întinderea/realitatea creanței AFP asupra persoanei fizice G. I., susține doar că BNP G. I. nu este terț poprit și nu poate fi executat pentru vreo sumă, căci nu a datorat vreo sumă de bani notarului public G. I..
Susține că în cauză nu este vorba de buna credință ci de legalitatea înființării popririi asupra terțului care nu datorează sume de bani. Nu există raport obligațional între cei doi recurenți în prezenta cauză.
În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 299 și următoarele și art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.
Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin DGFP D. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Examinând sentința prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea constată următoarele:
Excepția de ordine publică a lipsei calității procesuale pasive și a lipsei capacității de folosință a BNP „G. I.” au fost în mod corect soluționate, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, potrivit disp. art. 19 din legea nr. 36/1995, „Activitatea notarilor publici se desfășoară în cadrul unui birou notarial, în care pot funcționa unul sau mai mulți notari publici asociați în partidă simplă sau comună, după caz, conform avizului Colegiului director al Camerei, angajați cu studii superioare și personal auxiliar. (2) Prin asociere, notarul public nu își pierde dreptul la birou notarial individual.”
De asemenea, conform disp. alin. 3-4 al art. 4 ale aceluiași act normativ, societatea profesională se constituie din 2 sau mai mulți notari publici asociați, iar notarii publici asociați într-o societate profesională își exercită personal funcția și răspund individual pentru activitatea lor.
Prin urmare, nu se poate invoca încetarea activității BNP „G. I.”, deoarece, pe de o parte nu s-a făcut dovada încetării activității unui astfel de birou notarial, iar, pe de altă parte, prin asociere, notarul public nu își pierde dreptul la birou notarial individual.
Totodată, pentru ca o poprire să producă efecte față de terțul poprit, nu trebuie ca numai în momentul înființării popririi, terțul poprit să fie dator față de debitorul creditorului urmărit, ci se poate înființa poprire și pentru sumele care vor fi datorate în viitor.
În conformitate cu disp. Art. 149 din OG nr. 92/2003, „Sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora și/sau deține în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.”
Nu există o condiție esențială pentru ca persoana fizică G. I. să fie în raporturi de muncă cu BNP „G. I.”, ci este suficient ca primul să încaseze venituri de orice natură de la cel de-al doilea sau în cadrul activității organizate sub forma biroului notarial; ori, în niciun caz nu se poate susține că persoana fizică G. I. desfășoară o activitate neremunerată sau pro bono în cadrul biroului notarial care îi poartă numele.
În esență, recurenții arată că nu contestă câtimea/întinderea/realitatea creanței AFP asupra persoanei fizice G. I., dar susțin că BNP G. I. nu este terț poprit și nu poate fi executat pentru vreo sumă, pentru că nu a datorat vreo sumă de bani notarului public G. I., neexistând deci un raport obligațional între cei doi recurenți în prezenta cauză.
Trecând peste formularea recursului în comun de către ambii recurenți și peste chestiunea angajării unui avocat comun pentru cei doi recurenți, Curtea constată că aceste apărări sunt cel puțin neprobate, dacă nu contradictorii, pentru că nu s-a dovedit ca persoana fizică să fi obținut venituri de o altă natură în afara exercitării activității notariale în cadrul biroului care îi poartă numele și ulterior în cadrul unei forme de asocieri cu un alt birou notarial.
De altfel, chiar debitorul a precizat în declarațiile la FNUASS menționate în titlul executoriu în baza căruia a fost înființată poprirea că a dobândit venituri din activitatea prestată în cadrul biroului notarial – activitate independentă.
Ori, exercitându-și activitatea notarială numai în cadrul Biroului Notarului Public G. I. – ulterior în asociere cu alt birou notarial –, conform adresei de la filele nr. 33-34 din dosarul de apel, trebuie ca debitorul să fi făcut dovada că a exercitat alte activități independente și care nu aveau legătură cu Biroul Notarului Public G. I., dovadă care nu există în speță.
Pentru toate aceste considerente, potrivit disp. art. 312 cpc, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-debitor G. I. și recurentul-terț poprit Biroul Notarului Public G. I., împotriva deciziei civile nr. 45/05.02.2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-creditoare Agenția Națională de Administrare Fiscală, având ca obiect poprire asiguratorie.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 Iunie 2013.
Președinte, S. A. C. | Judecător, M. M. | Judecător, I. M. |
Grefier, A. G. |
Red. AC/Tehnored. A.G. /01 07 2013
Jud. fond: M. D. Mecleanu/Jud. apel: D. G. și L. L. B.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 3318/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Validare poprire. Decizia nr. 1661/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
