Pretenţii. Decizia nr. 8275/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8275/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 10356/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 8275
Ședința publică de la 17 Septembrie 2013
Președinte: - N. D.
Judecător: - Florența C. C.
Judecător: - L. M. L.
Grefier: - A. P.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta S. S. împotriva deciziei civile nr. 141/26.03.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă R. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta reclamantă S. S., prin avocat T. M., lipsind intimata pârâtă R. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat T. M., pentru recurenta reclamantă S. S., a susținut oral motivele de recurs formulate în scris și întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate în sensul respingerii apelului formulat de pârâtă și menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică; fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea formulată, înregistrată pe rolul Judecătoriei C., sub nr. de mai sus, reclamanta S. (P.) S., în contradictoriu cu pârâta R.A.A.D.P.F.L. C., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să prelungească reclamantei contractul de închiriere nr. 510 din 16.05.2008 pentru imobilul – teren în suprafață de 29 mp, situat în mun. C., .. 2, județul D., arătând în motivarea cererii că a încheiat cu pârâta contractul de închiriere pentru acest teren în vederea amplasării unui chioșc (atelier de ceasornicărie), contract ce a expirat la data de 15.03.2012, astfel că a formulat cererea nr.1696/13.03.2012 prin care a solicitat prelungirea contractului, așa cum a făcut în fiecare an ultima prelungire fiind conform actului adițional nr. 976/18.03.2011, însă prin adresa nr. 1696/13.03.2012 i s-a comunicat că prin nota nr. 33 a Consiliului de Administrație a R.A.A.D.P.F.L. s-a dispus respingerea cererilor de prelungire a contractelor de închiriere pentru suprafețele de teren pe care sunt amplasate chioșcuri. Reclamata a arătat că respingerea cererii este neîntemeiată, întrucât încă din anul 1986 -1988 are încheiate cu I.P.P.S. C. și Consiliul Popular C. acordurile cu nr._/16.10.1986 și nr.1986/22.03.1988 prin care reclamanta a cedat terenul proprietatea sa din C., . pe care avea amplasat atelierul de ceasornicărie în schimbul amplasării acestuia pe actualul teren din . (fost Karl Marx) și în baza acestei înțelegeri a încheiat cu pârâta care se numea I.J.G.C.L. D. contractul de închiriere nr. 35/28.03.1988 care a fost prelungit până în anul 2011.Pe toată această perioadă a solicitat să i se elibereze autorizație de construcție în vederea modernizării și extinderii atelierului în baza c.v. nr. 161/18.01.2005, însă nici până în prezent nu i s-a eliberat, în drept acțiunea fiind întemeiată pe disp. art. 112 C.CIV., iar în dovedire reclamanta a depus la dosarul cauzei în copii xerox înscrisurile constând în contractele și acordurile menționate în cerere (v.f.19-49).
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că reclamanta are amplasat un chioșc (atelier) pe terenul proprietatea mun. C., în baza unui contract de închiriere nr. 510/16.05.2008 care a expirat la 15.03.2012, iar în baza hotărârii nr.53/10.05.2011 a C.A. al R.A.A.D.P.F.L. C. s-au luat măsuri legale privind reglementarea situației juridice a terenurilor proprietatea mun. C., iar în dovedire a depus la dosarul cauzei, în copii xerox, un set de înscrisuri constând în hotărârile și adresele de comunicare menționate în întâmpinare.
Prin sentința civilă nr._/2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul_, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta S. S., în contradictoriu cu pârâta R. C., fiind obligată pârâta să prelungească în favoarea reclamantei contractul de închiriere nr.510 din 16.05.2008 pentru imobilul teren în suprafață de 29 mp situat în Municipiul C., ..2 ,județul D..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin înscrisul sub semnătură privată, denumit "chitanță" din data de 09.09.1982 între reclamanta P. (actual S.) S., în calitate de promitentă-cumpărătoare și promitenții-vânzători C. P. și soția sa C. J. s-a încheiat antecontractul de vânzare_cumpărare având ca obiect un imobil teren în suprafață de 90mp situat în mun. C., . A, partea de la stradă din curtea vânzătorilor-proprietari,imobil pentru care cumpărătoarea a plătit și vânzătorii au primit prețul convenit de 20.000.000lei ROL (2000 RON),cumpărătoarea devenind astfel proprietara terenului, în conformitate cu disp. art. 948, art.969 și art. 1294 C.CIV. aflat în vigoare la acea dată, iar pe terenul cumpărat reclamanta a amplasat un chioșc metalic, cu destinație de atelier de ceasornicărie.
Urmare cererii reclamantei nr._/24.11.1986, înregistrată pe rolul I.P.P.S. C., această instituție i-a comunicat reclamantei prin adresa nr._/04.12.1986 că în ședința C.O.M. pe întreprindere ce a avut loc în data de 29.11.1986 s-a aprobat schimbul de amplasament al atelierului de ceasornicărie, în sensul că amplasamentul acestuia din ., proprietatea reclamantei, să-l preia I.P.P.S. C., iar în schimbul acestui teren I.P.P.S. a cedat reclamantei proprietatea terenului din .. 2 C. pentru amplasarea atelierului de ceasornicărie, iar prin adresa nr._/06.10.1986 Consiliul Popular al mun. C. a comunicat reclamantei că i s-a aprobat, în ședința Biroului Permanent din 27.09.1986, amplasarea chioșcului pe terenul din .. 2 din mun. C..
Ulterior actului juridic de schimb de proprietăți aprobat de autoritățile administrative așa cum s-a arătat mai sus, din culpa acestora și profitând de lipsa de cunoștințe juridice din partea reclamantei, în loc ca acestea să perfecteze contractul de schimb la un birou notarial de stat în condițiile în care au preluat proprietatea acesteia din C., . au încheiat cu reclamanta un contract de închiriere nr. 35/28.03.1988 pentru terenul din .. 2 (actual Frații Buzești nr. 2) din actualul R.A.A.D.P.F.L. C. a avut deplină capacitate juridică de a încheia acte juridice în conformitate cu disp. art. 948 C.CIV., este dator ca în temeiul disp. ar. 969 C.CIV. aflat în vigoare la acea dată să respecte convenția legal încheiată care are putere de lege între părțile contractante să perfecteze situația juridică a acestor terenuri preluate și cedate la schimb și până la această clarificare să prelungească contractul de închiriere cu reclamanta întrucât în temeiul disp. art. 1073 din același C.CIV., reclamanta, în calitate de creditor are dreptul de a dobândi din partea pârâtului îndeplinirea exactă a obligației asumate și, în caz contrar, are dreptul la dezdăunare (despăgubiri) conform disp. art. 1075 C.CIV.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod eronat a apreciat instanța că pârâta are în prezent calitate pentru prelungirea unor astfel de contracte. Mai mult, Primăria Municipiului C. a hotărât demolarea construcțiilor provizorii amplasate pe terenul proprietatea Municipiului C. astfel că potrivit Raportului nr._/2012 întocmit de Serviciul Disciplină în Construcții și Control Comercial s-a propus demolarea construcției provizorii situat în C. .. 2.
În acest sens, a fost emisă Dispoziția de demolare nr. 1783/2012 a Primăriei C. prin care s-a dispus desființarea acestei construcții motiv pentru care se impune schimbarea sentinței, cererea reclamantei rămânând fără obiect.
În conformitate cu disp. art. 282 ind 1 Cod pr. civ, instanța a calificat calea de atac ca fiind apelul.
Prin decizia civilă nr. 141/26.03.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Civilă în dosarul nr._, s-a admis apelul formulat de pârâta R. C. împotriva sentinței civile nr._ din 29.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă S. S..
A fost schimbată în tot sentința civilă apelată în sensul că s-a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin acordul de voință materializat în contractul de închiriere nr. 510/16.05.2008 (f 378-39 dosar de fond), R. C. în calitate de locator a închiriat apelantei S. S. în calitate de locatar suprafața de 29 mp situată în C. .. 2 pe care se află amplasată o construcție provizorie cu destinația de chioșc pentru o perioadă de 1 an.
Acordul de voință dintre părți a fost modificat succesiv, în ceea ce privește termenul contractual prin actele adiționale nr. 668/03.03.2009 (f 40 dosar de fond), 817/22.03.2010 (f 49 dosar de fond), 976/18.03.2011 (f 28 dosar de fond).
Prin cererea înregistrată sub nr. 1468/10.02.2011 (f 19 dosar de fond), apelanta a solicitat prelungirea contractului de închiriere teren din .. 2
Cererea apelantei, pe care instanța de control judiciar o califică a fi o ofertă de a contracta, a fost respinsă de locator.
Tribunalul, analizând hotărârea nr. 53/10.05.2011 a Consiliului de Administrație (f 16 dosar de fond) nu poate reține critica privind aprecierea eronată a instanței a calității pârâtei de a prelungi contractele . Astfel, apelanta nu a făcut dovada că terenul situat în .. 2 nu se mai află în administrarea sa sau în ce sens a fost "clarificată situația juridică a acestui".
Actele juridice civile sunt, însă, cârmuite în ceea ce privește voința de a contracta principiului libertății actelor juridice (consacrat atât de Codul Civil din 1864 cât și de NCCiv), conform căruia părțile sunt libere să încheie orice contracte, să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică și bunele moravuri.
Conținutul acestui principiu poate fi exprimat prin aceea că subiectele de drept sunt libere să încheie sau nu un act juridic, iar în cazul în care îl încheie, să-i stabilească conținutul, să-l modifice, să-i pună capăt.
În exercitarea libertății de voință, apelanta a decis să pună capăt acordului de voință materializat în contractul de închiriere nr. 510/16.05.2008.
Prin sentința civilă apelată, instanța de fond a dispus modificarea acordului de voință intervenit între părți, materializat în contractul de închiriere nr. 510/16.05.2008 în ceea ce privește termenul acestuia, invocând dispozițiile art. 969, 1073, 1075 C.civ din 1864.
Tribunalul a reținut însă că potrivit disp. art. 102 Lg 71/2011, modificarea contractului se face cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de legea în vigoare la data modificării, iar elementele ce nu fac obiectul modificării sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat contractul.
Ca atare, întrucât modificarea contractului, prin sentința apelată, a intervenit după . Ncciv, această lege este cea aplicabilă acordului de voință modificator.
Principiul libertății contractuale poate are însă anumite limitări, una dintre acestea fiind cuprinsă în disp. art. 1182 Ncciv care prevede că în cazul în care părțile au convenit elementele esențiale ale contractului, dar ulterior nu ajung la un acord asupra elementelor secundare, instanța va dispune la cererea oricărei părți completarea contractului, ținând seama după împrejurări de natura acestuia și de intenția părților.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta, invocând dispoz. art.304 pct. 9 Cod pr. civ., criticând-o pentru nelegalitate deoarece în mod nelegal s-a soluționat calea de atac ca fiind apel, cu toate că potrivit art.2821 Cod pr. civ., calea de atac era recursul; în mod nelegal s-a respins de către intimata- pârâtă cererea de prelungire a contractului de închiriere a terenului, neavând relevanță faptul că sa dispus desființarea construcției provizorii, proprietatea recurentei, aflată pe terenul în cauză, iar pe de altă parte, deși s-a comunicat respingerea cererii de prelungire a contractului de închiriere, pârâta a continuat să încaseze c/valoarea chiriei, ceea ce demonstrează că a intervenit tacita relocațiune;
Criticile formulate sunt neîntemeiate, având în vedere următoarele considerente:
Este adevărat că R. C. a declarat recurs împotriva sentinței civile, însă instanța de apel în mod legal a recalificat calea de atac ca fiind apel, raportat la dispoz. art.2821 alin.2 Cod pr. civ. și obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv obligație de a face, care are caracter neevaluabil și deci, nu intră sub incidența acestei norme procesuale.
În ceea ce privește nelegalitatea refuzului pârâtei de a prelungi contractul de închiriere nr.510/16.05.2008 și intervenirea tacitei relocațiuni, se constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materie.
Astfel, între părțile litigante a existat contractul de închiriere nr.510/16.05.2008, a terenului în suprafață de 29mp, situat în C., ..2, încheiat pe durată determinată, dar al cărui termen de închiriere a fost prelungit succesiv prin acte adiționale, pe o perioadă de câte 1 an, ultima prelungire fiind înregistrată la nr.976/18.03.2011 până la data de 15.03.2012.
Așa cum a precizat chiar reclamanta - recurentă în întâmpinarea depusă în calea de atac a apelului, prin adresa nr.1696/13.03.2012, deci anterior expirării termenului de închiriere i s-a comunicat respingerea cererii de prelungire a contractului, situație în care contractul de închiriere a suprafeței de teren a încetat prin ajungerea la termen.
Contractul de închiriere a fost încheiat pe termen determinat și potrivit art.102 alin.1 din Lg. 71/2011, fiind un contract încheiat anterior intrării în vigoare a NCC, acesta a rămas supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa, deci art.1411, 1413 și art.1436 alin.1 Cod civil.
Locațiunea lucrurilor încetează la expirarea termenului pentru care a fost convenită dacă părțile nu hotărăsc prelungirea valabilității ei, fixând un nou termen, ceea ce s-a săvârșit în cauza de față. Prin urmare, prin ajungerea la termenul de 15.03.2012, închirierea suprafeței de teren a încetat, iar în situația în care părțile ar fi convenit prelungirea contractului de închiriere, modificarea contractului sub aspectul termenului intră sub incidența dispozițiilor NCC, având în vedere art.102 alin.2 din Lg. 71/2011.
Față de dispozițiile legale precizate și de manifestarea de voință expresă a locatorului de a nu înțelege să prelungească contractul de închiriere, nu se justifică obligarea acestuia la prelungirea contractului atât timp cât contractul de locațiune a încetat de drept la expirarea termenului convenit de părți, iar dreptul de preferință al chiriașului la închiriere, prev. de art.1198 NCC, nu acționează în cauza de față, având în vedere că textul de lege constituie o regulă particulară în materia închirierii locuințelor și nu a unui bun imobil, necesar pentru exercitarea unei profesii.
De asemenea, nu se poate constata intervenirea tacitei relocațiuni având în vedere că, deși, așa cum susține recurenta și este dovedit cu actele din dosar, locatorul a continuat să perceapă și să primească chirie, atât timp cât, anterior cu 2 zile expirării termenului de închiriere, i s-a făcut cunoscut reclamantei, în calitate de locatară, că nu se va mai prelungi contractul de închiriere, nu se poate reține că nu există împotrivire din partea locatorului.
Tacita relocațiune intervine când, după împlinirea termenului, locatarul continuă să dețină bunul, să își îndeplinească obligațiile asumate prin contract fără a exista vreo împotrivire din partea locatorului, prin urmare este o achiesare la prelungirea clauzelor contractului, situație în care locațiunea se transformă din pe durată determinată în locațiune pe durată nedeterminată.
Prelungirea termenului de închiriere ar fi trebuit să se facă după 15.03.2012, deci sub imperiul noii legislații civile, situație în care sunt aplicabile dispoz. art.1810 NCC, care definesc noțiunea juridică de tacită relocațiune și care nu poate interveni decât în situația în care locatorul nu manifestă vreo împotrivire.
Or, în speță, înainte de expirarea termenului locațiunii, locatorul i-a făcut cunoscută reclamantei intenția de a nu mai încheia un nou contract de locațiune, prin refuzul de a prelungi termenul locațiunii, situație în care potrivit dispozițiilor legale precizate, se constată că a existat o împotrivire expresă din partea locatorului pentru încheierea unui nou contract.
Faptul că s-a continuat primirea de către locator a chiriei datorată de locatar, în situația dată nu are valoarea unor manifestări tacite a voinței de a continua închirierea, ci atât timp cât bunul nu a fost predat locatorului, locatarul datorează suma pentru folosirea bunului respectiv.
În considerarea celor de mai sus, urmează ca, aplicând art.312 alin.1 Cod pr. civ., să se respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta S. S. împotriva deciziei civile nr. 141/26.03.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă R. C., având ca obiect pretenții.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Septembrie 2013
Președinte, N. D. | Judecător, Florența C. C. | Judecător, L. M. L. |
Grefier, A. P. |
Red. jud. N. D.
Tehn. E.O.
2 ex./2.10.2013
J.f. M V.
J.a. L. A.
D. O.
| ← Revendicare imobiliară. Hotărâre din 12-06-2013, Curtea de... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 4315/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
