Revendicare imobiliară. Hotărâre din 12-06-2013, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 10057/318/2007
nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6417
Ședința publică de la 12 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - E. S.
Judecător - M. M.
Judecător - M. P.-P.
Grefier - V. R.
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 29 mai 2013, privind judecarea recursului declarat de pârâta . sentinței civile nr. 90 din 20 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți S. P., S. M., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc în ședința publică din data de 29 mai 2013, au fost consemnate în încheierea inițială de amânare a pronunțării de la acea dată, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 5 iunie 2013 și ulterior pentru data de 12 iunie 2013.
În urma deliberărilor:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Gorj sub nr.459/2005, reclamanții S. P. și S. M. au chemat în judecată pe pârâta . J., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună să fie obligată pârâta să lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 80 mp. din care 30 mp. pe latura de Vest si 50 mp. pe latura de Nord unde Complexul Comercial P. - proprietatea paratei, se învecinează cu imobilul reclamanților, să se grănițuiască proprietățile respectiv sa se stabilească prin semne exterioare si vizibile limita dintre proprietățile părților, respectiv Complexul comercial P. si proprietatea reclamanților din Tg-J., ..323, județul Gorj; să fie obligată pârâta să modifice streașină la una din magaziile vecine cu terenul reclamanților, astfel încât apele din ploi sa nu se mai scurgă pe terenul proprietatea reclamanților, rectificarea intabulării suprafeței de 180 mp. din totalul de 3725 mp. cit a obținut parata prin Certificatul de atestarea dreptului de proprietate nr. 0033 ./1996.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului, casă de locuit, de la adresa sus menționata si a terenului aferent in suprafața de 1526 mp conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu vânzătoarea C. V., contract autentificat sub nr._ din 9 dec. 1991 si transcris sub nr. 4812 din aceeași data.
Reclamanții au arătat că au construit imobilul în anul 1992 iar pârâta S.C.L. SA a obținut Certificatul de atestarea dreptului de proprietate nr.0033 . in anul 1996 pe o suprafața de teren mai mare decât avea dreptul .(3725 mp. în loc de 3542,5 mp.) în detrimentul lor și altor vecini. Mai mult, pârâta a reușit să intabuleze întreaga suprafața de 3725 mp. din care si suprafața de 180 mp. care este sub clădirea reclamanților.
S-a mai arătat că, in mod nelegal, pârâta si-a însușit o suprafața de teren de cea. 80 mp. din care 30 mp. in latura de Sud prin construirea unei magazii si 50 mp. in partea de Nord, impunându-se si granițuirea pe porțiunea in care imobilul reclamanților se învecinează cu Complexul Comercial P. - proprietatea paratei, și că se impune ca parata S.C.L. SA sa-si repare streașină la magazia vecina cu imobilul reclamanților, astfel incit apele din ploi sa se scurgă pe terenul acesteia.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 480 si 483 c. civ., art.284 si 615 din C.civ. si art. 35-36 din Legea 7/1996.
În dovedirea acțiunii s-a depus de către reclamanți decizia nr.511/2004 a Curții de apel C., contractul de vânzare cumpărare nr._ din 9 dec. 1991 si transcris sub nr. 4812 din aceeași data, rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. din data de 23.10.2002. Prin sentința civilă nr.48/11.02.2005 a Tribunalului Gorj s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tg-J..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr. 3532/2005, iar instanța prin încheiere de ședință din data de 16.03.2005 a dispus suspendarea cauzei în baza art.4 din L. nr.554/2004 și a sesizat instanța de contencios administrativ a Tribunalului Gorj pentru a se pronunța asupra excepției de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr.0033 emis în favoarea pârâtei .>
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr.578/C/2005, iar instanța investită cu soluționarea cauzei a dispus efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate ce a fost efectuată de către expert V. N..
În cursul soluționării cauzei la Tribunalul Gorj pârâta . J. SA a formulat precizare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea capătului de cerere privind revendicarea suprafeței de teren de 80 mp dintre care 30 mp pe latura de vest și 50 mp pe latura de Nord, formulată de reclamanți pentru următoarele considerente: Pe latura de vest a proprietății pârâtei, reclamanții au demolat un gard al S.C. L. S.A. compus din plasă de sârmă și panouri de tablă pe o lungime de 20 m si au construit un gard din beton si fier cu poarta de intrare in proprietatea societății, ocazie cu care au ocupat o porțiune de 8 mp (pe o lungime de 20 m si lățime 0.40 m) așa cum s-a precizat in cererea reconvenționala.
A susținut pârâta că este de acord să se stabilească granița dintre proprietatea reclamanților si a S.C. L. S.A., cu respectarea dreptului de proprietate privind suprafața ce o deține in proprietate conform Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate . nr. 0033, emis de Consiliul Județean Gorj in baza documentației întocmită de organele competente și a aerofotografiilor efectuate înainte de 1987 prin care s-au individualizat parcelele existente la acea data cu dimensiunile avute.
Cu privire la capătul de cerere privind modificarea streșinii solicitate de reclamanții parați au precizat că întrucât Complexul Paltiniși nu are nici o magazie cu streașină pe proprietatea reclamanților, pe distanța dintre construcțiile ce compun Complexul P. si proprietatea reclamanților se impune respingerea acestui capăt de cerere
Referitor la capătul de cerere formulat de reclamanți privind rectificarea intabulării suprafeței de 180 mp din suprafața totala de 3725.158, suprafața atestata ca drept de proprietate prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr.0033 din următoarele considerente pârâta reclamantă a solicitat respingerea acestui capăt de cerere - susținând că intabularea proprietății S.C L. S.A. s-a făcut in baza documentației existente in arhiva societății și actele de proprietate in data de 06.02.1997 conform încheierii nr. 851 din 06.02.1997 .
A precizat pârâta reclamantă că reclamanții pârâți au solicitat revendicarea unei suprafețe de teren de 80 ( mp, suprafața ce nu le aparține, si au cerut rectificarea intabulării pentru suprafața de 182 mp ), însă este adevărat ca la întocmirea cadastrului pentru terenul societății in suprafața de 3725.158 mp s-a calculat greșit suprafața întrucât prin mijloace dolosive reclamanții parați au influențat întocmirea cadastrului pentru suprafața lor ca urmare a ocupării abuzive din suprafața S..C L. .S.A, astfel ca la întocmirea cadastrului a fost diminuata proprietatea cu diminuarea suprafeței de 87 mp, urmând a se rectifica atât cadastrul reclamanților parați cu suprafața de 87 mp cat si al .S.C L. S.A., care se va majora cu aceeași suprafața, pentru a corespunde actelor de proprietate, așa cum a solicitat pârâta reclamantă prin cererea reconvenționala formulata.
De asemenea, sub aspect reconvențional pârâta a solicitat obligarea reclamanților pârâți S. P. si S. M. sa lase in liniștita posesie si deplina proprietate suprafața de 268 mp ocupata in cursul anilor 2004 si 2005, respectiv suprafața de teren de 8 mp situata in partea de apus a proprietății S.C. L. S.A. lunga de 20 m si lata de 0.40 m ocupata de reclamanții parați prin construirea unui gard din beton si fier cu porți de intrare in proprietatea S.C. L. S.A. în anul 2005, suprafața de 17 mp, vecina la Nord cu restul Proprietății reclamanților parați pe o lungime de 28 m si o lățime de 0.50m, suprafața de teren de 243 mp, vecina la Nord cu proprietatea paraților, la Apus si MZ cu restul proprietății S.C. L. S.A. si la răsărit cu .>
De asemenea, a solicitat ca reclamanții să-și ridice gardul din beton și fier construit pe proprietatea S.C. L. S.A. pe o lungime de 20 m și o lățime de 0.40 m și să fie autorizată pârâta să ridice pe cheltuiala reclamanților pârâți, să fie obligați reclamanți să-și taie streașina construcției ce cade pe proprietatea S.C. L. S.A., pe o lungime de 28 m și o lățime de 0.50 m, să ridice cele două garduri construite pe proprietatea S.C. L. S.A., și construcția amplasată între acestea, unul având o lățime de 6.5 m și altul având o lățime de 5.60 m; primul situându-se la o distanță de 42 m față de . al doilea la o distanță de 22 m față de aceeași stradă, ori să autorizeze pe reclamantă să le ridice pe cheltuiala reclamanților pârâți, obligarea reclamanților pârâți să-și ridice căminul de apă și conductele construite pe proprietatea S.C. L. S.A, precum și rectificarea intabulării suprafeței de 87.158 mp cu care se micșorează suprafața intabulată a reclamanților pârâți, suprafață ocupată din proprietatea S.C. L. S.A, rectificarea intabulării suprafeței de 87.158 cu care a fost diminuată proprietatea S.C. L. S.A. față de suprafața existentă în Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate, suprafață ce urmează a se mării schița cadastrala, precum și desființarea unei construcții cameră pentru depozitare cu suprafața de aproximativ 20 mp situate în partea de Nord a Complexului P., lipită de terasa restaurantului, ce blochează . accesul prin spatele complexului pe proprietatea S.C. L. S.A. ori să fie autorizată să o demoleze pe cheltuiala reclamanților pârâți.
Tribunalul Gorj a pronunțat sentința civilă dnr.297/02.06.2006 prin care a dispus anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis pentru pârâtă, în sensul menținerii suprafeței de 3542, 50 mp în loc de 3725,15 mp, și a trimis Judecătoriei Tg.J. pentru continuarea judecății acțiunea civilă formulată de reclamanți, precum și cererea reconvențională formulată de pârâtă.
Sentința civilă nr.297/2006 pronunțată de Tribunalul Gorj a fost modificată în sensul respingerii excepției de nelegalitate ca inadmisibilă prin decizia civilă nr.2042/21.11.2006 raportat la dispozițiile L. nr.554/2004.
Acțiunea principală a reclamanților precum și cererea reconvențională formulată de pârâtă a fost înregistrată pe rolul Judecătorie Tg-J. sub nr._ .
De asemenea, în cursul judecății pârâta a depus note de ședință prin care a invocat trei excepții.
Astfel, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților cât privește revendicarea suprafeței din terenul dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat nr._/09.12.1991 de notariatul de Stat asupra căreia există suprapunere, solicitând respingerea acestui capăt de cerere ca fiind introdus de o persoană fără calitate procesuală activă, pe considerentul că prin toate variantele din raportul de expertiză s-a concluzionat că terenul aflat în proprietatea pârâtei se suprapune cu terenul ce face obiectul prezentei excepții și că obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat nr._/09.12.1991 de Notariatul de Stat îl constituie, într-adevăr, un teren în suprafață de 1.526 m.p., însă în istoricul bunului vândut este stipulat că vânzătoarea a dobândit un teren de doar 1.250 m.p. prin sentința civilă nr. 3704/1972, iar nimeni nu poate transmite mai mult decât are în patrimoniu, rezultă că reclamanții nu au dobândit decât un teren de 1.250 m.p.
De asemenea, s-a invocat excepția lipsei de interes a capătului de cerere privind revendicarea solicitând respingerea acestui capăt de cerere ca fiind lipsit de interes, întrucât potrivit doctrinei, acțiunea în revendicare este o acțiune reală ce poate fi exercitată doar de către proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar, așadar, are calitate procesuală activă în acțiunea în revendicare numai persoana ce nu deține lucrul.
Pârâta a invocat și excepția prematurității capătului de cerere privind grănițuirea, pe considerentul că grănițuirea proprietăților părților nu poate fi efectuată până la definitivarea situației juridice a acestora, prin soluționarea revendicării și că, numai după ce suprafețele terenurilor aflate în proprietatea părților vor fi stabilite prin hotărâre irevocabilă pronunțată asupra capătului de cerere privind revendicarea, instanța va putea purcede la stabilirea granițelor proprietăților.
Prin sentința civilă nr._/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active.
A fost respinsă excepția lipsei de interes.
A fost respinsă excepția prematurității
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți S. P. și S. M., în contradictoriu cu pârâta ..J..
A fost obligată pârâta să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 94 mp (spre latura de Vest a proprietății) așa cum a fost individualizat prin raportul de expertiză efectuat de expert Toacsen I. în schița anexa 6.
S-a dispus grănițuirea proprietăților pe aliniamentul pct. C și D in conformitate cu schița anexă 2 varianta 2 din completarea la raportul de expertiză efectuat de expert Toacsen I..
A fost obligată pârâta .-și modifice streașina la magazia vecină cu proprietatea reclamanților astfel încât apele din ploi să nu mai curgă pe proprietatea reclamanților.
A fost respinsă cererea privind rectificarea cărții funciare a pârâtei.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta .>
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanții își susțin calitatea de proprietari ai terenurilor pentru care au formulat acțiunea în revendicare, în baza unor contracte de vânzare cumpărare încheiate cu terțe persoane, respectiv contractul de vânzare cumpărare încheiat pentru suprafața de 1526 mp legalizat sub nr._/05.12.1997 la BNP T. I., precum și contractul de vânzare cumpărare încheiat pentru suprafața de 988,70 mp autentificat sub nr._/10.11.1997 la BNP A. M..
Pe de altă parte, pârâta susține că are calitatea de proprietar al terenului revendicat de reclamanți in temeiul certificatului de atestare a dreptului de proprietate ./17.11.1996 eliberat de către Ministerul Industriilor și Comerțului pentru suprafața de 3725 mp, certificat de atestare a dreptului de proprietate care a fost anulat parțial prin decizia nr.174/19.06.2006 pronunțată de Tribunalul Gorj prin care s-a constatat nulitatea absolută parțială pentru suprafața de 122 mp.
De asemenea, instanța a constatat că ambele părți au procedat la intabularea dreptului de proprietate a terenurilor deținute, documentația cadastrală fiind efectuată pentru reclamanți de către PFA C. C. pentru suprafața de 1526 mp așa cum a fost dobândită prin contractul de vânzare cumpărare legalizat sub nr._/05.12.1997 la BNP T. I., iar pentru pârâta . către PFA A. M., terenul pentru care s-a atribuit numărul cadastral 4504 având suprafața de 3638 mp.
Referitor la excepțiile invocate de către pârâtă, instanța a apreciat că acestea nu sunt întemeiate.
Astfel, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, justificată de către pârâtă în esență pe argumentul că reclamanții nu au putut dobândi în proprietate decât o suprafață de 1250 mp prin contractul de vânzare cumpărare legalizat sub nr._/05.12.1997 la BNP T. I. nu poate fi apreciată ca justificată în condițiile în care în titlul de proprietate al reclamanților este menționată o suprafață de 1526 mp, iar eficiența juridică a acestui contract sub aspectul comparării titlurilor de proprietate ale părților urmează a fi analizat de instanță în momentul pronunțării asupra fondului cauzei.
De asemenea, excepția lipsei de interes nu poate fi admisă în cauză în condițiile în care în mod evident reclamanții au un interes în a promova acțiunea în revendicare pe considerentul că pârâta ocupă din terenul proprietatea lor, în condițiile în care nu trebuie confundat interesul procedural în promovarea cererii de către reclamanții cu eventuala temeinicie și justețe a acestei cereri care urmează să fie analizată de asemenea odată cu fondul cauzei.
Nici excepția prematurității cererii de grănițuire a proprietății părților nu poate fi primită, chiar dacă există într-adevăr o situație juridică neclarificată în ceea ce privește actele de proprietate ale părților implicate în proces, instanța trebuind să se pronunțe asupra acestei cereri cu care a fost investită prin petitul acțiunii, neputând invoca o lipsă de probe sau incertitudinea juridică a actelor prezentate de părți, care să justifice respingerea ca prematură a acestei cereri, fapt ce ar echivala cu „denegare de dreptate”.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că între părți s-au mai purtat litigii cu privire la proprietatea terenurilor, în condițiile în care acțiunea în revendicare promovată anterior de . actualilor reclamanți pentru suprafața de 350 mp a fost soluționată prin decizia nr. 953/02.03.2003 și sentința nr.511 /14.02.2004 pronunțată în dosarul nr.4937/2003 a Curții de Apel C., în cuprinsul acestor hotărâri instanțele care au soluționat litigiul reținând împrejurarea că terenul ce se cuvine actualilor reclamanții S. P. și S. M. trebuie să aibă o lățime de 10 m conform raportului de expertiză, argument juridic care a dus la respingerea acțiunii reclamantei . care revendica suprafața de350 mp și a solicitat ca actualii reclamanții să-și ridice construcțiile edificate pe terenul său.
Astfel în procedura comparării titlurilor de proprietate la care instanța trebuie să recurgă pentru a soluționa cauza, s-a reținut că pârâta este beneficiara unui certificat de atestare a dreptului de proprietate emis în baza HG 834/14.12.1991, act emis administrativ de către Ministerul Finanțelor și Industriilor fără ca însă pârâta să facă dovada existenței dreptului de proprietate asupra acestui teren anterior emiterii acestui act administrativ, iar suprafața expropriată inițial prin decretul de expropriere de 3542,5 mp este inferioară suprafeței pentru care s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate respectiv 3725 mp.
Procedând la compararea actelor de proprietate ale reclamantului și respectiv al pârâtei, instanța a apreciat că titlul reclamantului este evident mai bine caracterizat și face dovada deplină a proprietății dobândite de reclamant, în calitate de moștenitor al unui autor care prin actele vechi de proprietate a dovedit calitatea sa de proprietar al terenului în litigiu anterior emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate . 03 nr. 3403 eliberat la data de 10.06.1997 de către Ministerul Industriilor, acordând astfel preferință titlului reclamantului in procedura de comparare a titlurilor de proprietate, specifică acțiunii in revendicare.
Ca un argument suplimentar, în acest sens s-a pronunțat și Curtea Supremă de Justiție – Secțiile Unite prin Decizia nr. 1/30.06.1997, prin care se acordă preferabilitate și eficiență juridică titlului de proprietate emis în baza L.18/1991 pentru terenurile ce au făcut obiectul acestei legi .
Instanța a constatat că certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis pe numele reclamantei a fost anulat parțial deja pentru suprafața de 122 mp prin sentința nr.174/19.04.2006 a Tribunalului Gorj rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1637/2006 a Curții de Apel C.(fila 223-224 din dosarul nr._ ).
Deși în cauză au fost efectuate multiple rapoarte de expertiză cu concluzii tehnice diferențiate, instanța a apreciat că raportul de expertiză efectuat de expert Toacsen I. are caracterul unei lucrări tehnice complete bazate pe măsurători și comparații în raport de actele de proprietate ale părților, această lucrare de specialitate fiind avută în vedere în principal la fundamentarea și explicitarea soluției adoptată de instanță.
În urma transpunerii în teren a acestor coordonate cadastrale, expertul Toacsen I. a concluzionat că între aceste documentații cadastrale există o suprapunere de 66 mp pentru terenul revendicat de reclamanți la . parte din suprafața de 1526 mp cumpărată de reclamanți, precum și o suprapunere de 94 mp pentru terenul revendicat de reclamanți și care a fost menționat în contractul de vânzare cumpărare nr._/1997.
În raport de solicitările reclamanților formulate prin acțiune, instanța a constatat că acțiunea reclamanților este admisibilă în parte doar pentru suprafața de 94 mp pentru care există suprapunere conform documentației cadastrale, suprapunere care a fost identificată prin schița anexă 6 de la raportul de expertiză, în condițiile în care a rezultat faptul că pentru acest teren menționat în contractul de vânzare cumpărare nr._/1997 reclamanții dețin o suprafață de teren de 867 mp, inferioară suprafeței de 988,7 mp care a fost dobândită în proprietate de reclamanți prin acest act juridic, iar suprafața de 96 mp este ocupată de pârâta .>
Instanța a apreciat că nu poate fi admisă acțiunea reclamanților pentru terenul în suprafață de 66 mp pentru care ar exista suprapunere în partea de N a proprietății pârâtei conform documentației cadastrale întrucât, expertul a concluzionat că la momentul efectuării expertizei, reclamanții dețineau în acest punct o suprafață de 1537 mp ,mai mare decât cea dobândită prin contract de 1526 mp si astfel nu se justifică acțiunea in revendicare pentru o suprafață de teren mai mare decât cea menționată in actul de proprietate al reclamanților.
Raportat la documentația cadastrală a pârâților, considerent juridic pe care instanța l-a avut în vedere la pronunțarea sentinței, s-a apreciat că nici cererea reconvențională formulată de pârâta . este admisibilă în condițiile în care documentația cadastrală efectuată pentru reclamanți de PFA C. C. a avut în vedere suprafața de 1526 mp cumpărată de reclamanți, cât și lățimea terenului de aproximativ 10 m, dimensiune care a fost avută anterior în vedere de instanțele judecătorești la pronunțarea deciziei civile nr.953/2003 și care a intrat în puterea de lucru judecat „ in rem”.
De altfel, instanța a constatat că prin respectarea lățimi terenului reclamanților de 10 m, nu ar exista suprapunere între terenul reclamanților și suprafața de_ mp care a fost expropriată în beneficiul pârâtei . decretul nr.76/1974(schița anexă 7 din raportul de expertiză).
În raport de considerentele expuse mai sus, instanța na dispus grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul propus de expert Toacsen I. prin completarea la raportul de expertiză, respectiv pe aliniamentul punctul C și D conform schiței anexă 2 –varianta 2, în care se respectă reclamanților lățimea de aproximativ 10 m a proprietății .
Pe cale de consecință, instanța a dispus obligarea pârâtei să-și modifice streașina de la magazie pentru ca apele din ploi să nu mai curgă pe proprietatea reclamanților.
Instanța nu a admis cererea reclamanților privind rectificarea cărții funciare a pârâtei, în condițiile în care până la data pronunțării sentinței situația juridică a actelor de proprietate ale pârâtei nu a fost tranșată din punct de vedere juridic în ceea ce privește dimensiunile și întinderea drepturilor dobândite, iar pe de altă parte temeiul juridic invocat de reclamanți pentru această operațiune respectiv art.36 din L nr.7/1996 a fost abrogat prin L nr.71/2011.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta .-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Primul motiv de apel s-a referit la netemeinicia respingerii excepțiilor invocate de pârâtă.
Astfel, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a respins această excepție, deoarece câtă vreme autoarea intimaților avea în proprietate doar suprafața de 1250 mp teren, în patrimoniul acestora nu putea intra un imobil în suprafață de 1526 mp. Pornind de la acest considerent, lățimea terenului reclamanților este de 8,30 m, ceea ce înseamnă că terenul acestora nu se suprapune cu terenul pârâtei, prin urmare reclamanții nu sunt proprietarii terenului asupra căruia s-a constatat suprapunerea. Având în vedere că acțiunea în revendicare nu poate fi promovată decât proprietarul neposesor, este evidentă lipsa calității procesuale active a reclamanților în ce privește revendicarea unei suprafețe pe care nu o dețin în proprietate.
Referitor la excepția lipsei de interes a reclamanților, s-a susținut că și aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată, deoarece, într-o acțiune în revendicare, interesul se justifică prin ocuparea terenului de către pârâtă, ori, în speță,din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că terenurile pentru care s-a constatat suprapunerea sunt deținute de reclamanți. În situația în care reclamanții sunt posesori ai terenului, ei nu pot avea calitatea de proprietari neposesori, astfel că nu justifică interes pentru formularea acțiunii în revendicare.
Cu privire la excepția prematurității capătului de cerere în grănițuire, apelanta a susținut că aceasta a fost respinsă în mod greșit, deoarece numai după ce se va pronunța o hotărâre irevocabilă cu privire la acțiunea în revendicare, se va putea analiza și cererea privind grănițuirea terenurilor.
Al doilea motiv de apel s-a referit la netemeinicia soluțiilor pronunțate pe fondul cauzei.
În acest sens, apelanta susține că instanța de fond a soluționat în mod greșit acțiunea în revendicare considerând că pârâta nu face dovada dreptului de proprietate asupra terenului deținut. În realitate, pârâta . patrimoniul fostei Întreprinderi Comerciale de Stat pentru Mărfuri Industriale Tg.J., în care se include și terenul în suprafață de 3725,158 mp, în baza legii nr.15/1990 și în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate ./14.11.1996 emis în temeiul HG 834/1991.
În mod greșit instanța a acordat preferabilitate titlurilor reclamanților, deși certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 98/08.08.1990, deci este anterior titlului reclamanților, respectiv, contractul de vânzare cumpărare nr._/09.12.1991, și, în plus, pârâta are posesia terenului încă din anul 1975 când acesta i-a fost încredințat spre administrare.
S-a susținut că în mod greșit a fost admis și capătul de cerere privind grănițuirea, capăt de cerere care trebuia respins față de netemeinicia revendicării terenului de către reclamanți. În plus, lățimea terenului în litigiu este de 8,30 m și nu de 10 m cum, eronat, a reținut prima instanță.
Apelanta a invocat și greșita soluționare a cererii reconvenționale precum și nemotivarea de către instanță a soluției de respingere a acestei cereri.
În consecință, a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii capetelor de cerere privind revendicarea, grănițuirea terenului și modificarea streșinii imobilului proprietatea pârâtei, cu consecința admiterii cererii reconvenționale și acordării cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 90 din 20 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă, în dosar nr._, s-a respins, ca nefondat, apelul.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Criticile referitoare la greșita soluționare a excepțiilor sunt nefondate.
În cazul acțiunii în revendicare care este, potrivit definiției consacrate de practica judecătorească și de literatura de specialitate, acea acțiune reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului solicită instanței să i se stabilească dreptul de proprietate și să redobândească posesia de la cel care îl stăpânește fără drept, calitatea procesuală activă aparține proprietarului bunului respectiv.
În situația cea mai des întâlnită dovada dreptului de proprietate se face printr-un act juridic translativ de proprietate.
În speță, reclamanții au dovedit dreptul de proprietate asupra terenului revendicat cu actul de vânzare cumpărare nr._/1991, iar susținerea apelantei în sensul că vânzătoarea din act avea în proprietate doar 1250 mp și nu putea înstrăina 1526 mp teren, nu poate fi primită deoarece instanța nu a fost învestită cu o acțiune în cadrul căreia să verifice valabilitatea contractului de vânzare cumpărare, sub acest aspect. Titlul reclamanților este un act autentic translativ de proprietate, care nu a fost desființat, astfel că reclamanții fac dovada că sunt titularii dreptului de proprietate, deci au calitate procesuală activă în promovarea acțiunii.
Referitor la soluționarea excepției privind lipsa de interes critica este, de asemenea, nefondată deoarece din probele administrate în cauză și din raportul de expertiză tehnică rezultă că terenul de 94 mp pentru care există suprapunere, este în posesia pârâtei, așadar reclamanții, ca proprietari neposesori, demonstrează interesul legitim de a revendica terenul de la posesorul neproprietar.
Excepția prematurității cererii privind grănițuirea terenurilor a fost, de asemenea, soluționată corect. Prin grănițuire, așa cum este reglementată de dispozițiile art. 584 Cod Civil, se urmărește determinarea prin semne exterioare a hotarului dintre două fonduri vecine ce aparțin unor titulari diferiți. În practică, de cele mai multe ori, grănițuirea implică și revendicarea, deoarece, după transpunerea în teren a titlurilor de proprietate și stabilirea liniei de hotar, instanța dispune și eliberarea suprafețelor de teren deținute în plus, față de linia de hotar, de către una dintre părți. Față de aceste considerente, dar și față de dispozițiile art.584 cod civil potrivit cărora „orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa”, nu se poate condiționa admiterea acțiunii în grănițuire de existența unei hotărâri irevocabile pronunțată într-o acțiune în revendicare.
Pe fondul cauzei, criticile apelantei sunt, de asemenea, nefondate.
Prima instanță a reținut corect că titlul reclamanților este preferabil și mai bine caracterizat față de titlul pârâtei, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate.
Este adevărat că pârâta a fost reorganizată în baza Legii 15/1990 și potrivit art.20 alin.2 din această lege, bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia, iar art.18 prevede că modalitate de preluare a activului și pasivului fostei unități economice de stat se stabilește prin actul de înființare.
Față de aceste dispoziții legale, opinia instanței este că modul de dobândire a dreptului de proprietate de către societățile comerciale înființate în temeiul legii 15/1990, este legea și nu certificatul de atestare a dreptului de proprietate care nu are potrivit HG 831/1991, un caracter constitutiv de drepturi.
Referitor la greșita soluționare a cererii reconvenționale și la nemotivarea soluției critica apelantei este, de asemenea, nefondată, în considerentele sentinței instanța menționând că cererea este nefondată, deoarece documentația cadastrală efectuată pentru reclamanți a avut în vedere suprafața de 1526 mp dobândită de aceștia prin actul de vânzare cumpărare, că pârâții sunt îndreptățiți la o lățime de 10 m, și față de această stare de fapt reținută cu putere de lucru judecat prin hotărârile judecătorești pronunțate în litigiile anterioare, pretențiile pârâtei din cererea reconvenționale sunt neîntemeiate.
În consecință, pentru considerentele expuse, tribunalul a constatat criticile apelantei ca nefondate, motiv pentru care, în baza art. 296 Cpr.civ., apelul a fost respins.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ..J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a solicitat în principal admiterea recursului, casarea deciziei și reținerea cauzei spre rejudecare în temeiul art.312 alin.4 și 315 alin.31 cod procedură civilă, pentru nelegalitatea respingerii cererilor de amânare formulată la termenul din 20.02.2013 pentru soluționarea cererii de strămutare și încuviințarea cererii de admitere a probei cu expertiză.
În subsidiar, a solicitat modificarea hotărârii, în temeiul art.304 pct.7 și 9 cod procedură civilă, arătând că hotărârea cuprinde motive contradictorii în raport de dispozitivul hotărârii și instanța de apel a interpr4etat și aplicat greșit dispozițiile legale în vigoare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a susținut că prin respingerea cererii de amânare pentru soluționarea cererii de strămutare cu termen de judecată la 27.03.2013, i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil reglementat de art.6 din CEDO, prejudiciul suferit de aceasta îl reprezintă pierderea unei „șanse”.
Recurenta a mai făcut trimitere la un alt dosar, respectiv_/318/2012 strămutat de la Judecătoria Petroșani, tot pentru motive de bănuială legitimă, susținând că în prezenta cauză imparțialitatea judecătorilor e știrbită de legătura de rudenie a avocatului părții adverse cu președintele completului căruia i s-a repartizat dosarul, care s-a abținut de la soluționarea dosarului însă consideră că nu este suficientă această abținere.
Invocând același art.6 din CEDO și 129 alin.5 cod procedură civilă, recurenta susține că greșit i s-a respins cererea de administrare a probei cu expertizăm în condițiile în care numeroasele expertize nu au clarificat împrejurările cauzei.
În ceea ce privește motivul de recurs prev.de art.304 pct.7 cod procedură civilă, recurenta pârâtă susține că hotărârea recurată cuprinde o evidentă contradictorialitate între considerente și dispozitiv, întrucât considerentele hotărârii sunt favorabile pârâtei recurente iar calea de atac este de respingere, motiv pentru care raționamentul ce a stat la baza soluționării apelului este lipsit de coerența necesară oricărei hotărâri judecătorești.
Contradictorialitatea rezultă din argumentația instanței de apel că deși pârâta deține un titlu de proprietate anterior ca vechime titlurilor reclamanților intimați, a dat preferință acestora.
În ceea ce privește motivul de recurs prev.de art.304 pct.9 cod procedură civilă, recurenta pârâtă a invocat greșita respingere a excepțiilor lipsei calității procesuale a reclamanților, a lipsei de interes a acestora întrucât se află în posesia terenurilor a cărui suprapunere a fost invocată, a prematurității cererii de grănițuire, întrucât grănițuirea se poate stabili numai după rămânerea definitivă a hotărârii în revendicare.
Pe fondul cauzei, a invocat greșita aplicare a dispozițiilor legale privind art.480 cod civil, în ceea ce privește compararea titlurilor exibate de părți și a acordat preferință titlului reclamanților, greșita soluționare a cererii reconvenționale cu toate petitele formulate, hotărârea fiind vădit nelegală și nemotivată.
Recursul este nefondat.
Sunt neîntemeiate criticile pârâtei că prin respingerea cererii de amânare a cauzei după soluționarea cererii de strămutare și de respingere a administrării probei cu expertiza se încalcă dreptul la un proces echitabil reglementat de art.6 din CEDO și art.129 alin.5 cod procedură civilă.
Tribunalul a respins motivat cererea de anulare a cauzei întrucât cauza în apel se află la cel de-al treilea termen de judecată iar soluționarea cu celeritate reprezintă un element al procesului echitabil.
Mai mult, prin încheierea din 04.02.2013, ICCJ respinsese cererea de suspendare a judecării apelului până la soluționarea cererii de strămutare.
Nu constituie motiv de casare a unei hotărâri faptul că nu s-au respectat dispozițiile art.129 alin.5 cod procedură civilă și art.130 cod procedură civilă privind rolul activ al instanței în refacerea sau completarea probelor în apel, fapt permis de caracterul devolutiv al acestei căi de atac.
Tribunalul a respins argumentat respingerea probei cu administrarea expertizei cu motivarea că nu este utilă cauzei, judecătorului revenindu-i sarcina să decidă asupra oportunității probelor.
Este neîntemeiat6ă critica privind respingerea celor trei excepții invocate de pârâtă privind lipsa calității procesuale active, a reclamanților, lipsa de interes și prematuritatea acțiunii în grănițuire, instanțele argumentând detaliat respingerea acestora.
Mai mult, în ceea ce privește prematuritatea grănițuirii, Curtea are în vedere acordul pârâtei cu privire la acest petit, exprimat în dosarul nr.578/C/2005 al Tribunalului Gorj, în care s-a analizat excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate al pârâtei.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 cod procedură civilă, ce poate fi invocat atunci când „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii”.
Cele trei situații cuprinse în acest motiv vizează în esență o chestiune unică, concretizată în nemotivarea unei hotărâri judecătorești.
Motivarea hotărârii constituie un element indispensabil al acestui act procedural, pentru părți o garanție puternică împotriva arbitrariului judecătorilor, iar pentru instanțele superioare un element necesar în exercitarea controlului declanșat prin căile de atac.
O hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă argumentele pro și contra care au fornmat în fapt și în drept convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care trebuie să se raporteze la susținerile și apărările părților, iar pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar fiind lipsită de suport probator și pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor art.261 alin.1 pct.5 cod procedură civilă,
În dreptul european, obligativitatea motivării hotărârii reprezintă o condiție a procesului echitabil.
CEDO a stabilit că o decizia pronunțată în apel este conformă art.6 paragraf 1 dacă examinează efectiv chestiunile esențiale ale cauzei alături de încorporarea motivelor primei instanțe .
În cauza dedusă judecății au fost respectate dispozițiile art.261 alin.1 pct.5 cod procedură civilă și art.6 din CEDO, hotărârea instanței de apel examinează toate aspectele esențiale ale cauzei, chiar dacă sunt succint motivate.
Nu reprezintă o contradicție în motivare faptul că se recunoaște valabilitatea titlului pârâtei, însă se dă preferință titlului reclamanților, fiindcă în speță se pune în discuție problema comparării titlurilor.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 cod procedură civilă, ce poate fi invocat atunci când „hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu aplicarea greșită a legii”, nu este incident în speță.
Recurenta pârâtă a invocat ipoteza a doua referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor de drept material ce reglementează revendicarea (art.480 cod civil), grănițuirea (art.584 cod civil), obligația de a face (art.1076 cod civil).
Acțiunea în revendicare este cel mai energic mijloc de apărare a dreptului de proprietate și se caracterizează printr-o . însușiri „este o acțiune reală pentru că reclamantul pretinde că este titularul dreptului de proprietate, se urmărește predarea posesiunii unui bun; reclamantul trebuie să dovedească faptul că este titularul dreptului e proprietate, dovadă care constituie temeiul acțiunii în revendicare.
În speță ambele părți au exibat titluri de proprietate provenite de la autori diferiți, situație în care în mod corect s-a procedat la compararea drepturilor autorilor de la care provin titlurile.
Această soluție, care corespunde în cea mai mare măsură principiului de drept comun conform căruia nimeni nu poate transmite mai mult decât ceea ce îi aparține, asigură respectarea efectivă a dreptului de proprietate a bunului litigios.
Corect s-a acordat preferință titlului reclamanților care este un act autentic translativ de proprietate care își produce efectele, nefiind anulat, în comparație cu titlul pârâtei, care a fost emis în temeiul HG 834/1991, emiterea sa fiind atribuită prin lege autorității administrative.
Natura juridică a certificatului de atestare a dreptului de proprietate este a unui act administrativ de autoritate, constitutiv de drepturi.
Întinderea dreptului de proprietate al pârâtei a fost cenzurată de instanță, astfel că prin decizia 174/2006 a Tribunalului Gorj a fost anulat certificatul de atestare de la suprafața de 3542,5 mp.în loc de 3725,14 mp.
Nu poate fi primită critica pârâtei recurente că acțiunea în grănițuire trebuia soluționată după rămânerea irevocabilă a petitului în revendicare, fiindcă grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietăți vecine și este menită să apere dreptul de proprietate, dispusă prin hotărâri judecătorești si trebuie să rezolve pretențiile părților cu caracter revendicativ.
Este neîntemeiată și critica pârâtei privind respingerea cererii reconvenționale formulată de aceasta.
Instanțele au avut în vedere efectele deciziei civile nr.953/02.03.2003 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr.4937/2003, irevocabilă prin decizia civilă nr.511/04.02.2004 a Curții de Apel C., prin care s-a respins acțiunea în revendicare și obligație de a face formulată de RA L. împotriva reclamanților S. privind ridicarea unor construcții edificate de aceștia.
Ca hotărâre irevocabilă, decizia civilă nr.953/2003 se bucură de putere de lucru judecat, cu referire la art.1200 pct.4 și art.1202 alin.2 cod civil, așa încât dezlegarea dată prin această hotărâre problemei privind ocupațiunea exercitată de reclamanți pe terenul pârâtei se impune în prezenta cauză fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.
Este vorba de efectul pozitiv al puterii lucrului judecat care se manifestă ca prezumție, mijloc de probă, de natură să rezolve ceva în legătură cu raporturile dintre părți, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase între părți.
Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure din nevoia de stabilitate juridică evitarea contrazicerilor între hotărârile judecătorești.
Prezumția nu oprește judecata ci doar ușurează probațiunea, aducând în fața instanței, constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.
În consecință, instanța de apel a avut în vedere efectele hotărârilor judecătorești mai sus menționate prin care s-a clarificat aspectul pretinsei ocupațiuni a terenului pârâtei de către reclamanți și a analizat corect criticile aduse sentinței, dând o rezolvare corectă și legală litigiului dedus judecății.
Față de cele ce preced, întrucât în cauză nu subzistă motivele de recurs invocate, urmează ca în baza art.312 alin.1, să se respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta ..J., împotriva sentinței civile nr. 90 din 20 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți S. P., S. M..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Iunie 2013.
Președinte, E. S. | Judecător, M. M. | Judecător, M. P.-P. |
Grefier, V. R. |
Red.jud.M.M.
Tehn.MC/2 ex.
Data red.11.07.2013
j.a. M.A.C.
N.Ș.
j.f. D.C.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Pretenţii. Decizia nr. 8275/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
