Contestaţie la executare. Decizia nr. 1204/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Decizia nr. 1204/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-07-2014 în dosarul nr. 522/54/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1204/2014

Ședința publică de la 08 Iulie 2014

Președinte: - L. M. L.

Judecător: - N. D.

Judecător: - Florența C. C.

Grefier: - A. P.

Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată de revizuienta P. C. G. împotriva deciziei civile nr. 1714/08.10.2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele C. DE A. DE SANATATE D., A. FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C.- TREZORERIA C., A. FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C.- TREZORERIA C..

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că prin încheierea de ședință din data de 18.06.2013, judecarea cauzei a fost suspendată în baza dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților și că, potrivit referatului întocmit de grefă, la data de 24.06.2014 s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării, după care;

Instanța a invocat din oficiu excepția perimării cererii de revizuire formulată în cauză, potrivit dispozițiilor art. 248 Cod procedură civilă, având în vedere că de la ultimul act de procedură îndeplinit în cauză a trecut mai mult de un an din vina exclusivă a părților, și a trecut la deliberări asupra excepției.

CURTEA

Asupra cererii de revizuire de față:

Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 07.02.2012 sub nr._ contestatoarea C. de Asigurări de Sănătate D. a formulat, în contradictoriu cu intimata P. C. G. și cu terțul poprit Trezoreria C., contestație la executare împotriva actului de executare privind înființarea popririi, data de 24.01.2012 și înregistrat la C.A.S. D. în 26.01.2012, în dosarul de executare nr. 45/E/2011 al B.E.J. L. N., privind pe creditoarea P. C. G., act de executare a cărui anulare o solicită. De asemenea, contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite potrivit dispozițiilor art. 403 C.p.civ.

Prin sentința civilă nr.8574/05.06.2012 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă contestația la executare precizată formulată de contestatoarea C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE D., în contradictoriu cu intimata P. C. G., și cu terțul poprit TREZORERIA C..

A fost respinsă cererea intimatei de obligare a contestatoarei la cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin decizia civilă nr. 2560/04.12.2008, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._/63/2008, a fost admisă acțiunea intimatei P. C. G. și obligată contestatoarea să acorde intimatei suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% pentru fiecare supliment, începând cu data de 23 aprilie 2005 și până la data pronunțării deciziei, sumele urmând a fi reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

Hotărârea anterior menționată reprezintă titlu executoriu, nemaifiind necesară învestirea cu formulă executorie, aspect ce reiese din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 22 din Legea 554/2004 potrivit cu care "hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au respins acțiunile formulate potrivit dispozițiilor prezentei legi și s-au acordat cheltuieli de judecată se învestesc cu formulă executorie și se execută silit, potrivit dreptului comun".

La solicitarea intimatei, înregistrată sub nr._/17.05.2011, contestatoarea a emis adeverința nr. 8792/06.06.2011 (f. 44) care atestă faptul că drepturile intimatei ce au fost recunoscute prin decizia civilă nr. 2560/4 decembrie 2008, irevocabilă, se ridica la suma de_ lei, pentru perioada 23 aprilie 2005 – 4 decembrie 2008, sumă actualizată cu coeficientul de inflație, față de luna aprilie 2011.

La data de 24.01.2012 a fost emisă, adresa de înființare a popririi pentru suma de 33.656 lei, reprezentând debit actualizat și 4155 lei cheltuieli de executare, adresă comunicată contestatoarei debitoare și terțului poprit.

La data de 26.01.2012 Trezoreria Municipiului C. a restituit B.E.J., în original titlul executoriu nr.45/E/2011 .

În ceea ce privește invocarea de către contestatoare a dispozițiilor OUG 71/2009, instanța a reținut următoarele:

Astfel, este evident că prin neexecutarea obligației de plată a debitului, recunoscut de contestatoarea debitoare, chiar din momentul în care a devenit exigibilă, intimatei i s-a creat un prejudiciu.

Intimata este îndreptățită la recuperarea în totalitate a creanței iar neexecutarea la termen a unei obligații este condamnată și în practica CEDO (cauza P. contra României) unde se arată că "întârzierea în executarea unei sentințe este imputabilă autorităților care, în speță, nu au furnizat nicio justificare valabilă pentru această ingerință suportată de reclamanți, în dreptul lor la respectarea bunurilor lor". În consecință, s-a apreciat că a fost încălcat art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO.

Și în cauza Ș. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că: "Administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi".

Ea reamintește că nu este oportun să ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție.

Curtea a concluzionat că, prin refuzul de a executa sentința, autoritățile naționale au lipsit reclamanta de un acces efectiv la justiție, fiind încălcat și art. 6 alin.1 din Convenție.

Așadar, refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie o atingere adusă dreptului intimatei ce decurge din art.1 din Protocolul nr.1 din Convenție.

Pentru ca o astfel de privare să fie în acord totuși cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ar trebui “să fie prevăzută de lege”, “să urmărească un scop legitim” iar ingerința în dreptul de proprietate ar trebui să răspundă criteriului proporționalității (a se vedea în acest sens paragrafele 78 din Hotarârea pronunțată de CEDO în Cauza Brumărescu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial nr. 414/2000).

Trecând peste faptul că este nefiresc ca debitorul să își creeze prin acte normative situații în care să fie exceptat de la obligația de executare silită a unei hotărâri judecătorești, instanța constată că ingerința este prevăzută de lege.

Însă cerința de a corespunde interesului legitim public, nu este îndeplinită; astfel, aprobarea ordonanței este motivată de necesitatea "menținerii echilibrelor bugetare și în mod implicit nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar", însă jurisprudența CEDO menționează constant că "complexitatea procedurii interne de executare sau a sistemului bugetar public nu este de natură să exonereze statul de la obligația sa prevăzută de Convenție de a garanta tuturor dreptul de a fi executate într-un termen rezonabil acele hotărâri judecătorești care sunt obligatorii și executorii"; că nu este permis autorităților statului de a se preleva de lipsa de fonduri sau a altor resurse ca scuză pentru a nu onora debitul stabilit prin hotărâre judecătorească; că este obligația statelor contractante de a-și organiza sistemul juridic în așa fel încât autoritățile competente să își poată executa obligațiile.

Nici cerința proporționalității măsurii nu este îndeplinită, fiind de natură a distruge echilibrul just dintre protecția proprietății individuale și cerințele interesului public.

Dispozițiile derogatorii ale O.U.G. nr.71/2009 și ale actelor subsecvente de punere în aplicare a ordonanțelor favorizează statul în raporturi de drept privat (raporturile de drept al muncii întră în sfera dreptului privat), acolo unde statul trebuie să se găsească pe poziții de deplină egalitate cu orice altă persoană fizică sau juridică. Un debitor, privit generic, nu poate nicicând invoca lipsa fondurilor, putând fi urmărit silit inclusiv asupra locuinței, în cazul persoanei fizice, sau până la . cazul persoanei juridice.

Față de cele expuse, între aplicarea ordonanței invocate, pe de-o parte, și dispozițiile Convenției și ale jurisprudenței Curții de la Strassbourg, pe de altă parte, instanța este obligată să dea relevanță celor din urmă, conform art.11 alin.2 și art.20 din Constituția României, revizuită în 2003.

In ceea ce privește susținerea contestatoarei din precizările cererii depuse la datele de 27.03._12 referitoare la faptul ca suma înscrisă în actul de executare privind înființarea popririi nu este corecta întrucât la data de 20.03.2012 cu ordinul de plată nr. 3392/20.03.2012 a achitat creditoarei suma netă de 419 lei, conform art. 43, alin. 1 din Legea nr. 293/2011, în procent de 1,25 % din valoarea titlului executoriu din dosarul de executare nr. 45/E/2011 actualizat cu coeficientul de inflație față de luna ianuarie 2012, iar la data de 23.04.2012 cu ordinul de plată nr. 5328 a achitat creditoarei suma netă de 424 lei, conform art. 43, alin. 1 din Legea nr. 293/2011, în procent de 1,25 % din valoarea titlului executoriu din dosarul de executare nr. 45/E/2011 actualizat cu coeficientul de inflație față de luna februarie 2012 este nefondata având în vedere ca aceste plăți s-au făcut la o dată ulterioară emiterii adresei de înființare a popririi astfel încât nu puteau fi avute în vedere la momentul emiterii actului.

Constatând astfel că actele de executare sunt întocmite potrivit dispozițiilor legale și că motivele invocate de contestatoare sunt neîntemeiate, urmează a respinge contestația la executare așa cum a fost precizată

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs contestatoarea C. de Asigurări de Sănătate D. și intimata terț poprit Administrația Finanțelor Publice C. – Trezoreria C..

În motivarea ambelor recursuri s-a arătat, în esență, că nu există un refuz de a executa hotărârea judecătorească, că eșalonarea plăților este prevăzută de lege, OUG nr.71/2009 fiind declarată constituțională de Curtea Constituțională a României, că privarea urmărește un interes legitim și că cerința proporționalității măsurii este îndeplinită.

Prin decizia nr.1714 din 8 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a admis recursurile declarate de contestatoarea C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE D. și terț poprit ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C. -TREZORERIA C., împotriva sentinței civile nr. 8574 din 05.06.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata P. C. G..

S-a modificat în tot sentința civilă, în sensul că s-a admis contestația la executare.

S-a anulat adresa de înființare a popririi nr. 45/E/2011 din 24.01.2012 emisă de B. L. N..

Tribunalul a constatat că procedura de executare demarată la cererea intimatei-creditoare nu vizează o creanță exigibilă, față de incidența prevederilor OUG nr.71/2009, care instituie o eșalonare a plății acestor drepturi bănești.

Dispozițiile O.U.G. nr.71/2009 nu sunt incompatibile cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului ori cu Protocoalele adiționale la aceasta, perspectiva de abordare a speței impunându-se a fi reconsiderată în faza recursului.

Astfel, obiectivul avut în vedere la adoptarea acestui act normativ de legiuitorul intern constă în menținerea stabilității economice a țării, iar acest obiectiv nu poate fi nici ignorat, nici cenzurat de instanța de judecată. C. economică este un fenomen global și, totodată, un fapt notoriu, ce nu mai trebuie probat, astfel încât dreptul de creanță având ca obiect o sumă de bani pe care îl are un subiect împotriva statului trebuie raportat la interesul general al societății, privită în ansamblul său, societate ce traversează o criză economică însemnată.

Statul, privit în sens larg, ca entitate juridică, are calitatea de debitor într-un număr cvasiinfinit de raporturi juridice obligaționale; de asemenea, este un fapt devenit notoriu că statul, ca entitate juridică, poate intra în stare de insolvență; or, o asemenea situație de fapt și de drept ar fi dezavantajoasă pentru fiecare membru al unei societăți organizate într-o entitate statală, interesul general al societății fiind reprezentat de menținerea echilibrului bugetar și a stabilității economice a țării.

Prin urmare, există o ingerință în dreptul creditorului la un bun în accepțiunea art.1 din Protocolul Adițional nr.1 la CEDO, ingerință ce este justificată de menținerea unui echilibru între interesul particular și cel general.

La dezlegarea în drept a prezentei cauze se impune a se avea în vedere jurisprudența recentă a CEDO, mai exact decizia dată în cauza "D. și alții împotriva României", prin care s-a statuat că echilibrul între interesele reclamanților și interesul general al societății a fost menținut și că eșalonarea plăților de către guvern, în calitatea sa de debitor, printr-o . acte normative, în contextul dezechilibrului bugetar cu care s-a confruntat România începând cu anul 2008, nu aduce atingere dreptului lor la un proces echitabil ori dreptului de proprietate al reclamanților.

Împotriva deciziei a formulat cerere de revizuire revizuienta P. C. G., criticând-o pentru nelegalitate.

Cererea de revizuire este perimată.

Din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 18.06.2013, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.

În conformitate cu dispozițiile art. 248 Cod pr. civ., orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar potrivit dispozițiilor art. 252 Cod pr. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Constatând că, de la data încheierii de suspendare, prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, nemaîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, în baza art.248 și urm. Cod procedură civilă, Curtea urmează a constata perimată cererea de revizuire formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuienta P. C. G. împotriva deciziei civile nr. 1714/08.10.2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele C. DE A. DE SANATATE D., A. FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C.- TREZORERIA C., A. FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C.- TREZORERIA C..

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 08 Iulie 2014.

Președinte,

L. M. L.

Judecător,

N. D.

Judecător,

Florența C. C.

Grefier,

A. P.

Red.jud.N.D.

Tehn.M.D.2 ex

J.r.D.F.S.

S.L.M.

M.N.

14.07.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 1204/2014. Curtea de Apel CRAIOVA