Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 682/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 682/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 19405/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 682
Ședința publică de la 08 Aprilie 2014
Președinte: - L. M. L.
Judecător: - N. D.
Judecător: - Florența C. C.
Grefier: - A. P.
Ministerul Public reprezentat de procuror S. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul I. Ș. C. împotriva sentinței civile nr. 164/21.10.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant I. Ș. C., personal și intimatul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin consilier juridic F. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant I. Ș. C. a susținut oral motivele de recurs formulate în scris și întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5,7 și 9 Cod procedură civilă, în raport de care a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond; în subsidiar, a solicita admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate, reținerea cauzei și, rejudecând cauza, admiterea cererii promovate, în sensul constatării caracterului politic al măsurii administrative dispuse împotriva acestuia care a avut drept consecință un întreg cortegiu de nerealizări profesionale și suferințe fizice și morale, prin deteriorarea sănătății și a mediului familial ca urmare a stresului, nesiguranței și faptului că era permanent urmărit prin toate mijloacele muncii de informații, atât acesta, cât și familia. A arătat că din probele administrate în cauză nu rezultă că retrogradarea sa din funcție și schimbarea locului de muncă s-ar datora unui act de insubordonare sau încălcării vreunei legi speciale sau a Legii nr. 23/1971 și HCM nr. 18 și 19/1972, privind apărarea secretului de stat în RSR. De asemenea, a arătat că măsurile discriminatorii luate împotriva sa au continuat și după decembrie 1989, întrucât i s-a refuzat reintegrarea, în condițiile în care toți cei care fuseseră pensionați au fost rechemați și reintegrați, inclusiv cei care nu aveau studii superioare. A depus la dosar concluzii scrise.
Consilier juridic F. C., pentru intimatul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar. Apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 221/2009 pentru constatarea caracterului politic al măsurii administrative dispuse împotriva recurentului reclamant, întrucât, așa cum rezultă și din înscrisurile depuse la dosar, aceste măsuri au fost luate ca urmare a actului de insubordonare a recurentului reclamant, având în vedere funcția pe care acesta o îndeplinea.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, apreciind că măsurile disciplinare luate împotriva recurentului reclamant nu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 221/2009, nefiind măsuri cu caracter politic, ci măsuri administrative luate ca urmare a actelor de insubordonare a recurentului reclamant în serviciul în care-și desfășura activitatea.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr.261/2 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, a fost admisă excepția inadmisibilității capătului de cerere privind acordarea daunelor morale formulat de reclamantul I.-Ș. în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Prin sentința nr.164/21.10.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Civilă în dosarul nr._ s-a respins acțiunea formulată de reclamantul I.-Ș. C., domiciliat în C., ..29, ..3, ., în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
În fapt, prin cererea de chemare in judecată, reclamantul I. S.-C. a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate caracterul politic al măsurii administrative dispuse împotriva sa, constand in schimbarea locului de munca și retrogradarea din funcție;obligarea pârâtului la acordarea de daune interese reprezentând câștigul nerealizat ca urmare a retrogradării din funcție; să fie obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 50.000 euro, reprezentând despăgubiri morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a măsurii administrative abuzive luate împotriva sa.
În motivarea cererii a arătat că în perioada 1982-1990 a condus un colectiv de ofițeri din cadrul SRI dar nu a fost remunerat potrivit acestei funcții, viața profesională fiind afectată din considerente de ordin politic, a fost urmărit atât personal cât și întreaga familie, urmărire care ar fi continuat și după anul 1989.
Obiectul analizei l-a format capătul de cerere in constatarea caracterului politic al măsurii administrative dispuse împotriva sa, numai acest capăt de cerere fiind disjuns prin sentința civila nr. 261/02.11.2012 a Tribunalului D..
Având in vedere acest cadru procesual, s-au reamintit dispozițiile relevante ale Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronunțate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, astfel:
„Art. 3. - Constituie măsura administrativa cu caracter politic orice măsura luata de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea si stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea in unitati si colonii de munca, stabilirea de loc de munca obligatoriu, daca au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative:
a) Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 si Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958;
b) Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 2/1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 344 din 15 martie 1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 326/1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.554 din 22 august 1952, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 337 din 11 martie 1954, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 237 din 12 februarie 1957, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 282 din 5 martie 1958 si Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.108 din 2 august 1960;
c) Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Direcțiunii Generale a Securității Poporului;
d) Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 si Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;
e) deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 si nr. 744/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;
f) Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al Ministerului Securitatii Statului.
Art.4. alin. „(2) Persoanele care au făcut obiectul unor masuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecata sa constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplica in mod corespunzător.”
Întrucât reclamantul nu a făcut referire la vreo condamnare suferita in perioada de referința a legii, prevederile art. 1 nu au fost apreciate ca fiind incidente in cauza.
De asemenea, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 3, deoarece niciunul dintre actele emise de către structura in care era înregimentat reclamantul nu s-a întemeiat pe actele normative enumerate de textul de lege, astfel ca analiza cererii de chemare in judecata se va circumscrie dispozițiilor art. 4 alin. 2 .
La dosarul cauzei, au fost depuse înscrisuri eliberate de C.N.S.A.S., alte înscrisuri depuse de către reclamant si au fost audiați martorii P. A. C. si P. D. C..
Primul dintre martori a declarat ca a luat cunoștința despre situația reclamantului anterior anului 1990, in mod indirect, de la diverse persoane si ca a auzit mai multe variante asupra aceluiași subiect. Același martor a învederat instanței ca din actele pe care le-a studiat in ceea ce il privește pe reclamant, a dedus ca demiterea acestuia dintr-o funcție de conducere si instalarea . execuție nu a fost efectul unei forme de represiune a vechiului regim, iar nereactivarea reclamantului după 1990 s-a datorat unor cauze obiective, respectiv reducerii numărului de posturi din structurile SRI.
Martorul P. D. C. a declarat ca a lucrat in departamentul de securitate a statului din 1968 pana in anul 1989 iar ulterior in cadrul SRI D. si cunoaște faptul ca in anul 1980 reclamantul a fost sancționat prin retrogradare inclusiv pe linie de partid, sancțiuni care au operat ca urmare a unui comportament al reclamantului in viata civila, respectiv ca urmare a faptului ca a vorbit in medii civile despre știri ascultate la postul de radio „Europa Libera”, contrar Legii nr. 23/1971 care impunea interdicția tocmai pentru a nu intari încrederea populației in acel comunicator media. Martorul a declarat ca aceeași fapta savarsita de un civil (ascultarea postului de radio Europa Libera) intra sub incidenta art. 166 din C.penal, insa reclamantul beneficia de un regim special de sancționare, cu inlaturarea răspunderii penale.
Dupa finalizarea perioadei de verificări in anul 1985, reclamantul nu a mai fost împiedicat sa promoveze, a mai arătat martorul, desi acesta a precizat ca si in urma unui raport de evaluare favorabil, in practica, existau șanse minime de promovare.
Din referatul întocmit de Departamentul Securitatii Statului – Directia Cercetari Penale nr. D/0213.427 din 13.06.1980 a rezultat starea de fapt care a generat sancțiunea, in document relatându-se ca in cursul lunii aprilie 1980, reclamantul l-a revăzut in localitatea Slanic M. unde isi petrecea concediul pe colegul sau de școala militara A. C. si printre alte discuții, i-a confirmat acestuia faptul ca asculta posturi de radio clandestine si isi manifesta adeziunea fata de ele. Se mai arata ca raportorul A. C. l-a si surprins pe reclamant in timpul unei asemenea auditii pe care a realizat-o in prezenta colegului sau de camera si intrbandu-l despre mobilul unei asemenea preocupări, I. C. S. i-a motivat ca muncind . activitate mai special, dorește sa fie cat mai bine documentat asupra evenimentelor internaționale.
In raportul la care se face referire (filele nr. 21 si urm.), s-a retinut inconstanta in comportamentul si atitudinea reclamantului intrucat in perioada concediului de odihna, sesizand ca unii vecini de camera audiaza postul de radio Europa Libera, si-a declinat calitatea de ofiter si i-a legitimat, determinandu-i sa renunte la auditie. Aceasta atitudine vine in antiteza, se mai arata in referat, cu faptul ca ., reclamantul a afirmat in legatura cu unii romani fugari aflati in strainatate ca daca nu s-au mai intors in tara, inseamna ca o duc mai bine acolo.
In sfarsit, s-a mentionat ca din ansamblul verificarilor efectuate a rezultat ca reclamantul le-a impartasit colegilor preocuparea sa de a asculta posturi de radio straine, ceea ce presupune ca ofiterul nu a avut reprezentarea gravitatii si consecintelor actiunii sale si ca dovedeste un slab discernamant politico-profesional. In continuare, s-a retinut ca nu au rezultat date care sa conduca la concluzia ca ofiterul este situat pe o pozitie neconforma cu politica partidului si statului, dar convingerea eronata pe care a avut-o ca nu greseste ascultand aceste posturi de radio coroborata cu unele afirmatii ale sale la limita interpretarii ca tendentioase, atesta faptul ca practica folosita putea sa ii diminueze gandirea politica.
Intrucat reclamantul a fost incadrat . poate veni in contact cu probleme mai deosebite, s-a propus mutarea acestuia . de munca in cadrul I.J. D..
La fila nr. 30 a dosarului de fond se gaseste o nota informativa vizandu-l pe reclamant, in care se arata ca existau comentarii in mediul profesional in care lucra acesta in sensul ca a primit o sanctiune usoara (retrogradarea din functie), in conditiile in care persoanele civile sunt sanctionate mai aspru pentru o fapta similara. De asemenea, se arata ca reclamantul nu se bucura de stima in mediul de serviciu, manifestandu-se arogant, laudaros si jignind chiar ofiteri mai varstnici.
La data de 20.06.1985 s-a intocmit o Nota – Sinteza in dosarul de caz „M.”, in cuprinsul careia s-a retinut ca in urma masurilor intreprinse prin mijloacele si metodele muncii de securitate, nu au rezultat aspecte din care sa reiasa ca ofiterul ar avea comportari si atitudini negative in activitatea pe care o desfasoara, fiind propusa incetarea verificarilor.
In acelasi document, au fost dezaprobate unele comportamente sociale inadecvate ale reclamantului care obisnuia sa intervina la diferite cunostinte la magazine alimentare pentru a fi servit preferential, iar in perioada de iarna, prin intermediul socrului sau S. G. care asigura contrainformativ Policlinica CFR C., a obtinut un concediu medical pentru sotia sa, cu un diagnostic fictiv.
Si restul documentelor depuse la dosar s-au înscris in aceeasi nota a monitorizarii vietii profesionale si private a reclamantului, de catre ofiteri incadrati in aceeasi structura ca si acesta, aspectele relevante fiind deja redata mai sus.
Din materialul probator pe care instanta l-a avut la dispozitie, nu s-a trags concluzia ca reclamantul a fost subiectul unei masuri administrative cu caracter politic, ce s-a repercutat negativ asupra vietii sale si care reclama retinerea dispozitiilor art. 4 din Legea nr. 221/2009.
Ceea ce a rezultat din actele si lucrarile dosarului a fost faptul ca incalcand „misiunea esentiala” a institutiei la care era incadrat, reclamantul a savarsit un act de insubordonare care a atras sanctiuni in legatura cu serviciul, sau chiar reevaluarea calitatilor reclamantului care il recomandau pana atunci pentru a ocupa o anumita functie si care exced, cu certitudine, spatiul de reglementare al Legii nr. 221/2009.
Asa cum a declarat si unul dintre martori, reclamantul a incalcat Legea nr. 23/1971 si HCM 18 si 19/1972 privind apararea secretului de stat in RSR, acest fapt facandu-l impropriu pentru functia pe care o ocupa si determinand mutarea . putin important.
Motivul pentru care reclamantul a ascultat postul de radio „Europa Libera” a urmarit tot un scop profesional, asa cum a declarat in mod constant in perioada monitorizarii si anchetarii sale, acesta fiind dornic sa se informeze pentru o mai buna prestatie in serviciu, iar nu pentru a-si reconfirma lipsa libertatii de opinie sau orice alte efecte ale sistemului socio-politic care guverna Romania acelor ani si pe care romanii de rand le resimteau.
Comportamentul reclamantului de a asculta posturile de radio „clandestine” si de a face public in mediile securitatii acest fapt, asa cum s-a retinut si in raportul din care au fost prezentate mai sus cele mai importante fragmente, a trădat atitudinea reclamantului fata de munca sa si fata de limitele pe care aceasta, totsi, i le impunea chiar si lui, desi era ofiter de securitate; nu a fost o atitudine de fronda, ci una discretionara, specifica omului care se situeaza mai presus de lege.
Aceasta concluzie a fost întarită si de faptul ca depistand civili in timp ce ascultau postul „Europa Libera”, reclamantul nu s-a dat in laturi de la a-i legitima si de a le interzice auditia, atitudine care constituia, de fapt, fisa postului sau.
In concluzie, masura administrativa de retrogradare din functie, cu toate consecintele pecuniare care decurg din aceasta, nu a avut caracter politic ci s-a circumscris raporturilor de munca, guvernate de legile speciale in materie.
Reclamantul a mai sustinut ca si dupa anul 1990 i s-a refuzat reactivarea in SRI, aceasta fiind dovada faptului ca a facut acte de dizidenta in interiorul sistemului si a devenit incomod si periculos. Este convingerea sa, pe care instanta nu considera necesar a o analiza, insa trebuie precizat faptul ca Legea nr. 221/2009 aduce solutii si masuri reparatorii pentru persoanele care au suferit din punct de vedere politic in perioada 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul I. Ș. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
Se apreciază că sentința instanței este netemeinica si nelegala si constituie in fapt un adevărat rechizitoriu, mai aspru chiar decât cel făcut de către organele de specialitate ale Departamentului Securității Statului care l-au sancționat la nivelul anului 1980.
Instanța a reținut ca masurile dispuse împotriva recurentului sunt consecința încălcării misiunii esențiale a instituției, săvârșind astfel un act de insubordonare care a atras sancțiuni in legătura cu serviciu.
In ceea ce privește faptul ca a-si fi încălcat Leg.nr.23/1971 si HCM 18 si 19/1972, privind apărarea
secretului de stat in RSR, fapt pentru care a devenit impropriu funcției pe care a ocupat-o fiind mutat . puțin important este, se apreciază de asemenea, ca fiind eronata.
În ceea ce privește aprecierea instanței ca, prin comportamentul acestuia, s-ar fi adoptat o atitudine discreționară specifica omului care se situează mai presus de lege si că
depistând civili in timp ce ascultau postul de Radio "Europa Libera" nu s-a dat in laturi de a-i legitima
si de a le interzice audiția, atitudine care constituia, de fapt, fisa postului recurentului,se apreciază că și cu privire la aceasta critica instanța este in eroare.
Este cunoscut faptul ca militari se conduc după legi si regulamente militare așa încât măsura dispusa, daca era una disciplinara, trebuia încadrata . aceste regulamente iar faptele sa fie cercetate de organele proprii ale IJ D. si nu de către Direcția de Cercetări Penale din cadrul Departamentului Securității Statului, astfel cum s-a întâmplat in cazul acestuia . Daca si-a însușit acest punct de vedere si nu avea date suficiente instanța trebuia sa solicite dovezi, astfel de situații având loc si in cazul altor ofițeri.
Din ansamblu materialului existent la dosar nu se putea trage o alta concluzie decât aceea că masurile dispuse au fost unele cu caracter politic motiv pentru care au fost analizate la cel mai înalt nivel Daca era vorba de o sancțiune in legătura cu serviciul aceasta se dispunea de către organul de conducere al Inspectoratului Doli si nu de conducerea ministerului de Interne.
Instanța a reținut ca măsura luata împotriva recurentului ar fi fost doar schimbarea locului de munca, nu si faptul ca la nivel central s-a dispus si prelucrarea cazului cu întregul electiv de ofițeri ai IJ D., precum si de a fi urmărit prin toate mijloace muncii de securitate, aspecte pe care instanța nu le-a cercetat si in legătura cu care nu s-a pronunțat.
Instanța de judecata nu si-a exercitat rolul sau activ in sensul de a dispune masuri pentru a obține date in legătura cu sancțiunile aplicate pentru a stabili temeiul lor legal, reglementat de acele legi speciale la care se refera instanța in considerente si de regulamentele militare.
Instanța a respins prelungirea probei cu martori, apreciind ca pentru dovedirea caracterului politic nu peste nevoie de declarații de martori câtă vreme acest fapt reiese din înscrisurile din dosar, creându-i o falsă convingere ca dispunând aceasta măsura instanța era edificata cu privire la acest fapt.
După cum este cunoscut, codul penal anterior prevedea pedepse cu închisoare pentru persoanele
care ascultau si colportau știrile posturilor de radio clandestine. Odată cu eliminarea acestor infracțiuni
din codul penal nu se mai puteau dispune pedepse cu închisoarea pentru astfel de fapte, ca de altfel
pentru nici o alta fapta cu caracter politic.
Instanța nu a ținut seama de consecințele care au derivat din masurile dispuse împotriva recurentului.
Prin încheierea din 30.05.2013 (fila 106) prin care i-a fost admisa cererea de recuzare instanța a concluzionat că judecătorul trebuia să țină seama si de perioada de după 1990 in condițiile în care solicitase acest lucru, însă noul complet nu a mai ținut sama de aceste îndrumări, iar sancțiunile aplicate in anul 1980 au produs cele mai mari consecințe, pentru recurent si familia acestuia după 1990.
Dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. întrucât Convenția nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate f considerat efectiv decât dacă respectivele observații sunt în mod real „ascultate", adică în mod concret examinate de către instanța sesizată, lucru care nu s-a întâmplat in cauza de fata.
Potrivit dispozițiilor art.261 alin.1 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească se compune din trei părți: practicaua, considerentele (sau motivarea) și dispozitivul.
Prin dispozitiv instanța este obligată să rezolve concret toate cererile formulate de părți cu privire la obiectul procesului, iar prin considerente să arate motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Întrucât instanța nu s-a pronunțat cu privire la mai multe capete de cerere iar motivarea sentinței atacate are un caracter lacunar, în cuprinsul acesteia nefiind expuse argumentele juridice care au condus la respingerea acestora si a probelor administrate
Ignorarea de către instanța a unor cereri ca si a argumentelor în susținerea acestora echivalează cu nesoluționarea cauzei în fond și determină pentru aceasta o vătămare, în condițiile art. 105 alin. (2) Cod procedură civilă, atrăgând incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă.
In drept invocă dispoz. art.304 pct 5, pct.7 si pct. 9 din C.pr.civ., coroborat cu art.304 ind.1 din C.pr.civ.
Solicită casarea sentinței recurate, reținerea cauzei pentru rejudecare, admiterea cererii introductive de instanța in sensul constatării caracterului politic al măsurii administrative dispuse împotriva recurentului care a avut drept nerealizări profesionale si suferințe fizice si morale, prin deteriorarea sănătății si a mediului familial ca urmare a stresului, nesiguranței si faptului ca era permanent urmărit prin toate mijloacele muncii de informații.
La data de 04.03.2014 intimatul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului cu menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Recursul este nefondat și se va respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare :
Prin cererea formulată,reclamantul recurent a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate caracterul politic al măsurilor administrative dispuse împotriva sa reprezentate de schimbarea locului de muncă și retrogradarea din funcție ,invocând dispozițiile art.4 al.2 legea 221/2009.
Problema de drept în cauza dedusă judecății este dacă măsurile care au fost luate împotriva reclamantului ,pot fi încadrate în cadrul măsurilor administrative cu caracter politic prevăzute de legea 221/2009.
Din expunerea de motive a legii 221/2009 ,care constituie temeiul juridic al acțiunii de față,rezultă că legea invocată își propune să completeze cadrul legislativ referitor la acordarea reparațiilor morale și materiale cuvenite victimelor totalitarismului comunist ,realizând un act de dreptate pentru cei care au avut curajul să se opună regimului opresiv și să încerce să își exercite drepturile fundamentale.
În consecință ,legea 221/2009 urmărește același scop reparatoriu (ca și celelalte acte normative precum Decretul- lege 118/1990,OUG 214/1999)pentru abuzurile săvârșite asupra unor persoane fizice prin aceeași modalitate a condamnărilor sau măsurilor administrative cu caracter politic ,din perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru fapte de împotrivire față de regimul totalitar.
În cauză ,măsura luată față de reclamant ,aceea de mutare într-un alt compartiment de muncă în cadrul I.J.D. ,așa cum rezultă din referatul întocmit de Ministerul de Interne ,nu a reprezentat consecința unei atitudini ostile regimului comunist ,nu a fost generată de o atitudine politică în forma prevăzută de legea 221/2009.
Astfel în cuprinsul motivării măsurii ce se propune a fi luată față de reclamant prin același referat,se arată că nu au rezultat date care să conducă la concluzia că ofițerul este situat pe o poziție neconformă cu politica partidului și statului.
Astfel se constată că în mod corect prima instanță a apreciat că măsura de retrogradare din funcție cu toate consecințele pecuniare care decurg din aceasta, s-a circumscris raporturilor de muncă și nu a avut un caracter politic ,nefiind dispusă pentru fapte de contestare a regimului comunist ,astfel cum impun dispozițiile legii 221/2009.
Masurile luate împotriva reclamantului recurent, exced cadrului procesual și condițiilor reglementate de dispozițiile legii 221/2009.
În ceea ce privește critica în sensul neexercitării rolului activ al primei instanțe ,se constată că aceasta este de asemenea neîntemeiată.
Potrivit art.129 al.5 cod procedură civilă părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Se apreciază că în mod corect a procedat instanța de fond ,prin încheierea din data de 16.09.2013 ,respingând suplimentarea probei testimoniale solicitată de reclamant ca urmare a faptului că nu este mulțumit de conținutul declarațiilor martorilor deja audiați.
Proba testimonială putea fi suplimentată numai în condițiile prevăzute de dispozițiile art.138 al.1 pct 2-4 cod procedură civilă.
Și critica referitoare la încheierea din data de 30.05.2013 este neîntemeiată, prin aceasta hotărându-se în ceea ce privește cererea de recuzare formulată ,argumentându-se soluția ,fără a avea vreun efect de îndrumare în cauza de față.
De asemene Curtea constată a fi neîntemeiate și criticile prin care recurentul susține că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la mai multe capete de cerere.
Prin sentința civilă nr.261/2012 a Tribunalului D. a fost disjuns capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurilor constând în schimbarea locului de muncă și retrogradării, formulat de reclamant ,acesta formând obiectul prezentului dosar ,asupra căruia prima instanță s-a pronunțat în sensul respingerii cererii pentru argumentele cuprinse în sentință.
Față de aceste motive ,în baza art.312 cod procedură civilă recursul formulat urmează a fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamantul I. Ș. C. împotriva sentinței civile nr. 164/21.10.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Aprilie 2014
Președinte, L. M. L. | Judecător, N. D. | Judecător, Florența C. C. |
Grefier, A. P. |
Red.Jud.M.L.L./13.04.2014
Tehn.I.C./Ex.2/
Jud.Fond/ L.C. C.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 649/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Legea 10/2001. Decizia nr. 686/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
