Partaj judiciar. Decizia nr. 649/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 649/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 25272/215/2009*

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 649

Ședința publică de la 01 Aprilie 2014

Președinte: - N. D.

Judecător: - Florența C. C.

Judecător: - L. M. L.

Grefier: - A. P.

Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 25 martie 2014, privind judecarea recursului formulat de pârâta G. Lucreția împotriva deciziei civile nr. 429/25.10.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți L. D., M. D., R. L. L., R. M. D. și intimatele pârâte D. D., G. J., având ca obiect partaj judiciar.

La apelul nominal, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței depunerea de concluzii scrise de către intimații reclamanți L. D., M. D., R. L. L., R. M. D., prin avocat F. P., la data de 01.04.2014, după care:

Dezbaterile din ședința publică de la data de 25 martie 2014, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._/C/2006 (nr. vechi), reclamanții M. M., R. L.-L. și R. M.-D. i-au chemat în judecată pe pârâții V. I.-G. și D. D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului (casă și teren) situat în C., .. 42.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii autoarei R. Lucreția, decedată la data de 15.03.2005, reclamantul M. M. fiind fiul acesteia, iar reclamanții R. L.-L. și R. M.-D. fiind nepoții defunctei, în calitate de fii ai fratelui reclamantului, R. N..

Au mai arătat că de pe urma autoarei lor, R. Lucreția, a rămas cota de ½ din imobilul situat în C., .. 42, format din teren în suprafață de 210 mp și casă cu patru camere, sală și anexe gospodărești, imobil primit cu titlu de zestre prin actul dotal transcris sub nr. 28/03.04.1942 la Secția a III-a a Tribunalului D..

Au arătat, de asemenea, că autoarea a adus imobilului o . îmbunătățiri împreună cu reclamantul M. M. și defunctul R. N. și că reclamanții au achitat cheltuielile privind impozitul și taxele datorate pentru casă și teren, solicitând imputarea acestora asupra loturilor pârâților.

La data de 06.11.2006, reclamantul M. M. a depus o cerere de renunțare la judecata prezentei acțiuni.

La data de 05.12.2006, reclamanții, prin apărător, au depus o cerere de precizare și completare a cererii introductive, arătând că înțeleg să renunțe la judecata capătului de cerere privind îmbunătățirile aduse imobilului supus partajului.

Au mai arătat că cererea principală referitoare la partajarea imobilului privește succesiunea defuncților V. G. și V. J., autorii comuni ai părților din dosar, care au avut trei copii - V. Lucreția (căsătorită M. și recăsătorită R.), V. I.-G. și V. O..

Au precizat că defuncta V. Lucreția a avut doi copii: M. M. și R. N., decedat, acesta din urmă având ca moștenitori pe reclamanții R. L.-L. și R. M.-D., că pârâtul V. I.-G. este singurul fiu în viață al autorilor comuni și că defunctul V. O. are ca unic moștenitor pe pârâta D. D..

La data de 06.07.2007 instanța a pronunțat încheierea de admitere în principiu (la filele 100-103 din dosar).

Prin aceasta s-a dispus și s-a motivat:

Certificatele de moștenitor nr. 1947/08.01.1974 și, respectiv, nr. 723/08.04.1994, atestă că succesiunea autorilor V. G. și V. J. a fost dezbătută în procedura notarială necontencioasă, actul notarial astfel eliberat și necontestat de părți reprezentând voința moștenitorilor legali ai autorilor.

Astfel, certificatul de moștenitor nr. 1947/08.01.1974 atestă că moștenitorii legali ai autoarei V. J. sunt soțul supraviețuitor, V. G., cu o cotă de ¼, R. Lucreția, descendentă de gradul I, V. I.-G., descendent de gradul I și V. O., descendent de gradul I, fiecare cu câte o cotă de ¼, masa succesorală fiind compusă din: terenul în suprafață de 210 m.p. situat în C., . A și cota de ½ din construcția edificată pe acest teren împreună cu soțul supraviețuitor, cu precizarea că terenul a fost dobândit de defunctă prin moștenire de la mama sa, A. E..

Potrivit aceluiași certificat de moștenitor, cealaltă cotă de ½ din construcția amintită aparținea soțului supraviețuitor, V. G..Certificatul de moștenitor nr. 723/08.04.1994 atestă că moștenitorii legali ai autorului V. G. sunt R. Lucreția, descendentă de gradul I, V. I.-G., descendent de gradul I și V. O., descendent de gradul I, fiecare cu câte o cotă de 1/3, masa succesorală fiind compusă din: cota de ¼ din terenul în suprafață de 210 m.p. situat în C., . A (cotă moștenită în baza certificatului de moștenitor nr. 1947/08.01.1974) și cota de 5/8 din construcția edificată pe acest teren (cotă compusă din cota de 1/8 moștenită în baza certificatului de moștenitor nr.1947/08.01.1974 și cota de 4/8 ca parte de bun comun).

Cum niciunul dintre moștenitorii arătați nu a contestat cuprinsul celor două certificate de moștenitor în termenul general de prescripție, rezultă că aceste acte reprezintă voința reală, neviciată a acestora cu privire la componența masei partajabile și cotele ce le reveneau în această calitate.

În acest context, este nefondată susținerea reclamanților în sensul că masa bunurilor de împărțit este formată doar din cota de ½ din imobil, cealaltă cotă de ½ reprezentând partea de bun primită cu titlu de zestre de autoarea lor, R. Lucreția, fiind evident că la dezbaterea succesiunii autorilor săi R. Lucreția nu a înțeles să fructifice dreptul dobândit prin actul dotal încheiat în anul 1942, condiții în care actul este lipsit de efecte juridice.

Pentru aceste motive, apare ca nefondată cererea reclamanților privind anularea parțială a certificatelor de moștenitor eliberate ca urmare a dezbaterii notariale a succesiunii autorilor R. Lucreția și V. O., în ce privește cota dobândită de către aceștia din succesiunea autorilor lor V. G. și V. J., fiind fără dubiu că cei dintâi au moștenit câte o cotă de 1/3 din imobilul situat în . A, în întregul său, așa cum s-a statuat prin certificatele de moștenitor eliberate în succesiunile autorilor comuni V. G. și V. J..

Examinând conținutul actului dotal întocmit în anul 1942, instanța a reținut că donația nu este scutită de raport, așa încât în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 751, cod civil cu toate acestea, cererea este supusă termenului general de prescripție de 3 ani, astfel încât, raportând acest termen la data deschiderii succesiunii celor doi autori comuni, instanța reține că dreptul material la acțiunea privind raportul donației este prescris ; or, neinvocarea acestui act cu prilejul dezbaterilor succesorale din anii 1973 și 1994 produce efectul înlăturării lui prin voința moștenitorilor, actul fiind, în aceste condiții, lipsit de efecte juridice.

În teză subsidiară, pentru situația în care s-ar fi constatat că donația este scutită de raport, pârâtul V. I.-G. a solicitat reducțiunea liberalității până la limita cotității disponibile de 1/3 ; cum însă, și această cerere este prescriptibilă în termenul general de 3 ani, care curge de la data deschiderii succesiunii, instanța reține că și această cerere este nefondată.

În ce privește capătul de cerere privind imputarea lotului reclamanților cu contravaloarea deteriorărilor și degradărilor cauzate de o conservare necorespunzătoare a casei, instanța, examinând probatoriul administrat în cauză, constată că pârâtul-reconvențional nu a probat că reclamanții ar fi folosit imobilul supus partajului, astfel încât valoarea casei să se fi micșorat prin fapta culpabilă și ilicită a acestora; în consecință, dispozițiile art.767, Cod civil nu își găsesc aplicabilitatea în speță.

În ce privește cererea pârâtului de includere la masa partajabilă a terenului în suprafață de 500 m.p., situat în prelungirea terenului în suprafață de 210 m.p., instanța apreciază că în cauză nu s-a produs nicio probă de natură a justifica această pretenție a pârâtului, fiind fără echivoc că terenul are suprafața înscrisă în actul dotal amintit și certificatele de moștenitor examinate, mai exact suprafața de 210 mp

Cererea pârâtului privind aducerea la masa bunurilor de împărțit și a două locuri de veci situate în cimitirul Ungureni urmează a fi admisă, în sensul că se va reține și dreptul de concesiune asupra locului de veci cu două gropi boltite, situat în cimitirul Ungureni, ., plațul 6, individualizat atât în certificatul de moștenitor nr. 1425/1994, supliment la certificatul de moștenitor nr. nr. 723/08.04.1994, cât și în chitanțele emise de R.A.A.D.P.F.L. C..

Coroborând probele administrate în cauză, instanța a reținut că acțiunea principală precizată și completată de reclamanții R. L. - L. și R. M.-D. este întemeiată în parte, în ce privește cererea de ieșire din indiviziune asupra masei bunurilor de împărțit stabilite prin certificatele de moștenitor nr. 1947/08.01.1974, nr. 723/08.04.1994 și, respectiv, nr. 1425/1994, în speță, imobilul situat în C., .. 42 (fostă Mesteacănului, nr. 34A), format din teren în suprafață de 210 mp și casă cu patru camere, sală și anexe gospodărești și dreptul de concesiune asupra locului de veci cu două gropi boltite, situat în cimitirul Ungureni, ., plațul 6.

În consecință, în baza art. 728, Cod civil, s-a dispus ieșirea din indiviziune a reclamanților R. L.-L. și R. M.-D. și a pârâților V. I.-G. și D. D. asupra bunurilor reținute la masa partajabilă, după cum urmează: reclamanții R. L.-L. și R. M.-D., în calitate de descendenți de gradul III, vor culege cota indiviză de 1/3 culeasă de bunica lor, R. Lucreția, pârâtului V. I.-G. îi revine cota de 1/3, iar pârâtei D. D., în calitate de descendent de gradul II, îi revine cota de 1/3 culeasă de tatăl său, V. O..

Pentru motivele dezvoltate mai sus, se va respinge cererea reclamanților privind anularea parțială a certificatelor de moștenitor nr. 1947/08.01.1974 și, respectiv, nr. 723/08.04.1994, eliberate ca urmare a dezbaterii notariale a succesiunii autorilor R. Lucreția și V. O..

În baza art. 246 C.p.c., s-a luat lua act că reclamantul M. M. renunță la judecata prezentei acțiuni.

În baza aceluiași text de lege, s-a luat act că reclamanții R. L.-L. și R. M.-D. renunță la judecata capătului de cerere privind îmbunătățirile aduse imobilului supus partajului.

Pentru aceleași considerente dezvoltate mai sus, cererea reconvențională precizată și completată de pârâtul V. I.-G. a fost admisă în parte, în ce privește includerea la masa partajabilă a dreptului de concesiune asupra locului de veci cu două gropi boltite, situat în cimitirul Ungureni, ., plațul 6, și s-au respins capetele de cerere privind raportul donației, reducțiunea liberalității, imputarea lotului reclamanților cu contravaloarea deteriorărilor și degradărilor cauzate de o conservare necorespunzătoare a casei și includerea la masa partajabilă a terenului în suprafață de 500 m.p., situat în prelungirea terenului în suprafață de 210 m.p.

Prin încheierea din data de 07.12.2007 (la fila 119 din dosar) a fost completată încheierea de admitere în principiu în sensul că reclamantul M. M. va culege alături de ceilalți doi reclamanți R. L. L. și R. M. D. cota indiviză de 1/3 din moștenirea care a revenit autoarei defuncte R. Lucreția.

Prin sentința civilă nr._/16.09.2008, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea principală completată și precizată formulată de reclamanții M. M., R. L. L. și R. M. D. în contradictoriu cu pârâții V. I. G. și D. D.

A fost admisă în parte cererea reconvențională precizată și completată formulată de pârâtul V. I. G..

A fost respinsă cererea reclamanților privind anularea parțială a certificatelor de moștenitor nr. 1947/08.01.1974 și, respectiv, nr. 723/08.04.1994, eliberate ca urmare a dezbaterii notariale a succesiunii defuncților R. Lucreția și V. O..

Au fost respinse capetele de cerere reconvențională privind raportul donației, reducțiunea liberalității, imputarea lotului reclamanților cu contravaloarea deteriorărilor și degradărilor cauzate de o conservare necorespunzătoare a casei și includerea la masa partajabilă a terenului în suprafață de 500 mp situat în prelungirea terenului în suprafață de 210 mp.

Au fost admise în parte obiecțiunile la raportul de expertiză întocmit de expertul D. P., formulate de către reclamantul M. M., în sensul că reclamanților le revine un singur lot, în indiviziune, în cotă de 1/3 din masa succesorală, iar fiecărui pârât îi revine câte un alt lot în cotă de 1/3 din masa succesorală.

A fost omologat raportul de expertiză întocmit de expertul D. P. în varianta I, cu corectivul indicat.

S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților, atribuind reclamanților, în indiviziune, lotul format din imobilul situat în C., .. 42 (fosta . A), compus din casa cu două camere, hol, bucătărie și sală, cu teren în suprafață de 253 mp, precum și dreptul de concesiune asupra locului de veci cu două gropi boltite, situat în Cimitirul Ungureni, ., plațul 6 (valoarea totală a lotului este de 237.864 lei).

Au fost obligați reclamanții să plătească fiecărui pârât câte o sultă de 79.288 lei (1/3 din valoarea totală a masei partajabile de 237.864 lei).

Au fost compensate în totalitate cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții M. M., M. D. și L. D., R. L. L., R. M. D. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Și pârâta D. D. a declarat apel împotriva acelorași hotărâri.

La termenul de judecată din 21.05.2009 s-a introdus în cauză ca moștenitor al apelantului M. M., decedat la data de 10.05.2009, M. D., în calitate de soție supraviețuitoare.

Apelul, fiind considerat întemeiat, a fost admis prin decizia nr. 485 din 25.06.2009 motivându-se faptul că instanța de fond în mod greșit a luat act de renunțările reclamanților la capătul de cerere privind constatarea și stabilirea îmbunătățirilor și contravalorii ale acestora aduse la imobilul partajabil întrucât din contractul de asistență juridică nr. 187/2006 se constată că avocatul ales al reclamanților a avut mandat doar „pentru susținere acțiune partaj succesoral” nu și pentru a face acte de dispoziție în numele reclamanților, renunțarea la capătul de cerere precizat fiind făcută prin cerere scrisă de avocat și nu de reclamanți personal în condițiile legii.

În rejudecarea cauzei, după casare cu trimitere, în dosarul nou format cu nr._, instanța de fond, în limitele îndrumărilor date de instanța de control judiciar, a pus în vedere reclamanților personal și prin apărătorii aleși să-și precizeze în mod expres, în condițiile legii, poziția procesuală privind capătul de cerere în legătură cu îmbunătățirile aduse casei partajabile.

Reclamanții R. L.-L., R. M.-D. și M. D. împreună cu L. D. (în continuarea judecății pentru autorul lor decedat M. M. au arătat atât personal în fața instanței cât și prin acte de dispoziție autentice date la notar, că au înțeles să renunțe la judecata acestui capăt de cerere privind îmbunătățirile aduse imobilului (casă) supus partajării. (v. filele 27, 42, 46, 48).

Prin încheierea de la 01.07.2010 (v.f. 48 dosar nou_ ) s-a dispus admiterea excepției tardivității modificării cererii reclamanților privind anularea certificatelor de moștenitori cu nr. 1947 din 08.01.1974 și cu nr. 723 din 08.04.1994 și a decăzut pe aceștia din dreptul de a modifica cererea inițială și precizată la 05.12.2006 întrucât cererea modificatoare a acestui capăt de cerere a survenit la data de 01.07.2010, mult după prima zi de înfățișare constatată prin Încheierea din 26.01.2007 (v.f. 39 din dosar vechi_/C/2006) și s-a respins excepția tardivității cererii reclamanților de anulare a certificatelor de moștenitori cu nr. 65 din 16.09.2005 și cu nr. 05 din 08.02.2006, aceasta fiind inițială și precizată de reclamanți la 05.12.2006 (f. 3) din dosar vechi nr._/C/2006.

În baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, în copii xerox, în dovedirea acțiunii reclamanților și a cererii reconvenționale a pârâtului, respectiv: actul dotal nr. 44 din 02.04.1942 emis de autorii V. J. și V. G. fiicei lor V. Lucreția (f. 6 dosar_/C/2006) autentificat și transcris prin Ordonanța Tribunalului D. la nr. 28 din 03.04.1942 (f. 8 dosar vechi nr._/C/2006), certificat de moștenitor nr. 65/2005 din 16.09.2005 privind pe defuncta R. Lucreția (f. 11), acte de stare civilă (certificate naștere: R. L.-L. și R. M.-D.) – f. 19,20, certificat naștere: M. M. (f. 25), certificat de moștenitor nr. 1947 din 08.01.1974 (f. 82), certificat de moștenitor nr. 723 din 08.04.1994 (f. 83), declarații de martori: D. V., G. E., T. C., N. H. (v.f. 77, 78, 79, 85 dosar vechi_/C/2006), certificat de deces nr. 1172 pentru reclamantul M. M. și certificat de căsătorie nr._ pentru reclamanta M. D. și carte de identitate (f. 80-82 dosar_ al Tribunalului D.), certificat de moștenitor cu nr. 05 din 08.02.2006 după defunctul V. O. (v.f. 31 dosar nou_ ), instanța a constat și reținut, ca situație de fapt, că prin procedură notarială necontencioasă s-au dezbătut succesiunile autorilor defuncți V. J. și V. G., fiind emise certificatele cu nr. 1947 din 08.01.1974 și respectiv cu nr. 723 din 08.04.1994, actele notariale astfel eliberate și necontestate reprezentând voința internă a moștenitorilor legali ai acestora.

Astfel, certificatul de moștenitor nr.1947/08.01.1974 atestă că moștenitorii legali ai defunctei V. J. sunt soțul supraviețuitor V. G., cu o cotă de ¼ și R. Lucreția, V. I.-G. și V. O. descendenți de gradul I, fiecare cu câte o cotă de ¼, masa succesorală fiind compusă din: teren în suprafață de 210 mp, situat în C., . A (actual .. 42) și cota de ½ din casa edificată pe acest teren împreună cu soțul supraviețuitor, terenul fiind dobândit de defuncți prin moștenire de la masa sa A. E..

Potrivit aceluiași certificat de moștenitor, cealaltă cotă de ½ din construcția amintită aparținea soțului supraviețuitor V. G..

Certificatul de moștenitor nr. 723/08.04.1994 atestă că moștenitorii legali ai autorului V. G. sunt R. Lucreția, V. I.-G. și V. O., descendenți de gradul I, fiecare cu câte o cotă de 1/3, masa succesorală fiind compusă din: cota de ¼ din terenul în suprafață de 210 mp situat în C., . A (cotă moștenită în baza certificatului de moștenitor nr. 1947/08.01.1974) și cota de 5/8 din construcția edificată pe acest teren (cotă compusă din cota de 1/8 moștenită în baza certificatului de moștenitor nr. 1947/08.01.1974 și cota de 4/8 ca parte de bun comun).

Cum nici unul dintre moștenitorii arătați nu a contestat cuprinsul celor două certificate de moștenitor în termenul general de prescripție, rezultă că aceste acte reprezintă voința reală, neviciată a acestora cu privire la componența masei partajabile și cotele ce le reveneau în această calitate.

În acest context, s-a considerat nefondată susținerea reclamanților în sensul că masa bunurilor de împărțit este formată doar din cota de ½ din imobil și că cealaltă cotă de ½ ar reprezenta partea de bun primită cu titlu de zestre de autoarea lor R. Lucreția, fiind evident că la dezbaterea succesiunii autorilor săi, R. Lucreția nu a vrut să fructifice dreptul dobândit prin actul dotal încheiat în anul 1942; or neinvocarea acestui act cu prilejul dezbaterilor succesorale din anii 1973 și 1994 produce efectul înlăturării lui prin voința moștenitorilor, actul fiind în aceste condiții, lipsit de efecte juridice.

Examinând conținutul actului dotal întocmit în anul 1942, instanța a reținut că donația nu este scutită de raport, așa încât în cauză sunt incidente disp. art. 751 C.civ., cu toate acestea cererea este supusă termenului general de prescripție de 3 ani, astfel încât, raportând acest termen la data deschiderii succesiunii celor doi autori comuni, instanța a reținut că dreptul material la acțiunea privind raportul donației este prescris.

În teza subsidiară, pentru situația în care s-ar fi constatat că donația este scutită de raport, pârâtul V. I.-G. a solicitat reducțiunea liberalității la limita cotității disponibile de 1/3; cum însă, și această cerere este prescriptibilă în termenul general de 3 ani, care curge de la data deschiderii succesiunii, instanța reține că și această cerere este prescrisă.

În ce privește capătul de cerere privind imputarea lotului reclamanților cu contravaloarea deteriorărilor și degradărilor cauzate de o conservare necorespunzătoare a casei, instanța a constatat că pârâtul V. I.-G. nu a probat că reclamanții ar fi folosit imobilul supus partajului, astfel încât valoarea casei să se fi micșorat prin fapta culpabilă și ilicită a acestora; în consecință disp. art. 767 C.civ. nu își găsesc aplicabilitatea în speță, iar cererea este nedovedită.

În ce privește cererea pârâtului de includere la masa partajabilă a terenului în suprafață de 500 mp, situat în prelungirea terenului în suprafață de 210 mp, instanța a apreciat că în cauză nu s-a produs nici o probă de natură a justifica această pretenție a pârâtului, fiind fără echivoc că terenul are suprafața înscrisă în actul dotal amintit și certificatele de moștenitor examinate, mai exact suprafața de 210 mp.

Cererea pârâtului privind aducerea la masa bunurilor de împărțit și a două locuri de veci situate în cimitirul Ungureni a fost admisă, în sensul că s-a reținut și dreptul de concesiune asupra locului de veci cu două gropi boltite, situat în cimitirul Ungureni, ., plațul 6, individualizat atât în certificatul de moștenitor nr. 1425/1994, supliment la certificatul de moștenitor nr. 723/08.04.1994, cât și în chitanțele emise de R.A.A.D.P.F.L. C..

Potrivit conținutului certificatului de moștenitor nr. 65 din 16.09.2005, în procedura notarială necontencioasă s-a dezbătut succesiunea după defuncta R. Lucreția, autoarea reclamanților, constatându-se o masă succesorală compusă din cota indiviză de 1/3 asupra imobilului situat în C., . A, D., compus din teren de 210 mp și casă de locuit cu trei camere și antreu, cotă dobândită de defunctă în timpul vieții, conform certificatelor de moștenitor nr. 1947/1974 și nr. 723/1994, necontestate de autoare în timpul vieții, restul cotei de 2/3 din imobil aparținând fraților autoarei, V. I. G. și V. O., iar moștenitorii legali ai defunctei sunt M. M. (fiu), R. L. (nepoată de fiu) și R. M.-D. (nepot de fiu).

Conform certificatului de moștenitor nr. 05 din 08.02.2006, tot în procedură necontencioasă s-a dezbătut și succesiunea după autorul V. O., constatându-se că masa succesorală rămasă după acesta este compusă din cota-parte de 1/3 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în municipiul C., . A (actual C. C. nr. 42), imobil compus din teren de 210 mp și casă de locuit din 3 camere și dependințe, cota dobândită prin moștenire legală conform certificatelor de moștenitor nr. 1947/1974 și nr. 723/1994, coproprietari în cote-părți egale pentru fiecare fiind frații defunctului, V. I.-G. și R. Lucreția, iar moștenitori legali ai defunctului fiind fiica sa D. D. cu o cotă de 1/1 din masa succesorală.

Certificatele de moștenitori mai sus arătate nu au fost contestate de părți, în calitate de moștenitori legali, la dezbaterile succesiunilor precizate moștenitorii luând ca referință cele două certificate de moștenitor cu nr. 1947/1974 și nr. 723/1994, reclamanții și pârâții din prezenta cauză având, la momentul dezbaterii acestor succesiuni, tendința de a respecta memoria și voința autorilor lor: R. Lucreția și V. O., iar motivele pentru care se dorește anularea certificatelor cu nr. 65/2005 și nr. 05/2006 fiind unele relative (de nulitate relativă) și nu de nulitate absolută, se constată că s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani al dreptului reclamanților de a solicita anularea acestora, astfel că acest capăt de cerere se va respinge.

Față de împrejurările de fapt reținute prin IAP din data de 30.09.2010 s-au dispus următoarele:

„Admite în parte și în principiu acțiunea principală completată și precizată, la 05.12.2006, formulată de reclamanții: R. L.-L., domiciliată în Sottomarina VE, Via Lombardia nr. 6, Italia, R. M.-D., domiciliat în C., Calea Unirii nr. 178, . M. (decedat, cu ultimul domiciliu în C., .. 18, ., D.) împotriva pârâților V. I. G., domiciliat în C., cartier Rovine, .. 1, . D. D., domiciliată în București, ., .. 12, sector 2.

S-a luat act că acțiunea reclamantului M. M., decedat la 10.05.2009, conform certificatului de deces nr. 1172/2009, a fost continuată de la 21.05.2009 de moștenitorii acestuia: M. D. (soție supraviețuitoare) și L. D. (fiică).

S-a luat act că reclamanții R. L.-L., R. M.-D., L. D., M. D., prin acte autentice și personal în fața instanței au renunțat la capătul de cerere privind constatarea și stabilirea contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului casă supus partajării.

S-a admis în parte și în principiu cererea reconvențională completată și precizată, formulată de pârâtul V. I.-G..

S-a constatat că masa partajabilă este compusă din: imobilul situat în municipiul C., .. 42 (fostă Mesteacănului 34 A)alcătuit din teren în suprafață de 210 mp și casă cu trei camere, sală și anexe gospodărești și din dreptul de concesiune asupra locului de veci cu două gropi boltite, situat în cimitirul Ungureni, ., plațul 6, conform certificatelor de moștenitori cu nr. 1947/1974 și nr. 723/1994 dar și certificatele de moștenitor nr. 65/2005 și nr.5/2006 privind succesiunile autorilor defuncți V. J., V. G., R. Lucreția și V. O..

S-a dispus ieșirea din indiviziune asupra bunurilor partajabile arătate mai sus ale reclamanților și pârâților, după cum urmează:

Reclamanții: R. L.-L., R. M.-D. și M. D. împreună cu L. D. (după M. M.) culeg cota de 1/3, după autoarea lor R. Lucreția (coproprietară cu V. I. G. și V. O.).

b.Pârâtul V. I.-G. culege cota de 1/3, în calitate de coproprietar.

c.Pârâta D. D. culege cota de 1/3, după autorul său V. O. (coproprietar cu P. Lucreția și V. I.-G.).

S-a respins cererea reclamanților privind anularea parțială a certificatelor de moștenitori cu nr. 65/2005 după defuncta R. Lucreția și cu nr. 5/2006 după defunctul V. O..

S-a respins cererea modificatoare a acțiunii, ca tardiv formulată, după prima zi de înfățișare (completată prin Încheierea de la 26.01.2007 privind anularea parțială a certificatelor de moștenitori cu nr. 1947/08.01.1974 și nr. 723/08.04.1994, emise după dezbaterea notarială a succesiunilor defuncților V. J. și V. G.).

S-a respins cererea reclamanților privind deschiderea succesiunilor autorilor defuncți:V. J., V. G., R. Lucreția, V. O., ca fiind rămasă fără obiect.

S-au respins capetele de cerere reconvențională privind raportul donațiilor, reducțiunea liberalității, ca fiind prescris dreptul la acțiune și ca neîntemeiate pentru imputarea lotului reclamanților cu contravaloarea deteriorărilor și degradărilor casei partajabile și includerea în masa partajabilă a terenului în suprafață de 500 mp, situat în prelungirea terenului partajabil (din suprafața de 210 mp).

S-a dispus efectuarea unor expertize judiciare în specialitatea topografie și specialitatea construcții civile pentru identificarea (prin amplasamente, suprafețe, vecinătăți), evaluarea și lotizarea bunurilor partajabile arătate mai sus cu indicația de a se evalua bunurile la valoarea actuală de circulație, având în vedere pentru casa partajabilă și criterii precum: vechimea și uzura materialelor de construcție, degradărilor și deteriorările constatate de expert și a altor criterii obiective de specialitate”.

3. Prin sentința civilă nr._/15.12.2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea principală completată și precizată de reclamanții privind pe reclamanții M. D., L. D., R. L. L., R. M. D., în contradictoriu cu pârâții D. D. și V. I. G..

S-a luat act că reclamanții: R. L.-L., R. M.-D., L. D., M. D., prin acte autentice și personal în fața instanței au renunțat la capătul de cerere privind constatarea și stabilirea contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului casă supus partajării.

A fost admisă în parte cererea reconvențională completată și precizată formulată de pârâtul V. I. G. și continuată de moștenitorii acestuia G. Lucreția și G. J. .

A fost respinsă cererea reclamanților privind anularea parțială a certificatelor de moștenitori cu nr. 65/2005 după defuncta R. Lucreția și cu nr. 5/2006 după defunctul V. O..

A fost respinsă cererea modificatoare a acțiunii, ca tardiv formulată, după prima zi de înfățișare (completată prin Încheierea de la 26.01.2007 privind anularea parțială a certificatelor de moștenitori cu nr. 1947/08.01.1974 și nr. 723/08.04.1994, emise după dezbaterea notarială a succesiunilor defuncților V. J. și V. G.).

A fost respinsă cererea reclamanților privind deschiderea succesiunilor autorilor defuncți:V. J., V. G., R. Lucreția, V. O., ca fiind rămasă fără obiect.

Au fost respinse capetele de cerere reconvențională privind raportul donațiilor, reducțiunea liberalității, ca fiind prescris dreptul la acțiune și ca neîntemeiate pentru imputarea lotului reclamanților cu contravaloarea deteriorărilor și degradărilor casei partajabile și includerea în masa partajabilă a terenului în suprafață de 500 mp, situat în prelungirea terenului partajabil (din suprafața de 210 mp).

A fost omologat raportul de expertiză refăcut și redactat de experții desemnați în specialitatea topografie ( M. I. ) și specialitatea construcții civile ( D. N. ) .

S-a dispus sistarea stării de indiviziune a părților asupra bunurilor partajabile ce compun masa succesorală stabilită prin IAP din 30.09.2010 și atribuie părților loturile conform variantei I de lotizare propusă de experți (f. 199) și solicitată de părți, după cum urmează:

Lotul nr. 1: s-a atribuit reclamanților R. L. L., R. M. D. și M. D. împreună cu L. D.. Lotul are valoare de_ lei și se compune din toate bunurile ce compun masa succesorală: : imobilul situat în municipiul C., .. 42 (fostă Mesteacănului 34 A) alcătuit din teren în suprafață de 210 mp și casă cu trei camere, sală și anexe gospodărești și din dreptul de concesiune asupra locului de veci cu două gropi boltite, situat în cimitirul Ungureni, ., plațul 6.

Reclamanții vor plăti sultă în sensul de 79.000 lei astfel: suma de 38.500 lei pârâtului V. I. și suma de 38.500 lei pârâtei D. D. .

Lotul nr. 2: s-a atribuit pârâtului V. I. G. și se compune din sultă în valoare de 38.500 lei ce o va primi de la reclamanții lotului nr. I.

Lotul nr. 3: s-a atribuit pârâtei D. D. și se compune din sultă în valoare de 38.500 lei ce o va primi de la reclamanții lotului nr. I.

Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere că experții desemnați în cauză au întocmit și refăcut rapoartele de expertize, specialitatea topografie – inginer M. I. – și specialitatea construcții civile – inginer D. N. – iar prin raportul refăcut și redactat s-a răspuns în mod complet și corespunzător la obiectivele stabilite ( v.f. 194-216) urmează ca acesta să fie omologat ca probă legală, pertinentă, concludentă și utilă în cauză și pe baza acestui raport de expertiză s-a dispus sistarea stării de indiviziune a părților asupra bunurilor partajabile ce compun masa succesorală și s-a atribuit părților loturile conform variantei I de lotizare propusă de experții desemnați ( v. f. 199) și solicitată de părți.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții M. D.,L. D., R. L.-L., R. M.-D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

4. Prin decizia nr. 316 din data de 28 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul nr._ s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanții reclamanții M. D., L. D., R. L. L., R. M. D. împotriva sentinței civile nr._/15.12.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimații –pârâți G. Lucreția, G. J. și D. D..

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut:

Instanța de apel a constatat că prima instanță a analizat în mod corect materialul probator administrat, soluția adoptată fiind temeinică și legală, în concordanță cu dispozițiile legale incidente în materie.

Referitor la criticile esențiale din apel care invocă nesocotirea dispozițiilor legale care prevăd forța probantă a certificatului de moștenitor cu privire la calitatea de moștenitor și cotele succesorale, acestea nu sunt fondate, instanța de fond analizând exhaustiv consecințele juridice al necontestării certificatelor de moștenitor de către moștenitori în termenul general de prescripție, astfel încât potrivit principiului voinței reale a părților conform manifestării de voință a acestora a confirmat și componența masei succesorale și în consecință și cotelor succesorale ale fiecărui succesibil.

A accepta o altă opinie ar însemna a imprima o gravă insecuritate raporturilor juridice ulterioare pe perioade lungi de timp, în condițiile în care dezbaterile succesorale din anii 1973 și 1994 au f înlăturat actul dotal, lipsindu-l de efectele juridice specifice.

În consecință, voința părților nu a fost înlăturată prin invocarea dispozițiilor legale ce prevăd forța probantă a certificatului de moștenitor, aceste reglementări având ca finalitate protecția drepturilor moștenitorilor eventual încălcate în procedura succesorală notarială, ori reținând voința părților cu privire la masa succesorală, tribunalul constată că finalitatea legii a fost respectată în totalitate.

Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că motivele și argumentele expuse în cererea de apel nu sunt de natură a conduce la schimbarea soluției adoptată de prima instanță.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au formulat recurs reclamanții M. D., L. D., R. L. L., R. M. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .

Prin decizia civilă nr._/22.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, a fost admis recursul declarat de reclamanții M. D., L. D., R. L. L., R. M. D. împotriva deciziei civile nr. 316 din data de 28 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtele G. Lucreția, G. J., D. D..

A fost casată decizia civilă nr. 316 din data de 28 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul nr._ și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul D..

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Desfășurarea procesului civil este guvernată de principii generale, precum: principiul formalismului, principiul contradictorialității, principiul disponibilității, principiul publicității, principiul oralității, principiul nemijlocirii și principiul continuității.

Principiul contradictorialității presupune ca toate elementele procesului să fie supuse dezbaterii și discuției părților, in așa fel încât fiecare parte să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenția dedusă judecății - art. 129 alin. 4 C.pr.civ.

Prin principiul disponibilității se înțelege faptul că părțile pot determina existența procesului, conținutul acestuia prin stabilirea cadrului procesual, în privința obiectului și a participanților la proces, a faptelor și etapelor pe care procesul le parcurge.

Dreptul părților de a determina limitele procesului este, în principiu, neîngrădit, ceea ce înseamnă că, instanța este obligată să se pronunțe numai cu privire la ceea ce s-a cerut - art. 29 alin. ultim C.pr.civ., neputând să se pronunțe asupra unui lucru care nu s-a cerut, să dea mai mult decât s-a cerut sau să nu se pronunțe asupra unui lucru cerut.

Aceste reguli sunt aplicabile și în apel, fiind compatibile cu structura acestei căi de atac, in baza art. 298 Cod procedura civila.

Prin lucru cerut, in etapa procesuala a apelului, se înțelege fiecare motiv de apel, fiecare critica adusa sentinței, respectiv mijloacele de apărare sau dovezile de care părțile se folosesc înaintea instanței de apel, in sensul art. 292 alin. 1 teza I cod procedura civila.

Deci, omisiunea analizării unui motiv de apel (sau de recurs, după caz) de către instanța investită cu soluționarea unei căi de atac, constituie cauză de casare a deciziei astfel pronunțate și trimitere spre rejudecare, în temeiul art. 312 alin. 5 din Cod pr. civilă (echivalând cu necercetarea fondului litigiului), în timp ce omisiunea analizării unui motiv de recurs, constituie cauză de anulare a respectivei decizii.

De asemenea, motivarea hotărârii judecătorești presupune obligația de a prezenta motive concrete care să susțină concluziile (CEDO - D. c. României Cererea nr. 4710/04)

Dreptul părților la un proces echitabil, așa cum este reglementat în practica instanței de contencios european al drepturilor omului, prin raportare la art. 6 din CEDO, presupune deci obligația instanței de a analiza susținerile părților, acceptând sau înlăturând motivat apărările acestora (CEDO, cauza Ruiz Torija c.Spaniei, Hotărârea din 9 decembrie 1994).

În speță, decizia a fost pronunțată de instanța de apel cu încălcarea principiului disponibilității, ceea ce atrage nulitatea acesteia, iar prin omisiunea de a analiza motivat o critică din apel, nu au fost respectate nici exigențele art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă privind motivarea hotărârii judecătorești.

Astfel, al doilea motiv de apel invocat de reclamante a fost acela vizând interpretarea greșită de către prima instanță, a unui act juridic dedus judecății, respectiv actul dotal din anul 1942. Recurenții apelanți au arătat că prin acest act, autorii au constituit ca dotă, fiicei lor, R. L., cota de ½ din imobil, efectul actului fiind acela de ieșire din patrimoniul acestora, a bunului donat. Donația nu a fost revocată. Au mai susținut că în mod corect a reținut prima instanță că cererea pentru raportul donației depusă de pârâtul V. I., a fost formulată peste termenul general de prescripție de 3 ani, însă în mod nelegal nu s-a dat eficiență efectelor actului dotal și nu s-a concluzionat că la masa partajabilă trebuie inclusă doar cota de ½ din bun. Includerea întregului bun, deci și a bunului donat (cota de 1/2) este greșită, putând duce la concluzia că moștenitorii autorilor care au constituit dota, ar putea prin acordul lor dat la întocmirea certificatului de moștenitor, să facă practic un act de revocare a acelei dote.

Deci, acest motiv de apel a fost amplu dezvoltat de apelanți. Cu toate acestea, tribunalul a omis să se pronunțe.

Astfel, tribunalul nu a îndeplinit condiția unei examinări efective și a analizat numai primul motiv de apel, socotind indirect că toate problemele de drept ridicate de apelante se reduc în mod esențial la una singură, aceea a efectelor necontestării certificatelor de moștenitor în termenul general de prescripție și a respectării voinței părților cu privire la masa succesorală, înlăturând de la aplicare dispozițiile legale privind forța probantă a certificatului de moștenitor, deși s-a reținut că finalitatea acelor dispoziții legale, a fost respectată.

Este corect și judicios ca o instanță de control judiciar să sistematizeze motivele de nelegalitate și pentru o analiză logica si raționala a caii de atac, să aprecieze care din motive este determinant pentru lămurirea raporturilor juridice dintre părți, motiv pe să-l examineze cu prioritate.

De asemenea, instanța de control judiciar este în drept să grupeze motivele și argumentele folosite de titularul căii de atac, care au elemente comune, fiind apte de a fi analizate din aceiași perspectivă în fapt și în drept și de a primi aceiași soluție .

Dar, în ambele situații, cu respectarea dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă și art. 6 CEDO, aceeași instanță, în măsura în care procedează în felul arătat mai sus, este ținută să arate clar și fără echivoc faptul că: fie că discutarea și rezolvarea unui motiv face inutilă cercetarea celorlalte motive subsumate si a celorlalte argumente prezentate, răspunzându-se căii de atac prin considerente unice și valabile în mod corespunzător pentru toate criticile, fie că discutarea motivelor de nelegalitate într-un mod comasat, face inutilă cercetarea distinctă a fiecărui motiv, răspunzându-se apelului/recursului, prin considerente comune fiecărui grup de motive în parte.

O asemenea împrejurare nu se poate deduce, astfel că omisiunea de a argumenta procedeul, respectiv de a expune raționamentul logico-juridic folosit, conduce fără echivoc la situația neanalizării motivelor și criticilor, care nu apar nici subsumate, nici comasate.

Pe de altă parte, dacă în privința analizării consecințelor necontestării certificatelor de moștenitor, fapt apreciat ca relevând voința părților inclusiv cu privire la masa succesorală evidențiată în actul neatacat, prima instanță răspunde la problema de drept vizând interpretarea dispozițiilor legale din legile privind activitatea notarială care se referă la forța probantă a certificatului de moștenitor, în ceea ce privește cea de-a doua critică, apelantele ridică o altă problemă de drept, distinctă și cu un alt sediu de reglementare decât legea privind activitatea notarială.

Or, așa cum s-a arătat în precedent la critica privind actul dotal tribunalul nu a răspuns și nu a argumentat, fie și greșit, care este motivul pentru care această critică nu trebuie analizată distinct, sau care sunt argumentele pentru care, problema de drept se subsumează primei critici sau poate fi analizată comasat cu aceasta, dar fără vreo referire directă sau indirectă.

În mod greșit s-a arătat în concluziile orale și scrise de către intimate prin apărător, faptul formulării unui motiv de recurs sub forma abuzului de drept, întrucât prin apelul declarat împotriva sentinței pronunțate în al doilea ciclu procesual, s-ar aduce critici noi, care nu au fost formulate prin apelul declarat în primul ciclu procesual, împrejurare ce ar conduce la inadmisibilitatea celor din urmă.

Astfel, instanța de control judiciar era ținută să răspundă fie și la un motiv de apel socotit inadmisibil și, bineînțeles, să argumenteze aplicat la speță și la dispozițiile legale incidente, care sunt considerentele pentru care acel motiv de apel este apreciat ca inadmisibil.

În acest context, orice discuție privind un eventual abuz procesual al părții care critică împrejurarea că tribunalul nu a analizat toate motivele de apel, nu are obiect, de vreme ce calea de atac este prevăzută de lege, titularul căii de atac are un drept legitim de a primi o hotărâre judecătorească motivată corespunzător, astfel că dreptul procedural căruia îi corespunde în mod corelativ obligația instanței în acest sens, apare exercitat cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia a fost recunoscut.

În orice caz, critica neanalizată din apel nu poate fi examinată direct în recurs fără ca părțile să fie lipsite de un grad de jurisdicție pe fond și se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, pentru a se da un răspuns clar, neechivoc și argumentat tuturor criticilor. Procedându-se în acest mod, toate părțile au posibilitatea fie să critice în cunoștință de cauză, iar nu în baza unor presupuneri, fie să susțină clar și coerent, legalitatea soluției, iar instanța de recurs are posibilitatea reală să exercite un control judiciar complet și adecvat.

Curtea de Apel a reținut că este incident cazul de recurs de casare prev. de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă și de trimitere prev. de art. 312 alin. 5 teza I Cod procedură civilă, urmând ca în baza art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 teza II Cod procedură civilă, să se admită recursul ca fondat, să se caseze decizia în tot și să se trimită cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe, Tribunalul D..

Având în vedere prioritatea în examinare a motivului de recurs de casare și soluția de reluare a judecății care s-a impus, apare de prisos analizarea criticilor care vizează fondul cauzei, acestea urmând a fi avute în vedere în rejudecare, împreună cu apărările intimaților, pentru soluționarea legală și temeinică a cauzei.

Dosarul a fost reînregistrat la Tribunalul D. – Secția I Civilă sub nr._ .

Prin decizia civilă nr. 429/25.10.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Civilă în dosarul nr._, s-a admis apelul formulat apelanții-reclamanți M. D., L. D., R. L.-L. și R. M.-D., împotriva sentinței civile nr._/15.12.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți G. Lucreția, G. J., și D. D..

S-a schimbat, în parte încheierea de admitere în principiu din 30.10.2010 și sentința civilă nr._/15.12.2011, în sensul celor ce succed:

S-a constatat că masa partajabilă se compune din:

- cota de 1/2 din imobilul situat în mun. C., .. 42, jud. D., alcătuit din teren în suprafață de 163 mp și casă cu trei camere, sală și cămară, imobil identificat conform raportului de expertiză întocmit și refăcut de experții D. N. și I. Mhai-G. (filele 194-216 dosar primă instanță), în valoare de 53.250 lei;

- cota de 1/1 din dreptul de concesiune asupra locului de veci cu două gropi boltite, situat în mun. C., cimitirul Ungureni, ., plațul 6, în valoare de 9.000 lei.

Total valoare masă partajabilă: 62.250 lei.

S-a constatat că valoarea cotei de 1/3 ce revine fiecărui moștenitor, descendent de gradul I al autorilor V. G. și V. J., este de 20.750 lei.

Lotul nr. 1 în valoare de 20.750 lei se atribuie în indiviziune reclamanților M. D., L. D., R. M.-D. și R. L.-L. și se compune din cota de 1/2 din imobilul menționat anterior și din cota de 1/1 din dreptul de concesiune asupra locului de veci cu două gropi boltite.

S-a constatat că cealaltă cotă de 1/2 din imobil constituie dreptul de proprietate, bunul propriu al defunctei R. Lucreția, dobândit prin actul dotal încheiat la data de 02.04.1942, în prezent acesta revenind reclamanților, în calitate de moștenitori ai autoarei R. Lucreția.

Total valoare bunuri atribuite: 62.250 lei.

Au fost obligați reclamanții să plătească celorlalte două loturi câte 20.750 lei cu titlul de sultă.

Lotul nr. 2 se atribuie pârâtelor G. Lucreția și G. J., moștenitorii pârâtului decedat pe parcursul procesului,V. I.-G., și se compune din suma de 20.750 lei pe care o vor primi ca sultă de la reclamanți.

Lotul nr. 3 se atribuie pârâtei D. D. și se compune din suma de 20.750 lei pe care o va primi ca sultă de la reclamanți.

S-au menținut restul dispozițiilor încheierii de admitere în principiu și ale sentinței apelate.

S-a luat act că apelanții nu solicită cheltuieli de judecată.

S-a respins cererea intimatelor-pârâte G. Lucreția și G. J. privind acordarea cheltuielilor de judecată în apel, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Problema de drept asupra căreia părțile își dispută litigiul și cu care a fost învestită instanța de apel o reprezintă interpretarea actului juridic dedus judecății, respectiv a actului dotal încheiat la data de 02.04.1942, autentificat de Tribunalul D. – Secția a III-a sub nr. 732/03.04.1942, prin raportare la certificatele de moștenitor nr.1947/08.01.1974 și nr. 723/08.04.1994, emise de fostul notariat de Stat Județean D..

Prin actul dotal din 1942, soții V. G. și V. J. au înzestrat-o pe fiica acestora, Lucreția V., cu ocazia căsătoriei cu numitul I. M., constituindu-i ca dotă o parte din imobilul situat în C., . (adresa actuală fiind C., .. 42), adică jumătate din locul de casă având o lățime de 5 m și o lungime de 42 mp, deci o suprafață totală de 210 mp teren (în urma expertizei efectuate în dosarul primei instanțe de către expertul I. M.-G., în rejudecare, a rezultat din măsurători o suprafață reală de 163 mp), împreună cu camera din față și cu antreul, cei doi părinți înzestrători păstrând camera din spate și jumătate din teren.

Se știe că o donație poate fi revocată doar pentru anumite motive ce țin de neîndeplinirea condițiilor cu care s-a făcut, de ingratitudine sau surveniență de copil (art. 829 din vechiul Cod civil de la 1864), iar în cauză nu s-a făcut dovada că acest act de liberalitate a fost revocat pentru o anumit motiv din cele prevăzute de lege și că partea donată din bunurile imobile a reintrat în patrimoniul soților V. G. și V. J..

Pe de altă parte, tribunalul a mai reținut că certificatele de moștenitor menționate anterior atestă dezbaterea succesiunii autorilor V. J. și V. G., decedați la data de 17.10.1973, respectiv 10.10.1974.

În cuprinsul certificatului de moștenitor nr.1947/08.01.1974, ce atestă dezbaterea succesiunii autoarei V. J., care a decedat prima, s-a reținut la masa succesorală "un imobil situat în C., ., compus din teren în suprafață de 210 mp și jumătate din una casă de cărămidă cu 3 camere, acoperită cu țiglă", consemnându-se că terenul a fost dobândit de defunctă pe cale de moștenire de la mama sa, A. E., decedată în anul 1948, iar casa a fost făcută de defunctă împreună cu soțul său, V. G., prin contribuție egală, cealaltă jumătate din construcție revenind astfel acestuia.

Pe cale de consecință, în masa succesorală rămasă la decesul autorului V. G., potrivit certificatului de moștenitor nr. 723/08.04.1994, s-a reținut cota indiviză de ¼ din terenul în suprafață totală de 210 mp, moștenită de defunct de la soția sa, V. J., dar și cota indiviză de 5/8 din casa cu 3 camere și antreu, casă ce a constituit bunul comun al celor doi soți.

În prezenta cauză, se pune problema de a stabili regimul juridic al cotei-părți de ½ din suprafața de teren și din casa respectivă (imobile care au fost reținute ca făcând parte în întregime din masa succesorală a celor doi autori), cotă care a făcut obiectul actului dotal din anul 1942, în sensul de a statua dacă jumătate din imobile reprezintă proprietatea exclusivă a numitei V. Lucreția (devenită M., apoi R. prin a doua căsătorie) în baza acestui act dotal sau trebuie reținută, potrivit celor două certificate de moștenitor, la masa succesorală rămasă de pe urma autorilor V. J. și V. G..

Este evident că, la data când s-au dezbătut succesiunile soților V. J. și V. G., jumătate din terenul și din casa în discuție se afla în proprietatea numitei R. Lucreția (fostă V.), dobândită prin donația făcută prin actul dotal încheiat în anul 1942 cu ocazia celebrării căsătoriei.

De aceea, în mod eronat, la masa succesorală a celor doi autori s-a reținut un bun care nu mai făcea parte din patrimoniul acestora din anul 1942 când a trecut în proprietatea numitei R. Lucreția.

Faptul că moștenitorii soților V. G. și V. J. au acceptat sau au declarat că masa succesorală a fiecăruia dintre defuncți are componența menționată în cuprinsul certificatelor de moștenitor, nu presupune suprimarea sau pierderea dreptului de proprietate dobândit de R. Lucreția prin actul dotal din 1942. Dreptul de proprietate poate fi dobândit sau transmis exclusiv prin modalitățile prevăzute de lege, respectiv prin succesiune, prin legate, prin convenție, prin tradițiune, prin accesiune sau incorporațiune, prin prescripție, prin lege și prin ocupațiune (art. 644, 645 din vechiul Cod civil de la 1864, aplicabil în cauză). Așadar, după ce a fost constituit ca dotă fiicei acestora, bunul în litigiu nu a revenit în proprietatea donatorilor prin vreuna dintre modalitățile enumerate anterior sau prin revocarea ori desființarea actului dotal, pentru a se putea reține acesta în componența masei succesorale rămase la decesul fiecăruia dintre acești autori.

Actul dotal, păstrându-și valabilitatea, continuă să-și producă efectele juridice și în prezent în favoarea lui R. Lucreția (fostă V.) și a moștenitorilor săi, neavând niciun fel de relevanță împrejurarea că moștenitorii autorilor V. J. și V. G. au dezbătut succesiunea și au reținut la masa de partaj și bunurile ce au făcut obiectul actului dotal, aceasta datorându-se probabil unei erori.

Chiar și în situația în care, la momentul dezbaterii celor două succesiuni, numita R. Lucreția ar fi fost de acord să renunțe în favoarea tuturor descendenților părinților săi la dreptul său de ½ din imobilele în litigiu, dobândit prin actul dotal, această renunțare nu poate produce efecte juridice, deci nu echivalează cu pierderea dreptului de proprietate, întrucât legea nu prevede o astfel de modalitate de dobândire sau transmitere a proprietății.

Din acest motiv nici nu era necesar a se formula o acțiune în nulitatea certificatelor de moștenitor care, potrivit dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii lor (art. 25 din Decretul nr. 40/1953 privitor la procedura succesorală notarială), fac dovada deplină doar cu privire la calitatea de moștenitor și cota sau bunurile ce revin fiecărui moștenitor, deci nu și cu privire la regimul juridic al bunurilor ce au constituit masa succesorală stabilită de notarul public potrivit susținerilor erezilor.

Pe de altă parte, instanța de judecată poate, într-o astfel de situație, în virtutea prerogativelor sale legale, să examineze cele două acte juridice contradictorii și să ofere doar unuia dintre acestea preferință în vederea stabilirii regimului legal al bunului în litigiu.

În acest sens, tribunalul a reținut forța juridică superioară a actului dotal din anul 1942, ca act translativ de proprietate, în raport cu certificatele de moștenitor folosite în apărarea interesului lor de către pârâți, care, chiar dacă nu sunt anulate, nu pot înfrânge dreptul de proprietate dobândit anterior în mod legal de către R. Lucreția.

D. urmare, la masa succesorală a autorilor V. G. și V. J. nu poate fi reținută decât cota de 1/2 din imobilul în litigiu, alcătuit din teren în suprafață de 163 mp (cât măsoară în realitate) și casa cu trei camere, sală și cămară, imobil identificat conform raportului de expertiză întocmit și refăcut de experții D. N. și I. M.-G. (filele 194-216 dosar primă instanță), ceea ce impune admiterea apelului, schimbarea în parte a încheierii de admitere în principiu și a sentinței civile apelate, în temeiul art. 296 C.p.civ., urmând a se constata că masa succesorală se compune din cota de ½ din imobilul menționat anterior, dar și din cota de 1/1 din dreptul de concesiune asupra locului de veci cu două gropi boltite, situat în mun. C., cimitirul Ungureni, ., plațul 6, acest din urmă bun nefiind contestat în cauză.

Tribunalul a menținut modalitatea de lotizare adoptată de prima instanță și valorile bunurilor stabilite de prima instanță în baza expertizei întocmite de experții D. N. și I. M.-G., întrucât aceste aspecte nu au fost criticate de niciuna dintre părți prin intermediul căii ordinare de atac a apelului.

Conform art. 673⁵ alin. 2 C.p.civ., loturile vor fi egalizate prin plata unor sume de bani cu titlul de sultă, de care vor beneficia intimații-pârâți.

S-au menținut restul dispozițiilor încheierii de admitere în principiu și ale sentinței apelate.

În temeiul principiului disponibilității, s-a luat act că apelanții nu solicită cheltuieli de judecată.

Fiind în culpă procesuală prin admiterea apelului părților adverse, în temeiul art. 274 alin. 1 C.p.civ., a fost respinsă cererea intimatelor-pârâte G. Lucreția și G. J. privind acordarea cheltuielilor de judecată în apel, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta G. Lucreția, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, pârâta a arătat că instanța de apel a dat eficiență, în mod greșit, celor susținute de apelanții reclamanți, recurenta considerând că trebuia dată, în schimb, eficiență juridică certificatelor de moștenitor.

În acest sens, recurenta a susținut că dezbaterea succesiunii a avut loc pentruambii autori, succesiunea autoarei V. J. fiind rezolvată prin certificatul de moștenitor nr.1947/08.01.1974, iar cea a autorului V. G. prin certificatul de moștenitor nr.723/08.04.1994, astfel încât consideră că, între părți, a intervenit asumarea prin confirmare în momentul dezbaterii succesiunii notariale și neatacarea celor două certificatele moștenitor în termenul general de prescripție, iar din modul în care au procedat moștenitorii se deduce voința expresă a acestora ca întreg imobilul să fie reținut ca bun succesoral.

Cu privire la certificatele de moștenitor 65/2005 privind pe defuncta R. Lucreția și nr.5/08.02.2006 și suplimentul la certificatul de moștenitor nr. 1/13.11.2006 privind succesiunea defunctului V. O., recurenta a arătat că, din cuprinsul acestora, se observă că au fost chemați la dezbaterea succesorală toți moștenitorii, s-a stabilit în mod corect cota succesorală, iar masa succesorală a fost stabilită în baza certificatelor de moștenitor emise în precedent, nefiind contestate nici această masă și nici cotele corespunzătoare.

A mai arătat că, din anul 1974, data eliberării primului certificat de moștenitor și până la data ultimului din 2006, niciuna din părți nu a atacat în instanță aceste acte, recunoscând implicit că întregul imobil este succesoral astfel că, în opinia recurentei, aceste acte reprezintă voința reală, neviciată a moștenitorilor cu privire la componența masei partajabile și cotele ce le reveneauîn această calitate.

A susținut recurenta că este incorectă reținerea instanței de apel, în sensul că masa bunurilor de împărțit este formată doar din 1/2 din imobil, cealaltă cotă reprezentând partea de bun primită cu titlu de zestre de autoarea R. Lucreția, întrucât la dezbaterea succesiunii autorilor, aceasta nu a dorit să se folosească de acest act, nu a dorit să fructifice dreptul dobândit prin actul de dotă, context în care recurenta consideră că actul dotal din 1942 este lipsit de efecte juridice, efecte juridice producând doar certificatele de moștenitor.

De asemenea, a susținut că orice pretenție cu privire la actul dotal din 1942 este prescrisă, fără efecte juridice întrucât neinvocarea acestui act în cadrul dezbaterilor succesorale din 1974 și 1994 produce efectul înlăturării acestuia prin voința moștenitorilor, că este clară voința autoarei R. Lucreția de a nu uza de actul dotal din 1942 și că singura motivație pentru emiterea acestui act dotal este aceea că, în acea perioadă de timp, fetele erau în modobligatoriu înzestrate la căsătorie, fiind un simplu act formal, lucru care ar fi demonstrat și prin faptul că, dacă ar fi înțeles să uzeze de acest act și în timpul vieții, R. Lucreția ar fi trebuit să fie înregistrată cu rol separat cu această proprietate.

A mai arătat că certificatele de moștenitor fac dovada cu privire la cote, moștenitori și masa succesorală astfel că dacă moștenitorii doreau să fructifice actul dotal din 1942 puteau în termenul general de prescripție să conteste cele de mai sus lucru neîntâmplat.

Sub acest aspect, a invocat prevederile Legii nr.36/1995 privind notarii publici și a activității notariale, conform cărora certificatul de moștenitor se eliberează de către notarul public în cadrul procedurii succesorale notariale necontencioase și cuprinde constatările referitoare la masa succesorală, calitatea moștenitorilor și cotele ce le revin din patrimoniul defunctului, respectiv: bunurile atribuite dacă moștenitorii și-au împărțit averea prin bună învoială.

Totodată, a menționat că, potrivit art.88 alin.1 din Legea 36/1995, până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplină a calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor carese cuvin fiecărui moștenitor în parte, ceea ce înseamnă că, până în momentul administrării probei contrarii în cadrul acțiunii judecătorești, certificatul de moștenitor conferă celor menționați în cuprinsul său, calitatea de moștenitori.

A mai arătat că certificatul de moștenitor este rezultatul unui acord întremoștenitorii participanți la procedura succesorală notarială necontencioasă, că acest acord trebuie să fie neafectat de vicii de consimțământ sau cauze de nulitate absolută, iar moștenitorii participanți la procedura notarială nu pot face dovada contrară mențiunilor cuprinse în certificatul de moștenitor, față de ei acest act având o formă probantă deplină.

De asemenea, a susținut că, prin prezentarea în față notarului de stat și solicitarea eliberării certificatului de moștenitor în condițiile art.22 alin. 2 din Decretul nr.40/1953 privitor la procedura succesorală notarială, aceștia și-au recunoscut reciproc drepturile succesorale și au consimțit la toate mențiunile din el referitoare la calitatea de succesor, întinderea drepturilor succesorale și cuprinsul masei succesorale.

Consideră recurenta că, având în vedere această forță probantă a certificatului de moștenitor, reieșită din acordul succesorilor, se impune concluziacă între aceștia mențiunile din el fac dovada deplină împotriva lor, atât timp cât nu s-a dovedit că acordul este rezultatul unui viciu de consimțământ.

Cu privire la acest aspect, recurenta a invocat și dispozițiile art.25 din Decretul nr.40/1953, potrivit cărora, după eliberarea certificatului de moștenitor, în principiu, nu se mai poate elibera alt certificat; iar cei care au pretenții la moștenire ori au fost prejudiciați în alt fel prin eliberarea sau cuprinsul certificatului pot cere in justiție anularea lui și stabilirea drepturilor lor și a menționat că practica judiciară și literatura de specialitate au subliniat constant temeiurile și natura forței probante a certificatului de moștenitor care își trage puterea doveditoare din acordul părților (comoștenitorilor) care și-au recunoscut reciproc calitatea, drepturile succesorale dezbătute notarial și că, deci, acesta are o sorginte convențională.

Față de motivele invocate, a solicitat admiterea recursului și, pe fondul cauzei, menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr._/2011 a Judecătoriei C..

În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 cod procedură civilă.

Curtea, examinând sentinta atacată, prin prisma criticilor formulate, apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, se constată că singurele motive de nelegalitate care se încadrează în cele limitativ prevăzute de art.304 pct.1-9 C.pr.civ. sunt cele referitoare la interpretarea si aplicarea gresită de către instanta de apel a dispozitiilor legale reglementând forta probantă a certificatului de mostenitor, recurentele făcând referire în cererea de recurs la disp. art.88 din Legea nr.36/1995 si la disp.art.22 alin. 2 si 25 din Decretul nr.40/1953 privitor la procedura succesorală notarială.

În spetă, certificatele de mostenitor a căror valoare probatorie a fost pusă în discutie în cadrul solutionării actiunii de partaj succesoral sunt certificatele nr.1947/08.10.1074 eliberat de pe urma autoarei V. J., nr.723/08.04.723/08.04.1994 eliberat de pe urma autorului V. G., certificatul de moștenitor nr.65/2005 privind pe defuncta R. Lucreția și suplimentul la certificatul de moștenitor nr.5/08.02.2006 privind succesiunea defunctului V. O., primele două emise sub imperiul Decretului nr.40/1953 privitor la procedura succesorală notarială, iar ultimele două sub imperiul Legii nr.36/1995 privind notarii publici și a activității notariale.

Examinând forta probantă a certificatelor de mostenitor nr.1947/08.10.1074, eliberat de pe urma autoarei V. J. și nr.723/08.04.723/08.04.1994, eliberat de pe urma autorului V. G., prin prisma dispozitiilor legale în vigoare la momentul emiterii lor, Curtea constată că, potrivit art.23 alin.1 și 2 din Decretul nr.40/1953, „ După eliberarea certificatului de moștenitor nu se mai poate elibera alt certificat; cei care au pretențiuni la succesiune, pot cere în justiție anularea certificatului eliberat și stabilirea drepturilor lor.”, iar „ Până la anulare prin sentința judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada în ce privește calitatea de moștenitor și cota bunurilor ce revin fiecărui moștenitor.”

Dispozitii similare se regăsesc si în Legea nr.36/1995, în vigoare la data emiterii certificatului de mostenitor nr. 65/2005 privind pe defuncta R. Lucreția și suplimentului la certificatul de moștenitor nr.5/08.02.2006 privind succesiunea defunctului V. O. la acesta, art. 88 – alin.1 din lege dispunând că: „ Cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte.”

Prin urmare, dispozitiile legale cuprinse în cele două acte normative prevăd expres că certificatul de mostenitor face dovada cu privire la calitatea mostenitorilor si cotele lor succesorale, fără a face distinctie, sub aspectul fortei probatorii, după cum este vorba de relatiile între mostenitorii participanti la procedura succesorală notarială sau relatiile acestora cu tertii străini de respectiva procedură. per a contrario, certificatul de moștenitor nu poate face dovada dreptului de proprietate al autorului asupra unuia dintre bunurile incluse în masa succesorală sau întinderii acestui drept, indiferent dacă moștenitorii au cunoscut sau nu regimul juridic al respectivului bun și au fost sau nu de acord cu inserarea acestuia în certificat ca făcând parte din masa succesorală.

Este adevărat că, din disp. art.81 din Legea nr.36/1995 și, respectiv, art.13-15 și art.23 din Decretul nr.40/1953 se desprinde concluzia că emiterea certificatului de mostenitor are la bază acordul mostenitorilor, dar acest acord nu poate fi privit ca având valoarea unei tranzacții prin care părțile să-și facă reciproc concesii, renunțând la anumite drepturi imobiliare.

Dacă s-ar recunoaste o astfel de valoare juridică certificatului de mostenitor ar însemna că neincluderea în masa succesorală a defunctului a unor bunuri care făceau parte din patrimoniul acestuia, dar de existența cărora moștenitorii sau unii dintre aceștia nu aveau cunoștință ori, dimpotrivă, includerea în această masă a unor bunuri care aparțineau deja mostenitorilor să aibă valoarea unei renuntări a mostenitorilor cu privire la drepturile lor legate de succesiune sau la drepturile lor proprii. Or, o astfel de renuntare nu s-ar putea deduce din simplul fapt că moștenitorul a fost de acord cu finalizarea procedurii succesorale notariale și cu eliberarea certificatului, ci ar trebui să fie expresă si lipsită de echivoc, iar renuntarea mostenitorului la un drept propriu aflat în patrimoniul său, iar nu al defunctului, indiferent de modalitatea de dobândire a acestuia de către mostenitor, nu s-ar putea face decât printr-un act translativ de proprietate.

Prin urmare, Curtea apreciază că instanta de apel a făcut o corectă interpretare si aplicare a dispozitiilor legale reglementând valoarea probatorie a certificatului de mostenitor.

Totodată, în conditiile în care certificatul de mostenitor nu face dovada dreptului de proprietate al defunctului cu privire la bunurile trecute în masa succesorală, este corect argumentul instantei de apel în sensul că nu era necesară formularea unei actiuni în constatarea nulitătii certificatului de mostenitor pe considerentul includerii în acesta a unui bun care nu apartinea defunctului, în cauză punându-se doar problema stabilirii, în cadrul acțiunii de partaj, a actului juridic căruia trebuie să i se recunoască valoarea probatorie sub aspectul dovedirii dreptului de proprietate asuprea bunurilor reținute la masa succesorală a unuia sau altuia dintre autori.

Or, în speță, dovada că din patrimoniul defunctilor V. G. și V. J. nu făcea parte, la momentul deschiderii succesiunilor acestora, si cota de ½ din imobilul casă și teren situat în C., ..42 a fost făcută cu actul de dotal din 1942, act care nu a fost revocat, nu a făcut obiectul raportului si care îsi produce efectele juridice, atestând . R. Lucreția a respectivei cote din imobil si dovada dreptului său de proprietate asupra acesteia.

Sub acest aspect, Curtea reține și faptul că actul dotal și-a produs efectele juridice translative de proprietate din patrimoniul autorilor în cel al fiicei R. Lucreția la momentul încheierii căsătoriei pentru care a aceasta a fost înzestrată, iar aceste efecte nu sunt reversibile și nu ar putea fi înlăturate decât în cazul revocării donației sau raportării acesteia, iar nu prin simpla neopunere la includerea cotei de ½ din respectivul imobil în masele succesorale reținute în certificatele de moștenitor de pe urma părinților sau necontestarea acestor retificate.

D. urmare, este nefondat motivul de recurs formulat în baza art.304 pct.9 C.pr.civ.

Totodată, Curtea apreciază că, atâta timp cât instanta de apel a apreciat corect valoarea juridică si forta probantă a certificatelor de mostenitor, nu se poate retine că a intrepretat gresit actul juridic dedus judecătii, astfel că este nefondat si motivul de recurs întemeiat pe art.304 pct.8 C.pr.civ.

Având în vedere considerentele expuse anterior, Curtea urmează ca, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., să respingă ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta G. Lucreția împotriva deciziei civile nr. 429/25.10.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți L. D., M. D., R. L. L., R. M. D. și intimatele pârâte D. D., G. J..

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2014.

Judecător,Judecător

Florența C. C. L. M. L.

Grefier,

A. P.

Red.jud.F.C.C.

Tehn.MC/2 ex.

Data red.

j.a. D.O.

M.R.H.

j.f. M.V.

Opinie separată

Principalul motiv de recurs vizează eficiența juridică a celor două certificate de moștenitor, nr.1947/8 ian.1974 și 723/8 aprilie 1994, prin care s-a stabilit, prin voința expresă a moștenitorilor, că în masa succesorală a intrat imobilul în integralitatea sa.

În susținerea acestui motiv de recurs s-a arătat că respectivele certificate de moștenitor au produs efecte depline între părți și succesorii lor în drepturi cu privire la averea autorilor și cotele succesorale, cu atât mai mult cu cât nu au fost atacate în termenul de prescripție de 3 ani.

Actul dotal din 1942 este lipsit de efecte juridice, fiind înlăturată prin voința părților, voința autoarei R. Lucreția fiind exprimată clar la momentul eliberării certificatelor de moștenitor, în sensul de a nu uza de act.

Voința părților nu poate fi înlăturat prin invocarea dispozițiilor legale ce prevăd forța probantă a certificatului de moștenitor, acestea vizând protecția drepturilor moștenitorilor eventual încălcate în procedura notarială.

Certificatul de moștenitor este rezultatul unui acord între moștenitorii participanți la procedura succesorală necontencioasă, astfel încât față de aceștia, până la anulare, are o forță probantă deplină.

Criticile formulate sunt întemeiate.

Esențial în soluționarea cauzei este a se stabili forța probantă a certificatului de moștenitor între succesorii participanți la procedura succesorală necontencioasă în conformitate cu dispozițiile Decretului nr40/1953 (în vigoare la momentul eliberării certificatelor de moștenitor) și dacă, deși în certificat nu s-a consemnat expres, s-a produs raportul donației de către autoarea reclamanților, prin includerea cotei părți din bunul donat în componența masei succesorale.

Actul dotal din 1942 constituie înzestrarea autoarei reclamanților, R. Lucreția, cu ½ din terenul situat în C. . (actual ..42), în suprafață de 210 mp., precum și cu atribuirea camerei din față ( de la răsărit) și antreul din construcția aflată pe teren, restul de ½ din teren și cealaltă cameră (din fund) rămânând în proprietatea părinților donatori. S-a precizat în act că donatara va intra în stăpânirea de drept a bunurilor din momentul întocmirii actului, urmând să intre ulterior și în stăpânirea de fapt.

Prin urmare, acest act dotal constituie o donație, care potrivit art.751 Cod civil, trebuia să fie raportată la masa succesorală, având în vedere că norma legală instituie obligația pentru fiul sau descendentul, care vine la succesiune, chiar sub beneficiul de inventar, împreună cu frații ori surorile sale, sau cu descendenții acestora, să raporteze coerezilor săi tot ce a primit de la defunct prin dar, atât direct cât și indirect, afară de cazul când donatorul a dispus altfel.

Obligația de raport a fost instituită prin art.3 din Legea nr.319/1944 privind dreptul de moștenitor al soțului supraviețuitor și în sarcina soțului supraviețuitor, când vine în concurs cu copii sau descendenții lor, precum și pentru aceștia din urmă față de soțul supraviețuitor.

Actul dotal a constituit o donație pentru ½ din terenul situat din C., în suprafață de 210 mp, restul de ½ rămânând în indiviziune cu donatoarea V. J., proprietara terenului și mama autoarei reclamanților, respectiv R. Lucreția, iar construcția a fost partajată fizic prin atribuirea concretă a unor camere donatarei și donatorilor, clădirea fiind bun comun al acestora.

Deci, obiectul donat este un imobil, neavând importanță că pentru teren s-a donat conta indiviză de ½ din acesta, atât timp cât această cotă se aplică unui bun imobil, respectiv teren, iar construcția care este de asemenea bun imobil, a fost partajată în natură, prin concretizarea camerelor atribuite prin donație.

Regula, în privința imobilelor donate, este că raportul imobilelor se face în natură (art.765 alin. 1 Cod civil), prin readucerea efectivă a imobilului la masa succesorală, donația, respectiv dreptul exclusiv de proprietate al donatarei, desființându-se cu efect retroactiv, deoarece moartea donatorului operează ca o condiție rezolutorie.

Îndeplinirea condiției rezolutorii readuce imobilul în proprietatea indiviză a comoștenitorilor, donatarul – moștenitor având obligația de restituire a bunului față de coindivizari.

Față de cele exprimate mai sus este cert că la decesul autoarei V. J. ( 17 oct.1973) și al autorului V. G. (10 oct.1974), fie în cadrul procedurii succesorale necontencioase la notariat, fie în cadrul unei proceduri judecătorești, exista pentru donatara R. Lucreția obligarea legală a raportării donației primită la încheierea căsătoriei.

Cele două succesiuni au fost supuse unei proceduri necontencioase succesorale notariale în condițiile Decretului 40/1953, fiind eliberate certificatele de moștenitor nr.1947/8 ian.1974 și 723/8 aprilie 1994, de pe urma defuncților V. J. (moștenitori fiind V. G. – soț supraviețuitor, V. I. – G., R. Lucreția și V. O. – fii) și de pe urma defunctului V. G. ( moștenitori fiind toți cei 3 descendenți în cote egale).

În ambele certificate de moștenitor este cuprins bunul imobil, compus din teren în suprafață de 210 mp și construcție, în integralitatea sa. Astfel în certificatul nr.1947/ 8 ian.1974 masa succesorală cuprinde terenul de 210 mp (fiind proprietatea exclusivă a defunctei V. J.) și ½ din construcție, soțului supraviețuitor revenindu-i cota de 1/ 4 din bunurile succesorale, plus conta de ½ din construcție ca bun comun, descendenților revenindu-le câte ¼ din toate bunurile succesorale, iar în certificatul de moștenitor nr.723/8 aprilie 1994 masa succesorală cuprinde cota de ¼ din suprafața de 210 mp ce revenise defunctului din prima succesiune și 5/8 din construcție, descendenților revenindu-le câte 1/3 din masa succesorală.

Din punct de vedere juridic se pune problema dacă prin cuprinderea imobilului în integralitatea sa în masa succesorală în cele două certificate de moștenitor, s-a produs sau nu raportarea donației de către donatara R. Lucreția.

Este adevărat că în certificatul de moștenitor nu s-a consemnat expres că descendenta R. Lucreția a raportat donația, dar trebuie să se coreleze cele consemnate în certificatele de moștenitor cu privire la compunerea masei succesorale cu dispoz. art.13 din Decretul 40/1953 potrivit cărora la termenul fixat notarul de stat stabilește numărul și calitatea moștenitorilor precum și masa succesorală și art.21 din același decret care stabilește că certificatul de moștenitor trebuie să cuprindă pe lângă alte mențiuni numele și calitatea moștenitorilor, bunurile succesorale și cota succesorală, urmând să fie eliberat, la cererea moștenitorilor, câte un exemplar fiecăruia.

Atât timp cât notarul stabilește masa succesorală în prezența moștenitorilor, în funcție de declarația comună a acestora, este evident că cele consemnate reprezintă, pe lângă celelalte mențiuni, acordul acestora de voință cu privire la componența masei succesorale, cu atât mai mult cu cât prin art.15 din dec.40/1953 se prevede expres că în caz de neînțelegere între moștenitori procedura succesorală notarială începută se suspendă, părțile fiind îndrumate să ceară soluționarea lor pe cale judecătorească, deci în acest caz certificatul de moștenitor nu mai este eliberat, nereprezentând acordul de voință al moștenitorilor.

Deoarece certificatul de moștenitor reprezintă în integralitatea acordul de voință al moștenitorilor, acesta dobândește caracter convențional în raport de succesibilii care au participat la eliberarea sa.

În ceea ce privește raportul donațiilor trebuie precizat că aceasta se poate realiza prin bună - învoială sau pe cale judecătorească. Dacă moștenitorii interesați se înțeleg, raportul se poate realiza prin bună-înțelegere în cadrul procedurii notariale, iar notarul luând act de înțelegerea manifestată, eliberează certificatul de moștenitor, numai în caz de neînțelegere dreptul de raport urmând să fie valorificat prin acțiune separată.

Legea prevede expres obligația de raport a donației și cine o poate solicita în situația în care obligația nu se execută de bună - voie.

Din dispozițiile legale menționate rezultă că obligația se poate executa benevol sau la cerere precum și faptul că în situația în care nu se execută dar nici nu se cere, se confirmă în mod definitiv dreptul donatarului.

Or, în speță, moștenitoarea R. Lucreția a fost de acord cu includerea în cele două mase succesorale a bunului imobil donat, în integralitatea sa, așa cum apare identificat în certificatele de moștenitor, ceea ce demonstrează o executare de bună –voie a obligației de raport impusă de lege.

Legea stabilește obligația de raport și persoanele îndreptățite să o solicite, dar aceasta nu exclude posibilitatea de executare de bună - voie, regula generală fiind că în principiu obligația se execută de bună - voie (art.1091 și urm Cod civil), creditorul (persoana îndreptățită să ceară raportul donației) având posibilitatea să recurgă la constrângere numai în situația neexecutării voluntare a obligației, ca soluție extremă.

Faptul că în certificatul de moștenitor nu s-a consemnat expres că R. Lucreția a raportat donația, nu exclude executarea de bună – voie a obligației de către aceasta, atât timp cât toți moștenitorii au fost prezenți la dezbaterea succesorală notarială, iar bunul succesoral imobil a fost inclus în integralitatea sa și nu în cota ce rămăsese în proprietatea autorilor.

În atare situație nu se impune ca ceilalți moștenitori să solicite raportul donației, fiind executată obligația de donatară de bună voie, iar legea nu instituie o formulă sacramentală pentru raportul donației, aceasta urmând să se constate potrivit declarațiilor liber exprimate și acordului de voință al moștenitorilor.

Așa cum s-a mai precizat, în cazul în care moștenitorii au solicitat eliberarea certificatului de moștenitor, recunoscându-și reciproc drepturile succesorale și consimțind la toate mențiunile din el cu privire la calitatea de succesor, întinderea drepturilor și alcătuirea masei succesorale, puterea doveditoare a acestuia rezultă din acordul lor de voință și face dovada deplină atât timp cât nu s-a dovedit că acordul a fost rezultatul unui viciu de consimțământ.

Aceasta nu exclude posibilitatea stabilirii unor drepturi și obligații în masa succesorală care nu au format obiectul înțelegerii la notar, atât timp cât față de ele nu a existat un acord de voință care constituie fundamentul opozabilității certificatului de moștenitor între succesori.

Față de aceste considerente nu se poate susține că acordul părților are valoare de lege numai cu privire la aceea ce se prevede în dispoz. art.23 alin. 2 din decretul 40/1953 (calitatea de moștenitor și cota succesorală), deoarece ar însemna să se înlăture dispozițiile arr.969 Cod civil care consacră principiul caracterului obligatoriu al acordului părților între aceștia, care derivă din caracterul de lege pe care norma civilă o atribuie convenției părților. Prin dispoziția legală menționată se consacră principiul „ pacta sunt servanda” potrivit căruia acordul de voință al părților produce efecte juridice prin el însuși, indiferent de forma în care a fost realizat.

Forța probantă a certificatului de moștenitor stabilită de art.23 alin. 2 din Dec.40/1953 se raportează în primul rând la terții față de acest certificat de moștenitor, față de care acesta este opozabil numai cu privire la calitatea de moștenitor și cota succesorală precum și față de moștenitorii participanți, însă față de aceștia se creează posibilitatea complinirii masei succesorale ulterior eliberării certificatului de moștenitor, dacă bunurile nu au fost identificate la acel moment, situație în care nu se impune anularea certificatului de moștenitor ci numai cuprinderea în masa succesorală și a altor bunuri cu ocazia partajării succesiunii, fiindu-le deja recunoscută calitatea de moștenitor și cota succesorală.

De altfel în acest sens sunt și concluziile scrise formulate de intimați cu ocazia judecării recursului, care deși susțin că față de moștenitori certificatul de moștenitor face numai dovada calității de moștenitor și a cotelor succesorale, aceste argumente sunt întemeiate pe imposibilitatea care s-ar crea, dacă s-ar considera altfel, de a se completa masa succesorală și cu alte bunuri, or așa cum s-a arătat și s-a explicat această imposibilitate nu există ci dimpotrivă, deoarece succesiunea se transmite asupra tuturor bunurilor ce formează activul moștenirii, masa bunurilor se poate complini și ulterior eliberării certificatului de moștenitor, fără ca aceasta însă să afecteze bunurile deja enumerate în certificat.

Cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor se pot adresa instanței de judecată pentru a solicitat anularea acestuia și a se stabili drepturile conform legii, moștenitorii putând invoca așa cum s-a precizat mai sus existența unor vicii procedurale sau de consimțământ, ceea ce nu a avut loc în cauza de față, R. Lucreția, autoarea reclamanților, neacționând niciodată în judecată în acest sens.

Cum reclamanții prin acțiune au invocat existența unei situații neconforme cu realitatea în sensul că în masa succesorală trebuia să se fi cuprins numai ½ din teren și construcție, aceștia aveau obligația de a solicita anularea certificatului de moștenitor, pentru a se putea invalida acordul de voință al moștenitorilor exprimat la momentul dezbaterii succesiunii.

Pe de altă parte reclamanții au calitatea de succesori ai autoarei R. Lucreția și în această calitate au preluat moștenirea acesteia așa cum exista la momentul decesului ( 15martie 2005) cu drepturi și obligații.

Atât timp cât aceasta nu a înțeles să solicite anularea certificatului de moștenitor în termenul de prescripție, și a raportat de bună –voie donația primită, executând astfel obligația impusă de lege, reclamanții – moștenitori nu mai sunt îndreptățiți să solicite înlăturarea efectelor certificatului de moștenitor, lor fiindu-le transmise drepturile succesorale așa cum au existat în moștenirea autoarei, la decesul acesteia.

Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor constituie un mijloc legal de dovadă și face dovada deplină a calității de moștenitor, a cotei și bunurilor succesorale. Într-adevăr certificatul de moștenitor nu constituie un titlu de proprietate pentru bunurile din masa succesorală, deoarece prin ea însăși succesiunea constituie un mod de dobândire a dreptului de proprietate, dar aceasta nu exclude faptul că moștenitorii și-au recunoscut prin acordul exprimat drepturile asupra bunurilor indicate, el confirmând între succesorii participanți la procedura succesorală notarială realitatea bunurilor din succesiune.

În acest context s-a demonstrat că certificatul de moștenitor, având caracter convențional, face dovada între moștenitori, cu privire și la componența masei succesorale recunoscută și confirmată de toți, situație în care cele două certificate de moștenitor care fac obiectul prezentei cauze, nefiind anulate, dovedesc prin includerea imobilului în integralitatea sa în succesiune că s-a produs de bună voie raportul donației de către R. Lucreția.

Susținerea intimaților că autoarea reclamanților nu a uzat de donație are în vedere tocmai faptul că raportul donației fiind făcut de bună - voie, autoarea reclamanților nu s-a prevalat de dreptul de a păstra donația în integralitatea sa în situația în care ceilalți moștenitori nu ar fi solicitat raportul donației.

În funcție de cele expuse se constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă și față de dispoz. art.312 alin.1 Cod pr.civilă se impune admiterea recursului, modificarea deciziei civile și respingerii apelului, fiind menținută sentința civilă ca legală și temeinică.

JUDECĂTOR,

N. D.

← Strămutare. Sentința nr. 32/2014. Curtea de Apel CRAIOVA		Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 682/2014. Curtea de... →

Partaj judiciar. Decizia nr. 649/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj judiciar. Decizia nr. 649/2014. Curtea de Apel CRAIOVA