Revendicare imobiliară. Decizia nr. 84/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 84/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-01-2014 în dosarul nr. 13212/318/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 84/2014
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. M.
Judecător A. M.
Judecător S. P.
Grefier G. Ț.
****************
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 13.01.2014, privind recursul declarat de pârâtul M. Tg-J., împotriva deciziei civile nr. 428 din 01.10.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj- Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. I. S. (moștenitoare-intimata reclamantă Amzuică S.), intimata pârâtă P. M. TG-J. și intervenienții accesorii pentru recurentul pârât M. Tg-J., C. C., G. E., D. I. și P. V., având ca obiect revendicare imobiliară
Procedura de citare este legal îndeplinită fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13.01.2014, care face parte integrantă din prezenta decizie și instanța în conformitate cu prevederile art. 260 Cod pr.civ a amânat pronunțarea la data de 20.01.2014.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul judecătoriei Tg-J., sub nr._ reclamanta Amzuică S. a chemat în judecată pârâții P. M. Tg-J. și M. Tg-J. pentru a fi obligați să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 251,05mp și construcțiile amplasate pe acest teren, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta este proprietara suprafeței de 1607mp, potrivit titlului de proprietate nr._/1998, din care face parte și suprafața revendicată.
Că, prin s.c. nr. 3936/2001 s-a admis acțiunea formulată împotriva ., fiind obligată aceasta să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 251,05mp, fiind respinsă cererea având ca obiect ridicarea construcțiilor amplasate pe teren, reținându-se că constructorul a fost de bună credință.
S-a mai susținut că constructorul nu a solicitat contravaloarea construcțiilor în termenul de prescripție prevăzut de Decretul 167/1958, reclamanta devenind proprietara construcțiilor în temeiul accesiunii imobiliare artificiale, potrivit art. 492-494 Cod civil.
Prin sentința civilă nr.4446 din 06.06.2013, pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosar nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Amzuică S. cu domiciliul în Tg-J., ., nr. 53, județul Gorj împotriva pârâtului M. Tg-J. cu sediul în Tg-J., B- dul C. B., nr. 19, județul Gorj, cu precizarea ulterioară.
S-a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor în suprafață de 236,325mp, amplasate pe terenul în suprafață de 251,05mp, situat în Tg-J., ., tarlaua 225, ., a fost respinsă excepția puterii lucrului judecat invocată de pârât cu privire la cererea având ca obiect revendicarea construcțiilor, a fost obligat pârâtul să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 251,05mp, teren situat în Tg-J., ., tarlaua 225, . existente pe acest teren, identificate potrivit raportului de expertiză, cu suprafața de 236,325mp.
A fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de reclamantă cu privire la cererea reconvențională.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârât.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 15.318lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxe de timbru, onorariu avocat și onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul M. Tg-J. prin primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr. 428 din 01.10.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât M. Tg-J. prin primar, împotriva sentinței civile nr. 4446 din 06.06.2013, pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă Amzuică S., având ca obiect revendicare imobiliară.
A fost obligat apelantul la 1500 lei cheltuieli de judecată în apel către intimata reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, s-au reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3936/06.04.2001 rămasă irevocabilă pin decizia 8360 din 21.11.2001, a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de reclamanta Amzuică S. în contradictoriu cu .- ACH Valea Sadului pentru suprafața de 251,85 mp situat în Tg-J. ., fiind respinsă cererea privind demolarea construcțiilor aflate pe acest teren, cu motivarea că este vorba de un constructor de bună credință.
Ulterior, reclamanta a solicitat revendicarea construcțiilor în contradictoriu cu . Consiliul Local Tg-J., acțiune respinsă prin decizia nr. 4202/2003 pronunțată de Curtea de Apel C., cu motivarea că nu și-a dovedit dreptul de proprietate asupra construcțiilor revendicate.
În cauză nu există lucru judecat deoarece acțiunea în revendicare de față nu este făcută între aceleași părți și respectiv în dosarul nr. 4202/2003 al Curții de Apel C., reclamanta s-a judecat în contradictoriu cu . Sucursala J. și Consiliul Local al municipiului Tg-J. iar în cauza de față pârât este M. Tg-J..
Nu există nici identitate de cauză întrucât la data pronunțării deciziei nr.4202/2003 reclamanta nu dobândise dreptul de proprietate asupra construcțiilor în litigiu prin accesiune, drept de proprietate dobândit ulterior, iar prin sentința apelată s-a constatat dobândirea acestui drept.
Cum în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 1201 cod civil anterior, în mod corect a fost respinsă excepția puterii de lucru judecat.
Neîntemeiat este și motivul de apel ce privește respingerea cererii reconvenționale privind acordarea de despăgubiri, deoarece M. Tg-J. nu are calitatea de constructor, în sensul art.494 alin.3 Cod civil din 1864, nefiind titularul uni drept de creanță împotriva titularului terenului și nedovedind că a preluat construcțiile și le-a trecut în domeniul privat al M. Tg-J. cu plata unei sume de bani.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâtul M. Tg-J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că, soluțiile instanțelor inferioare sunt nelegale, netemeinice și vin în contradicție cu o . hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a tranșat situația construcției în litigiu.
S-a invocat decizia nr.4202/3.12.2003 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr. 3032/civ/2003, prin care au fost modificate decizia nr.334/2003 și sentința nr._/2002 în sensul respingerii acțiunii în revendicare formulată de reclamanta Amzuică S., cu privire la aceeași construcție, acțiune în care s-a invocat tot accesiunea imobiliară, apreciindu-se că, cu putere de lucru judecat s-a tranșat situația construcției în litigiu, reținându-se că reclamanta nu și-a dovedit dreptul de proprietate asupra construcțiilor.
În susținerea incidenței excepției puterii de lucru judecat, s-a arătat că în litigiile anterioare finalizate prin hotărârile judecătorești invocate, au avut calitatea de parte Consiliul Local și nu M. Târgu Jiu, apreciind că nu prezintă relevanță acest aspect, cât timp s-a dovedit că respectiva construcție aparține M. Tg. J., fiind inclusă în inventarul domeniului privat prin HCL nr.194/29.06.2002.
S-a susținut că prin analizarea din nou a cererii în revendicare s-a adus atingere puterii de lucru judecat, în raport de decizia civilă nr.4202/3.12.2003, a Curții de Apel C., ceea ce nu este posibil, deoarece s-ar încălca principiul stabilității raporturilor juridice.
În mod greșit nu a reținut instanța de apel că cele statuate prin decizia amintită apar în prezenta cauză ca o prezumție absolută, de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, nefiind posibilă introducerea unei noi acțiuni în cadrul căreia să se pretindă contrariul a ceea ce s-a statuat anterior prin hotărâri judecătorești.
Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune în al doilea proces, care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
S-a criticat decizia din apel și sub aspectul modului de soluționare al cererii reconvenționale, arătându-se că în mod greșit a reținut instanța de apel că recurenta nu are calitatea de constructor, în sensul prevederilor art.494 alin.3 Cod civ. din anul 1864, deoarece tot în decizia arătată s-a stabilit irevocabil că la momentul edificării construcției, constructorul a fost de bună credință, transmiterea către M. Târgu Jiu făcându-se legal împreună cu toate atribute dreptului de proprietate, astfel că atât Consiliul Local, parte în acel litigiu, cât și M. Târgu Jiu au fost de bună-credință, preluând un imobil edificat de un constructor de bună-credință.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei 428/01.10.2013 A Tribunalului Gorj, admiterea apelului pârâtului în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
In subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârilor în sensul admiterii cererii reconvenționale.
În drept, recursul se întemeiază pe dispozițiile art.304, pct.7,8 și 9 C..
La data de 19.11.2013, intimata reclamantă C. I. S., în calitate de fiică a reclamantei Amzuică S., decedată în timpul procesului, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că decizia instanței de apel este legală și temeinică.
În ședința publică din data de 02.12.2013, s-a depus cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului M. Tg. J., prin apărător, formulată de intervenienții C. C., G. E., D. I. și P. V., prin care au solicitat admiterea în principiu a acestei cereri, iar pe fond admiterea recursului declarat de Mun. Tg. J., intervenienții având calitatea de chiriași ai imobilului construcție revendicat de reclamanta Amzuică S..
Cererea de intervenție s-a întemeiat pe dispoz. art.51 Cod pr.civ.
Recursul declarat de pârât se va admite, pentru următoarele considerente:
Examinând decizia din apel, în raport de motivele de recurs referitoare la modul de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamanta Amzuică S., se constată că instanța de apel a reținut corect situația de fapt și de drept, prin menținerea sentinței civile, prin care s-a admis acțiunea reclamantei.
Accesiunea imobiliară reprezintă o formă a accesiunii a cărei înfăptuire presupune intervenția omului și implică obligarea proprietarului ce beneficiază de această construcție să plătească despăgubiri celui în detrimentul căruia a operat, fiind incidente prevederile art.494 Cod pr.civ.
În cazul în care construcțiile au fost făcute de un constructor de bună-credință, proprietarul terenului devine în mod obligatoriu și proprietarul acestor construcții, fără a mai putea cere dărâmarea sau ridicarea acestora. În această situație, prin păstrarea construcțiilor proprietarul terenului este dator să-l dezdăuneze pe constructor fie achitându-i c/valoarea materialelor și a muncii, fie plătindu-l cu o sumă de bani egală cu creșterea valorii fondului, ca urmare a efectuării lucrărilor respective.
În speță, obiectul acțiunii formulată de reclamantă l-a reprezentat atât constatarea dreptului de proprietate în temeiul accesiunii asupra construcțiilor ce au fost realizate pe terenul proprietatea reclamantei, în suprafață de 251,05mp, pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform titlului de proprietate, emis la data de 12.01.1988, cât și revendicarea terenului și a construcțiilor situate pe acest teren.
Sunt nefondate criticile din recurs referitoare la soluționarea capătului de cerere privind dobândirea dreptului de proprietate asupra construcțiilor amplasate pe terenul în litigiu, în temeiul accesiunii imobiliare, în contextul în care acest capăt de cerere în constatarea dreptului de proprietate a fost formulat pentru prima dată în acest cadru procesual, fiind nefondată excepția puterii de lucru judecat, invocată în motivele de recurs.
Între părți s-au derulat litigii având ca obiect fie revendicarea terenului în litigiu, fie demolarea construcțiilor realizate pe acest teren, litigii finalizate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, prin care s-a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantei Amzuică S., asupra terenului în suprafață de 251,05mp, în baza acțiunii civile în revendicare promovată în contradictoriu cu o terță persoană, respectiv cu constructorul ., conform sentinței civile nr.3936/6.04.2001, pronunțată de Judecătoria Tg.J., rămasă definitivă și irevocabilă, prin care s-a admis acțiunea în revendicarea terenului în suprafață de 251,85mp și s-a respins cererea privind obligarea pârâtei . la ridicarea construcțiilor de pe terenul ocupat sau autorizarea reclamantei de a le ridica pe cheltuiala sa.
În considerentele acestei hotărâri judecătorești s-a reținut cu putere de lucru judecat calitatea constructorului ca fiind constructor de bună-credință, astfel încât în actualul cadru procesual nu se mai impune analizarea acestui aspect.
În raport de prevederile art.494 Cod civil, încă de la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr.3936/6.04.2001 a Judecătoriei Tg. J., respectiv de la data de 21.11.2001, la care s-a pronunțat decizia nr.8360/21.11.2001 a Curții de Apel C., prin care s-a respins recursul declarat împotriva deciziei prin care s-a respins apelul formulat împotriva sentinței de fond, reclamanta Amzuică S. era îndreptățită, în temeiul accesiunii imobiliare, să solicite dobândirea dreptului de proprietate asupra construcțiilor edificate de constructorul de bună-credință pe terenul proprietatea sa, ca urmare a respingerii cererii de demolare a construcțiilor.
Nu poate fi reținută incidența puterii de lucru judecat nici în raport de decizia civilă nr.4202/03.12.2003 pronunțată de Curtea de Apel C., prin care s-a respins acțiunea în revendicarea acelorași construcții, formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții ., Consiliul Local Tg.J. .
Instanțele au soluționat corect excepția puterii de lucru judecat invocată de pârâtă, prin respingerea acestei excepții, dat fiind faptul că între litigiul anterior și prezentul litigiu nu există identitate de cauză juridică, în contextul în care în litigiul anterior nu s-a formulat expres o cerere de constatare a dreptului de proprietate asupra construcțiilor, în temeiul accesiunii imobiliare, de către reclamantă, iar în prezentul litigiu s-a formulat pentru prima dată o astfel de cerere. Împrejurarea că în considerentele hotărârilor judecătorești pronunțate în litigiile anterioare în care nu a avut calitatea de parte, actualul pârât M. Tg.J., s-ar fi făcut referire la conținutul dispozițiilor art.492 Cod civil și art.494 Cod civil, ce reglementează accesiunea imobiliară, nu justifică incidența autorității de lucru judecat, atât timp cât în acele litigii nu a fost formulată cererea în constatarea dreptului de proprietate asupra construcțiilor, în temeiul accesiunii imobiliare.
În concluzie, instanța de recurs constată că tribunalul a apreciat corect ca fiind legală și temeinică sentința instanței de fond, atât în privința respingerii excepției puterii de lucru judecat invocată de pârât, cât și în privința admiterii acțiunii, atât sub aspectul capătului de cerere în revendicarea terenului în suprafață de 251,05mp și a construcțiilor amplasate pe teren, identificate prin raportul de expertiză administrat în cauză, cât și în privința admiterii capătului de cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra construcțiilor în suprafață de 236,25mp, prin accesiune.
Recursul declarat de pârâtă este, însă, întemeiat, în privința modului de soluționare a cererii reconvenționale formulată de pârâtul M. Tg.J. în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect obligarea reclamantei la plata despăgubirilor reprezentând c/valoarea construcțiilor amplasate pe terenul în litigiu proprietatea reclamantei, construcții aflate în domeniul privat al Mun. Tg. J., în baza Hotărârii nr.194/29.07.2002, emisă de M. Tg. J., privind aprobarea inventarului domeniului privat al acestui municipiu.
Potrivit dispozițiilor 494 alin.3 partea finală din Codul civil de la 1864, „dacă plantațiile, clădirile și operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună-credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantații, clădiri și lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului”.
Din interpretarea acestui text legal rezultă că în situația în care o terță persoană a efectuat cu bună-credință construcții pe terenul proprietatea altei persoane, invocând accesiunea, proprietarul terenului este îndatorat, în temeiul principiului îmbogățirii fără justă cauză, să-l despăgubească pe constructor.
În privința obligației de despăgubire, proprietarul terenului are dreptul să opteze între două soluții posibile: fie să-l indemnizeze pe constructor cu o sumă de bani egală cu valoarea materialelor și prețul muncii; fie să-i plătească o sumă de bani reprezentând sporul de valoare al terenului, înregistrat ca urmare a ridicării construcției, efectuării plantației sau facerii altei lucrări.
Dreptul de creanță al constructorului până la manifestarea de voință a proprietarului de a prelua construcția este un drept afectat de modalități, născut pe principiul îmbogățirii fără justă cauză,supus prescripției extinctive în termenul general de 3 ani, termen ce începe să curgă din momentul realizării condiției suspensive, constând în manifestarea de voință a proprietarului terenului de a prelua construcția.
Instanța de fond în mod corect a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de reclamanta Amzuică S., privind cererea reconvențională formulată de pârât, raportat la data la care reclamanta a solicitat constatarea dreptului de proprietate asupra construcțiilor, în temeiul accesiunii imobiliare.
Curtea constată că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au soluționat greșit cererea reconvențională, prin respingerea acesteia, în considerarea faptului că pârâtul nu are calitatea de constructor, în sensul art.494 alin.3 Cod civil, soluționând pe cale de excepție cererea reconvențională.
Instanța apreciază că pârâtul Mun. Tg. J. a făcut dovada calității procesuale active în formularea cererii reconvenționale, având ca obiect plata despăgubirilor de către reclamantă pentru construcțiile asupra cărora a dobândit dreptul de proprietate, în temeiul accesiunii, în contextul în care aceste construcții aparțin domeniului privat al M. Tg. J..
Așadar, pârâtul M. Tg.J. are calitatea de succesor în drepturi al constructorului ce a edificat construcțiile în litigiu pe terenul proprietatea reclamantei, în baza Hotărârii nr.194/29.07.2002, emisă de M. Tg. J., privind aprobarea inventarului domeniului privat al acestui municipiu, fiind îndreptățit la solicitarea acestor despăgubiri, în temeiul art.494 alin.3 Cod pr. civ.
Instanța de fond, deși investită cu soluționarea cererii reconvenționale în pretenții,, nu a pus în discuția reclamantei exprimarea opțiunii acesteia în sensul prevederilor art.494 alin.3 Cod civil, de a preciza dacă pentru construcțiile aparținând domeniului privat al M. Tg. J., înțelege să înapoieze despăgubiri constând în c/valoarea materialelor și prețul muncii sau despăgubiri constând în sporul de valoare al terenului înregistrat ca urmare a ridicării construcțiilor și nu a pus în discuția titularului cererii reconvenționale achitarea taxei de timbru și a timbrului judiciar, în raport cu dispozițiile Legii nr.246/1997 privind taxele judiciare de timbru și O.G.nr.32/1995 privind timbrul judiciar.
De asemenea, în privința stabilirii acestor valori nu au fost formulate obiective pentru expertiza administrată în cauză în acest sens, ci numai în privința stabiliri valorii de circulație a construcțiilor, necesară pentru stabilirea taxei de timbru datorată de reclamantă în baza acțiunii formulată de aceasta.
În contextul în care în recurs nu pot fi administrate alte probe în afara înscrisurilor, iar decizia din apel s-a pronunțat cu necercetarea fondului cererii reconvenționale formulată de pârât, sunt incidente prevederile art.312 alin.3 Cod pr.civ. raportate la prevederile art.312 alin.5 Cod pr.civ., urmând a se casa decizia din apel și a se trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.
Față de considerentele expuse, constatând că decizia din apel a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, în privința modului de soluționare a cauzei, fiind incidente atât dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civ., cât și prevederile art.312alin.3 Cod pr.civ., teza finală Cod pr.civ., fiind necesară administrarea de probe noi, în temeiul art. 312 alin.5 Cod pr.civ., urmează a se admite recursul, a se casa decizia din apel și a se trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță, nefiind incidente prevederile art.304 pct.7 și 8 Cod pr.civ. invocate în recurs.
În rejudecare, în contextul în care prin cererea de apel nu s-a solicitat și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în sensul art.297 Cod pr.civ., astfel cum a fost modificat prin art.1 pct.27 din Legea nr.202/2010, apelul având caracter devolutiv, pentru soluționarea cererii reconvenționale, instanța de apel va administra proba cu expertiza tehnică, pentru stabilirea valorii despăgubirilor datorate pârâtului de către reclamanta Amzuică S., pentru construcțiile deținute în domeniul privat al M. Tg.J., în raport de opțiunea ce va fi precizată de către reclamantă, conform art.494 alin.3 Cod pr. civ.
În baza art.51 Cod pr.civ., se va admite și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții C. C., G. E., D. I. și P. V. în favoarea recurentului pârât M. Tg-J..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul, declarat de pârâtul M. Tg-J., împotriva deciziei civile nr. 428 din 01.10.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj- Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. I. S. (moștenitoare-intimata reclamantă Amzuică S.), intimata pârâtă P. M. Tg-J. și intervenienți accesorii pentru recurentul pârât M. Tg-J., C. C., G. E., D. I. și P. V., având ca obiect revendicare imobiliară
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
Admite cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții C. C., G. E., D. I. și P. V. în favoarea recurentului pârât M. Tg-J.,
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Ianuarie 2014.
Președinte, R. M. | Judecător, A. M. | Judecător, C. R. |
Grefier, G. Ț. |
Red.jud.A.M./29.01. 2014
Tehn. 3 ex/G.Ț.
Jud.fond.O.C.P.
Jud.apel.V.N./D.F.T.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1026/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Strămutare. Sentința nr. 32/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
