Servitute. Decizia nr. 394/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 394/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 13741/318/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 394
Ședința publică de la 25 Februarie 2014
Președinte: - L. M. L.
Judecător: - N. D.
Judecător: - Florența C. C.
Grefier: - A. P.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul F. C. împotriva deciziei civile nr. 497/30.10.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă F. J., având ca obiect servitute.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant F. C., prin avocat D. C., lipsind intimata pârâtă F. J..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței depunerea de note scrise de către intimata pârâtă F. J., la data de 11.02.2014, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat D. C., pentru recurentul reclamant F. C., a susținut oral motivele de recurs formulate în scris și întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate, în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței civile pronunțată de instanța de fond și admiterea acțiunii așa cum a fost precizat ulterior, în sensul stabilirii servituții de trecere pe culoarul de 3 ml/33 ml spre . de expertiză, precum și stabilirea dreptului de servitute pentru suprafața de 3 m aferentă porții mici, parte componentă a porților de acces de la calea publică principală – b.dul E. T..
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr.4850/19.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ s-a constatat că precizarea depusă la ultimul termen de judecată reprezintă o majorare a câtimii obiectului cererii introductive.
A fost respinsă excepția decăderii din dreptul de a modifica acțiunea, invocată de pârâtă.
A fost admisă în parte acțiunea pentru stabilire servitute de trecere formulată de reclamantul F. C., domiciliat în Tg-J., ..229, județul Gorj în contradictoriu cu pârâta F. J., domiciliată în Tg-J., .. 229, județul Gorj.
S-a stabilit servitutea de trecere pe terenul de 99 m.p., având lungimea de 33 m și lățimea de 3 m învecinat la N cu proprietatea P. E. și proprietatea reclamantului, la S cu T. E., la E cu . V cu restul proprietății F. J..
A fost respinsă cererea pentru constituire servitute de trecere cu intrarea din . agricol al reclamantului.
A fost admisă în parte cererea pentru cheltuieli de judecată și obligă la jumătate din cheltuielile de judecată făcute de reclamant, pe pârâtă, reprezentând suma de 731 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că părțile cauzei au devenit proprietari ai fondurilor prin decizia civ. 93/2010 a Tribunalului Gorj dată în procesul de partaj succesoral, fiecare din succesori primind un lot a cărei structuri fizice cuprinde parte din terenul ce a constituit trup comun pe durata deținerii lui de autor. S-a reținut că pe părțile de teren atribuite se află construcții ce au fost atribuite succesorilor care au primit acele parcele din teren, conform variantei II de lotizare propuse prin raportul de expertiză întocmit de experții B. V., Romanos P. și V. N..
Din schița anexă nr.2, la acest raport, rezultă că tot terenul rămas de la autor se află în Tg-J. și are lungimea cuprinsă între . . atribuit pârâtei F. J. are acces din ambele căi publice.
Din expertizele întocmite în cauza, a rezultat același mod de deținere a terenurilor de către reclamant și pârâtă ca și în raportul de expertiză efectuat în dosarul de partaj, precum și categoria de loc înfundat a terenului reclamantului.
Referitor la calea de acces din . experți au arătat că terenul de 33m lungime și 3 m lățime asigură accesul la calea publică, al reclamantului, prin folosirea porților mari ce separă terenul său de cel al pârâtei pe o distanță de 3 m .
Solicitarea reclamantului de a extinde dreptul său de servitute la suprafața de 101 m.p. prin acordarea de a trece și prin poarta mică pe terenul pârâtei (afectând o latură de 5m a accesului pe proprietatea pârâtei) considerată ca neîntemeiată, instanța reținând că o porțiune de 3 m din terenul pârâtei este suficientă pentru accesul pe terenul său chiar și cu mijloace auto, iar apărarea reclamantului conform căreia este grea manevrabilitatea porților mari (de pe porțiunea de 3 m ) pentru acces pietonal nu-l îndreptățește pe acesta să obțină o grevare mai mare a fondului aservit.
Referitor la solicitarea reclamantului pentru acces din . său agricol, cu utilaje, instanța a reținut că acel teren este trup comun cu cel afectat curții și construcțiilor și fost delimitat cu altă destinație pentru a corecta evaluarea cu ocazia stabilirii valorii și procesului de partaj. Imposibilitatea de acces către teren, invocată de reclamant prin secționarea lungimii, cu pătulul amplasat de reclamant și autor, nu constituie o barieră care nu poate fi înlăturată pentru a asigura accesul din porțiunea de teren curți construcții către terenul agricol.
S-a reținut că este neîntemeiată solicitarea pentru constituirea de servitute de trecere atunci când terenul a devenit loc înfundat prin fapta proprietarului fondului dominant.
Din cele două expertize s-a reținut că reclamantul are acces pietonal către teren.
Din precizarea luată de instanță reclamantului, s-a reținut că pe terenul agricol are plantații de pomi și viță de vie iar din expertizele întocmite rezultă că terenul său are lățime de 5 m .
Nici destinația dată terenului agricol nu presupune accesul pe teren cu utilaje agricole (lucrările la plantații fiind cele normale), iar lățimea acestuia ar face aproape imposibilă folosirea utilajelor datorită lipsei spațiului pentru manevrabilitate.
S-a apreciat că pentru accesul la terenul agricol cu dispozitive de gabarit mic (care pot permite efectuarea lucrărilor pe terenul reclamantului, datorită suprafeței mici) acesta poate mări calea de acces din zona pătulului prin reamplasarea acestuia, lucrările de reamplasare nefiind de natură a duce la o pierdere a substanței materialelor componente.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul F. C., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, față de împrejurarea că nu a fost acordat dreptul de servitute în condițiile cerute prin acțiune.
În dezvoltarea motivelor de apel, a arătat că în mod greșit instanța de fond a soluționat cererea privind stabilirea servituții privind accesul pietonal de la Bulevardul E. T., folosind poarta mică, precum și cererea privind accesul dinspre . cu destinație agricolă atribuit apelantului.
Că instanța a dat o interpretare proprie declarației luată apelantului la data de 19.06.2013, în sensul că a blocat accesul la lotul dinspre . pătul, obturându-și intenționat accesul spre a justifica solicitarea de servitute și că în acest condiții solicitarea este neîntemeiată.
A considerat că în mod greșit instanța a respins cererea privind folosirea porții mici pentru accesul reclamantului dinspre . toate că această poartă a fost folosită întotdeauna pentru accesul pietonal.
În privința solicitării de acces cu utilaje agricole la lotul atribuit înspre . a avut în vedere că accesul cu utilaje nu se poate face dinspre . între imobilele construcții atribuite în cele două loturi, pe anumită porțiune, accesul comun se face pe o alee mai mică de 1m.
Referitor la pătulul construit de reclamant s-a reținut greșit că acesta l-a amplasat pentru a-și obstrucționa deliberat accesul, pătulul fiind amplasat de autorul reclamantului.
A solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii cu precizarea ulterioară și obligării intimatelor pârâte să permită accesul reclamantului spre proprietatea sa, din . poarta mică și terenul aferent de 2 mp., precum și accesul la terenul agricol dinspre .> Prin decizia nr. 497/30.10.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._ s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul reclamant F. C., domiciliat în Municipiul Tg-J., ..229, jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr.4850/19.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă F. J., domiciliată în Municipiul Tg-J., ..229, jud. Gorj.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Dreptul de servitute este un drept real, imobiliar constituit asupra unui imobil numit fond aservit, pentru uzul sau utilitatea altui imobil numit fond dominant, imobile ce aparțin unor proprietari diferiți, care conferă titularului fondului dominant anumite prerogative asupra fondului aservit.
Din interpretarea dispozițiilor art.617 din noul cod civil a rezultat că dreptul de trecere limitează dreptul de proprietate al proprietarului terenului, în atributul folosinței. Tocmai de aceea la stabilirea servituții de trecere trebuie să se urmărească și să se respecte interesele proprietarului fondului asupra căruia dreptul este creat, astfel că trecerea trebuie să se facă în condiții de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului care are acces la calea publică.
În speță, prin modul de stabilire a căii de acces a reclamantului din . a ținut seama de aceste criterii, din expertiza efectuată în cauză reținându-se că accesul spre terenul reclamantului se poate realiza pe o porțiune cu lungimea de 33 m și lățimea de 3 m.
Critica reclamantului în sensul că, pe această porțiune, se impune crearea unei servituți de o suprafață de 101 mp, care să includă și accesul pe poarta mică pe motiv că manevrarea porților mari este dificilă, a fost considerată nefondată, deoarece modalitatea de acces stabilită de instanță reprezintă calea cea mai scurtă și cea mai puțin păgubitoare pentru fondul dominant, fiind respectate criteriile impuse de dispozițiile art. 617 Cod Civil.
În ce privește accesul în . a reținut corect că imposibilitatea accesului reclamantului către terenul agricol este dată de amplasarea unui pătul, care ar trebui demolat. Susținerea apelantului în sensul că pătulul nu a fost construit de el, ci de autorul său, nu a prezintat relevanță câtă vreme accesul spre terenul agricol este împiedicat de amplasarea acestuia, prin urmare este o situație imputabilă reclamantului.
În consecință, pentru considerentele arătate, tribunalul a reținut că instanța de fond a interpretat corect probele de la dosar, criticile apelantului fiind nefondate, astfel că, în baza art.296 Cprciv., apelul fiind respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul F. C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apreciază că în mod greșit a fost respins apelul declarat împotriva sentinței instanței de fond nr.4850/19.06.2013 soluția fiind nelegală față de modul de interpretare și aplicare a art.616-618 din Codul civil în raport de probele administrate în cauză.
În ceea ce privește solicitarea de acces dinspre . terenul agricol primit în lot de către recurentul F. C. rezultă din expertizele topografice repetate că nu există posibilități de acces la acest teren pentru exploatare cu microutilaje, că nu recurentul a obstrucționat accesul prin construcția anexei-pătul, cum eronat au reținut instanțele de fond, construcția fiind realizată în urmă cu 10 ani de către autorul pârâților și că la acest teren accesul dinspre partea opusă, respectiv Bulevardul E. T. nu poate fi folosit, din cauza construcțiilor anexe ce au revenit în lot intimatei F. J..
Se apreciază că și în privința cererii prin care se solicită folosirea accesului pe poarta mică alăturată celor două porți mari amplasate la calea publică, Bulevardul E. T., instanța a pronunțat o soluție greșită, deoarece porțile mari de acces împreună cu cea mică au același scop constructiv ce constituie un ansamblu compact cu destinația de acces în proprietate.
Se critică faptul că instanța a admis cererea de acces pe porțile mari, neavând în vedere împrejurarea că acestea au fost construite pentru accesul cu mașina sau atelajele și mai puțin pietonal, acest acces realizându-se pe poarta mică anexă, fiind construită special în acest scop.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Deși legal citată intimata pârâtă F. J. nu a formulat întâmpinare.
Verificând legalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor de recurs ,Curtea reține următoarele:
Prima critică nu poate fi primită întrucât instanța de apel a analizat punctual rațiunea incidenței dispozițiilor art 616 Cod Civil și pentru terenul agricol al reclamantului .
Terenul agricol al reclamantului nu poate fi considerat loc înfundat și nu se încadrează în prevederile art.616 Cod Civil întrucât există posibilitatea amenajării unei căi de acces prin reamplasarea anexei pătul,din această perspectivă soluția instanței de fond fiind legală.
Criticile referitoare la accesul reclamantului pe poarta mică sunt însă fondate.
Prin modul în care a fost stabilită servitutea de trecere spre .-a asigurat accesul reclamantului pe porțile mari ale proprietății pârâtei ,care se realizează cu mijloace auto.
Dispozițiile art.618 cod civil stabilesc într-adevăr ca modalitatea de acces stabilită de instanță să fie calea cea mai puțin păgubitoare pentru fondul dominat însă aceasta trebuie să asigure și o normală exploatare a fondului dominant.
Normala folosire a fondului dominant poate fi asigurată numai prin utilizarea porților mari pentru acces auto precum și a porții mici pentru acces pe jos,acest aspect neprejudiciind fondul aservit.
Față de aceste motive,în baza art.312 cod procedură civilă Curtea urmează să admită recursul să modifice în parte decizia atacată în sensul ca va admite apelul ,va schimba în parte sentința și va obliga pârâta să permită reclamantului accesul pietonal pe poarta mică din . celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul F. C. împotriva deciziei civile nr. 497/30.10.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă F. J..
Modifică în parte decizia în sensul că admite apelul, schimbă în parte sentința și obligă pârâta să permită reclamantului accesul pietonal pe poarta mică din .>
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2014
Președinte, L. M. L. | Judecător, N. D. | Judecător, Florența C. C. |
Grefier, A. P. |
Red.Jud.M.L.L./13.03.2014
Tehn.I.C./Ex.3/
Jud.Apel/V. G. și
M.A. C.
Jud.Fond/P. D.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 1549/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 874/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
