Obligaţie de a face. Decizia nr. 628/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 628/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 20452/318/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 628/2014
Ședința publică de la 27 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Judecător S. A. C.
Judecător E. B.
Grefier G. D. L.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent P. M. și recurent B. M., împotriva deciziei civile nr.560/25.11.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj Secția I Civilă, în dosarul nr._, și împotriva sentinței civile nr.4634/13.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat S. C. ENERGETIC OLTENIA S.A., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal au fost lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la 21.03.2014, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea în cauză la data de 27.03.2014
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Tg-J., reclamanții B. M. și P. M. au chemat în judecată pe pârâții S.N.L. Oltenia, C. Energetic C. și E.M.C. Berbești și au solicitat să fie obligați în solidar, la acordarea unui teren siliște de casă pentru fiecare reclamant, în afara perimetrului minier și petrolier, pe care să le construiască și să le predea în stare de folosință gospodăriile echivalente din punct de vedere valoric și tehnic cu cele deținute de ei în comuna Bustuchin, .. Gorj, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenurilor siliște de casă și a construcțiilor situate în comuna Bustuchin, . că ambele gospodării sunt afectate de lucrările miniere din zona Carierei Bustuchin care se realizează fără respectarea dispozițiilor legale, susținând că vinovată pentru blocarea cu steril a văii Șoimului sunt pârâtele SNL Oltenia și EMC Berbești, iar pentru negospodărirea apelor din corpul hălzii . SA ce a preluat halda Bustuchin în conservare și sucursala minieră P. ( fosta carieră Seciuri a EMC Berbești), așa cum rezultă din rapoartele de expertiză tehnică întocmite de experții C. D., B. D., O. A., P. D. și A. D. întocmite în alte litigii de pe rolul instanțelor.
Prin sentința civilă nr. 8645/2010, instanța a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Tg- Cărbunești.
Prin sentința civilă nr. 562/2011 pronunțată la Judecătoria Tg- Cărbunești a fost declinată competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Tg- J. și s-a constatat ivit conflict negativ de competență.
Prin sentința nr.1/2011 a Tribunalului Gorj, pronunțată în dos. nr._, s-a stabilit competența teritorială în favoarea Judecătoriei Tg- J..
În fața instanței a fost invocată de către . S.A și SNLO, excepția de necompetență materială a instanței, față de valoarea imobilelor, iar prin sentința civilă nr. 5599/2011, a fost admisă excepția de necompetență materială și declinată competența în favoarea Tribunalului Gorj.
Cauza a fost înregistrată sub nr._ la Tribunalul Gorj, Secția Comercială, iar prin sentința nr.360/2011, s-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Tg - J. constatându-se conflict negativ de competență, conflict soluționat prin sentința nr. 102 a Curții de APEL C., prin care s-a stabilit competența de soluționare în favoarea Tribunalului Gorj, Secția a II a Civilă.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, iar prin decizia nr. 2016/2012, pronunțată de Î.C.C.J., în dosarul nr._, s-a admis recursul și s-a stabilit competența în favoarea Judecătoriei Tg- J..
Prin încheierea de ședință din 06.09.2012 ( fila 183 din vol.2), au fost soluționate și excepțiile privind prescripția dreptului la acțiune și lipsa calității procesuale pasive invocate de pârâte, fiind respinsă excepția privind prescripția dreptului la acțiune și constatându-se ca rămasă fără obiect excepția referitoare la lipsa calității procesuale pasive, ca urmare a fuziunii.
Prin sentința civilă 4634 din 13.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar nr._ s-a respins acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că prin cererea dedusă judecății, reclamanții solicită obligarea pârâtei la reconstrucția gospodăriei lor situată în .. Gorj invocându-se că, urmare a haldărilor efectuate de minele ce și-au desfășurat activitatea în zonă s-au produs alunecări de teren și, astfel ,gospodăriile lor sunt atât de degradate încât nu mai pot fi locuite, fiind deci o acțiune având ca obiect o obligație de a face, pe care reclamanții au întemeiat-o pe răspunderea civilă delictuală, fiind invocate disp. art. 998-1000 și 1073 C. civ. de la 1864, aplicabil în speță.
Cu privire la răspunderea civilă delictuală, pentru temeiul acesteia trebuie îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile legale mai sus citate respectiv, prejudiciul suferit de reclamant, fapta ilicită a pârâtului sau după caz, cf. art .1000 C. civ., invocat de reclamanți, fapta ilicită a prepusului pârâtului, precum și legătura de cauzalitate dintre aceste elemente, respectiv dintre această faptă și prejudiciul reclamantului.
Că, pentru admisibilitatea acțiunii în răspundere civilă delictuală, în speță, s-a apreciat că ar fi trebuit să se dovedească de către reclamanți, cf. art. 1169 C. civ., atât prejudiciul suferit, cât și fapta ilicită și legătura de cauzalitate.
Cu privire la fapta ilicită s-a considerat că față de obiectul acțiunii, reclamanți ar fi trebuit să dovedească faptul că alunecările de teren, raportat la terenul pe care ei au construit gospodăriile se datorează lucrărilor realizate de pârâte.
Că, această dovadă nu a fost realizată în speță, din raportul de expertiză judiciară efectuat în cauză rezultând, în urma constatărilor locale și a probelor de laborator de specialitate, că alunecările de teren din zona gospodăriilor reclamanților sunt cauzate de forma de relief, structura geologică a regiunii și în special prezenta apelor subterane și de suprafață (fila 17 din rap. de exp. ), iar construcția haldei nu a afectat cadrul hidrogeologic și nu a modificat structura solului și subsolului pe terenul pe care se află gospodăriile reclamanților, halda neavând nicio influență asupra alunecărilor de teren asupra terenurilor pe care au reclamanții construite locuințele(fila 36 din rap. de exp.).
S-a mai reținut că din același raport de expertiză mai rezultă că gospodăriile reclamanților sunt grav afectate de fenomenele de instabilitate produse după anul 2002 și în special în anii 2005-2006, în Dealurile Amaradiei, cu precizarea că în perioada anilor 2000, în întreaga zonă a acestor dealuri s-au produs fenomene distructive de teren, de tipul tasărilor, ruperilor, scufundărilor și alunecărilor, care au condus la modificări morfologice ale terenurilor și avarieri ale locuințelor din zonă.
Că, în concluziile constatărilor din teren(fila 11 din rap. de exp. ), a apreciat comisia de expertiză, că toate fenomenele de modificare geostructurală a terenurilor din acea zonă trebuie încadrate într-o cazuistică generală și nu locală, iar prezența haldei de steril nu reprezintă o cauză pentru aceste modificări, apreciind că montarea platformei de montaj a instalației de haldare nu a influențat stabilitatea zonei(fila 14 din rap. de exp).
S-a mai reținut din analiza lucrării de specialitate, că experții au ridicat probe din teren și au efectuat analize de laborator comparând aceste modificări și cu istoricul zonei, astfel încât au concluzionat că astfel de modificări geostrucutrale se datorează factorilor naturali, alunecările de teren regăsindu-se în întreaga zonă chiar și în locuri unde nu au fost haldări miniere, iar prezența acestor lucrări nu este cauza distrugerii unor proprietăți sau construcții din zonă și nici a prejudiciului reclamanților, degradările gospodăriilor lor având la bază factorii naturali din zonă care au condus la modificări ale solului și alunecări de teren.
Că, din aceeași lucrare de specialitate rezultă că halda de steril Valea Șoimului aflată în zona în care au reclamanții gospodării, a fost construită cu respectarea documentației tehnico –economice, legal aprobate de către institutul național de specialitate ICSITPML - C., iar prin construcția haldei nu au fost influențate nici alunecările de teren și nici modificarea structurii solului sau cadrul hidrogeologic din perimetrul în care reclamanții își au gospodăriile.
Instanța a apreciat în speță că nu sunt întrunite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, nefiind dovedite elementele prev. de disp. art. 998-1000 C.civ. astfel că, nu se poate reține obligația pârâților la reconstruirea gospodăriei reclamanților nefiind dovedită în niciun fel culpa lor pentru prejudiciul suferit de reclamanți.
Că, este adevărat că reclamanții au invocat și disp. art. 37 alin. 5 din Lg 85/2003, legea minelor, dar întrucât în speță nu s-a făcut dovada faptului că prejudiciul reclamanților se datorează activității pârâtelor, instanța a apreciat că aceste dispoziții nu-și găsesc aplicabilitatea în speță.
Nu s-a reținut nici încălcarea dispozițiilor CEDO, cu referire la dreptul de proprietate, așa cum susțin reclamanții, atâta timp cât, în măsura în care bunul ( obiect al dreptului de proprietate) este afectat, proprietarul primește potrivit legii, repararea prejudiciului de la cel ce l-a creat, iar în speță nu s-a făcut dovada culpei pârâților.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți.
Prin decizia civilă nr. 560/25.11.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj Secția I Civilă, în dosarul nr._, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de apelanții reclamanți P. M. și B. M. împotriva sentinței civile nr. 4634 din 13.06.2013 și a încheierilor de ședință din 06.09.2012, 13.09.2012, nr. 84 din 20.09.2012, din 20.09.2012, 11.10.2012, 10.01.2013, 28.02.2012, 30.05.2013, 05.06.2013, 06.06.2013 pronunțate de Judecătoria Tg-J. în dosar nr._ și de apelanta pârâtă S. C. Energetic Oltenia S.A. împotriva sentinței civile nr. 4634 din 13.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar nr._ .
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că:
Având în vedere obiectul cererii introductive, se impunea a se stabili mai întâi fapta cauzatoare de prejudiciu și legătura de cauzalitate dintre aceasta și prejudiciul înregistrat de reclamanți.
Prin expertiza efectuată de Universitatea Petroșani – Facultatea de Mine, în specialitatea geologie - hidrogeologie - dinamica pământurilor s-a stabilit, ca urmare a analizelor de specialitate efectuate, că fenomenele de modificare gastrostructurală a terenurilor se încadrează într-o cazuistică generală și nu locală, că prezența unei halde de steril nu poate fi invocată drept cauză a acestora și modificările morfologice s-au datorat formei reliefului, structurii geologice a regiunii și, în special, prezenței apelor subterane și de suprafață ce au condus la fenomene majore de alunecare din zona satului Poiana Seciuri.
S-a mai reținut că aceste fenomene s-au produs pe zone extinse în mai multe sate și comune în care nu sunt amplasate obiective miniere, rezultând că nu există legătură cu prezența haldei de cărbune.
E. susțin apelanții reclamanți că această probă nu trebuia avută în vedere de instanță, întrucât au fost depuse la dosar și alte expertize din care rezultă contrariul sau că expertize cu același obiect au fost înlăturate de instanță în alte litigii.
Asupra stării de fapt deduse judecății, există o prezumție de judecată in rem prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1828 din 27.03.2013 pronunțată în dosar nr._ .
Este adevărat că decizia nu este opozabilă reclamanților, însă are valoarea unei probe, nefiind dovedit contrariul celor reținute prin aceasta.
Efectul pozitiv al efectului lucrului judecat se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze modalitatea în care a fost dezlegată anterior un aspect litigios și astfel, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un alt proces care nu prezintă tripla identitate, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Prezumția nu oprește o judecată ulterioară, dar ușurează sarcina probei, întrucât aduce în fața instanței constatări anterioare care nu pot fi ignorate, ori, asupra situației degradării terenurilor din zona satului Poiana Seciuri, s-a statuat prin decizia Înaltei Curți, reținută anterior.
Cu ocazia cercetării litigiului din cauza arătată, expertiza de specialitate a fost realizată de către experți din cadrul Universității București – Facultatea de geologie și geofizică și s-a ajuns la aceleași concluzii în sensul că zona satului Poiana Seciuri a fost afectată de alunecări de teren provocate de factori naturali de alimentare cu apă din precipitații și nu este consecința depunerii de steril sau activităților miniere și nici a neefectuării lucrărilor de gospodărire a apelor din interiorul haldei Valea Șoimului.
Raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză concordă pe deplin cu cele reținute prin decizia Înaltei Curți și se coroborează și cu faptul că zona satului Poiana Seciuri este nominalizată ca zonă de risc natural ridicat prin Legea nr. 575/2001 anexa 8 poziția 408.
Stabilindu-se în mod corect faptul că fapta cauzatoare de prejudiciu nu a fost săvârșită de pârâta intimată, în mod corect instanța nu a încuviințat administrarea altor probatorii, întrucât acestea nu erau utile soluționării cauzei și nu conduceau la antrenarea răspunderii acesteia.
Nu a putut fi reținută nici critica prin care se susține că instanța nu a analizat proba cu înscrisuri, cu aceeași motivare, dar și pentru faptul că înscrisurile invocate reprezentau recursuri, întâmpinări, note de ședință, expertize și alte înscrisuri administrate în alte cauze.
Sentințele invocate ca și practică judiciară nu au putut fi reținute ca și probe în dovedirea culpei pârâtei în crearea prejudiciului atâta timp cât s-a stabilit că fapta cauzatoare de prejudiciu nu a fost săvârșită de aceasta.
Se constată că instanța a apreciat corect și asupra cererilor de recuzare a specialiștilor numiți pentru efectuarea expertizei, întrucât motivele invocate nu se încadrau în dispozițiile art. 27 pct.7 C.pr.civ.
Nu a fost fondată nici critica prin care se susține că apelanții reclamanți au fost lipsiți de posibilitatea de a ataca cu cerere de reexaminare încheierea prin care li s-a respins cererea de ajutor public judiciar, întrucât aceasta nu le-a fost comunicată.
Încheierile prin care s-au respins cererile reclamanților de acordare a ajutorului public judiciar au fost comunicate prin afișare la domiciliul ales al acestora, dovezile fiind depuse la filele 250 și 251 dosar fond, însă această critică nu ar fi condus la reformarea sentinței întrucât probele solicitate și încuviințate nu erau utile soluționării cauzei.
Nu s-a mai impus administrarea unui raport de expertiză privind construcțiile, de îndată ce s-a stabilit că pârâta intimată nu se face vinovată de crearea prejudiciului în patrimoniul reclamanților.
Față de cele reținute, apelul declarat de reclamanți a fost respins ca nefondat.
Nu a fost fondat nici apelul declarat de pârâtă.
Aceasta susține prin motivele de apel că instanța de fond trebuia să respingă acțiunea prin reținerea excepției prescripției dreptului la acțiune, motivând că reclamanții au avut cunoștință de producerea alunecărilor de teren din anul 2005.
Apelanta pârâtă nu a căzut în pretenții și motivul invocat nu conduce la schimbarea soluției.
Aceasta nici nu are un interes în susținerea motivului invocat, întrucât cauza a fost soluționată pe fondul ei, reținându-se că fapta cauzatoare de prejudiciu nu aparține acesteia, astfel că pentru aceeași stare de fapt și același obiect nu mai poate fi chemată ulterior în judecată.
În temeiul art. 296 C.pr.civ., ambele apeluri au fost respinse ca nefondate.
Împotriva sentinței civile nr.4634/13.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._, și a deciziei civile nr.560/25.11.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj Secția I Civilă, în dosarul nr._, a formulat recurs P. M. și B. M., criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs se arată că a fost respins apelul împotriva încheierilor pronunțate de instanța de fond în data de:06.09.2012, 13.09.2012, nr.84 din 20.09.2012 din 20.09.2012, 11.10.2012,10.01.2013,28.02.2013,30.05.2013, și 05..06.2013 în dosarul nr._, prin care au arătat punctual că drepturi procesuale le-au fost încălcate fără a motiva corect cu privire la fiecare aspect de netemeinicie și nelegalitate.
Mai arată că soluția instanței de apel de respingere a apelului acestora, cu consecința menținerii sentinței civile nr.4634/2013 a Judecătoriei TG-J. prin care le-a respins acțiunea cu motivarea că pârâta nu se face vinovată de alunecările și scufundările de teren ce le-au distrus gospodăriile, este în contradicție cu soluția de respingere a apelului pârâtei, prin care se cere respingerea acțiunii pe excepția prescripției dreptului la acțiune, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod proc.civ.
Instanța de apel și-a fundamentat, în exclusivitate soluția privitoare la nevinovăția pârâtei pe expertiza întocmită de specialiștii de la Universitatea Petroșani – Facultatea de Mine și decizia nr.1828/2013 pronunțată de ÎCCJ, în dosarul nr._, ambele probe cel puțin îndoielnice în ceea ce privește stabilirea cauzelor care au determinat alunecările și scufundările de teren din satul Poiana – Seciuri, înlăturând fără motivare ori cu motivări superficiale, probele invocate în motivul de apel II pct. V, acesta echivalând cu o nemotivare cu privire la probele administrate în dovedirea acțiunii, dar și cu o necercetare a fondului cauzei deduse judecății, motive de recurs prevăzute de art.304 pct.7 și 312 alin.3 Cod proc.civ.
Arată că, motivarea de apel conform căreia: „Stabilindu-se în mod corect faptul că fapta cauzatoare de prejudiciu nu a fost săvârșită de pârâta intimată, în mod corect instanța nu a încuviințat administrarea altor probatorii, întrucât acestea nu erau utile soluționării cauzei și nu conduceau la antrenarea răspunderii acesteia” echivalează cu o antepronunțare a instanței de fond cu privire la soluția pe care urma să o pronunțe în cauză, numai pe expertiza întocmită de specialiștii de la Institutul de Mine Petroșani, fiind incidente în cauză dispozițiile art.27 pct.7 și 304 pct.9 Cod proc.civ.
Motivarea instanței de apel potrivit căreia:
„Nu poate fi reținută nici critica prin care se susține că instanța nu a analizat proba cu înscrisuri, cu aceeași motivare, dar și pentru faptul că înscrisurile invocate reprezentau recursuri, întâmpinări, note de ședință, expertize și alte înscrisuri administrate în alte cauze.”,este de natură să justifice înlăturarea, fără motivare, de către instanța de fond a tuturor probelor administrate de aceștia, care dovedeau vinovăția pârâtei, pe motiv că instanța de fond se pronunțase cu privire la nevinovăția pârâtei înainte de încheierea cercetării judecătorești, iar pe de altă parte faptul că înscrisurile administrate în alte cauze nu pot constitui probe pertinente în prezenta cauză chiar dacă se refereau la cauzele alunecărilor de teren din satul Poiana – Seciuri, fiind incidente în cauză disp. art.27 pct.7 Cod proc.civ. privitoare la consecințele antepronunțării judecătorilor cu privire la soluția ce urma să o dea în cauză, disp.art.304 pct.7 și 9 Cod proc.civ.
Arată că sunt motivări contradictorii ale instanței de apel, acelea prin care se reține că sentințele invocate ca și practică judiciară nu pot fi reținute ca și probe în dovedirea culpei pârâtei în crearea prejudiciului, atâta timp cât s-a stabilit că fapta cauzatoare de prejudiciu nu a fost săvârșită de către aceasta, cu motivările aceleiași instanțe potrivit căreia decizia nr.1828/2013 a ÎCCJ constituie o dovadă evidentă, care nu poate fi înlăturată cu privire la faptul că pârâta nu se face vinovată de producerea alunecărilor de teren, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod proc.civ.
Mai arată că hotărârile menționate la motivul anterior, care reține culpa pârâtei cu privire la alunecările de teren din Satul Poiana – Seciuri, sunt catalogate de instanța de apel ca reprezentând practică judiciară, deși arată că le-au depus ca probe irefutabile cu privire la cauzele alunecărilor de teren, prin această motivare dându-se o interpretare greșită a acestor acte deduse judecății și încălcându-se disp. art.304 pct.8 Cod proc.civ.
Arată că se motivează nelegal de către instanța de apel că instanța de fond a apreciat corect și asupra cererilor de recuzare a specialiștilor numiți pentru efectuarea expertizei, întrucât motivele invocate nu se încadrau în dispozițiile art.27 pct.7 Cod proc.civ.
Susțin că nu le-a fost respectat dreptul procesual de soluționare a cererii de reexaminare a încheierii din data de 05.06.2013 prin care le-a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar, pentru expertiză în domeniul evaluare imobile.
Mai arată că judecarea cauzei pe fond impunea lămurirea cauzelor care au determinat alunecările de teren, pe de o parte și constatarea prejudiciului suferit ca urmare a alunecărilor de teren pe de altă parte, totodată susțin că altor consăteni, având gospodăriile aflate de o parte și de cealaltă a gospodăriilor acestora, aflați în situație identică, prin hotărârile irevocabile, le-a fost recunoscut dreptul la despăgubiri pentru alunecările de teren ce au afectat satul Poiana - Seciuri.
În drept invocă dispozițiile art.304 pct.7-9 și următoarele Cod proc.civ.
Examinând decizia prin prisma motivelor de recurs invocate,care vor fi analizate grupat de Curte,a actelor și lucrărilor dosarului,precum și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză,se constată că recursul formulat de recurenții reclamanți este nefondat:
Susținerea recurenților că motivarea instanței de apel este contradictorie, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod proc.civ., deoarece sentințele invocate ca și practică judiciară nu pot fi reținute ca și probe în dovedirea culpei pârâtei în crearea prejudiciului, atâta timp cât s-a stabilit că fapta cauzatoare de prejudiciu nu a fost săvârșită de către aceasta, dar apoi se reține că decizia nr.1828/2013 a ÎCCJ constituie o dovadă evidentă, care nu poate fi înlăturată cu privire la faptul că pârâta nu se face vinovată de producerea alunecărilor de teren este nefondată.
Hotărârile judecătorești depuse la dosarele cauzei reprezintă practică judiciară și,în sistemul nostru de drept,nu constituie izvor de drept, adică nu dau naștere la dispoziții general obligatorii, ci produc efecte doar pentru părțile din procesele respective.
Curtea constată că în cauză s-au depus hotărâri judecătorești,rămase definitive și irevocabile,în care există soluții contradictorii, adică în unele s-au admis acțiunile, iar în altele s-au respins, dar nu produc nici un efect în prezenta cauză.
Este adevărat că instanța de apel a reținut că doar decizia ICCJ produce o prezumție de judecată, dar acest aspect nu este de natură a schimba soluția în cauză.
Atâta timp cât în cauză nu sunt îndeplinite cele trei condiții prev.de art.1201 din Codul civil de la 1865 și art.166 Codul de proc.civ. pentru a opera autoritatea de lucru judecat, respectiv identitate de părți,de obiect și de cauză,și a paraliza astfel acțiunea reclamantului,nu se va da eficiență mențiunilor din hotărârile judecătorești depuse la dosarul cauzei.
Curtea reține că trebuie să se aibă în vedere situația de fapt din prezenta cauză, așa cum a fost stabilită pe baza probelor administrate nemijlocit în fața instanței.
Nu se poate pronunța o hotărâre judecătorească pe baza unui probatoriu administrat în altă cauză care vizează o altă suprafață de teren,poziționată în alt punct,pe baza susținerilor făcute de alte părți în întâmpinări,cereri depuse în alte dosare.
Procesul civil este guvernat de principiul nemijlocirii, care constă în obligația instanței de a cerceta direct toate elementele care servesc la dezlegarea pricinii.
Instanța trebuie să-și sprijine soluția adoptată pe probe primare ,ceea ce presupune un raport nemijlocit între probă și fapt.
Revenind la speța de față,Curtea constată că instanța în mod corect a dat eficiență raportului de expertiză întocmit în cauză deoarece este singura probă științifică prin care se putea stabili existența faptei ilicite a intimatei, respectiv dacă alunecările de teren din zona unde sunt situate gospodăriile reclamanților se datorează lucrărilor efectuate de intimata pârâtă.
Raportat la obiectul litigiului ,situația nu putea fi lămurită decât printr-un raport de expertiză în specialitatea geologie-hidrologie și dinamica pământului, care a fost efectuată de o echipă de specialiști.
Concluziile experților,fila 34 din raport, au fost în sensul că scufundările și alunecările de teren din locul în care au construite gospodăriile și siliștea de casă reclamanții B. M. și P. M. se datorează mai multor cauze:
-structura geomorfologică a zonei și natura formațiunilor geologice de sub terenul acestora ,reprezentate de o zonă colinară,cu versanți mai mult sau mai puțin stabili,constituiți dintr-o succesiune stratiformă de roci argiloase, în alternanță cu formațiuni nisipoase ,care înclină de la N-NV spre S-SE(spre Valea Șoimului), având înclinări relativ concordante cu înclinarea versantului estic al dealului pe care se află intravilanul localității Poiana Seciuri și implicit proprietățile reclamanților;
-prezența apelor subterane în strate acvifere freatice ,la adâncimi mici(în prezent la 4 m și 9 m) sub proprietățile acestora.
Totodată,experții au constatat că afectarea construcțiilor și degradarea terenurilor celor doi reclamanți se datorează acestor manifestări, iar nu construirii haldei de steril din Valea Șoimului pentru cariera Bustuchin.
Obiectivitatea concluziilor expertizei nu poate fi pusă la îndoială, atâta timp cât coincid cu cele la care au ajuns specialiștii de la Universitatea București și sunt confirmate de faptul că prin Legea nr.575/2001 privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național,secția a V-a ,zone de risc natural, . este menționată în anexa 8,poz.408.
Fiind vorba de o lucrare științifică ,se prezumă că, concluziile acesteia exclud subiectivismul pentru că se fundamentează pe măsurători exacte și nu pe elemente care pot fi supuse,,interpretării”.
Referirile făcute la hotărârea judecătorească prin care s-a omologat raportul de expertiză efectuat într-o cauză similară de Universitatea București au menirea doar a sublinia că ,fiind vorba de concluzii similare,înlătură dubiile cu privire la corectitudinea echipei de specialiști din cadrul Institutului de Mine Petroșani raportat la susținerea recurenților că există o doză mare de subiectivism, pentru faptul că au mai efectuat alte expertize și onorariul foarte mare al experților a fost achitat de pârâtă.
Criticile recurenților privind înlăturarea de către instanța de apel a mijloacelor de probă invocate în motivul de apel II pct. V, sunt nefondate, deoarece reprezintă o critică de netemeinicie, inadmisibil a fi formulată în calea de atac a recursului promovat în condițiile reglementate de disp. art. 304 cpc.
În ceea ce privește critica privind interpretare greșită a acestor acte deduse judecății reprezentate de hotărârile judecătorești,Curtea va reține că nu se încadrează în motivul prev.de art.304 pct.8 Cod procedură civilă, așa cum susțin recurenții.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă vizează nelegalitatea hotărârii în cazul în care, deși rezulta fără dubiu natura actului dedus judecății, ori înțelesul lui, instanța de apel prin interpretarea greșită dată acestuia, îi alterează, în mod substanțial natura sau înțelesul lămurit, vădit neîndoielnic, dar recurentul reclamant evocând acest motiv, l-a asociat greșitei interpretări a probelor, adică a hotărârilor judecătorești depuse drept probe,care constituie o chestiune de fapt și nu justifica invocarea acestui motiv de recurs.
Ori, eventualele motive de netemeinicie a hotărârilor, care vizează stabilirea unei anumite situații de fapt, ca rezultat al modului de apreciere și interpretare a probelor, nu constituie motive de recurs, în sensul prevăzut de art. 304 C.pr.civ.
Critica de la motivul de recurs nr.3 care se referă la înlăturarea fără motivare ori cu motivare superficială a probelor invocate în motivul de apel II pct. V, acesta echivalând cu o nemotivare cu privire la probele administrate în dovedirea acțiunii, dar și cu o necercetare a fondului cauzei deduse judecății, motive de recurs prevăzute de art.304 pct.7 și 312 alin.3 Cod proc.civ este nefondată.
În primul rând ,instanța de apel a arătat argumentele pentru care a respins administrarea probei cu înscrisuri,astfel că soluția acesteia a fost motivată.
Curtea constată că instanța de apel a pus în discuție cererea de probe a reclamanților, s-a pronunțat asupra admisibilității lor, în conformitate cu art. 167 Cod procedură civilă, potrivit cu care dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să ducă la dezlegarea pricinii .
Nemotivarea amplă a respingerii unei cereri de probatorii nu echivalează cu nemotivarea hotărârii și nici nu se circumscrie motivului de recurs prev.de art.304 pct.7 Cod proc.civ.
Observând considerentele deciziei criticate se constată că aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că a răspuns criticilor care au fost formulate de apelant în cadrul controlului de netemeinicie și nelegalitate care poate fi exercitat în calea respectivă de atac.
Astfel că, în mod corect, cele două instanțe au apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru a atrage răspunderea civilă delictuală a intimatului pârât, deoarece din expertiza efectuată în prezenta cauză reiese că nu există fapta ilicită a acestuia, adică alunecările de teren din zona gospodăriilor reclamanților nu se datorează lucrărilor efectuate în zonă de pârât, ci fenomenelor naturale.
În acest context, nu se poate reține nelegalitatea întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, întrucât argumentele recurentului care vizează probele dosarului nu conduc la concluzia evocată, constând în "motivarea contradictorie"și, prin urmare, critica nu va fi reținută.
Susținerea că, deși a respins apelul formulat împotriva încheierilor din data de 06.09.2012, 13.09.2012, nr. 84 din 20.09.2012, din 20.09.2012, 11.10.2012, 10.01.2013, 28.02.2013, 30.05.2013 și 05..06.2013, în dosarul nr._, nu s-a motivat corect cu privire la fiecare aspect de netemeinicie și nelegalitate invocat,fiind incident motivul de recurs prev.de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, este nefondată.
Curtea constată că încheierile vizează,o parte,soluționarea cererilor de probatorii formulate de părți, iar altă parte vizează soluționarea cererii de recuzare a specialiștilor de la Institutul de Mine, iar motivele de apel cu privire la acestea au fost grupate și analizate de instanță, prin argumente comune.
Nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ., referitor la existența unor motive contradictorii în cuprinsul deciziei recurate, raportat la modul de soluționare a celor două apeluri, nu este întemeiat.
Astfel, instanța de apel a apreciat asupra legalității și temeiniciei sentinței prin prisma motivelor de apel invocate de reclamanți, iar cu privire la apelul declarat de pârâtă și care avea drept motiv de apel soluționarea excepției prescripției s-a apreciat că nu există interes a fi invocat acest motiv, atâta timp cât cauza a fost soluționată pe fond.
Nu este fondată nici critica privind antepronunțarea instanței de apel deoarece, Tribunalul, în motivarea deciziei date, a arătat argumentele pentru care cererea de probatorii formulată în primă instanță a fost corect respinsă de instanța de fond, exercitând astfel controlului judiciar asupra încheierilor apelate și a sentinței.
În acest context, instanța de apel era îndreptățită, în analiza legalității și temeiniciei sentinței, să verifice și să cenzureze măsurile dispuse de instanța de fond, fapt posibil în virtutea caracterului devolutiv al apelului, conform art. 295 alin. 1 C.pr.civ.
În ceea ce privește motivul de recurs privind soluționarea cererii de recuzare a experților din cadrul Institutului de Mine Petroșani, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile art.27 pct. 7 Cod proc.civ.de la 1865, deoarece motivele invocate nu se încadrau în aceste dispoziții.
Potrivit art. 204 alin.1 Codul procedură civilă, experții se pot recuza pentru aceleași motive ca și judecătorii, adică cele prev. de art.27 Cod proc.civ.
Instanța de recurs constată că, în cauză,nu au fost încălcate prevederile art. 27 pct. 7 C. proc. civ., potrivit cărora poate fi recuzat expertul care și-a spus părerea cu privire la pricina care se judecă.
Experții de la Institutul de Mine Petroșani au întocmit și alte rapoarte de expertiză, dar nu în cauza de față, ci în alte cauze,formulând opinii în domeniul care intră în specialitatea lor.
Faptul că anterior,specialiștii au mai emis opinii științifice cu privire la fenomenele din diverse zone în care au loc alunecări de teren,în conformitate cu specializarea lor,nu dă naștere la dubii cu privire la corectitudinea lor, atâta timp cât concluziile lor sunt argumentate pe larg și sunt susținute și de expertize efectuate de alt institut cu aceeași specialitate.
Susținerea că nu le-a fost respectat dreptul procesual de soluționare a cererii de reexaminare a încheierii din data de 05.06.2013, prin care le-a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar, pentru expertiză în domeniul evaluare imobile este nefondată, deoarece li s-au comunicat aceste încheieri, după cum corect a reținut și instanța de apel și aveau posibilitatea să formuleze cerere de reexaminare în condițiile legii.
Curtea constată că la dosarul instanței de fond nu s-au depus cereri de reexaminare formulate de recurenți .
Faptul că s-a depus o copie a cererii formulate de reclamantul P. M., în fața instanței de apel ,fila 23,fără viza de intrare a Judecătoriei Tg.J. ,nu dovedește că a învestit instanța cu soluționarea unei astfel de cereri.
Dar,pe de altă parte,cererea privind administrarea unei astfel de probe putea fi reiterară și în fața instanței de apel, iar proba, dacă era utilă pentru soluționarea cauzei, se putea administra, fiindcă este o cale de atac devolutivă.
În ceea ce privește susținerea că instanța nu trebuia să dea eficiență raportului de expertiză întocmit de specialiștii de la Institutul de Mine Petroșani, deoarece este nul, Curtea reține că este nefondată.
Prin încheierea de ședință din data de 28 02 2013 ,fila 193 dosar fond, s-a constatat nulitatea parțială a raportului de expertiză cu privire la constatările din data de 28 11 2012, dar pentru neconvocarea părților cu această ocazie, cercetarea la fața locului fiind reluată la data de 22 aprilie 2013 în prezența părților, ocazie cu care echipa de specialiști și-a menținut opinia cu privire la cauza alunecărilor de teren.
Concluzionând, instanța de judecată trebuie să se pronunțe în raport de probatoriul administrat în cauza dedusă judecății, iar nu în raport de considerentele din alte cauze care au impus un probatoriu diferit.
Dreptul la despăgubiri putea fi recunoscut în măsura în care se dovedea dincolo de orice dubiu că prejudiciul ar fi fost provocat de o faptă ilicită, care să fi fost săvârșită de către pârâtă, iar numai în aceste condiții s-ar fi putut invoca principiul egalității în fața legii sau al siguranței juridice.
Față de aceste aspecte, Curtea constată că decizia din apel este temeinică și legală și respectă premisele unui proces echitabil garantat de prevederile art. 6 din Convenția Europeană, urmând ca, în baza art.312 Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul ca nefondat. declarat de recurent P. M. și recurent B. M., împotriva deciziei civile nr.560/25.11.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj Secția I Civilă, în dosarul nr._, și împotriva sentinței civile nr.4634/13.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat S. C. ENERGETIC OLTENIA S.A., având ca obiect obligație de a face.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Martie 2014
Președinte, M. M. | Judecător, S. A. C. | Judecător, E. B. |
Grefier, G. D. L. |
Red.jud.M.M.
2ex/G.L.
J.APEL.N.Ș.
J.F. J.P
| ← Strămutare. Decizia nr. 87/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Strămutare. Sentința nr. 104/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
