Grăniţuire. Decizia nr. 892/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 892/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 10074/215/2008
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 892/2014
Ședința publică de la 29 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. L. N. A.
Judecător: T. R.
Judecător: C. T.
Grefier: M. M.
x.x.x
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamantele T. A., C. A., G. M. și de pârâții V. A., C. I., C. F., împotriva deciziei civile numărul 544 din data de 13 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu pârâții V. E., U. M., V. C., S. C., S. E., V. GH. G., V. G., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă G. M. asistată de avocat T. M., același avocat reprezentând și pe recurentele reclamante T. A., C. A., recurentul pârât V. A., asistat de avocat D. I.I., recurentul pârât C. I., asistat de avocat P. D., același avocat reprezentând și pe recurenta pârâtă C. F., lipsind intimații pârâți V. E., U. M., V. C., S. C., S. E., V. Gh. G., V. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Interpelată fiind de instanță, avocat T. M., pentru recurentele reclamante, a arătat că reclamantele au formulat și un capăt de cerere având ca obiect revendicare, în contradictoriu cu recurenții pârâți, iar linia de hotar stabilită pe punctele 11-12-13 nu știrbește din proprietatea pârâților C..
De asemenea, la interpelarea instanței cu privire la necesitatea avizării raportului de expertiză de către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară, dacă acest aviz era util, precum și dacă pentru anumite suprafețe de teren titlurile de proprietate se suprapun, părțile, prin apărătorii prezenții, au arătat următoarele:
Avocat T. M., pentru recurentele reclamante T. A., C. A. și G. M., a învederat că raportul de expertiză nu trebuia avizat de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, iar acest aviz nu era util, întrucât nu toate părțile au avut dreptul de proprietate înscris în Cartea Funciară. De asemenea, a învederat că pentru anumite suprafețe de teren titlurile de proprietate se suprapun.
Avocat P. D., pentru recurenții pârâți C. I., C. F., a apreciat că, în speță, era necesară avizarea raportului de OCPI. Totodată, a arătat titlurile de proprietate nu se suprapun, întrucât în momentul întocmirii documentației cadastrale s-a avut în vedere procesul-verbal de punere în posesie.
Avocat D. I.I., pentru recurentul pârât V. A., a precizat că nu era obligatoriu avizul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, cu privire la raportul de expertiză întocmit în cauză, precum și faptul că titlurile de proprietate se suprapun pentru anumite suprafețe de teren.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Avocat T. M., pentru recurentele reclamante T. A., C. A. și G. M., a expus oral motivele formulate în scris, solicitând admiterea recursului și, în principal, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare; în subsidiar, a solicitat modificarea deciziei pronunțată de Tribunalul D., în sensul respingerii apelului promovat de pârâți, și menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria C., în ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect revendicare și grănițuire. A arătat că hotărârea pronunțată de instanța de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
A solicitat și cheltuieli de judecată, depunând chitanță în acest sens.
Avocat P. D., pentru recurenții pârâți C. I., C. F., a expus oral motivele formulate în scris, în raport de care a pus concluzii, în principal, de admitere a recursului declarat de pârâți și desființare a deciziei Tribunalului D., respectiv, a sentinței Judecătoriei C.,și rejudecând cauza pe fond să fie respinsă acțiunea față de pârâții C. I. și C. F.. În subsidiar, a pus concluzii de admitere a recursului și casare a deciziei civile nr. 544/13.12.2013, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, în vederea administrării de noi probatorii. A solicitat cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse la dosarul cauzei. În ceea ce privește recursul declarat de reclamante, a solicitat admiterea în parte, iar cu privire la recursul pârâtului V. A., a pus concluzii de respingere.
Avocat D. I.I., pentru recurentul pârât V. A., a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului și respingerii acțiunii față de acest pârât. A solicitat cheltuieli de judecată, depunând chitanță în acest sens.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
1.Prin sentința civilă nr. 5664 din data de 12.04.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantele T. A.,C. A., G. M., în contradictoriu cu pârâții V. A., V. E., U. M., V. A., V. C., S. C., S. E., V. Gh. G., C. I., C. F., V. G..
A fost stabilită linia de hotar dintre proprietatea reclamantelor situată în comuna Mischii . pârâților V. A., V. C., S. C-tina, S. E. și V. Gh G., moștenitori ai autorului V. G. ca fiind pe aliniamentul punctelor 27-28-29-31 din schița anexa la raportul de expertiză tehnică judiciară de la fila 323 dosar întocmit de expert G. M. are face parte din prezenta hotărâre.
S-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantelor situată în comuna Mischii . pârâților C. I. și C. F. ca fiind pe aliniamentul punctelor 11-12-13 din schița de la fila 323 anexa la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert G. M. care face parte din prezenta hotărâre.
A fost stabilită linia de hotar dintre proprietatea reclamantelor situată în comuna Mischii . pârâților V. A., V. E., U. M., V. G., moștenitori ai autorului V. P. ca fiind pe aliniamentul punctelor 13-14-18 din schița de la fila 323 anexa la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert G. M. care face parte din prezenta hotărâre.
Au fost obligați pârâții V. A., V. C., S. C-tina, S. E. și V. Gh G., moștenitori ai autorului V. G. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantelor suprafața de 293,1 mp teren intravilan situat între punctele 32-36-37-38-28-27 și suprafața de 184,1 mp teren extravilan între punctele 38-40-41-29-28 din schița de la fila 323 anexa la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert G. M. care face parte din prezenta hotărâre.
Au fost compensate cheltuielile de judecată făcute de părți.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a constatat și reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art.480 din C.civ., dreptul de proprietate este „dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege”, iar acțiunea in revendicare este acea acțiune reala prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului sau, cere restituirea acelui bun de la posesorul neproprietar.
În cadrul acțiunii in revendicare ce-si afla sorgintea in dispozițiile art. 480 C.civ., reclamantului, în raport de dispozițiile art. 1169 C.civ. și art. 129 alin. 1 C.proc.civ, care pretinde că este proprietarul imobilului, îi revine sarcina probei, respectiv obligativitatea dovedirii pretențiilor formulate, trebuind sa facă dovada, pe de o parte, a faptului ca este titularul dreptului de proprietate asupra bunului pretins, iar, pe de alta parte, sa facă dovada că paratul ocupa in mod abuziv acel bun.
În ceea ce privește acțiunea în grănițuire, art.584 c.civ. prevede că ”orice proprietar poate îndatora pe vecinul sau la grănițuirea proprietății lipite cu a sa”.
Pentru o justă soluționare a cauzei, având în vedere și rapoartele de expertiză și suplimentele la rapoartele de expertiză, precum și părerea expertului asistent, instanța a făcut o analiză a actelor ce au stat la baza TDP emise autorilor părților, raportat la TDP ale acestora precum și la suprafețele deținute efectiv în posesie de părți, constatând că: .
Din copiile Registrelor Agricole, instanța a reținut că în punctul în litigiu (Săliște) T6- intravilan și T45- extravilan, amplasat în continuarea intravilanului, persoanele care au avut teren pe acest amplasament au avut în proprietate, înainte de colectivizare, o suprafață de teren de aproximativ 0,75 ha fiecare, din care 2000 mp intravilan și diferența în extravilan, în continuarea intravilanului, terenurile având o deschidere la stradă de cca 13 ml.
Numita T. E. a avut în RA în pct. Săliște o suprafață de 0,75 ha( fila 343 dosar) iar, după . legilor fondului funciar, moștenitorului acesteia, autorul reclamantelor T. S., i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,75 ha din care 1950 mp intravilan în T6 și 5550 mp extravilan în T 45( copie TDP fila 275 dosar).
Conform măsurătorilor, terenul are o suprafață de 1687 mp intravilan și 5503 mp extravilan (total 7190 mp) și o deschidere la stradă de 11, 61 ml.
Autorul V. P., autor al pârâților V. A., V. E., U. M., V. G., a avut în pct. Săliște un teren în suprafață de 0,75 ha (fila 344 dosar), iar după . legilor fondului funciar, moștenitorilor lui V. P. (V. M. și V. I.) le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,68 ha în acest punct, din care 2000 mp intravilan T6 și 4 800 mp extravilan T 45.
Conform măsurătorilor, terenul are o suprafață de 2003 mp intravilan și 4797 mp extravilan ( total 6800 mp) și o deschidere la stradă de 12,82 ml.
Moștenitorii lui V. P. (V. M. și V. I.) au vândut în anul 2001 prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2797/14 08 2001(fila 96 dosar) suprafața de 2165 mp din T6 teren intravilan pârâților C. I. și F., păstrând terenul extravilan din continuarea acestuia. Acest teren are, conform măsurătorilor, 2003 mp.
Autorul V. P G., autorul pârâților V. A., V. C., S. C-tina, S. E. și V. Gh G. a avut în proprietate o suprafață de 0, 25 ha ( RA fila 270 dosar), loc casă și vie, dar nu rezultă că acesta era în pct. Săliște, iar după . legilor fondului funciar, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în pct Săliște pentru suprafața de 3911 mp (TDP -fila 55 și 272 dosar) din care 2255 mp intravilan în T6 și 1656 mp extravilan în T 45 (suprafața în continuarea acesteia, respectiv 5000 mp o deține în proprietate D. N., autorul pârâtului D. M.).
Din măsurători a rezultat că moștenitorii autorul V. P G. dețin o suprafață de 2340 mp intravilan și 1339 mp extravilan (total 3779 mp) cu o deschidere la stradă de 16,05 mp, iar moștenitorii autorului D. N. dețin 4494 mp extravilan, în continuarea celui deținut de moștenitorii autorul V. P G..
Prin urmare, din înscrisurile depuse la dosarul de fond a rezultat că:
În ceea ce le privește pe reclamante, acestea au avut posesie o suprafață mai mică cu 313 mp intravilan decât avea autoarea lor în RA și cu 263 mp mai mică decât are autorul lor în titlul de proprietate, iar deschiderea la stradă are doar 11,61 ml.
Autorului pârâților V. A., V. E., U. M., V. G. C. I. și F. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață mai mică cu 700 mp decât cea deținută în RA, iar pe teren are exact suprafața reconstituită, iar deschiderea la stradă de 12,82 ml corespunde cu cca 13 ml cât este deschiderea la stradă pentru fiecare parcelă.
Autorului V. P G. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață mai mare cu 1279 mp decât avea în RA . În plus, terenul reconstituit acestui autor cu cel reconstituit în continuare în . N. are în total, la măsurători, o suprafață de 8173 mp deci cu cca 673 mp mai mult decât aveau parcelele din zonă.
Moștenitorii acestui autor au în posesie în intravilan o suprafață de teren cu 145 mp mai mare decât cea din TDP și cu 317 mp mai mică în extravilan decât cea din TDP, iar la stradă au o deschidere mai mare cu aproximativ 3 ml decât deschiderea parcelelor din pct respectiv.
Între autorul reclamantelor și numitul V. Gh, autorul pârâților V. A., V. C., S. C-tina, S. E. și V. Gh G., în anul 1992 a avut loc un proces având ca obiect revendicare, autorul reclamantelor revendicând de la autorul pârâților suprafața de 2 500 mp din totalul de 7500 mp reconstituiți acestuia în Mischii . (deci tot terenul intravilan care fusese reconstituit autorului reclamantelor și care se afla în posesia autorului V. G.), acțiunea fiind admisă prin . 1993, rămasă irevocabilă (filele 21-24 dosar).
Pârâtul V. A. a solicitat, prin întâmpinare, ca instanța să țină seama de faptul că . fost pusă în executare și că s-a tras gard între proprietatea autorului său și proprietatea autorului reclamantelor, deci el nu ocupă nici un teren din terenul reclamantelor.
Instanța a constatat însă că această . de executor judecătoresc I. M. (pr-vb fila 25 dosar), dar nu a fost stabilit nici un hotar ci doar s-a stabilit că se deposedează autorul pârâtului de terenul in suprafață de 2500 mp cu vecinătățile din . proprietăți nu a fost tras de executor ci a fost ridicat în 1993 de către pârât, în lipsa autorului reclamantelor așa cum arată în interogatoriu (fila 145 dosar ). Mai mult, reclamantele l-au notificat, prin executor I. pe pârât să-și retragă gardul in 2002, iar acesta și-a retras gardul, dar nu conform notificării.
În dosarul în care s-a pronunțat . s-a efectuat o expertiză și nu s-a măsurat suprafața de 2 500 mp revendicată de autorul reclamantelor; de asemenea, această . în baza adeverinței 822/1991 emisă de Primărie (în care se atestă că autorului reclamantelor i s-a reconstituit suprafața de 0,75 ha intravilan în pct Săliște) și nu în baza TDP emis în 1994 autorului reclamantelor în care acesta figurează doar cu 1950 mp în intravilan și 5 550 mp extravilan în pct. Săliște. Așa cum am arătat și cum rezultă din expertizele întocmite în cauză, din suprafața de 2500 mp avută în proprietate de autorul reclamantelor în intravilan, conform . 1950 mp intravilan, conform TDP, reclamantele dețin în fapt doar 1687 mp.
Cele două rapoarte de expertiză întocmite în cauză, inclusiv suplimentele întocmite ca urmare a admiterii obiecțiunilor au relevat faptul că terenurile părților din acte nu corespunde cu cel din măsurători, un expert apreciind că acestea se suprapun, iar altul că diferențele de suprafețe, care nu se găsesc la măsurători, ar trebui căutate pe la alți vecini.
Grănițuirea este operația materială și juridică reglementată de art 584 C civil ca o servitute naturală prin care se urmărește determinarea hotarului între două fonduri vecine ce aparțin unor titulari diferiți, față de care grănițuirea este, pe de o parte, o obligație reală de a face propter rem, iar, pe de altă parte, privită din punctul de vedere exclusiv a celui care o solicită, este un atribut esențial al dreptului real. În consecință, grănițuirea este o operațiune alcătuită dintr-un drept și o obligație, aceea de a participa la delimitarea hotarului prin trasarea unor semne exterioare.
Având in vedere cele reținute precum și considerentele sus expuse și dispozițiile art. 584 C.civ. potrivit cărora orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietățiilor învecinate, instanța a considerat întemeiat petitul având ca obiect grănițuire, urmând a-l admite.
Pentru a proceda la grănițuirea proprietăților părților și implicit și la soluționarea acțiunii in revendicare, instanța a avut în vedere istoricul proprietăților din pct Săliște descris anterior precum și faptul că este evident din toate rapoartele de expertiză că reclamantelor le lipsește parte din terenul avut în proprietate, iar singurul plus de teren există doar la moștenitorii autorului V. Gh. Astfel acestui autor, dincolo de faptul că i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de teren mai mare decât avea în RA și în pct Săliște unde nu rezultă din RA că ar fi avut teren în proprietate, are, chiar și față de TDP, o suprafață mai mare în fapt cu 145 mp teren intravilan în condițiile în care toți ceilalți proprietari vecini au mai puțin.
La stabilirea hotarelor dintre proprietățile părților, instanța a avut în vedere contraexpertiza întocmită de expert G. M. și suplimentul la acest raport de expertiză deoarece acest raport ține seama și de obiecțiunile părților și de actele premergătoare emiterii titlurilor de proprietate, se coroborează oarecum și cu părerea expertului asistent și stabilește ca hotar o linie dreaptă între proprietățile din intravilan ,care se continuă și în extravilan.
Astfel, instanța a stabilit linia de hotar între proprietatea reclamantelor situată în . și T45 extravilan și proprietatea pârâților V. A., V. C., S. C-tina, S. E. și V. Gh G., moștenitori ai autorului V. G. ca fiind pe aliniamentul punctelor 27-28-29-31 din schița anexa la raportul de expertiză tehnică judiciară de la fila 323 dosar întocmit de expert G. M..
De asemenea, s-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantelor și proprietatea pârâților C. I. și C. F. ca fiind pe aliniamentul punctelor 11-12-13 din schița de la fila 323 anexa la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert G. M. și linia de hotar dintre proprietatea reclamantelor și proprietatea pârâților V. A., V. E., U. M., V. G., moștenitori ai autorului V. P. ca fiind pe aliniamentul punctelor 13-14-18 din schița de la fila 323 anexa la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert G. M..
Totodată, instanța a admis, în parte, petitul în revendicare, așa cum a fost precizat inițial, și va obliga pârâții V. A., V. C., S. C-tina, S. E. și V. Gh G., moștenitori ai autorului V. G. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantelor suprafața de 293,1 mp teren intravilan situat între punctele 32-36-37-38-28-27 și suprafața de 184,1 mp teren extravilan între punctele 38-40-41-29-28 din schița de la fila 323 anexa la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert G. M. care va face parte integrantă din prezenta hotărâre.
In baza art.274 C.p.c si 584 teza II c.civ. conform căruia „cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate” și având în vedere că s-a admis în parte petitul în revendicare, a compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți și dovedite prin chitanțele depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele T. A., C. A., G. M. și pârâții V. A., V. C., S. C., S. E., V. Gh. G., C. I., C. F., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Reclamantele au arătat că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art.274 C.pr.civ. și art. 584 teza II C.p.civ. prin care s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
S-a mai arătat că doar apelantele au plătit taxa judiciară de timbru de 838 lei, timbru judiciar de 0,6 lei, onorariu expert în sumă de 1103,5 lei și onorariu de avocat în sumă de 800 lei.
La data de 24.05.2012, reclamantele au depus completare la motivele de apel, arătând că aliniamentul punctelor este 13.14.15 și nu 18, cum s-a reținut în hotărâre. Punctul 18 se află pe linia de hotar dintre pârâții C. I. și F. și C. Ș. pe aliniamentul 21-20.19-18-17.
De asemenea, s-a menționat că schița de la fila 23 este anexă la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmită în cauză la fila 323.
S-a considerat că este important să se menționeze dacă este anexă la raportul de expertiz sau la suplimentul raportului de expertiză având în vedere că face parte integrantă din hotărâre, iar această anexă de la fila 323 are de fapt un număr care se numește anexa 2 și care ar trebui menționat cu această titulară "plan de situație anexa 2"m indiferent de fila la care se află la dosar, având în vedere că aceasta a fost depusă atât la raportul de expertiză, cât și la suplimentele depuse pentru termenele din 27.10. 2011 și 08. 12.2011.
S-a solicitat admiterea apelului.
Pârâții C. I. și C. F. au formulat la randul lor apel, prin criticile formulate arătând că prima instanță a dispus măsuri contradictorii în dispozitivul sentinței, imposibil de pus în executare.
Au susținut că nu au încălcat dreptul de proprietate al reclamanților și nu au ocupat abuziv parte din terenul acestora și că în urma grănițuirii dispusă de instanța de fond s-a încălcat dreptul de proprietate al pârâților.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză a reieșit că cele două proprietăți vecine nu se suprapun, spre deosebire de situația existentă între proprietățile reclamanților și pârâtul V. G., unde apare o suprapunere de teren, expertul concluzionând că pârâții C. ocupă suprafața de 155 m.p. din terenul reclamanților; expertul trebuia să indice în mod clar care este suprafața care excede proprietății pârâților conform titlului de proprietate al acestora, astfel că credibilitatea și obiectivitatea raportului de expertiză topo întocmit în asemenea condiții sunt grav afectate.
S-a mai arătat că instanța de fond trebuia să aibă în vedere că obiectul acțiunii deduse judecății modificat prin precizarea la acțiune nu este stabilit și determinat în mod corect, ceea ce determină anularea acțiunii ca fiind lipsită de obiect.
Obiectul l-a reprezentat grănițuirea celor două proprietăți vecine și nicidecum partajarea acestora, care să justifice propunerea, respectiv acceptarea mai multor variante de lotizare, precum și respectarea principiului echității de care se face vorbire.
Conform expertizelor topo întocmite proprietatea vecină dinspre vest respectă limitele proprietății și anume deschiderea terenului de 13 m.l., iar proprietatea pârâților C. se menține cu o mică variație de 0,83 m.l. în limitele proprietății, conform actelor de proprietate și cadastrale.
S-a arătat că documentația cadastrală a pârâților a făcut dovada faptului că ceilalți pârâți au respectat întocmai limitele suprafeței proprietate.
De asemenea, in cauza au declarat apel si pârâții V. A., V. C., S. E., V. Gh. G. și S. C., care au arătat că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că autorul lor nu a avut declarată toată suprafața în registrul agricol pentru a evita plata unor impozite mai mari și nici faptul că titlul lor de proprietate nu a fost atacat. Nu s-au administrat probe din care să rezulte ce lățime au avut terenurile părților, deși recurenții au susținut în mod constant că terenul autorului lor a avut lățimea de 16 m.l. și făcea parte din proprietatea tatălui său care se continuă și la vest pe șosea tot cu lățimea de 16 m.l., dar acest teren a fost înstrăinat de către pârâtul V. C., numitului D., fără ca hotarele să se fi modificat de peste 50 de ani.
Pârâții au susținut că sentința a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 1201 Cod Civil, în cauză existând autoritate de lucru judecat, deoarece în anul 1993 tatăl reclamantelor T. S., după ce i s-a reconstituit dreptul de proprietate a revendicat de la tatăl pârâților V. P.G. suprafața de 0,25 ha, pe care o folosea din timpul CAP-ului, când îi fusese dat ca lot în folosință și pe care construise o bucătărie pardosită cu ciment.
Prin sentința civilă nr.4583/1993, tatăl lor V. P.G. a fost obligat să-i lase reclamantului T. S. terenul de 0,25 ha și să demoleze construcția făcută pe terenul din litigiu, iar sentința a fost pusă în executare prin care a fost marcat aliniamentul până la care să fie retras gardul, operațiune făcută în parte de tatăl său și apoi de pârâtul V. A., astfel că gardul existent dintre proprietățile lor se află pe aliniamentul stabilit de executorul judecătoresc așa cum a constatat și expertul G. M..
Cu privire la capătul de cerere privind grănițuirea, s-a arătat că linia de hotar o constituie aliniamentul gardului respectiv propus de expert, respectiv între punctele 32.34-35-36-37-38-39-40.
Prin completarea motivelor de apel, s-a aratat că din raportul de expertiză întocmit de expertul G. M. a rezultat că pârâții C. I. și F. ocupă din terenul reclamanților suprafața de 155 m.p., reprezentată de suprapunerea lucrării de cadastrul cu terenul reclamantelor iar pârâții moștenitorului V. P. ocupă din terenul reclamanților suprafața de 61 m.p,. teren intravilan și că instanța de fond nu a ținut seama de adresa nr.906/21 iunie 2001 către Biroul de Carte Funciară înn care s-a menționat greșit lățimea de 13 m.l,., în loc de 11,70 m.l., lățimea corectă pentru că s-a luat în mod greșit de la moștenitorii lui T. Savbu o lățime de 1,30 m.l.
2. Prin decizia civilă numărul 544 din data de 13 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul numărul_ s-a admis apelul formulat de apelantele-reclamante T. A., domiciliată în .,C. A., domiciliată în C., ..25, județul D., și G. M., domiciliată în C., ..12, împotriva sentinței civile nr. 5664 din data de 12.04.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți V. E.,domiciliată în C., ., județul D., U. M., domiciliară în C., ., ..1, . G., domiciliat în C., ., ..2, ..
S-a admis apelul declarat de apelanții-pârâți V. A., domiciliat în comuna Mischii, .,V. C., domiciliat în comuna Mischii, .,S. E., domicilaită în C., ., județul D., V. Gh. G., domiciliat în Craivoa, . B 1, ., județul D., și S. C., domiciliată în ., sat Albești, . nr.38, împotriva aceleiași sentințe, în contradictoriu cu intimații-pârâți V. E., U. M. și V. G.
S-au respins apelurile formulate de apelanții-pârâți C. I. și C. F., domiciliați în C., . 120, ., județul D.,împotriva sentinței civile nr. 5664 din data de 12.04.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți V. E., U. M. și V. G. ca nefondate.
S-a dispus schimbarea, în parte a sentinței civile apelată, în sensul că:
S-a dispus stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea reclamantelor, situată în com. Mischii, . și proprietatea pârâților V. A., V. C., S. C., S. E. și V. Gh. G., moștenitori ai autorului V. G., ca fiind pe aliniamentul punctelor 32-34-35-36-37-38-28-29, conform suplimentului la raportul de expertiză întocmit de expertul G. M. și planului de situație - anexa 2 la supliment (filele 319-323 din dosarul primei instanțe, volumul II).
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantelor pentru revendicarea suprafeței de 293,1 mp teren intravilan, formulată împotriva pârâților V. A., V. C., S. C., S. E. și V. Gh. G..
S-a dispus înlăturarea dispoziției din sentință privind compensarea cheltuielilor de judecată.
Au fost obligați pârâții V. A., V. C., S. C., S. E. și V. Gh. G. către reclamante la plata sumei de 24,3 lei cheltuieli de judecată (taxă de timbru – 24 lei și timbru judiciar - 0,3 lei, aferente cererii în revendicarea suprafeței de 184,1 mp teren extravilan).
S-a dispus obligarea tuturor pârâților în solidar către reclamante la plata sumei de 1.922,8 lei cheltuieli de judecată (taxă de timbru – 19 lei și timbru judiciar - 0,3 lei pentru grănițuire, onorarii de experți și comisioane CEC Bank pentru depunerea onorariilor – 1.103,5 lei, onorariu de avocat – 800 lei).
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței civile apelate.
Au fost obligați în solidar apelanții-pârâți și intimații-pârâți către apelantele-reclamante la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată în apel (c/val. onorariu de avocat).
S-a respins cererea apelanților-pârâți V. A., V. C., S. C., S. E. și V. Gh. G., privind obligarea apelanților-pârâți C. I. și C. F. la plata cheltuielilor de judecată în apel, ca fiind neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut:
I. In ceea ce priveste apelul declarat de reclamante:
1. Referitor la criticile privind solutia adoptata de prima instanta constand in compensarea cheltuielilor de judecata, s-a apreciat ca acestea sunt intemeiate, dat fiind faptul ca la dosarul cauzei nu a existat dovada cheltuielilor de judecata efectuate de catre parati.
Instanța poate acorda cheltuielile pe care partea îndreptățită demonstrează că le-a făcut efectiv, prin prezentarea înscrisurilor doveditoare.
Cererea de acordare a cheltuielilor de judecata putând fi admisa numai in baza probelor administrate in acest sens, și nu prin apreciere, căci lichidarea cheltuielilor de judecată este o chestiune de răspundere civilă delictuală, iar prejudiciul invocat și dovedit este una din condițiile antrenării acestui fel de răspundere.
Compensarea cheltuielilor de judecata nu poate fi făcuta decât ulterior admiterii cererii de acordare a acestor cheltuieli, solutia instantei de fond, de compensare a cheltuielilor de judecata, fiind gresita in ipoteza in care paratii nu au facut dovada efectuarii acestor cheltuieli.
2. Criticile formulate in completarea motivelor de apel, privind aliniamentul punctelor reprezentand limita de hotar, respectiv, 13.14.15 și nu 18, cum s-a reținut în hotărâre ramane lipsita de obiect, dat fiind faptul ca aceasta problema a fost solutionata de instanta de fond, ulterior, prin admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale.
II. In ceea ce priveste apelul declarat de paratii C. I. și C. F., Tribunalul s-au retinut urmatoarele:
Astfel cum a reieșit din înscrisurile aflate la dosarul cauzei ( raportul de expertiza intocmit la instanta de fond - filele 250-255 si inscrisul aflat la fila 151 apel), in realitate, paratii apelanti C. I. si F. stăpânesc mai mult teren decat au inscris in actele de proprietate, astfel ca nu sunt justificate criticile acestora referitoare la incalcarea dreptului lor de proprietate.
Sunt nefondate si criticile referitoare la existenta unor dispozitii contradictorii in sentinta apelata, ca urmare a respingerii cererii in revendicare si a admiterii capatului de cerere in granituire.
Actiunea in granituire nu poate fi respinsa, intrucat, conform practicii judiciare, actiunea in granituire isi justifica ratiunea atat in cazul inexistentei unei delimitari intre proprietati, cat si in situatia in care astfel de semne exista, dar nu au fost stabilite prin intelegerea partilor sau prin hotarari judecatoresti si sunt contestate de parti.
Cum in speta se regaseste o astfel de situatie, actiunea in granituire este perfect admisibila, fara a fi conditionata de admiterea cererii in revendicare.
Criticile referitoare la raportul de expertiza nu pot fi primite pentru urmatoarele considerente:
Astfel cum reiese din incheierea de sedinta din 16.06.2011, instanta a admis obiectiunile formulate de apelantii-parati C. I. si F., raspunsul la aceste obiectiuni regasindu-se in suplimentul la raportul de expertiza (fila 345-347 fond). Astfel cum reiese din incheierea din 19.01.2012, apelantii-parati au achiesat la concluziile expertului.
Orice obiecțiune trebuie formulată până la termenul care urmează depunerii lucrării tehnice, conform art. 212 alin. 2 C.proc.civ.
Aceasta înseamnă că normele care reglementează condițiile în care trebuie să se invoce neregularitatea raportului de expertiză au caracter dispozitiv.
D. urmare, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 2197/28.02.2006 a secției civile și de proprietate intelectuală, față de prevederile art. 108 alin. 3 C.proc.civ., neinvocarea obiectiunilor la prima zi de înfățișare după depunere și înainte de a se fi pus concluzii în fond, atrage sancțiunea decăderii.
Așadar, în condițiile în care apărătorul ales al pârâților a declarat că nu a formulat obiecțiuni la concluziile raportului de expertiză, în fața instanței de apel nu mai pot fi aduse alte critici lucrării de expertiză.
In ceea ce priveste autoritatea de lucru judecat a ..1993, in mod corect instanta de fond a retinut ca nu a fost stabilita o linie de hotar de catre executorul judecatoresc, astfel ca, fata de prezenta cauza, avand ca obiect granituire, nu opereaza autoritatea de lucru judecat a acestei sentinte.
D. urmare, apelul declarat de paratii C. I. si F. urmeaza a fi respins ca nefondat.
III. In ceea ce priveste apelul declarat de apelantii parati V. A., V. C., V. Gh. G., S. E. și S. C., instanta a constatat ca acesta a fost intemeiat, admițându-l pentru considerentele ce succed:
Instanta de fond, coroborand cele rezultate din actele de proprietate depuse de parti la dosar cu concluziile rapoartelor de expertiza efectuate in cauza a concluzionat ca suprafetele terenurilor detinute in fapt de parti nu corespund cu intinderea dreptului de proprietate astfel cum acesta rezulta din titlurile exhibate de acestea.
Astfel cum a reieșit din schita întocmita odata cu suplimentul la raportul de expertiză de catre expert tehnic G. M. (fila 323 fond – vol. II), limita dintre cele doua proprietăti s-a regasit pe aliniamentul punctelor 32-34-35-36-37-38-28-29, delimitat pe schita cu linie groasa,, instanta de fond stabilind in mod gresit linia de hotar pe aliniamentul pct. 27-28, respectiv, pe linia subtire trasata de expert.
In consecință, s-ar impune ca mostenitorii autorului V. P. G. sa lase reclamantelor in deplina proprietate si linistita poseie doar suprafata de 184,1 mp teren extravilan cuprinsa intre punctele 38-28-29-41-40, fata de linia de hotar corect stabilita neimpunandu-se obligarea acestora sa lase reclamantilor in proprietate si suprafata de 293,1 mp, teren intravilan, situata intre punctele 32-36-37-38-28-27.
Astfel, a fost admis apelul declarat de apelanții-pârâți V. A., V. C., S. E., V. Gh. G. și S. C. în contradictoriu cu intimații-pârâți V. E., U. M. și V. G., a fost stabilită linia de hotar dintre proprietatea reclamantelor, situată în com. Mischii, . și proprietatea pârâților V. A., V. C., S. C., S. E. și V. Gh. G., moștenitori ai autorului V. G., ca fiind pe aliniamentul punctelor 32-34-35-36-37-38-28-29, conform suplimentului la raportul de expertiză întocmit de expertul G. M. și planului de situație - anexa 2 la supliment (filele 319-323 din dosarul primei instanțe, volumul II) si se va respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantelor pentru revendicarea suprafeței de 293,1 mp teren intravilan, formulată împotriva pârâților V. A., V. C., S. C., S. E. și V. Gh. G..
Referitor la cererile privind acordarea cheltuielilor de judecata efectuate de părți, Tribunalul a retinut ca acestea trebuie acordate proporțional pretențiilor admise, conform dispozitiilor art. 276 C..
Astfel, in ceea ce privește cheltuielile de judecata aferente capătului de cerere in revendicare, s-a impus admiterea acestora in limita suprafetei pentru care instanta a admis acest capat de cerere (184,1 mp x 1,159 lei/mp teren extravilan = 213,25 lei; taxa de timbru aferenta acestei valori – 24 lei).
S-a reținut de asemenea ca nu poate fi admisă cererea privind acordarea cheltuielilor de judecata formulata de parati, intrucat aceasta a fost indreptată împotriva partillor cu aceeasi calitate procesuala, care nu au cazut in pretentii si care, prin urmare, nu au putut fi obligați la plata cheltuielilor de judecata, cu atat mai mult cu cat, nefiind proprietari vecini, nu au putut fi obligați la suportarea cheltuielilor privind grănițuirea.
Așa fiind, au fost obligat în solidar apelanții-pârâți și intimații-pârâți către apelantele-reclamante la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată în apel (c/val. onorariu de avocat) si s-a respins cererea apelanților-pârâți V. A., V. C., S. C., S. E. și V. Gh. G., privind obligarea apelanților-pârâți C. I. și C. F. la plata cheltuielilor de judecată în apel, ca fiind neîntemeiată.
3.Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs reclamantele T. A., C. A., G. M. și pârâții V. A., C. I., C. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile sunt în esență următoarele:
- Cu privire la recursul declarat de recurenții pârâții C. I., C. F. se arată următoarele :
Se apreciază că ambele hotărâri pronunțate, atât decizia dată în apel de Tribunalul D. cât și sentința civilă a instanței de fond sunt netemeinice și nelegale, întrucât nu s-a ținut seama de actele de proprietate, documentația cadastrală, actele de intabulare ale dreptului recurentelor de proprietate ce au fost avizate de OCPI D. precum și de procesul verbal de punere în posesie întocmit de Primăria Mischii.
Se susține că ambele instanțe de judecată au analizat în mod greșit acțiunea formulată de reclamante față de recurenții pârâți C. I. și C. F., deoarece, deși inițial s-a respins capătul de cerere privind revendicarea din acțiunea introductivă față de aceștia, în ceea ce privește capătul de cerere privind grănițuirea s-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamanților și cea a pârâților pe aliniamentul pct.11-12-13 din schița de la fila 23 a raportului de expertiză tehnică efectuat de expertul G. M., raport ce nu a fost avizat de OCPI D..
Prin urmare, deși din probatoriul administrat s-a concluzionat că recurenții pârâți C. I. și C. F. nu au încălcat dreptul de proprietate al reclamanților și nu ocupă abuziv vreo suprafață de teren – în urma admiterii capătului de cerere privind grănițuirea – efectiv se încalcă în mod grav acest drept de proprietate, prin faptul că prin aliniamentul stabilit proprietatea recurenților ar rămâne cu lățimea de 12,17 m( în loc de 13 m cât este avizat) pe lungimea de 166,58 m.
Recurenții pârâți solicită a se avea în vedere următoarele precizări:
- situația cadastrală corespunde procesului verbal de punere în posesie nr. 512 din 03.04.2001 – fila 138, dosar apel întocmit de Primăria Mischii- punerea în posesie făcându-se de însăși reprezentanții Primăriei Mischii,
- procesul verbal nr. 805/28.05.2001- fila 140- nu are nicio valoare juridică având în vedere că nu a stat la baza întocmirii și avizării documentației cadastrale și nu este conformă cu originalul,
- din cuprinsul raportului de expertiză topo întocmit de expertul asistent al reclamanților – P. E. care avizează afirmativ raportul de expertiză al expertului I., dosar fond, iar referitor la pârâtul V. G., la fila 337 lit. B, pct. 1 rezultă că suprafața totală a acestuia din registrul Agricol este de 0,25 ha, iar suprafața totală din titlul de proprietate este de - 0,3911 ha – față de suprafața măsurată – de 0,3857 ha, expertiza concluzionând că „pârâtul are teren în plus, iar reclamanții teren în minus”.
Se mai susține că nu s-a ținut seama de documentația cadastrală, creându-se astfel o stare de confuzie, în acest sens a se avea în vedere răspunsul la obiecțiunile formulate de pârâți la raportul de expertiză efectuat de expertul G. M. care la pct. 3 din suplimentul la raportul de expertiză arată „ expertul nu judecă; dacă răspunsurile la obiective sunt incomplete instanța este cea care impune expertului un anumit mod de abordare referitor la faptele juridice”.
Se precizează că recurenții pârâți nu au fost de acord cu concluziile raportului de expertiză- instanțele apreciind în mod greșit că nu s-au formulat obiecțiuni la expertiză, întrucât aceasta nu a fost supusă avizării la OCPI și se apreciază că s-a realizat într-un mod defectuos, motiv pentru care solicită a nu fi luată în considerare.
Solicită admiterea recursului, desființarea deciziei dată în apel de Tribunalul D. și a sentinței instanței de fond, ca fiind nelegale și netemeinicie, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantelor, cu consecința obligării acestora la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu desfășurarea procesului.
În teză subsidiară solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize tehnice care să fie supusă avizării de OCPI.
În drept se invocă dispoz. art. 304 C.pr.civilă.
- Cu privire la recursul reclamantelor T. A., C. A., G. M. se arată în esență următoarele:
Instanța de apel a admis apelul formulat de V. P. G., respectiv apelanții pârâți V. A., V. C-tin, S. E., V. Gh. G. și S. C. schimbând în parte hotărârea primei instanțe și respingând ca neîntemeiată cererea recurentelor pentru revendicarea supr. de 293, 1 m.p. teren intravilan de la pârâți stabilind linia de proprietate dintre recurente și moștenitorii autorului V. P. G., pe aliniamentul punctelor 32-34-35-36-37-38-28-29, conform suplimentului la raportul de expertiză întocmit de expertul G. M. și planului de situație - anexa 2 la supliment (filele 319-323 din dosarul primei instanțe, volumul 2).
Se susține faptul că instanța de apel a apreciat că instanța de fond în mod greșit a stabilit linia de hotar pe aliniamentul punctelor27-28, nemotivând de ce a greșit instanța de fond și de ce a schimbat hotărârea.
Așa cum s-a motivat în considerentele sentinței instanței de fond – recurentele au reclamat revendicarea unor suprafețe de teren intravilan și extravilan și grănițuirea cu vecinii limitrofi, solicitând a se analiza toate cele trei fonduri limitrofe ( ale recurentelor, moștenitorii autorului V. P. G., cât și moștenitorii lui V. St. P. inclusiv recurenții pârâți C. I. și C. F..
Instanța de apel nu a reținut și nu a observat din probele administrate în cauză că schimbarea hotarului dintre recurente și moștenitorii autorului V. P. G. a fost făcută în mod culpabil de către acest autor amplasând gardul în absența acestora și a executorului judecătoresc.
Instanța de fond a avut în vedere istoricul proprietăților din punctul Săliște și concluziile rapoartelor de expertiză tehnică care au dovedit că în timp ce recurentelor le-a lipsit o parte din terenul avut în proprietate și reconstituit moștenitorilor autorului V. P. G. li s-a reconstituit o suprafață de teren mai mare decât în registrul agricol, deținând în fapt, în intravilan o suprafață mai mare cu 145 m.p. teren intravilan.
O altă critică se referă la faptul că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, în condițiile în care apelanții pârâți, moștenitori ai autorului V. P. G. nu au adus dovezi noi prin care să-și justifice dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață pe care o folosesc, titlul de proprietate fiind eliberat pe supr. de 3,25 ha.
O ultimă critică are în vedere faptul că instanța de apel nu a observat că gospodăria autorului V. P. G. este singura care are la șosea lățimea de aprox. 16 m în condițiile în care celelalte proprietăți au o lățime de aprox. 13 m liniari și cât ar trebui să aibă recurentele reclamante conform procesului verbal nr. 805 din 28.05.2001 eliberat de Primăria Comunei Mischii ( fila 140 dosar apel) și adresa nr. 906/21.06.2001 a aceleiași Primării către Biroul de Carte Funciară în care este menționat că acestea au avut o lățime a terenului de 13 m liniari iar în fapt, conform măsurătorilor sunt 11,61 m liniari. În acest sens se apreciază că instanțele au pronunțat o hotărâre nelegală având în vedere că hotărârea de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină în ceea ce privește apelul declarat de moștenitorii autorului V. P. G., că s-au interpretat greșit actele deduse judecății și s-a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora.
De asemenea hotărârile pronunțate au fost date cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, sentința dată în apel fiind lipsită de temei legal.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond cu trimitere spre rejudecare, sau modificarea hotărârii instanței de apel, respingerea apelului declarat de moștenitorii lui V. P. G., cu cheltuieli de judecată.
În drept invocă dispoz. art. 304 pct.7-9, art. 312 C.pr.civilă.
-În ceea ce privește recursul declarat de recurentul pârât V. A., criticile sunt în esență următoarele :
Se susține că în titlul de proprietate emis pe numele autorului V. P. G. suprafața de teren aflată în extravilan ( limitrofă cu proprietatea reclamantelor) este de 1656 m.p.. Astfel, în T 45, P 168 autorul figurează cu 1656 m.p. în extravilan având ca vecini la E pe S. T. care este autorul reclamantelor. Stabilind linia de hotar pe aliniamentul pct. 28-29 instanța de apel fără nicio motivare aduce atingere dreptului de proprietate al recurenților pârâți cu privire la supr. de 1656 m.p., întrucât din schița omologată de instanța de apel că suprafața cu care recurentul și ceilalți comoștenitori ai autorului V. P. G. ar rămâne în extravilan de numai 1339 m.p., diminuarea suprafeței fiind apreciată ca nejustificată.
Susținerea recurentului pârât pe parcursul judecății pe fond și în apel a fost că proprietății reclamantelor i s-a adus atingere prin modul în care familia V. ( respectiv C.) și-a întocmit actele de punere în posesie, adică pe o suprafață mai mare decât aceea la care era îndreptățită.
Cu privire la celălalt vecin al reclamanților, respectiv V. din procesul verbal de punere în posesie nr. 805/28.05.2001 rezultă că au fost puși în posesie cu 1950 m.p,, iar ulterior în titlul de proprietate apar cu 2000 m.p., au vândut 2163 m.p. în baza unei documentații cadastrale în care a fost inclusă parțial o suprafață din terenul proprietatea reclamantelor, iar dacă s-ar păstra soluția dată de instanța de apel s-ar ajunge la situația în care acești pârâți dețin mai mult decât au în titlul de proprietate în dauna dreptului reclamantelor - situație ce s-ar răsfrânge și asupra recurentului pârât și ca urmare familia V. (C.) ar rămâne în fapt cu o suprafață de 1912 m.p. și cu un font la stradă de 12,20 m liniari adică un front mai mare decât ar fi îndreptățiți.
Al doilea motiv de recurs vizează acordarea cheltuielilor de judecată, apreciindu-se că în mod greșit a fost obligat recurentul pârât la plata întregii sume avansată de reclamante ca onorariu de expert și onorariu de avocat în condițiile în care aceste cheltuieli au fost făcute și pentru petitul având ca obiect grănițuirea iar la grănițuire cheltuielile ar trebui redimensionate, trebuind ca fiecare din moștenitorii celor trei autori să suporte câte o treime din cheltuieli – aceasta fiind în interesul tuturor părților și ca urmare, recurentul făcând și el cheltuieli la fond și în apel acestea trebuie compensate cel puțin în parte cu cele ale reclamantelor, iar în privința onorariului de expert să fie suportat în cote de câte 1/3 și din acest punct de vede în mod greșit instanța de apel a obligat pe toți pârâții în solidar la plata cheltuielilor.
Solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului în totalitate cu privire la petitul având ca obiect revendicarea formulată împotriva recurentului pârât de către reclamanții T. A., C. A. și G. M..
În drept invocă prev. art. 304 pct. 9 C.pr.civilă.
Recursurile reclamantelor T. A., C. A., G. M. și al pârâților V. A., C. I., C. F. sunt fondate și se vor admite ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare :
Preliminar, se impune a se preciza faptul că recursurile de față se vor analiza comasat, având în vedere necesitatea unei analize raționale a căii de atac promovate în cauză, dar și strânsa legătura existentă între recursuri în raport cu obiectul cauzei.
În conformitate cu disp. art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Potrivit disp. art. 295 Cod procedură civilă, instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
De asemenea, în conformitate cu disp. art. 295 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, dacă se consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
În cauză, Curtea constată că aceste dispoziții legale nu au fost respectate de instanța de apel – instanță superioară de fond, devolutivă, în fața căreia se stabilește de regulă definitiv starea de fapt și care, pe de-o parte nu a analizat integral criticile din apel cu care a fost investită și, pe de altă parte, cele analizate nu au primit o motivare completă în raport cu probele administrate în cauză și cu dispozițiile legale aplicabile.
Acțiunea introductivă de instanță, așa cum a fost ulterior și precizată, a avut ca obiect, atât pretenții revendicative, cât și stabilirea liniei de hotar, teren intravilan și extravilan, pe două laturi ale proprietății și în raport cu trei vecini.
În cauză, s-a administrat o multitudine de probe, fiind efectuate expertiză, contraexpertiză, inclusiv exprimat punctul de vedere al unui expert asistent (al reclamantelor), supliment la raportul de expertiză, precum și proba cu interogatorii, cu înscrisuri, aceasta din urmă fiind administrată inclusiv în apel.
În primă instanță acțiunea a fost admisă în parte, s-a apreciat că ultima precizare la acțiune este formulată tardiv în raport cu disp. art. 132 Cod procedură civilă, aspect necriticat, s-a admis cererea privind grănițuirea proprietăților în raport cu toți cei trei pârâți, dar cererea în revendicare a fost admisă numai față de pârâții vecini ai proprietății pe latura de nord, care au fost obligați să lase în deplină proprietate și liniștită posesie două suprafețe de teren situate în intravilan, respectiv în extravilan.
Prima instanță a analizat majoritatea probelor administrate în cauză, dar instanța de apel nu a analizat nicio probă din cele administrate în apel și nici nu a prezentat vreun argument pentru înlăturarea acestora, fiind reevaluată doar proba cu expertiza în analiza apelului declarat de pârâții V., nefăcându-se o verificare concretă a modului de stabilire a stării de fapt de către prima instanță, în limita criticilor formulate și potrivit exigenței legale arătată în precedent.
În apel, reclamanții, au criticat soluția dată cererii accesorii privind cheltuielile de judecată, dar și pentru aspecte formale, deși acțiunea nu a fost admisă în totalitate, iar pretențiile revendicative nu au fost satisfăcute în totalitate în raport cu cele formulate de la debutul procesului și prin precizările ulterioare primite de instanță față de disp. art. 132 Cod procedură civilă .
Pârâții C. I. și F. au declarat apel, susținând în esență, în ceea ce privește fondul cauzei, că hotărârea primei instanțe conține dispoziții contradictorii, în sensul că, deși cererea în revendicare formulată și față de aceștia a fost respinsă în primă instanță, linia de hotar a fost stabilită de așa natură încât proprietatea lor este știrbită.
Pe de altă parte, pârâții V. A., V. C., S. C., S. E. și V. Gh. G., au criticat sentința sub ambele capete de cerere, invocând printre altele și autoritatea de lucru judecat a sentinței civile 4583/1993.
Nu în ultimul rând, reclamantele invocă faptul că hotărârea din apel nu este motivată corespunzător.
Or, Curtea constată faptul că în privința apelului declarat de pârâții C. I. și F., instanța de apel, deși a răspuns criticii vizând contradicțiile existente în hotărârea pronunțată, a dat un răspuns greșit, problema fiind abordată dintr-o perspectivă greșită.
Astfel, analiza de principiu a instanței de apel este valabilă în ipoteza în care reclamantul investește instanța numai cu o acțiune în grănițuirea proprietăților, sau în situația în care reclamantul investește instanța inclusiv cu pretenții revendicative asupra cărora instanța se pronunță, fie prin admitere dacă pârâtul ocupă teren, fie prin respingere în caz că pârâtul nu ocupă teren.
Dar, în primă instanță, acțiunea fiind admisă în parte, s-a respins capătul de cerere în revendicare față de pârâții C., soluție ce presupune că aceștia nu ocupă din terenul reclamanților.
Or, în condițiile în care prin expertiza realizată în cauză, s-a concluzionat că prin stabilirea liniei de hotar față de acești pârâți, pe aliniamentul 11-12-13, cu o lățime la stradă de 12,82 ml, rezultă că ocupă din terenul reclamanților o suprafață de 155 mp, apare evidentă contradicția dintre soluția de respingere dată cererii în revendicare și cererii în grănițuire.
Astfel, această din urmă contradicție indicată de pârâți în apel, nu a fost lămurită de către tribunal.
Nu în ultimul rând, instanța reține că pârâții stăpânesc mai mult teren decât în actele de proprietate, ceea ce presupune că aceștia ocupă în fapt o anumită suprafață de teren care nu se regăsește în titlul lor de proprietate și se regăsește în mod corelativ în titlul reclamanților, caz în care cererea în revendicare trebuia admisă, iar nu respinsă.
Pe de altă parte, expertul a stabilit existența unui minus de teren al suprafețelor cumulate ale părților în litigiu, fapt confirmat și de expertul asistent, dar și o suprapunere între actele cadastrale ale reclamanților și pârâților C. I. și F..
În aceste condiții se impunea a se lămuri dacă titlurile de proprietate exhibate de toate părțile se suprapun fie și în parte, caz în care era necesară o comparare a titlurilor de proprietate, respectiv se impunea a se pune în discuția părților, având în vedere și împrejurarea că reclamanții și pârâții C., au întocmite documentații cadastrale, incidența în cauză a Ordinului comun MJ și ANCPI nr. 1882/2011, pentru aprobarea Regulamentului privind avizarea tehnică a expertizelor judiciare efectuate de experții judiciari în specializarea topografie, cadastru și geodezie.
Din această perspectivă, instanța de apel în mod greșit s-a considerat investită cu critici vizând raportul de expertiză.
Criticile din apel vizează legalitatea și temeinicia sentinței, în condițiile în care partea susține netemeinicia în raport cu stabilirea stării de fapt ca urmare a evaluării greșite sau insuficiente a probelor administrate în cauză.
Într-adevăr, în primă instanță, neformularea obiecțiunilor în termen, are ca efect decăderea, în raport cu disp. art. 212 alin. 2 raportat la art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, dar această decădere operează la instanța în fața căreia s-a administrat proba.
Nimic nu împiedică partea să solicite refacerea probei, în condițiile art. 295 alin. 2 Cod procedură civilă.
Așadar, instanța de apel era ținută să arate în cauză motivele pentru care nu se impunea în cauză refacerea probei cu expertiza, iar nu să analizeze decăderea din probă care a operat în fața primei instanțe, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, dar și necesitatea de a stabili în mod corect și complet starea de fapt, în raport cu care se face verificarea aplicării, sau se aplică dispozițiile legale incidente, care guvernează revendicarea și grănițuirea.
În acest context, trebuie subliniat faptul că respingerea cererii de refacere a probei cu expertiza, cu motivarea că nu este utilă în cauză, nu satisface exigențele legale prev. de art. 268 alin. 4 Cod procedură civilă.
Nu în ultimul rând, în condițiile în care totuși prin încheierea de ședință de la data de 8 noiembrie 2013 prin care s-a respins proba cu expertiza, instanța găsește de cuviință să suplimenteze motivarea prin trimitere la existența probelor administrate în primă instanță, dar și în apel, se constată că această motivare doar aparent satisface exigențele art. 268 alin. 4, de vreme ce, în mod subsecvent acestei motivări, prin decizia pronunțată ulterior nu se face o verificare a stabilirii stării de fapt de către prima instanță în raport cu probele administrate și nici nu se face o analiză a probelor administrate în apel, așa cum s-a arătat în precedent.
În ceea ce privește apelul formulat de pârâții V., Curtea constată faptul că într-adevăr, instanța de apel nu a analizat integral cererea, iar în ceea ce privește critica analizată, tribunalul nu arată în mod convingător, care au fost motivele de fapt și de drept în baza cărora s-a păstrat soluția primei instanțe numai în ceea ce privește revendicarea terenului extravilan și respectiv grănițuirea în porțiunea de teren în care părțile se învecinează în extravilan.
Pe de altă parte, critica neanalizată în apelul pârâților este cea vizând autoritatea de lucru judecat a sentinței civile 4583/1993.
În mod corelativ, nu sunt prezentate motivele de fapt și de drept pentru care, în apelul acestor pârâți, s-a respins capătul de cerere în revendicare teren intravilan, pentru ca recurenții reclamanți de astăzi să aibă în mod real posibilitatea de a prezenta contraargumente, dar și instanța de recurs să poată exercita un control judiciar adecvat.
În orice caz, potrivit disp. art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Astfel, obligația instanței consacrată legislativ, de a-și motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt, încadrarea în drept, examinarea probelor și argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată, clar expus și întemeiat pe considerente de drept.
În cauza Luka împotriva României, hotărârea din 21.07.2009, Curtea europeană a decis că omisiunea instanței de a se pronunța asupra unui motiv de recurs constituie o încălcare a dreptului de acces la instanță. Aceste argumente sunt valabile și pentru judecata în fond a pricinii, nepronunțarea in acest mod semnifică încălcarea substanței dreptului la apărare și pune instanța de recurs în imposibilitate de a exercita controlul judiciar în limitele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă, sau după caz în condițiile art. 304 ind. 1.
De asemenea, potrivit normelor procesual civile interne, o hotărâre nemotivată este casată sau anulată în căile de atac, iar o hotărâre pronunțată în recurs nemotivată, este anulată în cadrul contestației în anulare.
În cauză, motivarea deciziei tribunalului nu răspunde integral tuturor acestor exigențe legale, așa cum s-a arătat în precedent, și cumulat cu neanalizarea unui motiv de apel, conduce la constatarea privind neanalizarea fondului cauzei.
Așadar, în speță se constată că tribunalul nu a îndeplinit condiția unei examinări efective și nu a oferit o argumentație cuprinzătoare pentru soluția pronunțată în apel, astfel că decizia atacată nu răspunde obiectivului de a asigura tuturor părților un proces echitabil, deci inclusiv reclamanților, față de care s-a schimbat fie și în parte soluția pe fond, astfel că în aceste condiții, în recurs nu este posibil un control judiciar complet.
Lipsa motivării, sau analizarea unui motiv omisso medio, așa cum s-a arătat în precedent nu poate fi suplinită, respectiv realizată în recurs, prin pronunțarea unei hotărâri irevocabile, întrucât ar presupune analizarea pentru prima oară a cererilor și susținerilor unei părți, care astfel ar conduce la imposibilitatea pentru toate părțile de a contesta în fața unei instanțe de control judiciar, modul de stabilire a stării de fapt, dar și de aplicare a legii.
În concluzie, omisiunea de a analiza toate criticile si apărările părților, respectiv nemotivarea, fie și parțială a soluției cu privire la acestea echivalează cu nepronunțarea asupra fondului cauzei și impune reluarea judecății în această privință, pentru ca părțile să nu fie lipsite de un grad de jurisdicție.
Ca urmare, fiind incidente cazurile de recurs prev. de art. 304 pct. 5, pct. 7 Cod procedură civilă și în condițiile art. 312 alin. 3 teza finală, alin. 5 teza I, se vor admite toate recursurile având în vedere strânsa legătură dintre acestea și pentru asigurarea unei judecăți unitare, se va casa decizia în tot și se va trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.
Având în vedere prioritatea în examinarea a aspectelor analizate în precedent și de soluția de casare cu trimitere care s-a impus, apare de prisos analizarea criticilor vizând fondul cauzei. Astfel, susținerile și apărările tuturor părților referitoare la fondul pricinii, vor fi avute în vedere în rejudecare, pentru o judicioasă soluționare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamantele T. A., C. A., G. M. și de pârâții V. A., C. I., C. F., împotriva deciziei civile numărul 544 din data de 13 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu pârâții V. E., U. M., V. C., S. C., S. E., V. GH. G., V. G..
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul D..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Mai 2014
Președinte, M. L. N. A. | Judecător, T. R. | Judecător, C. T. |
Grefier, M. M. |
Red.Jud.T.R.
Tehn.I.C./Ex.3/
27.06.2014
Jud.Apel/M.E. H. și
D. O.
Jud.Fond/ V.F.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 10/2014. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1536/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
