Obligaţie de a face. Decizia nr. 1536/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1536/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 17266/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 1536
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător P. P.
Judecător M. P.
Grefier E. O.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenții-reclamanții D. O., D. V., împotriva deciziei civile nr. 223/25.04.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. C., C. S., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat O. B. pentru intimații pârâți C. C. și C. S., lipsind recurenții-reclamanții D. O. și D. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat că recursul a fost declarat, motivat și timbrat în termenul prevăzut de lege; recurenții au depus înscrisurile solicitate de instanță la termenul anterior, înregistrate sub nr._/10.11.2014, privind veniturile pentru acordarea ajutorului public judiciar;
Instanța, din oficiu, constată că cererea de acordare a ajutorului public judiciar a rămas fără obiect, întrucât recursul a fost timbrat.
Avocat O. B. pentru intimații pârâți C. C. și C. S., a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de apel. Nu a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 06.07.2012 reclamanții D. O. și D. V. au chemat în judecată pe pârâții C. C. și C. S., solicitând obligarea pârâților să desființeze conductele de apă rece și apă caldă care traversează imobilul reclamanților atât prin baie cât și prin bucătărie, iar în caz de refuz, să fie autorizați reclamanții să le desființeze pe cheltuiala acestora, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului situat în C., .. 13, . aflându-se la parterul blocului, iar pârâții sunt vecinii acestora de la etajul unu, apartamente situate pe același palier.
Datorită uzurii conductelor ce traversau apartamentele, locatarii au decis să întocmească un proiect de alimentare cu apă a imobilelor lor, astfel încât conducta principală și ceasurile de înregistrare să fie amplasate pe casa scării, din dorința de a evita inundațiile și urmările acestora.
Proiectul la care au achiesat și pârâții a fost pus în executare, iar din noiembrie 2005 toate contractele au avut ca temei acest proiect.
Conducta principală se află pe casa scării și la aceasta s-au racordat toți locatarii.
De la acea dată și până în prezent, pârâții refuză nejustificat să desființeze aceste conducte care traversează imobilul reclamanților, în imediata apropiere a firelor de curent electric, aducându-se prejudicii, fiind obligat ca la 6 luni să zugrăvească baia și bucătăria.
De asemenea, presiunea apei este foarte puternică, creând zgomot permanent.
În drept, au invocat dip. art. 1075 și urm. C.CIV.
La dosar s-au depus în copie următoarele acte: împuterniciri avocațiale, adresa nr. 5868/2012, adresa nr. 7388/2012, adresa nr. 3436R/2005, tabel nominal, acte din dosarul separare consumatori apă rece pe apartamente, adresa nr. SR271/2011, adresa nr. 7799/2012, adresa nr._/2012, ordonanță NUP din dosarul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., ordonanță NUP din dosarul nr. 1711/II/2/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C..
La data de 05.11.2012 pârâții au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
Au arătat că branșarea apartamentului acestora la instalația de apă a fost făcută în mod legal, respectiv în baza proiectului nr._, prin urmare și apartamentul acestora cât și celelalte 14 apartamente din blocul respectiv au fost racordate în baza acestui proiect și autorizații de construire.
Menționează că reclamanții au intervenit la rețeaua de apă a apartamentului lor și sustrag în mod fraudulos apă.
Au învederat că cele două conducte de apă trec prin același loc prin care treceau anterior înlocuirii, iar aceste conducte, așa cum au fost montate nu reprezintă nici un fel de scurgere a apei și nu afectează cu nimic apartamentul celor doi reclamanți.
În drept, au invocat disp. art. 115 – 119 C.P.CIV.
La data de 10.12.2012 reclamanții au formulat o precizare la acțiune, prin care au solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor efectuate cu zugrăvirea celor două încăperi prin care trec conductele de alimentare – baie și bucătărie și obligarea pârâților la plata sumei de 100 lei/lună pentru sarcina ce o impune asupra imobilului lor, începând cu data introducerii acțiunii și până la data ridicării conductelor de alimentare cu apă.
La data de 08.07.2012 s-a efectuat în cauză raportul de expertiză tehnică de către expertul Mustăța F., raport ce a fost depus la dosar.
În cauză au fost audiați martorii C. N., Glogore G., Mortofleac G..
Prin sentința civilă nr._/23.09.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea așa cum a fost precizată, formulată de reclamanții D. O. si D. V., în contradictoriu cu pârâții C. C. și C. S..
Au fost obligați pârâții sa desființeze conductele de apa rece si calda ce trec prin baia si bucătăria imobilului reclamanților.
Au fost autorizați reclamanții sa desființeze conductele de apa rece si calda ce trec prin baia si bucătăria imobilului lor pe cheltuiala pârâților in situația in care pârâții nu îndeplinesc voluntar obligația.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata sumei de 1000 lei reprezentând contravaloare prejudiciu.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata sumei de 100 lei lunar reprezentând contravaloare despăgubiri.
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecata in favoarea reclamanților.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea principală așa cum a fost precizată reclamanții au solicitat obligarea pârâților C. C. și C. S. la desființarea conductelor de apă caldă și apă rece ce trec prin bucătăria și baia acestora, motivat de faptul că, lucrarea pârâților (racordarea direct din conducta principală din subsolul blocului și trecerea conductelor de alimentare cu apă caldă și apă rece prin apartamentul reclamanților) este ilegală deoarece a fost efectuată fără autorizație de construcție și fără acordul reclamanților.
De asemenea au solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 1000 lei reprezentând contravaloare prejudiciu(degradări ale zugrăvelii în baie și în bucătărie) precum și obligarea acestora la plata sumei de 100 lei lunar despăgubiri în temeiul art.621 alin.2 C.civ.
Obligația de a face constă în îndatorirea subiectului pasiv de a efectua o lucrare și în general orice prestație pozitivă.
Potrivit art.1528 C.civ în cazul neexecutării unei obligații de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuși ori să facă să fie executată obligația.
Din probatoriul administrat în cauză respectiv acte și declarațiile martorilor C. N., G. G. și Mortofleac G. reiese că, toate apartamentele din blocul în care locuiesc părțile sunt racordate la coloana principală de apă, coloană ce trece prin scara blocului, cu excepția apartamentului pârâților care s-au racordat ulterior direct din conducta principală din subsolul blocului, țevile de alimentare cu apă trecând prin apartamentul reclamanților.
Raportul de expertiză în specialitatea construcții civile efectuat în cauză de expert M. F. concluzionează că pârâții sunt racordați la coloana de alimentare cu apă fără a respecta autorizația de construire nr. 1719/16.09.2005.
Având în vedere că pârâții au efectuat lucrarea de racordare la coloana de alimentare cu apă fără a respecta autorizația de construire nr. 1719/16.09.2005, instanța urmează a admite capătul de cerere privind obligarea pârâților la desființarea conductelor de apă caldă și apă rece ce trec prin baia și bucătăria imobilului reclamanților, iar în situația în care pârâții nu îndeplinesc voluntar obligația, îi va autoriza pe reclamanți să desființeze conductele de apă caldă și apă rece ce trec prin imobilul lor pe cheltuiala pârâților.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata sumei de 1000 lei reprezentând contravaloare prejudiciu produs constând în degradarea zugrăvelii din baie și bucătărie, instanța l-a respins ca neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivt art.1381 C.civ orice prejudiciu dă dreptul la reparație, iar art.1385 C.civ prevede că, prejudiciul se repară integral.
Instanța a reținut că, susținerile reclamanților potrivit cărora pârâții le-ar fi produs în repetate rânduri degradări ale zugrăvelii în locul pe unde trec țevile sunt contrazise de probele administrate în cauză.
Astfel raportul de expertiză în specialitatea construcții civile efectuat în cauză de expert M. F. concluzionează că, prin racordarea fără autorizație pârâții nu au produs nici un prejudiciu material reclamanților.
Instanța nu a reținut declarațiile martorilor G. G. și Mortoflac G. care au relatat faptul că reclamanții au fost inundați de mai multe ori de către pârâți deoarece acestea nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Instanța a constatat neîntemeiat este și capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata sumei de 100 lei lunar reprezentând contravaloare despăgubiri.
Potrivit art.621 C.civ alin.1 proprietarul este obligat să permită trecerea pe fondul său a rețelelor edilitare ce deservesc fonduri învecinate sau din aceeași zonă, de natura conductelor de apă, gaz sau alte asemenea, a canalelor și a cablurilor electrice, subterane ori aeriene, după caz, precum și a oricăror alte instalații sau materiale cu același scop, obligație ce subzistă numai pentru situația în care trecerea prin altă parte ar fi imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare conform alin.2 al aceluiași articol, iar potrivit alin.3 proprietarul are dreptul la plata unei despăgubiri.
Instanța a apreciat că, în prezenta cauză nu sunt aplicabile dispozițiile aliniatului 3 al art.621 C.civ având în vedere că pârâții conform autorizației de construire trebuie să se racordeze așa cum prevede schema izometrică din racordul lăsat special la etajul 1 pentru apartamentul nr.6, neîncadrându-se astfel în situația prevăzută de art.621 alin.1 C.p.civ, caz în care proprietarul conform alin.3 al aceluiași articol are dreptul la plata unei despăgubiri juste.
În temeiul art.274 C.p.civ a obligat pârâții la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, calificat apel atât reclamanții D. O. și D. V., cât și pârâții C. C. si C. S..
În apelul declarat de reclamanți se arată că instanța de fond în mod nejustificat a respins capătul de cerere privind repararea prejudiciului produs ca urmare a deselor inundări a apartamentului lor.
Au dovedit cu martori că pârâții le-au inundat tavanul la baie și bucătărie de mai multe ori, însă instanța în mod nejustificat a înlăturat aceste declarații și a luat în seamă doar raportul de expertiză care singur nu era concludent.
Cu privire la cheltuielile de judecată, arată că în mod nejustificat instanța a redus cuantumul acestora la 500 lei, în realitate fiind mult mai mari, astfel cum reiese din chitanțele depuse la dosar.
Pârâții, în apelul formulat, arată că instanța a ignorat apărările acestora fără a exista motivare, au fost respinse obiecțiunile formulate de aceștia la raportul tehnic întocmit în cauză.
Probele cu înscrisuri nu au fost coroborate cu concluziile raportului de expertiză care precizează că aceștia au efectuat racordarea la coloana de apă, fără a respecta proiectul aprobat prin autorizația de construire nr.1719/16.09.2005.
Expertul trebuia să precizeze care sunt normele încălcate, în ce temei legal dar și dacă ar fi fost respectat aceste proiect și cine ar fi trebuit să-l respecte.
Pârâții arată că au depus la dosar răspunsul de la inspectoratul de stat în construcții din care rezultă că pentru racordarea instalației individuale la coloana de apă autorizată nu este necesară autorizație de construire și că atât lucrarea de branșare a apartamentului lor, cât și celorlalți s-a realizat conform legislației existente la acel moment.
Instanța nu a avut în vedere că atât instalația cu alimentare cu apă a pârâților, cât și a reclamanților sunt realizate, din subsolul blocului prin mască comună a blocului și nu prin apartamentul reclamanților.
Prin decizia civilă nr.223/25.04.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, s-a respins apelul formulat de apelanții-reclamanți D. O. și D. V., împotriva sentinței civile nr._/23.09.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ , ca nefondat.
S-a admis apelul formulat de apelanții – pârâți C. C. si C. S., împotriva aceleiași sentințe.
S-a schimbat în parte sentința civilă apelată în sensul că respinge capătul de cerere având ca obiect desființarea conductelor de apă rece și caldă.
S-a luat act de renunțarea reclamanților la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata de despăgubiri.
S-a respins cererea reclamanților privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
S-au menținut dispozițiile sentinței civile apelate în ceea ce privește petitul având ca obiect obligarea pârâților la plata sumei de 100 lei lunar cu titlu de despăgubiri.
Au fost obligați apelanții reclamanți la plata către apelanții-pârâți a sumei de 1004 lei cheltuieli de judecată (onorariu apărător în apel și taxă judiciară de timbru
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la apelul formulat de apelanții – pârâți C. C. si C. S., Tribunalul a reținut că acesta este întemeiat, pentru considerentele care succed:
Obiectul cererii principale, astfel cum a fost precizată, este reprezentat de obligarea pârâților C. C. și C. S. la desființarea conductelor de apă caldă și apă rece ce traversează apartamentul reclamanților, motivat de faptul că racordarea pârâților la conducta principală din subsolul blocului a fost efectuată fără autorizație de construire și fără acordul reclamanților.
Probatoriul administrat în cauză relevă faptul că în blocul în care locuiesc părțile există la momentul actual o singură coloană funcțională de alimentare cu apă, ce trece prin scara blocului, la care sunt racordate toate apartamentele din . pârâților care s-au racordat direct la conducta principală din subsolul blocului, țevile de alimentare cu apă traversând apartamentul reclamanților.
Este real că pârâții, deși și-au dat acordul în vederea edificării noii conducte de alimentare cu apă, au refuzat ulterior să se racordeze la aceasta, preferând să se branșeze direct la conducta din subsolul blocului, prin dispozitivul sanitar edificat odată cu construcția blocului, prin care trece și conducta de colectare a apelor menajere din . pârâții au susținut inițial că dețin autorizație de construire pentru lucrarea efectuată nu au făcut această dovadă, iar din adresele nr. 7799/19.07.2012, respectiv_/19.10.2012 emise de Poliția Locală a Mun. C., ca urmare a sesizărilor formulate de reclamanți, rezultă că pentru lucrarea executată pârâții nu dețin documentație tehnică și autorizație de construire.
În cuprinsul motivelor de apel pârâții au susținut că pentru lucrarea executată nu aveau nevoie de autorizație de construire, invocând în acest sens dispozițiile art. 11 lit. f din Legea 50/1991, conform cărora se pot executa fără autorizație de construire următoarele lucrări care nu modifică structura de rezistență și/sau aspectul arhitectural al construcțiilor: reparații la instalațiile interioare, la branșamentele și racordurile exterioare, de orice fel, aferente construcțiilor, în limitele proprietății, montarea sistemelor locale de încălzire și de preparare a apei calde menajere cu cazane omologate, precum și montarea aparatelor individuale de climatizare și/sau de contorizare a consumurilor de utilități.
Aceste dispoziții nu sunt însă aplicabile în cauză, întrucât lucrările efectuate de pârâții nu reprezintă simple reparații la instalația de alimentare cu apă edificată la momentul construirii blocului.
Potrivit raportului de expertiză efectuat de expert M. F., prin executarea de către pârâți a conductei de alimentare cu apă, nu s-a produs nici un prejudiciu material reclamanților, prejudiciu material s-ar putea produce doar în situația în care s-ar deteriora conducta ce alimentează apartamentul pârâtului, situat la nivelul superior și ar fi nevoie de o intervenție de remediere ce s-ar face prin apartamentul reclamanților.
Mai mult, în adresa nr. 1063P/25.02.2014 emisă de Compania de A. Oltenia, se menționează că toți proprietarii apartamentelor din blocul S 32, . pârâții, au încheiate contracte individuale de furnizare a serviciului de alimentare cu apă și canalizare.
Astfel cum s-a menționat mai sus, reclamanții au invocat în susținerea demersului lor judiciar, lipsa autorizației de construire și a acordului acestora la executarea lucrării de racordare la conducta din subsolul blocului.
Legea specială în materie, clasifică fapta de a executa o lucrare fără autorizație de construire ca fiind contravenție, conform prevederilor art. 26 (1) lit. a) din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții. Această faptă se constată de compartimentele de specialitate cu atribuții de control ale autorităților administrației publice locale, iar conform art.31 din Legea nr.50/1991 "dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei", ori în adresa nr._/19.10.2012 emisă de Poliția Locală a Mun. C. se menționează că, în raport de data executării de către pârâți a branșamentului, nu se poate aplica acestora o sancțiune contravențională, răspunderea contravențională fiind prescrisă.
Tribunalul a reținut astfel că lipsa autorizației de construire nu poate fi invocată decât de autoritatea administrației publice competente să elibereze autorizația și să aplice sancțiunea contravențională, lipsa autorizației de construire neputând avea consecințe decât pe planul raporturilor de natură administrativă.
Tribunalul a avut în vedere și faptul că reclamanții nu au dovedit în niciun mod susținerile referitoare la prejudiciile care le-au fost cauzate prin executarea lucrării de racordare la conducta de apă din subsolul blocului, inclusiv cele privind zgomotul pe care l-ar produce conducta în momentul utilizării, cu atât mai mult cu cât prin același dispozitiv sanitar trece și conducta de colectare a apelor menajere din . aceeași ordine de idei, simplul dezacord al reclamanților la executarea lucrării nu le conferă acestora dreptul de pretinde și obține desființarea conductei, în lipsa unui prejudiciu concret produs ca urmare a utilizării conductei executate de pârâți.
Faptul că pârâții și-au dat acordul în vederea edificării noii conducte de alimentare cu apă, ce trece prin scara blocului, nu creează în sarcina acestora obligația de a desființa conducta ce traversează apartamentul reclamanților, ci, cel mult, aceștia ar putea fi obligați la plata cotei-părți din contravaloarea lucrărilor.
Având în vedere considerentele expuse, Tribunalul, în temeiul dispozițiile art. 296 C.p.c., a admis apelul formulat de apelanții – pârâți C. C. și C. S. împotriva sentinței civile nr._/23.09.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ și a schimbat, în parte, sentința civilă atacată în sensul că a respins capătul de cerere având ca obiect desființarea conductelor de apă rece și caldă ca neîntemeiat.
Față de cererea reclamanților și având în vedere faptul că procesul civil, fiind un proces al intereselor private, este guvernat de principiul disponibilității, în conținutul căruia intră și dreptul reclamantului de a face acte procesuale de dispoziție cu privire la pretențiile supuse judecății, precum și rolul hotărâtor al reclamantului în determinarea existenței procesului civil, instanța, constatând îndeplinite condițiile art. 246 C.p.civ, a luat act de renunțarea reclamanților la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata de despăgubiri.
Având în vedere soluția ce se va pronunța asupra apelului formulat de apelanții – pârâți C. C. si C. S., precum și dispozițiile art. 274 alin. 1 C.p.c, Tribunalul a respins cererea reclamanților privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond. Va menține dispozițiile sentinței civile apelate în ceea ce privește petitul având ca obiect obligarea pârâților la plata sumei de 100 lei lunar cu titlu de despăgubiri.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.p.c, a obligat apelanții reclamanți la plata către apelanții-pârâți a sumei de 1004 lei cheltuieli de judecată (onorariu apărător în apel și taxă judiciară de timbru).
În ceea ce privește apelul formulat de apelanții-reclamanți D. O. si D. V. vizând neacordarea tuturor cheltuielilor de judecată efectuate la fond, față de soluția ce s-a pronunțat asupra apelului formulat de apelanții – pârâți C. C. si C. S. și de dispoz. art. 274 alin. 1 C.p.c, constatând astfel culpa procesuală a acestora in promovarea litigiului, tribunalul a respins acest apel ca neîntemeiat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții D. O. și D. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanții consideră că Decizia nr. 233/2014 a Tribunalului D., este netemeinică și nelegală pentru următoarele:
1. Prin cererea introductivă, reclamanți-recurenți cereau instanței să-i oblige pe intimați-pârâți să desființeze conductele de apă caldă și rece, ce trec prin apartamentul lor.
Au mai arătat recurenți-reclamanți că montarea acestor conducte prin apartamentul lor s-a făcut cu încălcarea legii și fără acordul lor.
Această stare de fapt a fost corect reținută de judecătorul fondului.
În schimb, în apel, judecătorii cauzei au denaturat obiectul principal al cererii de chemare în judecată și implicit, motivele invocate de reclamanți.
Tot timpul recurenți-reclamanți și-au susținut cererile pe faptul că pârâții le-au încălcat dreptul de proprietate, prin aceea că fără acordul lor, le-au grevat proprietatea cu o sarcină (servitute) inutilă și ilegală.
Este adevărat însă, că în apărarea lor, reclamanți au invocat și faptul că pârâții au edificat lucrările respective fără autorizație. Dar acest aspect l-au susținut numai ca mijloc de apărare.
Potrivit art.621 alin 1, proprietarul este obligat să permită trecerea pe fondul său sau a rețelelor edificate (conducte de gaze, apă etc.) dar numai în situația în care trecerea prin altă parte ar fi imposibilă, periculoase sau foarte costisitoare (alin 2).
Prin urmare, legea instituie anumită sarcină (servitute) pentru fondul aservit în anumite condiții.
-trecerea prin alt loc ar fi imposibilă ;
-. trecerea ar fi periculoasă pentru cei din jur;
-trecerea ar fi foarte costisitoare .
În speță, niciuna din aceste trei condiții nu este îndeplinită. Prin acordul tuturor coproprietarilor, conducta de alimentare cu apă este amplasată pe casa scării.
Conform proiectului de construire, casa scării era locul cel mai accesibil și corespundea și voinței coproprietarilor.
Văzând dispozițiile art.621 alin 1 și 2 Noul cod civil și art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevăd că proprietatea poate fi limitată prin îngrădirile prevăzute de lege, dar aceste îngrădiri trebuie să fie proporționale cu interesul protejat, ori prin instituirea unei servitute forțate, prin apartamentul pârâtului, nu mai asigură respectarea principiului proporționalității.
Tribunalul, prin admitere apelului a încălcat atât Protocolul arătat cât și Constituția României cât și dreptul de proprietate al recurenților.
Practic cei doi judecători, prin denaturarea stării de fapt, au încercat să justifice comportamentul ilicit al intimaților-pârâți.
Decizia criticată încalcă dreptul de proprietate al recurenților, dar și dreptul lor la un proces echitabil și de a fi judecat de judecători imparțiali și obiectivi.
II.În al doilea rând, tribunalul nu a ținut cont de faptul că țevile
respective nu fac parte din vechea coloană de alimentare cu apă a
blocului, lucru evidențiat și de raportul de expertiză întocmit.
Vechea coloană a fost demontată astfel, că în prezent, prin apartamentele celorlalți coproprietari nu mai trece nici o țeavă.
Practic, se poate spune, că recurenți au fost obligați să suporte un disconfort și o limitare a proprietății, pentru ca două persoane să-și îndeplinească alegerile proprii.
III.Tribunalul în mod greșit a reținut că în cauză s-ar aplica în mod
exclusiv, legea specială (Legea 50/1991).
Potrivit art. 2 (Legea 50/1991) Autorizația de construire constituie actul de autoritate al administrației publice, pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege privind amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor.
Din textul citat reiese cu destulă claritate, că autorizația de construire este necesară pentru a asigura anumite garanții tehnice de execuție, dar care nu are nicio legătură cu proprietatea, respectarea acesteia și cu protecția cetățeanului.
Prin urmare, tribunalul nu era chemat să se pronunțe cu privire la existența sau inexistența autorizației de construire, ci să stabilească dacă proprietatea recurenților a fost grevată sau nu, cu o sarcină ; disproporționată sau nu.
Dacă s-ar merge pe logica judecătorilor, ar însemna că oricine poate să facă lucrări pe proprietatea altuia, fără ca proprietarul respectiv să poată să se opună și fără să poată cere să-i fie apărat dreptul de proprietate.
Susțin recurenții că în această situație sunt ei: Intimații fac lucrări ilicite în casa lor iar ei nu pot să se apere sub nici o formă pe motiv că cei doi judecători refuză să aplice legea.
Și, în fine, Legea 50/1991 dă posibilitatea administrației de stat sau locale să intervină atunci când se încalcă normele tehnice de construire, atribut ce nu are legătură cu ocrotirea și exercitarea dreptului de proprietate al cetățeanului, precum și cu violarea acestui
Pentru aceste încălcări există legea civilă generală care reglementează regimul general al proprietății, limitele și îngrădirile dreptului de proprietate precum și sarcinile care pot greva un imobil.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin 8 și 8 din Noul cod de procedură civilă.
Recursul este fondat.
Acțiunea reclamanților a vizat faptul că prin construirea coloanei de alimentare cu apă a apartamentului pârâților de către aceștia, în așa fel încât această conductă trece prin apartamentul reclamanților, li se impune acestora o îngrădire a dreptului lor de proprietate la care nu au consfințit, cauzându-le și un anumit prejudiciu acestora.
Este adevărat că potrivit art. 621 cod civ, proprietarul este obligat să permită trecerea prin fondul său a rețelelor edilitare ce deservesc fonduri învecinate sau din aceeași zonă, de natura conductelor de apă, gaz sau alte asemenea, a canalelor și a cablurilor electrice, subterane ori aeriene, după caz, precum și a oricăror alte instalații sau materiale cu același scop.
Potrivit alin. 2 această obligație subzistă numai în situația în care trecerea prin altă parte ar fi imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare.
În speță, trecerea coloanei de alimentare cu apă a apartamentului pârâților se putea face pe altă parte care să ocolească apartamentul proprietatea reclamanților, conform de altfel proiectului și autorizației obținute și cu care pârâții fuseseră de acord, și care a fost pus în practică de toți proprietarii din imobilul respectiv.
În aceste condiții, menținerea conductei în varianta actuală nu se justifică, prin existența acesteia impunându-se o îngrădire a dreptului de proprietate al reclamanților asupra apartamentului proprietatea lor.
Această îngrădire nu este permisă indiferent dacă prin aceasta este creat sau nu un prejudiciu reclamanților, așa cum greșit susține instanța de apel.
Nu are relevanță faptul că nu s-a putut aplica pârâților o sancțiune contravențională pentru lipsa autorizației de construcție a conductei respective, această răspundere fiind una diferită decât cea privind încălcarea dreptului de proprietate al reclamanților, cum nu sunt relevante nici susținerile apelanților-pârâți în motivele de apel, în sensul că expertul nu a stabilit dacă ei puteau fi obligați să respecte proiectul și autorizația de construcție nr. 1719/16 09 205.
De asemenea existența unui contract de branșament valabil dar în care reclamanții nu au fost parte și cu privire la care nu și-au dat acordul, nu permitea pârâților să încalce dreptul de proprietate al reclamanților.
Așa cum reiese din actele aflate la dosar și cum susțin de altfel și părțile, coloana de alimentare cu apă trece prin masca blocului respectiv, însă partea din masca respectivă ce trece prin apartamentul reclamanților este proprietatea acestora.
Chiar dacă s-ar considera ca fiind bun comun masca respectivă, potrivit art.653 cod civ. fiecare proprietar poate folosi, în condițiile acordului de asociere, atât spațiul care constituie bunul principal, cât și părțile comune.
Ori în speță acordul de asociere nu prevede o asemenea modalitate de folosire a bunului comun reprezentat de masca blocului, mai mult toți proprietarii punându-se de acord ca acea mască să nu mai fie folosită pentru coloana de alimentare cu apă a apartamentelor.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că decizia instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind greșit admis apelul pârâților.
Cum prin recursul formulat reclamanții au solicitat menținerea sentinței judecătoriei renunțând pe parcursul judecării apelului și la cererea privind despăgubirile, soluția de respingere a apelului formulat de aceștia sub acest aspect apare ca fiind una legală.
Pentru aceste motive în baza art.304 pct. 9 cod proc. civ. și 312 cod proc. civ. va fi admis recursul formulat de către recurenții-reclamanți și modificată decizia instanței de apel în sensul respingerii ambelor apeluri și menținerii sentinței instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții-reclamanții D. O. și D. V., împotriva deciziei civile nr. 223/25.04.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. C., C. S., având ca obiect obligație de a face.
Modifică decizia civilă nr. 223/25.04.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în sensul că respinge ambele apeluri și menține sentința civilă nr._/23.09.2013.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Noiembrie 2014.
Președinte, M. C. | Judecător, P. P. | Judecător, M. P. |
Grefier, E. O. |
Red. jud. M. P.
Tehn. M.C.
2 ex./19.11.2014
Jud. fond T. G. C.
Jud. apel L. B.
A. P.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 892/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
