Obligaţie de a face. Decizia nr. 169/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 169/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 1760/54/2013
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 169
Ședința publică din data de 29 Ianuarie 2014
Completul compus din:
Președinte: Judecător P. B.
Judecător C. T.
Judecător L. E.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, soluționarea contestației în anulare formulată de către U. J. și P. D. M., împotriva deciziei civile nr. 8742/04.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. C. Energetic Oltenia SA – Sucursala Divizia Minieră T. J., S. C. Energetic Oltenia SA – Sucursala Divizia Minieră T. J. – M. Motru, M. E., . T. J., . Î. C. a Minei SA T. J., . N., . G. și . B., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns, avocat R. D. pentru contestatori depunând împuternicirea, iar pentru intimații S. C. Energetic Oltenia SA – Sucursala Divizia Minieră T. J., S. C. Energetic Oltenia SA – Sucursala Divizia Minieră T. J. – M. Motru, consilier juridic I. P., lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că prin serviciul registratură, intimata . depus o cerere prin care solicită un nou termen de judecată în vederea comunicării motivelor, iar contestatorii, note de ședință privind admisibilitatea contestației, după care, instanța a pus în discuție cererea de amânare.
Părțile prezente au lăsat la aprecierea instanței.
Deliberând, instanța a respins cererea de amânare, având în vedere că la termenul anterior intimata . a invocat amânarea cauzei pentru acest motiv și că, a avut suficient timp pentru observarea actelor dosarului, în vederea pregătirii apărării.
Constatând cauza în stare de soluționare, instanța a acordat cuvântul părților.
Avocat R. D. a solicitat admiterea contestației în anulare întemeiată pe prevederile art. 318 teza I și rejudecarea recursului, cu eventualitate unei trimiteri spre rejudecare în apel.
Instanța de recurs a omis din greșeală a consemna parte finală a textului de lege, art. 52 alin.3 din Legea 85/2003; instanța de recurs nu a observat că expertizele întocmite în cauză au concluzionat că refacerea nu s-a efectuat în condiții de siguranță și durabilitate.
În același timp, a fost invocată practica instanțelor de judecată în soluționarea litigiilor de același fel, susținându-se astfel, că hotărârarea a cărei anulare se solicită, este discriminatorie.
De asemenea, instanța a reținut în considerente punctul Valea Vacii și nu Valea Coandei.
Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Consilier juridic I. P., a solicitat respingerea contestației în anulare conform motivelor invocate prin întâmpinare.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr._, reclamanta U. J. a chemat în judecată SNL Oltenia și M. Motru, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor să ia toate măsurile de protejare a gospodăriei sale degradate ca urmare a neexecutării lucrărilor de închidere și ecologizare a minei L., ori să fie autorizată reclamanta să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâtelor, obligarea pârâtelor să o despăgubească pentru lipsa de folosință a viței – de – vie și a livezii de pomi, pentru distrugerea din culpă a sursei de apă – știubei din care alimentează gospodăria și grădina casei, obligarea pârâtelor la plata contravalorii reparațiilor capitale la imobilul casa de locuit și anexe gospodărești precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2897/19.11.2012, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtele S.C. C. Energetic Oltenia SA, S.C. C. Energetic Oltenia SA – Sucursala Divizia Minieră Tg-J. și M. Motru .
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor S.C. C. Energetic Oltenia SA, S.C. C. Energetic Oltenia SA- Sucursala Divizia Minieră Tg-J. și M. Motru invocată de acestea.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . sediul în București, .-38, etj. 2, . și respinsă cererea principală și cererea de intervenție ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamanta Urdăr J. cu domiciliul cu domiciliul în comuna Cătunele . în contradictoriu cu Ministerului E., Comerțului Și Mediului de Afaceri - Direcția Generală Resurse Minerale București, . Minei SA Tg-J., . SA C. N., . SRL G., . B. și ..
Au fost obligate pârâtele S.C. C. Energetic Oltenia SA, S.C. C. Energetic Oltenia SA- Sucursala Divizia Minieră Tg-J. și M. Motru să facă lucrările de redare în circuitul agricol și lucrările de ecologizare a terenului în suprafață de 1680 mp. proprietatea reclamantei iar, cazul în care lucrările de redare nu vor fi realizate, a fost autorizată reclamanta să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâtelor.
Au fost obligate pârâtele S.C. C. Energetic Oltenia SA, S.C. C. Energetic Oltenia SA- Sucursala Divizia Minieră Tg-J. și M. Motru la plata către reclamantă a sumei de 3641,14 lei ce reprezintă contravaloare lipsă de folosință pentru terenul în suprafață de 1680 mp. pentru anii 2009-2011. A fost respinsă în rest cererea principală .
A fost admisă în parte cererea de intervenție formulată de intervenientul în interes propriu P. D. M..
Au fost obligate pârâtele S.C. C. Energetic Oltenia SA, S.C. C. Energetic Oltenia SA- Sucursala Divizia Minieră Tg-J. și M. Motru să facă lucrările de redare în circuitul agricol și lucrările de ecologizare a terenului în suprafață de 14 051 mp. proprietatea intervenientului, iar în cazul în care lucrările de redare nu vor fi realizate, a fost autorizat intervenientul să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâtelor.
Au fost obligate pârâtele S.C. C. Energetic Oltenia SA, S.C. C. Energetic Oltenia SA- Sucursala Divizia Minieră Tg-J. și M. Motru la plata către intervenient a sumei de 1383,75 lei ce reprezintă contravaloare lipsă de folosință pentru terenul în suprafață de 2268 mp. pentru anii 2009-2011.
Au fost obligate pârâtele S.C. C. Energetic Oltenia SA, S.C. C. Energetic Oltenia SA- Sucursala Divizia Minieră Tg-J. și M. Motru la plata către intervenient a sumei de 102.769 lei ce reprezintă valoarea tehnică de reconstruire a casei și anexelor gospodărești.
S-a respins în rest cererea de intervenție în interes propriu.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâtele S. Comercială C. Energetic Oltenia SA - Sucursala Divizia Minieră Tg-J. și Ministerului E., Comerțului și Mediului de Afaceri - Direcția Generală Resurse Minerale București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.184/04.04.2013 pronunțată de Tribunalul G., au fost respinse ca nefondate apelurile și obligați apelanții pârâți la 1000 lei cheltuieli de judecată în apel către intimata reclamantă și intimatul intervenient.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs M. E. și S. C. Energetic Oltenia SA Sucursala Divizia Minieră T. J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 8742/04.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul nr._, s-a respins recursul formulat de M. E. împotriva deciziei civile nr. 184/04.04.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă U. J., intimatul-intervenient P. D. M., precum și cu intimații-pârâți . Î. C. a Minei SA T. J., . N., . G., . B. și . T. J., având ca obiect obligația de a face.
A fost admis recursul formulat de S. C. Energetic Oltenia SA împotriva aceleiași decizii.
A fost modificată decizia în parte, în sensul că admite apelul Societății C. Energetic Oltenia.
A fost menținută soluția de respingere a apelului formulat de M. E. și obligația acestuia la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea de obligare a apelantului C. Energetic Oltenia la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată.
A fost schimbată sentința în sensul că s-a respins acțiunea și cererea de intervenție în totalitate.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut:
În ceea ce privește recursul declarat de M. E. Naționale, acesta a fost respins ca nefondat, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., prin sentința civilă nr. 2897/19 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Motru, nereținându-se nicio obligație în sarcina sa față de reclamanți, ceilalți pârâți fiind obligați la plata de despăgubiri civile, precum și la lucrările de redare în circuitul agricol și ecologizare. Deci, nu se poate primi critica referitoare la faptul că instanța de apel nu a făcut distincția între cele două obligații.
Nu se poate invoca încălcarea formelor de procedură prin necomunicarea actelor depuse la dosar, de vreme ce recurentul recunoaște că acest viciu de procedură a fost acoperit prin luarea la cunoștință la dosar a actelor depuse.
În cazul în care se considera că motivarea ar fi fost contradictorie cu dispozitivul, atunci demersul procesual prevăzut de lege era cel reglementat la art. 281 ind. 1 cpc, iar nu calea de atac a apelului.
De fapt, apelul promovat de acest minister a fost respinsăca fiind lipsit de interes, întrucât acțiunea a fost respinsă față de această parte, iar în raport de această soluție, obligarea ministerului la plata de cheltuieli de judecată pare justificată.
Recursul Complexului Energetic Oltenia SA, a fost admis, cu consecința modificării în parte a deciziei pronunțate în apel în sensul s-a admis apelul declarat de acești pârâți și schimbată sentința civilă nr. 2897/19.11.2012, în parte în sensul respingerii acțiunii reclamantei și a cererii de intervenție în totalitate, pentru următoarele considerente:
Conform art. 52 alin. 3 din Legea minelor, „Închiderea minelor și refacerea mediului în cazul minelor sau carierelor, al lucrărilor de exploatare oprite înainte de . prezentei legi și care nu fac obiectul unei licențe se vor face cu acordul autorității competente, de către minister”.
În prezenta cauză, activitatea Minei L. I a fost aprobată la închidere prin HG nr. 816/19.11.1998 și predată pentru conservare și ecologizare către M. Comerțului – Direcția Generală de Resurse a Minelor. Se constată astfel că activitatea minieră din zona respectivă a încetat în mod definitiv în anul 1998.
Din interpretarea actelor normative cu aplicabilitate în speță și anume art. 4 din HG nr. 26/2003 și Legea nr. 85/2003, operațiile de ecologizare și redare în circuitul agricol a terenurilor afectate de lucrările de exploatare, presupun efectuarea într-o anumită procedură – construirea unor perimetre de amploare, amenajare și reconstrucție ecologică – în temeiul unor proiecte de ecologizare, realizate de instituții specializate, operațiile urmând a fi efectuate de MECMA.
Conform fișei pentru M. L. I aprobată la închidere prin actul normativ arătat mai sus, lucrările miniere subterane au fost închise și suprafețele de teren au fost ecologizate, recepția la terminarea lucrărilor fiind efectuată la terminarea lucrărilor în data de 07.09.2004, iar recepția finală în data de 07.08.2006. De asemenea, terenurile ecologizate au fost predate Primăriei Comunei Cătunele la data de 2 septembrie 2004 prin protocolul încheiat.
Astfel, calitatea procesuală pasivă îi revine persoanei juridice căreia prin abilitarea conferită de lege, are obligația de a închide mina și a ecologiza mediul afectat, C. Energetic Oltenia, neavând nicio obligație potrivit legii pentru executarea lucrărilor în ceea ce privește minele a căror activitate a încetat înainte de . legii minelor.
Pe de altă parte, instanța a constatat că însăși reclamanta prin cererea introductivă aduce precizări în sensul că „imobilul său este așezat într-o zonă predispusă la infiltrații și scurgeri de apă de pe versanți, predispunere existentă dinainte de începerea exploatării”, iar la data eliberării titlului de proprietate, 22.09.1995, nu a făcut niciun fel de obiecțiune, deși cunoștea situația existentă.
Mai mult, intervenientul a dobândit o parte din imobilele ce fac obiectul prezentei cauze, prin contractul de întreținere nr. 671/22.07.1998, deci după închiderea minei, și având cunoștință de degradările descrise în act. Imobilul pentru a cărui degradare se solicită despăgubiri a fost construit în anul 1964, iar lucrările de exploatare au început în 1965. Intervenientul a procedat pe de altă parte la modificarea cursului unui izvor de coastă, amenajat pentru propria deservire în timp rețeaua de aducțiune fiind îngropată în teren. Însăși expertiza în domeniul construcții a constatat prin cele arătate în cuprins că, o influență asupra imobilului și a terenurilor o au apele subterane, provenite din versant reclamanta și intervenientul asumându-și un risc prin ridicarea imobilelor și a recondiționării acestora, precum și a construirii anexelor.
Astfel, cum activitatea minieră a încetat în anul 1998, iar mina fost predată către ministerul de resort pentru a proceda la ecologizarea zonei, culpa în neluarea măsurilor necesare pentru a nu se intensifica rezultatele negative ale exploatărilor miniere revine celor care aveau obligații în monitorizarea factorilor de mediu postînchidere.
În caz contrar, prescripția dreptului la acțiune trebuia stabilit în raport de data încetării activității miniere, caz în care acțiunea ar fi devenit prescrisă.
Cum acțiunea a fost respinsă față de persoanele juridice chemate în judecată sub aspectul nerespectării obligațiilor care le reveneau în asigurarea ecologizării zonei, iar reclamantul sau intervenientul nu au declarat apel pe aceste aspecte, față de toate cele menționate mai sus, instanța a constatat că se impune schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii și a cererii de intervenție formulată în cauză.
Împotriva acestei decizii, au declarat contestație în anulare U. J. și P. D. M..
Au arătat contestatorii că la instanța de recurs au invocat nulitatea apelului declarat de ., având în vedere că recursul a fost întemeiat în raport de art. 3041 C.pr.civ., ori acest articol este incident hotărârilor ce nu pot fi atacate cu apel, cauza putând fi examinata sub toate aspectele, ori, recursul trebuia întemeiat pe motive strict de legalitate, neavând rol devolutiv.
Potrivit art. 302 indice 1 alin.(l) lit. c C.proc.civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul si dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C.proc.civ., indicarea greșita a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Pr a contrario, daca dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibila încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres si limitativ de art. 304 C.proc.civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.
In acest sens, au invocat nulitatea recursului deoarece nu s-au invocat motive de nelegalitate, cerute de art.304 pct.1-9 din codul de procedura civilă, aspect reținut de către Curtea de Apel C. prin încheierea din 27.09.2013, dar asupra excepției invocate, instanța de
recurs nu s-a pronunțat si analizează recursul sub aspectul netemeiniciei, desi
nu are caracter devolutiv.
Cu toate ca nu exista motive de nelegalitate invocate prin cererea de recurs., iar asupra excepției nulității recursului, Curtea nu se pronunță, în schimb, modifică decizia Tribunalului, fără a arăta expres în care din motivele de modificare prevăzute de art. 304 se încadrează recursul, pentru a putea conduce la modificarea deciziei Tribunalului G..
In speța, nu numai ca recurenta nu s-a conformat exigentelor art.302 alin.i 1) lit.c C.proc.civ., neindicand motivele de nelegalitate din art.304 C.pr.civ. pe care isi intemeiaza recursul, dar nu a formulat nici critici, care sa poată fi văzute încadrate din oficiu in vreunul din cazurile de casare sau modificare ore art.304 C.proc.civ.
Astfel, in cuprinsul cererii de recurs deduse judecații nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent, a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.
Modalitatea de motivare a recursului adoptata de recurenta consta practic, în redarea istoricului cauzei, și reluarea motivelor de apel, a apărărilor depuse de pârâtă prin întâmpinarea de la fond și a probelor administrate, cu concluzia finală că decizia este netemeinică si nelegală, fără însă, a arăta, în concret, în ce consta greșeala instanței de apel, a cărei hotărâre a atacat-o, sub aspectul nelegalitatii.
Succesiunea de fapte si afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurata din punct de vedere juridic în așa fel încât să se poată reține, măcar din oficiu, vreo critica susceptibila de a fi încadrata in cazurile de modificare ori casare prevăzute de art.304 C.proc.civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.
Recursul este o cale extraordinară ce atac, iar motivele de recurs sunt doar cele limitativ prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, care reprezintă cauza recursului.
Aceasta înseamnă că nelegaliiatea hotărârii trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art.304 punctul 1 - 9 Cod procedură civilă.
Art. 302 indice 1 alin.1 lit.c Cod procedură civilă prevede că cererea de recurs va cuprinde: "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor" sau, după caz, mențiunea că "motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
De aici rezultă că motivarea recursului trebuie să realizeze două condiții cumulative: arătarea motivului de recurs, adică identificarea unuia dintre motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă și dezvoltarea acestuia, în sensul de critici formulate modului de judecată al instanței, raportat la motivul de casare arătat, regulă care se aplică separat fiecărui motiv de casare în parte.
În ipoteza în care partea nu arată vreun motiv de recurs, instanța trebuie să verifice dacă dezvoltarea motivelor de recurs realizează exigențele art.306 alin.3 Cod procedură civilă, care dispune: "indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă".
Susținerile recurentei se grefează doar pe aspectele legate de modalitatea în care instanțele au apreciat probatoriile administrate.
O greșită stabilire a situației de fapt, consecință a unei interpretări eronate a dovezilor administrate, nu mai poate constitui motiv de recurs după abrogarea punctului 11 al art. 304 Cod procedură civilă prin nr.OUG l38/2000.
Mai mult, pentru fondul cauzei, a fost invocată existența unor decizii favorabile ale vecinilor petenților, aflați chiar la o distanță de cca 3-5 ori mai mare față de galeria de exploatare,în condițiile în care gospodăria petenților se află la o distanță de numai de 70 m fata de
Astfel, practica aceleiași instanțe de recurs nu este unitară, având în vedere că toți vecinii ale căror imobile au fost afectate de activitatea lucrărilor miniere din subteran la M. L. 1, respectiv versantul cu expunere sudica "Valea Coandei" - galeria 402 si 403, au câștigat prin respingerea recursului si menținerea soluției de la fond si apel.
S-a mai menționat că s-au pronunțat și hotărâri judecătorești în care recursurile au fost respinse și prin care reclamanții au fost despăgubiți tot în zona L. – chiar vecinii proprietății petenților.
In concret, pe fondul cauzei, cele 2 instanțe de la fond si apel, au arătat ca nu sunt aplicabile dispoz.art. 52 alin. 3 din Lg. 85/2003, deoarece M. L. a desfășurat activitatea în baza unei licențe de exploatare, astfel ca sunt incidente dispozițiile art. 37 din aceeași lege, care prevăd ca titularul licenței este ținut la repararea prejudiciilor, cauzate prin activitățile miniere chiar daca sunt constatate dupa încetarea activității, fiind completate cu preved art. 95 din OUG 195/2005, care completează dispoz art. 998-999 C.civ, răspunderea pentru prejudicial cauzat, ce are caracter obiectiv, indiferent de culpa, iar prevenirea si repararea trebuie suportata de poluator, dupa principiul" poluatorul plătește", coroborat cu art.68 din același act normativ.
Instanța de recurs însa, interpretează altfel dispozițiile legale, fără a arăta ce a determinat o asemenea interpretare. Astfel, consideră ca sunt aplicabile dispoz art. 52 alin. 3 din Lg 85/2003, fără a motiva care dintre textele articolului sunt aplicabile cauzei (lipsa licenței sau închiderea minei), deoarece în speța, nu s-a dovedit ca EMS Motru, din care făcea parte M. L. 1, nu ar fi avut licența de exploatare, iar pe de alta parte, la închiderea minei era in vigoare Lg.61/1998 si nu Lg.85/2003. Deci, pe fondul cauzei deși recursul nu are caracter devolutiv, instanța de recurs interpretează în afara legii.
Nici motivarea ca prejudiciul a fost cauzat pe parcursul unei perioade mai mari mai mari de timp, nu poate fi reținută, deoarece degradarea s-a produs în permanență, si în actualitate, iar răspunderea pentru acoperirea prejudiciului a fost reglementata de Legea minelor 61/1998 ( art.27 alin 5) si Lg. 85/2003, nefiind vorba de cheltuielile necesare închiderii si conservării minelor. Experții P. D. si S. I., arata clar ca din Procesele verbale de recepție la terminarea lucrărilor pentru obiectivul închiderea si ecologizarea minei L. I, sunt efectuate in pct. "Valea Vacii" si nu in pct." Valea Coandei" - fila 4 exp. S. si Anexa 2 din Procesul verbal amintit .
Nici susținerea că P. a dobândit imobilul în anul 1998 o data cu închiderea minei si ca ar fi cunoscut cunoștința de degradări, nu este pertinent cauzei, pe de o parte, am dovedit cu probe ca degradarea a avut ioc in timp, chiar dupa închiderea activității si pana in prezent, iar pe de alta parte, contractual de dobândire era cu clauza de întreținere pentru bunica sa.
Prin urmare, chiar analizând fondul cauzei, instanța de recurs a interpretat eronat si neunitar, conferind recursului, în mod nelegal, caracter devolutiv, nefăcând nici trimitere la greșeala instanței de apel și fără a motiva pentru ce s-au răsturnat în totalitate și în concret soluțiile instanțelor de la fond si apel.
Față de cele expuse anterior, în baza dispozițiilor art. 306 Cod procedură civilă, a solicitat constatarea nulității recursului formulat de . - M. Motru și pe cale de consecință, respingerea recursului și menținerea soluțiilor instanțelor de fond și apel.
În drept, contestația în anulare este întemeiată pe prevederile art.318 C.pr.civ.
Cu ocazia soluționării cauzei, la termenul din data de 29 ianuarie 2014, petenții au ddepus note de ședință prin care au fost indicate, ca și erori materiale ce ar justifica admiterea contestației în anulare, următoarele împrejurări:
- instanța de recurs a omis din greșeală a a consemna și partea finală a art. 52 alin. 3 din Legea nr. 85/2003, aplicând astfel, legea, în mod greșit, cu consecințe asupra dezlegării pricinii;
- lucrările de refacere a mediului nu au fost suportate de ministerul de resort ci din fondurile alocate direcțiilor de specialitate din cadrul CE Oltenia SA din subordinea ministerului de resort;
- instanța de recurs a reținut în considerente starea de fapt cu privire la Valea Vacii și nu la Valea Coandei, cum era corect;
- instanța de recurs nu a observat că expertizele efectuate au concluzionat că refacerea mediului nu a fost făcută în condiții tehnice de siguranță și durabilitate ci în mod superficial;
Toate avceste greșeli materiale au condus la eroare judiciară total discriminatorie și cu tratament juridic diferențiat și lipsit de imparțialitate.
Intimata S. C. Energetic Oltenia SA a depus întâmpinare solicitând respingerea contestației în anulare, pe cale de excepție ca fiind inadmisibilă, iar pe fondul cauzei ca fiind nefondată.
Curtea, analizând contestația în anulare prin prisma criticilor invocate a reținut următoarele:
Art. 318 cod procedură civilă prevede că hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Primul motiv prevăzut de art. 318 cod procedură civilă are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință pronunțarea unor soluții greșite.
Este vorba deci, de acea greșeală pe care o comite instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Sunt greșeli materiale, în sensul art. 318 cod procedură civilă, respingerea unui recurs ca tardiv, în raport de data înregistrării la instanță deși din plicul atașat la dosar rezultă că recursul a fost depus recomandat la oficiul poștal înăuntrul termenului de recurs; pronunțarea asupra legalității unei alte hotărâri decât cea recurată etc.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare și nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretarea unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural, întrucât altfel s-ar da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, încălcându-se dispozițiile legale privind gradele de jurisdicție existente în legislației română.
In speță, din analiza motivelor contestației în anulare formulate de contestator, instanța reține că aceasta are în vedere modul în care instanța de recurs a aplicat dispozițiile legale incidente în cauză, cu consecințe asupra soluționării litigiului dedus judecății.
Modul de apreciere de către instanța de recurs a dispozițiilor legale incidente în cauză nu reprezintă o eroare materială, în sensul art. 318 teza I, cod procedură civilă.
Nu poate fi reținut nici al doilea motiv prevăzut de art. 318 cod procedură civilă, referitor la omisiunea instanței de recurs de a cerceta vreunul din motivele de modificare sau de casare, întrucât, din analiza deciziei contestate, Curtea reține că instanța de recurs a expus punctual motivele de recurs formulate de recurentul reclamant și apoi le-a analizat pe fiecare, înlăturând motivat fiecare dintre motivele de recurs formulate.
În același timp, dincolo de împrejurarea că . a fost cea care a invocat greșita indicare a temeiului juridic al recursului formulat de S. C. Energetic Oltenia SA (prin întâmpinarea depusă la fila nr. 113 dosar recurs) și nu petenții contestatori U. J. și P. D. M., se constată că această împrejurare este invocată doar ca un argument în susținerea cererii prin care se solicta respingerea recursului formulat de S. C. Energetic Oltenia SA .
Referitor la acest aspect, trebuie menționat că omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare invocate în termen de către recurent nu privește și argumentele de fapt și de drept indicate de parte care sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care îl sprijină.
Instanța de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare, pentru a răspunde printr-un considerent comun. Este suficient ca instanța de recurs să menționeze considerentele pentru care a găsit că motivul de casare este neîntremeiat, chiar dacă nu a răspuns tuturor argumentelor menționate de către recurent.
În contextul precizat, se constată că prin motivele evocate care vizează aprecierea și interpretarea înscrisurilor care au stat la baza determinării situației de fapt și a aplicării legii, contestatoarea a criticat decizia instanței de recurs pe alte chestiuni decât cele procedurale. Întreaga argumentare duce cu evidență la concluzia că se tinde la reformarea soluției, printr-o rediscutare a situației de fapt care ar fi fost greșit reținută și a probelor despre care se afirmă că au fost întocmite în condiții de nelegalitate.
Or, această cale de atac, contestația în anulare, tinde la anularea unei hotărâri pronunțate în recurs nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres prevăzute de lege.
Revenind la motivele contestației în anulare se mai poate observa că petenții pun în discuție situații de fapt, înscrisuri, conținutul acestora, apărări de fond asupra cărora instanța de recurs s-a pronunțat în limitele controlului de legalitate trasate de art. 304 din Codul de procedură civilă.
A vând în vedere aceste considerente, în baza art. 318 – 320 cod procedură civilă contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de către U. J. și P. D. M., împotriva deciziei civile nr. 8742/04.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. C. Energetic Oltenia SA – Sucursala Divizia Minieră T. J., S. C. Energetic Oltenia SA – Sucursala Divizia Minieră T. J. – M. Motru, M. E., . T. J., . Î. C. a Minei SA T. J., . N., . G. și . B..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 29.01.2014.
Președinte,Judecător,Judecător,
P. B. C. T. L. E.
Grefier,
I. B.
Red.jud. LE/ 17 febr. 2014
Tehn. red. IB / 2 ex
Jud. rec. M M., I M., SA C.
| ← Strămutare. Sentința nr. 33/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 936/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
