Revendicare imobiliară. Decizia nr. 936/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 936/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 507/263/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 936/2014
Ședința publică de la 11 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. B.
Judecător C. T.
Judecător L. E.
Grefier N. A.
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul I. T., împotriva deciziei civile nr. 338 din 03 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. A., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul pârât I. T., asistat de avocat B. A., care a depus împuternicire avocațială, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în cuantumul stabilit de instanță și chitanță reprezentând onorariu avocat, lipsind intimata reclamantă P. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că recursul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, timbrat, prin serviciul registratură intimata reclamantă P. A. a depus întâmpinare fără exemplar de comunicare, după care;
Avocat B. A., pentru recurentul pârât I. T. a depus note de ședință prin care solicită îndreptarea erorilor de redactare strecurate în cererea de recurs, în sensul că invocă alt temei de drept și anume dispozițiile art. 488 Noul Cod de Procedură Civilă în loc de dispozițiile art. 482 Noul Cod de Procedură Civilă și dispozițiile art. 498 Cod Procedură Civilă în loc de dispozițiile art. 490 Cod Procedură Civilă.
Instanța, față de notele scrise, a pus în discuție temeiul de drept în raport de data înregistrării acțiunii și a lăsat cauza la a doua strigare, pentru a observa acest aspect.
La reluarea cauzei, a răspuns recurentul pârât I. T., asistat de avocat B. A., lipsind intimata reclamantă P. A..
Avocat B. A., a precizat ca temei juridic dispozițiile art.403 Cod Procedură Civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat B. A. pentru recurentul pârât I. T., a expus oral motivele de recurs depuse la dosarul cauzei, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat prin cererea de recurs, casarea celor două hotărâri atacate și pe fond respingerea acțiunii.
A depus bilet de călătorie reprezentând cheltuieli de transport.
A solicitat cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru, sub nr._, reclamanta P. A. a chemat în judecată pârâtul I. T., solicitând instanței să dispună obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie un teren de 95 mp. ocupat în anul 2012 toamna, obligarea pârâtului să-și ridice curtea și ștenepii plantați pe terenul său, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a cumpărat terenul vecin cu pârâtul în anul 1974 de la B. Leonica prin act sub semnătură privată.
Că, până în anul 2012 nu a fost tulburată de nimeni, însă de anul trecut din toamnă, pârâtul a plantat ștenepi pe o lățime de 3 m.l. și lungime de aproximativ 30 m.l., cuprinzând o suprafață de 95 mp. și a construit un gard.
Că, pârâtul nu are titlu de proprietate, iar ea este proprietară prin uzucapiune de 30 de ani, fiind posesoarea afectivă, cu o posesiune publică, continuă, pașnică și sub nume de proprietar chiar cu bună credință.
În drept, cererea a fost motivată pe disp. art. 563 C. civ.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri, filele 4-8 și a solicitat încuviințarea probei testimoniale și probei cu interogatoriul pârâtului, probe încuviințate și administrate de către instanță, în cauză fiind audiați martorii L. N., B. Leonica, C. Iosifa și L. S., iar interogatoriul pârâtului a fost consemnat la fila 27 din dosar.
Prin încheierea de ședință din 29.05.2013 s-a încuviințat efectuarea în cauză a unei expertize topografice, numindu-se expert Gegău I.. Prin încheierea de ședință din 26.06.2013 s-a dispus înlocuirea expertului Gegău I. cu expert M. A..
Asupra raportului de expertiză întocmit de expert M. A. părțile au formulat obiecțiuni, încuviințate de instanță, răspunsul fiind depus de expert la dosar. În ședința publică din 09.10.2013 instanța a respins solicitarea pârâtului pentru efectuarea unei noi expertize.
Prin sentința civilă nr. 1856 din 16.10.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta P. A., în contradictoriu cu pârâtul I. T..
S-a constatat intervenită prescripția achizitivă de 30 de ani, referitor la terenul în litigiu în suprafață de 28 m.p. situat în tarlaua 10, . următoarele vecinătăți: N - I. T., E - rest teren reclamantă, S - rest teren reclamantă, V - drum . obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei suprafața de teren de 28 m.p. situată în tarlaua 10, . următoarele vecinătăți: N - I. T., E -rest teren reclamantă, S - rest teren reclamantă, V - drum .> A fost obligat pârâtul să-și ridice ștenepii și gardul edificate pe terenul în litigiu în suprafață de 28 m.p. identificat de expert M. A..
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1510 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanta P. A. a revendicat prin cererea de față o suprafață de teren de 95 m.p., invocând uzucapiunea de 30 de ani și un act sub semnătură privată din 1974 prin care numita B. Leonica îi înstrăina autorului reclamantei, P. G., o suprafață de teren „săliște” în locul numit Orzești. A mai solicitat reclamanta să fie obligat pârâtul să-și ridice gardul și ștenepii plantați pe terenul ei.
În ceea ce privește uzucapiunea de 30 de ani invocată de reclamantă, instanța a reținut că potrivit art. 1890 cod civil din 1864, aplicabil în cauză în ceea ce privește prescripția achizitivă toate acțiunile reale se vor prescrie prin 30 de ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu, și fără să i se poată opune reaua credință. Prin urmare, efectul uzucapiunii de 30 de ani se va produce dacă în acest termen s-a exercitat o posesie propriu zisă, iar nu o detenție precară, fără a exista vreunul din viciile posesiei. Astfel, trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1847 Codul civil din 1864 potrivit cărora: posesia este utilă dacă este neîntreruptă, netulburată, publică și exercitată sub nume de proprietar, iar bunul să fie posedat în tot timpul prevăzut de lege adică 30 de ani.
Referitor la caracterul util al posesiei, instanța a reținut că din declarația numitei L. S., vecină cu reclamanta, audiată ca martor de instanță, reiese că aceasta deține terenul în litigiu de 30 de ani continuu, ca și proprietar, fără să fie tulburată de nimeni, terenul fiind cumpărat de la numita B. E. în anul 1974. A mai declarat martorul că, atât terenul care se află deasupra drumului, cât și cel situat din jos de drum, având o lățime de 6 m., au fost cumpărate de la B. E.. Că reclamanta a folosit terenul până în prezent, pe acesta având și un grajd foarte vechi. Că bunicul pârâtului a avut teren în zonă, însă nu a deținut terenul în litigiu, ci terenul aflat în continuarea acestuia, pe care pârâtul îl deține și în prezent și că în urmă cu aproximativ un an pârâtul a plantat niște ștenepi la limita proprietății sale și a celei lui P. A., în partea de jos a drumului, fără însă să respecte vechiul aliniament, ci a intrat aproximativ 1,5 m pe terenul proprietatea lui P. A..
Martorul B. V., sora numitei B. Leonica, a declarat că terenul pe care reclamanta l-a cumpărat de la sora sa a fost moștenit de la părinți, are o lățime de 6 m, continuându-se peste drum, de asemenea, cu o lățime de 6 m., că pe terenul în litigiu reclamanta a edificat un șopru unde își adăpostea vitele și că a fost folosit de aceasta până în prezent. Același martor a arătat că, pârâtul, în urmă cu un an a demolat gardul dintre proprietăți, construit de soțul reclamantei P. A. și a plantat niște ștenepi cu intenția de a construi un nou gard. Că ștenepii plantați de pârât nu respectă aliniamentul vechiului gard, ocupând din terenul reclamantei 2 m. A mai adăugat martorul că terenul în litigiu a fost folosit în mod continuu de către reclamantă de când l-a cumpărat de la B. Leonica până când pârâtul a plantat ștenepii, neavând divergențe cu părinții pârâtului asupra terenului. Că aceștia din urmă nu au stăpânit niciodată terenul în litigiu, martorul amintindu-și că încă din copilărie a strâns fânul de pe acesta.
Toți martorii audiați au arătat că terenul nu se află în zonă supusă cooperativizării.
Deși martorul L. N. a afirmat că terenul în litigiu a fost ocupat abuziv de reclamantă și că nu a făcut obiectul chitanței din 1974 a reclamantei, acesta, în declarația dată, a făcut referire la actele originare invocate de părți și nu la persoana care a posedat efectiv terenul în litigiu.
Totodată, instanța nu a avut în vedere depoziția martorului C. I., care potrivit propriei declarații se află în dușmănie cu reclamanta.
Potrivit concluziilor expertului grajdul construit de soțul reclamantei are o vechime de 25-30 de ani.
Este de menționat în același timp că, în procesul verbal încheiat la 27.06.2012 (fila 5 din dosar) de reprezentanții Primăriei Padeș la sesizarea numitei P. A., s-a consemnat că I. T. a început executarea unei construcții, respectiv împrejmuire teren din bulumaci de lemn pe un teren situat în partea de răsărit față de drumul comunal DC 119 Orzești, părțile disputându-și limitele proprietăților.
A apreciat instanța că din declarațiile martorilor și ansamblul probelor administrate rezultă că reclamanta este cunoscută ca proprietar al terenului ocupat de pârât și identificat de expert M. A. ca fiind în suprafață de 28 m.p., pe care l-a folosit continuu de la încheierea chitanței cu B. Leonica în 1974 și până în anul 2012 când pârâtul a plantat ștenepii cu intenția de a construi un alt gard.
Având în vedere considerente de mai sus, instanța a reținut că reclamanta a posedat peste 30 de ani, terenul în litigiu ocupat de pârât, care conform concluziilor raportului de expertiză este în suprafață de 28 m.p., fiind întrunite condițiile pentru a uzucapa în privința acestuia.
Posesia care se cere pentru a interveni prescripția achizitivă privește stăpânirea de fapt a unui bun, care, din punct de vedere al conduitei posesorului apare ca o exteriorizare a atributelor unui drept real. Elementul psihologic, fundamental pentru existența posesiei se caracterizează prin voința celui care stăpânește bunul de a se comporta cu privire la acesta ca un proprietar sau ca titular al unui alt drept real. Această intenție este necesară pentru a prescrie achizitiv și este dovedită în cauză.
Având în vedere aceste considerente, instanța a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 28 m.p. identificat de expert în cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză de expert M. A. și schița anexă la raport, pe calea prescripției achizitive de 30 de ani.
În ceea ce privește acțiunea în revendicare promovată de reclamantă, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 563 alin. 1 Cod civil, aplicabil în cauză în ceea ce privește acțiunea în revendicare, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.
Acțiunea în revendicare este acțiunea prin care proprietarul neposesor cerere restituirea lucrului și recunoașterea dreptului de proprietate de către posesorul neproprietar.
Instanța a reținut astfel că, pentru admisibilitatea unei cereri în revendicare este necesar ca reclamantul să facă dovada îndeplinirii cumulative a două condiții: dreptul de proprietate asupra bunului revendicat și ocupațiunea exercitată de către pârât.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauza de față de expert M. A. și schiței anexe, terenul în litigiu ocupat de pârât este în suprafață de 28 m.p., având ca vecini la N-I. T., la E- rest teren reclamantă, la S- rest teren reclamantă, la V- Drum . prin ștenepii amplasați de pârât.
În răspunsul său la obiecțiunile formulate de părți, expertul a stabilit că terenul în litigiu se regăsește în înscrisul denumit „chitanță” încheiat în anul 1974 invocat de reclamantă. Instanța a reținut însă că, acesta nefiind un înscris autentic nu face dovada proprietății asupra terenului în discuție. Cu toate acestea, văzând considerentele arătate, s-a reținut că reclamanta a făcut proba că terenul respectiv a intrat în patrimoniul său printr-un mod originar de dobândire a proprietății, respectiv uzucapiunea.
Pe de altă parte, în dovedirea dreptului său de proprietate, pârâtul a depus la dosar un act de vânzare cumpărare din 1929 și certificatul de moștenitor nr. 816/01.10.1973 privind pe defunctul O. P.. Expertul a concluzionat în raportul de expertiză întocmit în cauză, în sensul că terenul în litigiu în suprafață de 28 de m.p. pe care pârâtul îl ocupă, nu se regăsește în actul de vânzare cumpărare din 1929 prezentat de pârât. Acesta se regăsește însă, potrivit concluziilor expertului, în certificatul de moștenitor nr. 816/01.10.1973 privind pe pârâtul O. P..
Efectele certificatului de moștenitor în cauză se produc în raport de prevederile art. 6 alin. 2 și 3 Cod Civil și art. 3, art. 4 și art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, în conformitate cu dispozițiile Codului civil din 1864 în vigoare la data emiterii lui. Prin urmare, s-a reținut că, certificatul de moștenitor nu face dovada proprietății pentru bunurile menționate de acesta ca făcând parte din masa succesorală, singura funcție a sa fiind de a atesta calitatea de moștenitor și întinderea drepturilor succesorale ale persoanelor care au această calitate.
Instanța a amintit că, expertul a constatat că, pârâtul ocupă terenul în litigiu în suprafață de 28 m.p. În această privință, raportul de expertiză a fost coroborat cu declarațiile martorilor B. V. și L. S..
Cum, reclamanta a făcut dovada proprietății asupra terenului în suprafață de 28 m.p. și a faptului că acest teren îi este ocupat de către pârât, instanța a admis în parte acțiunea cu obligarea pârâtului de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 28 mp. identificată prin raportul de expertiză, schița anexă și răspunsul expertului la obiecțiuni.
În privința capătului de cerere privind obligarea pârâtului să-și ridice ștenepii și gardul edificate pe terenul în litigiu de 28 m. p, instanța a reținut că răspunzând obiectivului 11 stabilit de instanță, expertul a concluzionat că pe terenul în litigiu pârâtul a amplasat 7 ștenepi și a construit un gard între doi ștenepi, lung de 2,5 m. Concluziile raportului de expertiză a fost coroborat cu declarațiile martorilor B. V. și L. S..
S-a apreciat că în condițiile în care aceste construcții sunt amplasate de pârât pe terenul reclamantei, este evident că este afectat dreptul de proprietate al acesteia motiv pentru care a fost obligat pârâtul să-și ridice ștenepii și gardul edificate pe terenul în litigiu în suprafață de 28 m.p. identificat de expert M. A..
În baza art.274 cod procedură civilă a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1510 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, onorariu expert și taxă timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul I. T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că instanța de fond s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut de către intimată prin acțiune, având în vedere că prin cererea formulată s-a solicitat obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie un teren în suprafață de 95 mp,precum și să-și ridice gardul și ștenepii ridicați pe acest teren, întemeindu-și dreptul de proprietate pe un înscris sub semnătură privată încheiat în anul 1974 cu B. L..
S-a mai precizat că este inadmisibilă acțiunea având în vedere că reclamantul nu și-a dovedit dreptul de proprietate așa cum rezultă din raportul de expertiză prin care s-a stabilit că terenul revendicat nu se regăsește în înscrisul intitulat „chitanța”.
Un alt motiv de apel se referă la faptul că în mod greșit a reținut instanța că în favoarea reclamantei operează prescripția achizitivă de 30 ani, nefiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute dea art. 1846 – 1847 C.civ., iar din declarațiile martorilor a rezultat că între părți au existat litigii de foarte mult timp,iar ca proprietar este cunoscut pârâtul și terenul se regăsește în certificatul de moștenitor nr. 816/01.10.1973.
S-a depus la dosarul cauzei xerocopie după sentința penală nr. 3882 din 26.09.1997 pronunțată de Judecătoria Tg. J. și referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală din 26.01.2013 întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj - Postul de Poliție Padeș.
În ședința publică din 06.02.2014 tribunalul a pus în discuția părților cererea de probatorii formulată de apelantul pârât, fiind încuviințată efectuarea unei expertize în specialitatea topografie, în raport de dispozițiile art. 201 C.pr.civ..
Din raportul de expertiză întocmit de expert tehnic specialitatea topografie, cadastru, geodezie N. P., tribunalul a reținut că terenul în litigiu de 28 mp, categoria de folosință curții și construcții este situat în intravilanul comunei Padeș, tarlaua 10, . se regăsește în totalitate în certificatul de moștenitor nr. 816/01.10.1973, iar înscrisul sub semnătură privată din 1974 nu conține elemente de identificare și nu se poate preciza dacă terenul în litigiu se regăsește în terenul cumpărat prin înscrisul sub semnătură privată denumit „chitanță”.
Totodată, s-a mai specificat că terenul în litigiu nu este ocupat de construcții și nu îl folosește niciuna din părțile implicate în litigiu, cu precizarea că reclamantul a plantat 7 stâlpi de lemn pe latura de sud.
Prin decizia civilă nr. 338 din 03 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât I. T. în contradictoriu cu intimata reclamantă P. A..
A fost obligat apelantul pârât I. T. la 200 lei cheltuieli de judecată față de intimata reclamantă P. A..
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Gorj a constatat și reținut următoarele aspecte:
Prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 95 mp ocupat de pârât cu motivarea că este proprietară prin uzucapiunea de 30 de ani, cu motivarea că este o posesoare efectivă cu o posesie publică, continuă și pașnică și sub nume de proprietar și chiar cu bună credință, iar pârâtul nu are titlu de proprietate.
Este adevărat că prin raportul de expertiză întocmit la instanța de apel s-a concluzionat că terenul în suprafață de 28 mp se regăsește în certificatul de moștenitor al pârâtului și în actele de vânzare cumpărare din anul 1928, însă în mod corect a reținut instanța că certificatul de moștenitor nu face dovada proprietății pentru bunurile menționate în acesta ca făcând parte din masa succesorală, singura funcție fiind aceea de a atesta calitatea de moștenitor și întinderea drepturilor succesorale ale persoanelor care au această calitate.
Din declarațiile martorilor a rezultat că reclamanta este cunoscută ca proprietar al terenului ocupat de pârât pe care l-a folosit continuu de la încheierea înscrisului sub semnătură privată denumit „chitanță” din anul 1974 și până în anul 2012 când pârâtul a plantat ștenepi cu intenția de a construi un alt gard.
Uzucapiunea ca mod de dobândire a proprietății asupra unui bun imobil, presupune o posesie neviciată, adică utilă, continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar și reprezintă prescripția prin care se dobândește dreptul de proprietate sau un alt drept real prin efectul posedării lucrului cu un timp determinat astfel încât starea de fapt se transformă în stare de drept.
Justificarea uzucapiunii derivă din nevoia de stabilitate a raporturilor juridice care determină recunoașterea de efecte juridice unei aparențe îndelungate de proprietate, fiind totodată și o sancțiune împotriva vechiului proprietar care a dat dovadă de lipsă de diligență.
Astfel, s-a solicitat revendicarea terenului în suprafață de 28 mp de către reclamantă prin efectul uzucapiunii și instanța s-a pronunțat pe obiectul cauzei așa cum a fost formulat.
Cererea de chemare în judecată investește instanța cu soluționarea litigiului la care se referă constituind baza raportului procesual civil între reclamant și pârât și totodată fixează cadrul procesual în care se va desfășura judecată cu privire la părți și la obiectul litigiului.
Orice eroare cu privire la temeiul de drept al cererii nu poate să influențeze soluționarea cauzei, instanța trebuind să judece pricina în cadrul legal corespunzător pretențiilor formulate.
Deci, nu se pune în discuție că reclamanta nu are calitate procesuală activă având în vedere că a invocat ca mod de dobândire a proprietății uzucapiunea de 30 ani și acțiunea este admisibilă având în vedere că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate pe calea prescripției achizitive de 30 de ani.
Calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau a obligației unei persoane de a participa ca parte în procesul civil și în concret, legitimarea procesuală se determină după împrejurările de fapt și de drept prezentate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Motivând soluția, instanța a avut în vedere că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 28 mp pe calea prescripției achizitive de 30 ani și pentru admisibilitatea unei cereri în revendicare este necesar ca reclamantul să facă dovada îndeplinirii cumulative a două condiții:dreptul de proprietate asupra bunului revendicat și ocupațiunea exercitată de către pârât.
În considerarea celor expuse tribunalul a constatat că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică motivată în drept și fapt cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 563 alin. 1 C.civ., în cauză fiind îndeplinite condițiile uzucapiunii de 30 de ani motiv pentru care a respins apelul ca nefondat.
Văzând și art. 296 și 274 C.pr.civ., a fost obligat apelantul pârât I. T. la 200 lei cheltuieli de judecată față de intimata reclamantă P. A.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul I. T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că ambele hotărâri pronunțate de instanța de fond și apel au fost date cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.
S-a menționat că, a invocat în motivele apel că în mod eronat instanța de fond a reținut că în favoarea reclamantei a operat prescripția achizitivă de 30 ani potrivit cu probatoriul administrat în cauză și că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 1846-1847 cod civil în sensul că posesia nu a fost utilă fiind tulburată, întreruptă și exercitarea acesteia nu a fost sub nume de proprietar.
Instanța de apel a omis să se pronunțe asupra acestor motive, ceea ce presupune că motivele de casare sunt admisibile cu aplicarea dispozițiilor art.482 N.C. Proc. Civ.
Posesia reclamantei a fost tulburată în anul 1997 când termenul de prescripție achizitivă nu fusese îndeplinit, atunci când gardul acesteia montat abuziv și nelegal a fost înlăturat. Reclamanta nu a introdus o acțiune posesorie în termen de un an din acel moment ceea ce înseamnă că termenul uzucapiunii a fost întrerupt deoarece reclamanta intimată a pierdut posesia terenului respectiv. Faptul că a introdus plângere penală care de altfel a fost soluționată cu NUP nu echivalează cu acțiune posesorie. Rezultă că a pierdut posesia mai mult de un an. Chiar dacă reclamanta ar fi început o nouă posesie ceea ce nu este cazul, termenul de uzucapiune nu ar fi îndeplinit. Temei art. 1864 v.c.civ.
S-a menționat că, chiar și martorii propuși au scos în evidență faptul că între părți au existat în timp litigii privind acest teren.
Chiar expertul în cauză a stabilit că terenul se regăsește în Certificatul de moștenitor nr.816/01.10.1973.
Referitor la martori, în fapt, deși ne aflăm în recurs, s-au mai făcut următoarele precizări ;
Chiar dacă martorul C. I. a declarat că este în dușmănie cu reclamanta intimată, el a spus adevărul.
Martora L. S. a spus clar că " nu știu dacă I. T. a ocupat din terenul Angelei P., și consider" eu că ceea ce aș relata ulterior în declarație este irelevant .
Pârâtul a mai menționat că, este foarte important de reținut că vânzătoarea terenului B. L. arată că nu poate să precizeze dimensiunile terenului pe care l-a vândut și nici suprafața, ori în această situație este greu de crezut că sora ei, martora B. V., poate să precizeze exact lățimea și lungimea terenului din litigiu.
Declarația martorului L. N., nu a fost luată în considerare de către instanțele de judecată și ar putea fi reapreciată, mai ales sub aspectul că acesta a spus :" Pârâtul avea un gard și nu știu să fi construit altul recent, poate numai dacă l-a înlocuit pe cel vechi".
De aceea, în temeiul art.490 C.proc.civ, s-a solicitat admiterea recursului, casarea celor două hotărâri atacate și pe fond respingerea acțiunii.
In drept au fost invocate dispozițiile art.482 pct.8 alin.l și 2 din N.C.Proc. Civ.
Intimata reclamantă P. A., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, și menținerea hotărârilor pronunțate de Tribunalul Gorj și Judecătoria Motru, ca temeinice și legale.
Examinând decizia recurată, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează
Ca o chestiune prealabilă, în raport cu dat introducerii acțiunii pe rolul instanței de judecată-14.02 2013 Curtea constată că în ceea ce privește dispozițiile de drept procesual civil aplicabile în cauză sunt cele ale vechiului cod de procedură civilă, Noul cod intrând în vigoare la data de 15 februarie 2013 deci, după înregistrarea dosarului pe rolul primei instanțe.
În ceea ce privește recursul formulat de pârâtul I. T., Curtea reține că, în cauză este incident motivul de recurs de nelegalitate ce atrage casarea cu trimitere spre rejudecare prevăzut de art. 312 pct.5 C.p.civ. pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că reclamanta și-a întemeiat acțiunea în revendicare pe dispozițiile legale privind uzucapiunea, ca mod originar de dobândire a proprietății.
În raport de confirmarea susținerilor reclamantei prin sentința civilă nr. 1856/16.oct.2013 pronunțată de Judecătoria Motru, pârâtul a introdus apel în cadrul căruia a formulat o . critici, inclusiv referitoare la acest mod de dobândire a proprietății, în sensul că, din probatoriul administrat rezultă că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1846-1847C.Civil referitoare la uzucapiune.
Verificând susținerile recurentului, Curtea constată că acesta a arătat că în cauză, din probele administrate rezultă că posesia exercitată de reclamantă nu este utilă, fiind tulburată,întreruptă și neexercitată sub nume de proprietar.
În susținerea acestui motiv de apel, pârâtul a invocat declarațiile martorilor care au relatat faptul că între părți au existat litigii de foarte mult timp precum și faptul că, în zonă, el este cel cunoscut ca fiind proprietar ,iar nu reclamanta .
Curtea constată în sprijinul celor susținute de recurent prin motivele de recurs că, la dosar există o . înscrisuri cu care acesta înțelege să dovedească tulburarea posesiei exercitată de reclamantă - S.P.3882 din 26.09.1997 pronunțată de Judecătoria Tg. J. în dosarul nr._/1997.
La fila 53 în dosarul de fond există de asemenea un proces-verbal întocmit de organul de politie local la data de 28.mai 1997 din cuprinsul căruia rezultă că părțile din cauza de față au fost îndrumate la instanța de judecată pentru „clarificarea litigiului” .
În condițiile în care, prin expertiza efectuată în apel, la cererea pârâtului s-a reținut că, pe de-o parte, terenul în litigiu se regăsește în totalitate în certificatul de moștenitor privind pe defunctul O. P. – bunicul apelantului pârât iar această mențiune se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză în favoarea pârâtului care contrazic posesia utilă și sub nume de proprietar exercitată de reclamantă, Curtea constată că, prin neanalizarea acestui motiv de apel – privind neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prescripției achizitive de lungă durată și prin neraportarea instanței de apel, în cadrul considerentelor, la probele administrate în cauză - martori și înscrisuri, aceasta a pronunțat o decizie nelegală, care nu analizează fondul cauzei.
Acesta considerent atrage casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel întrucât, fondul cauzei - în speța dedusă judecății - este reprezentat chiar de analiza privind îndeplinirea sau nu a condițiilor prescripției achizitive de lungă durată.
În aceste condiții, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 312 alin.5 C.p.civ, Curtea va admite recursul declarat de pârât și, casând decizia recurată va trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel, care, în virtutea rolului său devolutiv – va reanaliza cauza prin prisma tuturor criticilor formulate în apel raportându-se la toate probele administrate care conduc la justa soluționare a cauzei, ordonând, după caz, inclusiv administrarea unui probatoriu suplimentar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul I. T., împotriva deciziei civile nr. 338 din 03 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. A..
Casează decizia civilă și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iunie 2014.
Președinte, P. B. | Judecător, C. T. | Judecător, L. E. |
Grefier, N. A. |
Red. Jud. C. T./11.07.2014
Tehnored. N.A./2 ex.
J. f. M.M.T.
J trib. M. G., N. U.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 169/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Conflict de competenţă. Sentința nr. 111/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
