Pretenţii. Decizia nr. 3656/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3656/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 5847/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3656/2014
Ședința publică de la 02 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINT: M. C. Ț.
Judecător: M. C.
Grefier: M. M.
x.x.x
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 18 septembrie 2014, privind apelul declarat de reclamanta B. P. E., cu domiciliul în Dr.Tr.S., . D, județul M., împotriva sentinței civile nr. 97/03.12.2013, pronunțată de Tribunalul M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți B. V., cu domiciliul în Dr.Tr.S., ..6, ., A. F., cu domiciliul în Dr.Tr.S., ..5, ., ., și T. . ADMINISTRATOR JUDICIAR ROVIGO SPRL, cu sediul în Dr.Tr.S., .. 1, județul M., având ca obiect „pretenții”.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față au fost consemnate în încheierea inițială de amânare a pronunțării din data de 18.09.2014, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu prevederile art.396 C.pr.civ., a amânat pronunțarea cauzei la data de 25.09.2014, și ulterior la data de 02.10.2014.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub nr._ , reclamanta Butusina P. E. a chemat în judecată pe pârâții B. V. și A. F. solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați, în solidar, să-i plătească suma de 1.000.000 euro reprezentând daune morale pentru prejudiciul cauzat prin informațiile false și tendențioase prezentate în emisiunile de știri ale postului de televiziune RTS în datele de 27.09. și 25.10.2012, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în fapt, este consilier in cadrul Consiliului Local al Municipiului Dr. Tr. S.. În urma unor hotărâri adoptate de Consiliul Local care priveau concesionarea unor suprafețe de teren Trustului de Presa T. . pârâții, persoane fizice si din care face parte Televiziunea RTS, hotărâri ce nu erau favorabile, din partea trustului si angajaților săi a început o adevărata prigoana împotriva sa.
Astfel, la data de 27.09.2012 sub titlul „Cui ii este frica de RTS” și la data de 25.10.2012 sub titlul „Tovarășa N.”, Televiziunea RTS a difuzat un întreg material video in care, pe lângă alte informații, au transmis către publicul larg si informația ca reclamanta ar aparține organizației MISA, că participă la întrunirile acestora si la activitățile cu conotație sexuală ce le-ar desfășura membrii organizației, fiind unul din motivele pentru care își păstrează vigoarea si la aceasta vârsta de 70 de ani pe care o are.
Aceste informații false si tendențioase au fost postate si pe "youtube" pentru a influenta si utilizatorii acestui site.
A susținut reclamanta că, nu a fost și nu este membră a organizației MISA, nu a participat niciodată in aceasta calitate la vreo întrunire a organizației, la vreo activitate cu conotații de natura sexuală și nu împărtășește practicile membrilor acestei organizații.
Prin transmiterea imaginilor, textelor și articolelor menționate, pârâții i-au creat o stare generală fizico-psihică negativă, au creat în rândul opiniei publice simțăminte contradictorii cu privire la persoana și activitatea sa, iar prin publicarea unor neadevăruri în conținutul știrilor și informațiilor transmise i s-a afectat cariera politică, i s-a creat un sentiment general de neputință și de inferioritate în fața semenilor săi și a familiei, suferind o traumă de natură psihică.
A considerat reclamanta că, pârâții se fac vinovați de încălcarea normelor consacrate de art.3 teza a II-a din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale in ce privește tratamentele degradante la care a fost supusa prin transmiterea, publicarea sau postarea acestor informații, dar si de art.71-73 cod civil si art.1357 si următoarele Cod Civil.
La 28.05.2013, reclamanta a depus la dosar o precizare de acțiune prin care a înțeles să se judece în contradictoriu și cu T. . calitate de pârâtă arătând că ceilalți doi pârâți chemați inițial în judecată sunt angajați ai acestui trust de presă.
A mai arătat că, temeiul juridic al acțiunii sale este art.1373 c.civ. și privește răspunderea în solidar a societății pârâte pentru fapta angajaților săi.
În instanță, au fost interogați reclamanta și pârâtul A. F. și s-au audiat sub prestare de jurământ martorii propuși de reclamantă.
Tribunalul M. prin sentința civilă nr. 97 de la 3.12.2013 a respins acțiunea civilă formulată de către reclamanta Butusina P. E., CNP_, domiciliata în Mun. Dr. Tr. S., ., jud. M., în contradictoriu cu pârâții B. V., reporter la Televiziunea RTS cu domiciliul in Dr. Tr. S., ., ., jud. M., A. F., coordonator program știri al RTS, cu domiciliul in Dr. Tr. S., ., ., jud. M. și T. . ca obiect pretenții suma de 1.000.000 EURO, reprezentând despăgubiri civile (daune morale) și a obligat reclamanta către pârâta . la 1000 lei cheltuieli de judecată reduse.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea introductivă de instanță, așa cum a fost precizată ulterior, reclamanta a solicitat obligarea în solidar a pârâților B. V., A. F. și T. . plata sumei de 1.000.000 euro daune morale constând în prejudiciul produs prin informațiile false și tendențioase prezentate în emisiunile de știri ale postului de televiziune RTS în zilele de 27.09.2012 și 25.10.2012.
Din transcriptul știrilor din datele respective (f.5 și 51), necontestat de nimeni, a rezultat că în cuprinsul acestora se afirmă despre reclamantă următoarele: se spune că este adeptă a practicilor gurului Gregorian B., că a fost filmată la întâlnirile MISA de la Băile Herculane, adepții MISA fiind faimoși pentru practicile care implică orgii sexuale; că, la cei aproape 70 de ani este o femeie care încă nu-și arată vârsta; pentru ca pielea să-i rămână netedă iar spiritul încă tânăr, se pare că este o adeptă a practicilor lui Gregorian B..
În interogatoriul luat la cererea pârâtei . SRL, reclamanta a recunoscut că, în urmă cu circa 5-6 ani a fost în stațiunea Băile Herculane dar nu cu scopul de a participa la întrunirile MISA, ocazie cu care a fost însoțită de numitul V. V..
Acesta, audiat ca martor, a declarat că în anul 2003 sau 2004 a fost împreună cu soția sa și cu reclamanta în Băile Herculane pentru a lua apă și atunci au aflat că în zonă se aflau adepții MISA (gregorieni), fiind o perioadă de maximă energie. Din simplă curiozitate, au mers pe platou unde s-au întrunit membrii MISA, întrunire pe care au considerând-o un adevărat spectacol.
Același martor, în cuprinsul declarației sale a mai arătat că are cunoștință că, orice organizație yoga presupune și practicarea anumitor ritualuri incompatibile cu religia ortodoxă.
Chiar dacă cei doi martori propuși de reclamantă au relatat că, urmare informațiilor la care se face referire mai sus, reclamanta a fost puternic afectată, pentru că, sub aspectul sănătății a fost internată în spital, pe plan social colegii de partid și persoanele cunoscute i-au pus o . întrebări incomode despre respectivele informații iar din punct de vedere economic, având o afacere, partenerii au avut îndoieli privitoare la relațiile economice, tribunalul a apreciat că reclamantei nu i s-a produs nici un prejudiciu care să poată fi compensat prin plata unei sume de bani de către pârâți.
Expresiile „se spune că/se pare că este adeptă a practicilor gurului Gregorian B.” pentru că a fost filmată la întâlnirile MISA, nu sunt de natură a-i produce un prejudiciu moral, dat fiind faptul că informațiile oferite de pârâți corespund realității în sensul că reclamanta a participat la întrunirea MISA, situație în care, a dat naștere la astfel de aprecieri din partea celor care au văzut-o acolo.
Pârâții nu au afirmat că reclamanta ar practica diverse ritualuri specifice organizației MISA.
Potrivit art.1357 alin.1 c.civ., „cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”.
Față de starea de fapt reținută, tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de acest text de lege, în primul rând nefiind dovedit producerea unui prejudiciu, fie el de natură morală, socială sau economică.
Deși reclamanta a depus la dosar diverse acte medicale (scrisoare medicală, bilet de externare, prescripție medicală) nu s-a demonstrat că există o legătură de cauzalitate între fapta pârâților și afecțiunile descrise.
S-a apreciat de asemenea că, modalitatea în care a fost întocmit materialul (știrile) difuzate despre reclamantă în zilele de 27.09.2012 și 25.10.2012, astfel cum a fost reținut în considerentele prezentei, nu constituie o încălcare a drepturilor privitoare la respectul vieții private și al demnității persoanei astfel cum sunt definite de art.71-74 c.civ. și nici a disp. art.3 teza a II-a din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului întrucât reclamanta nu a fost supusă unui tratament degradant care să o umilească și să o înjosească, martorul V. V. relatând că reclamanta s-a bucurat tot timpul de integritate și moralitate.
În considerarea celor mai sus expuse, constatând netemeinicia acțiunii, tribunalul a pronunțat o decizie prin care a respins-o.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art.453 c.pr.civ. reclamanta a fost obligată la cheltuieli de judecată către pârâta . însă, ținând seama de complexitatea cauzei, de termenul relativ scurt în care a fost soluționată și de munca depusă de avocat, în temeiul art.451 al.2 c.pr.civ., acestea au fost reduse de la 2500 lei la 1000 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta B. P. E. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Primul motiv de apel se refera la faptul ca hotărârea pronunțata de Tribunalul M. in prezenta cauza, ca instanță de fond, a fost intitulata decizie si nu sentința încălcându-se astfel prevederile art.424 NCPC.
Arată că este posibil ca judecătorul fondului sa se fi considerat complet ce soluționează o cale de atac si din acest motiv sa se fi aflat in eroare cu privire la hotărârea pronunțata.
Al doilea motiv de apel privește modul in care Tribunalul M., ca instanța de fond, își motivează respingerea cererii sale de chemare in judecata ca fiind netemeinica.
Tribunalul M. a trecut extrem de ușor peste starea de fapt reținută, peste probele administrate, dar, mai ales, peste temeiul acțiunii sale si a motivat în mod lapidar respingerea cererii sale de chemare in judecata cum că ar fi netemeinica cu o singura motivare și anume aceea că „potrivit expresiilor întrebuințate de pârâți se spune că/se pare că este adepta a practicilor gurului Gregorian B. nu sunt de natură a-i produce vreun prejudiciu moral dat fiind faptul că informațiile oferite de pârâți corespund realității în sensul că a participat la întâlnirea MISA situație în care a dat naștere la astfel de aprecieri din partea celor re au văzut-o acolo".
O astfel de apreciere este tendențioasa din partea judecătorului fondului care, practic, in urma administrării probelor, stabilește o situație de fapt neconforma cu realitatea bazându-se pe o declarație a martorului V. care susține ca "împreuna cu acesta si soția prin anii 2004, am fost in Băile Herculane pentru a lua apa si, cu aceasta ocazie, am fost spectatori la una din manifestațiile organizației MISA".
Practic, Tribunalul D., elimina oricare dintre celelalte probe administrate in cauza si, in mod curios, retine un amănunt care nu este definitoriu nici cu privire la săvârșirea faptelor de către parați, nici cu privire la apartenența sa la organizația MISA, insa pe asta "reținere"își clădește întregul eșafod al unei hotărâri ce apreciază ca este nelegala, netemeinica si mai ales, nefundamentată.
Argumentele sale in susținerea nelegalității, netemeiniciei si nefundamentării pe probe a hotărârii pronunțate de Tribunalul M. sunt următoarele:
A arătat, prin cererea de chemare in judecata, ca este consilier in cadrul Consiliului Local Dr.Tr. S. si, in urma unor hotărâri adoptate de Consiliul Local ce priveau concesionarea unor suprafețe de teren Trustului de presa T. . pârâții, persoane fizice, si din care face parte Televiziunea RTS, hotărâri ce nu erau favorabile acestora, din partea acestui trust si a angajaților săi a început o adevărata prigoana împotriva sa, după cum urmează:
- la datele de 27.09.2012 sub titlul "Cui ii este frica de RTS" si din 25.10.2012 sub titlul "Tovarășa N.", Televiziunea RTS a difuzat un întreg material video in care, pe lângă alte informații, acestea au transmis către publicul larg si informația ca ar aparține organizației MISA, ca
participă la întrunirile acestora si la activitățile cu conotație sexuala ce le-ar desfășura membrii organizației, fiind unul din motivele pentru care își păstrează vigoarea si la această vârsta de "70 de ani" pe care ar avea-o.
De asemenea aceste informații, false si tendențioase, au fost postate și pe „youtube” pentru a influența și utilizatorii acestui site.
Menționează că nu a fost, nu este și nu va fi membră a organizației MISA, că nu a participat niciodată în această calitate la vreo întrunire a acestei organizații sau la vreo activitate cu conotații de natură sexuală, că nu împărtășește practicile membrilor aceste organizații și că imaginile și informațiile publicate și transmise publicului larg sunt false și tendențioase.
Pârâții se fac vinovați de încălcarea normelor consacrate de art. 3 teza a II-a din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale in ce privește tratamentele degradante la care a fost supusă, prin transmiterea, publicarea sau postarea acestor informații, dar si de art. 71-73 Cod Civil si art. 1357 si următoarele Cod civil privind răspunderea pentru fapta proprie.
Prin transmiterea imaginilor, textelor și articolelor menționate mai sus pârâții i-au creat o stare generală fizico-psihică negativă, au creat în rândul opiniei publice simțăminte contradictorii cu privire la persoana și activitatea sa, iar prin publicarea unor neadevăruri în conținutul știrilor informațiilor transmise i s-a afectat cariera politică, i s-a creat un sentiment general de neputință și de inferioritate în fața semenilor săi și familiei, a suferit traume de natură psihică ce, cu greu, pot fi surmontate.
Apreciază că prejudiciul moral cauzat de către pârâți se înscrie în dispozițiile art. 3 teza a II-a din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și în practica instanțelor din România și a CEDO în sancționarea tratamentelor inumane și degradante, dar si in practica instanțelor romanești ce sancționează încălcarea dispozițiilor NCC, respectiv art. 71-73 Cod Civil si art. 1357 următoarele Cod Civil privind răspunderea pentru fapta proprie.
În cursul cercetării judecătorești instanța a administrat proba cu interogatoriul pârâților, proba cu înscrisuri si proba cu martorii V. V. si V. R..
La interogatoriu, pârâtul A. F. recunoaște in fata instanței de judecata ca știrile tendențioase la care s-a referit in cererea de chemare in judecata s-au difuzat la cererea expresa a proprietarilor trustului de presa, ca nu știe de unde au fost procurate si de către cine si ca aceste informații s-au transmis către publicul larg in urma unei decizii luate unilateral de către proprietarii trustului de presa, decizie împotriva căreia A. F. nu putea să facă opoziție în calitate de angajat.
A formulat și depus, împreună cu cererea de chemare în judecată, interogatoriu pentru pârâta . aceasta nu a răspuns la interogatoriu, așa,cum avea obligația, și, prin urmare, a solicitat instanței, prin concluziile de la finalul dezbaterilor, să facă aplicarea dispozițiilor art.358 din Noul Cod de procedură civilă și sa socotească ca dovedite pretențiile sale din interogatoriul depus.
De asemenea, a solicitat ca instanța sa ia act ca nici parata B. V. nu s-a prezentat la interogatoriu pentru termenele la care a fost citata si pentru aceasta sa facă aceeași aplicare a art. 358 din Noul Cod de Procedura Civila.
Cu înscrisurile care emana de la instituții medicale a făcut dovada faptului ca, ulterior publicării si transmiterii informațiilor false si tendențioase de către parați, a suferit traume de natura fizică si psihica ce au necesitat internarea sa in spital, tratament medical de urgenta si apoi de recuperare de lunga durata.
Cu martorii audiați a dovedit faptul ca, pe de o parte parații au transmis știrea, din răzbunare, ca urmare a faptului ca și-a îndeplinit atribuțiile funcționale in cadrul unei ședințe a Consiliului Local Dr. Tr. S. ce dezbătea un litigiu intre Consiliul Local si . fost si nu este membra MISA, ca nu a participat niciodată in aceasta calitate la adunările cu specific ale acestei organizații si, ca urmare a acțiunilor de transmitere a informațiilor false de către parat, a suferit un grav prejudiciu de natură materiala si morala.
Prejudiciul material a constat in faptul ca nu și-a putut desfășura activitatea de consilier local timp îndelungat si nu a participat la ședințele Consiliului Local si a pierdut raporturile comerciale ce le desfășoară firma a cărei asociat este, datorita afectării imaginii sale si a lipsei de încredere a partenerilor de afaceri.
Prejudiciul moral este cauzat, așa cum a dovedit cu înscrisuri, interogatoriu și cu martori, de afectarea stării de sănătate fizică si psihica, a imaginii publice de care se bucura, atât ca urmare a funcțiilor publice pe care le îndeplinea, cât și în calitatea sa de membru marcant al unui important partid politic dar si in raport cu familia, prietenii si, in general, cu persoanele care îi sunt apropiate.
Afecțiunea psihică este reprezentată de dobândirea unei stări generale de depresie din care încă nu și-a revenit, fiind nevoie de tratament medical de lungă durată.
Faptele săvârșite de către pârâți cu rea-credință și din răzbunare se înscriu in dispozițiile art. 3 teza a II-a din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, în sensul ca constituie adevărate tratamente inumane si degradante la care a fost supusa de către pârâți, aceste fapte sunt sancționate și de către dispozițiile art. 71-73 si Cod Civil si art. 1357 si următoarele Cod Civil ce a preluat legislația europeana, ce sancționează încălcarea dreptului la propria imagine.
În practica instanțelor din România, așa cum a făcut dovada cu hotărâri depuse la dosar privind practica judiciara in materie, aceste acțiuni sunt din ce in ce mai drastic sancționate de către instanțele de judecata, cu obligarea celor ce le săvârșesc de a plăti persoanelor vătămate despăgubiri din ce in ce mai mari, aliniindu-ne sub acest aspect spre o practica judiciara europeana si moderna în același timp.
A arătat că acțiunile de postare prin mijloace mass-media a unor astfel de informații si imagini sunt sancționate chiar de codul deontologic al jurnalistului, așa cum se va observa din textul depus in forma scrisa la dosar, cod ce interzice transmiterea sau publicarea de informații false ce afectează imaginea publica a persoanei, fără o verificare prealabila, din mai multe surse sau făcute cu rea-eredinta către organele de presa.
A mai arătat ca. de altfel. Curtea Constituționala a României, în motivarea deciziei nr. 62/2007, referitoare la admiterea excepției neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea si completarea Codului penal, precum și pentru modificarea si completarea altor legi, se refera la "limitele libertății de exprimare, prevăzute în art. 30 alin. (6) din Constituția României, concordă întru totul cu noțiunea de libertate, care nu este și nu poate fi înțeleasă ca un drept absolut.
Concepțiile juridico-filozofice promovate de societățile democratice admit că libertatea unei persoane se termină acolo unde începe libertatea altei persoane. în acest sens, art. 57 din Constituție prevede expres obligația cetățenilor români, cetățenilor străini si apatrizilor de a-și exercita drepturile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți.
O limitare identică este, de asemenea, prevăzută în art.10 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în conformitate cu care „Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri si responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru [...] protecția reputației sau a drepturilor altora […], precum si în art. 19 paragraful 3 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile si politice care stabilește că exercițiul libertății de exprimare comportă îndatoriri speciale si responsabilități speciale si că aceasta poate fi supusă anumitor restricții care trebuie să fie expres prevăzute de lege, ținând seama de drepturile sau reputația altora.
Din dispozițiile normative citate rezultă că nu există nicio incompatibilitate între principiul libertății de exprimare si incriminarea insultei si calomniei, care să impună dezincriminarea acestor infracțiuni."
Din analiza acestei motivări se desprinde ideea simpla dar extrem de relevanta pentru cauza de față, ca libertatea de exprimare, indiferent de modalitatea sa, se termina acolo unde începe libertatea altei persoane, fără ca drepturile si libertățile acelei persoane să fie încălcate in vreun fel, in caz contrar făptuitorul trebuind sa suporte plata de despăgubiri.
Față de toate aceste motive, a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii atacate si admiterea acțiunii așa cum a fost formulata cu obligarea pârâților la plata despăgubirilor solicitate si la cheltuieli judecata.
In drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art.466 și următoarele NCPC, art.71-74 Cod Civil si art.3 teza a II-a din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
S-a procedat la regularizarea cererii de apel, potrivit dispozițiilor art. XV din legea nr. 2/2013.
Intimații nu au depus la dosar întâmpinare.
La data de 19.08.2014 intimata . administrator judiciar, a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea ca neîntemeiat a apelului
În știrea „Nuți de la primărie, la care face referire reclamanta B. P. E. se spune că „La cei aproape 70 de ani pe care îi are, Nuți B., este o femeie care încă nu își arată vârsta. Pentru ca pielea să îi rămână netedă, iar spiritul încă tânăr, Nuți se pare că este o adeptă a practicilor gurului, Gregorian B.. In repetate rânduri a fost filmată la întâlnirile MISA de la Băile Herculane. În repetate rânduri a fost filmată la întâlnirile MISA de la Băile Herculane. Până la închiderea ediției, Nuți B. a fost de negăsit de reporterii RTS, pentru a prezenta un punct de vedere”.
În primul rând că niciunde nu se face referire la „activitățile cu conotație sexuală ce le-ar desfășura membrii organizației”, așa cum invocă reclamanta în motivele de apel.
M.I.S.A. (Mișcarea de Integrare Spirituală în Absolut) este o organizație non-profit care funcționează în România din anul 1990 și a cărei activitate este permisă de statul român. Întrunirile anuale ale membrilor MISA la Băile Herculane se organizează pe Platoul Coroninii cu aprobarea și autorizarea Primăriei stațiunii Băile Herculane. In plus, membrii MISA sunt cunoscuți pentru faptul că pledează pentru o alimentație sănătoasă, fără produse din carne, dar și pentru tratamente Ayurveda privind frumusețea feminină, așa cum se arată pe site-ul oficial al MISA, http://www.yogaesoteric.net.
Reporterul afirmă că „Nuți separe că este o adeptă a practicilor gurului", cu alte cuvinte nu s-a afirmat niciodată că reclamanta ar fi membră MISA, s-a spus doar „se pare". Totodată, s-a precizat că reporterul a încercat să obțină, așa cum este deontologic, un punct de vedere de la reclamantă, care a avut deci posibilitatea să-și prezinte punctul de vedere referitor la acest aspect.
Or, și în hotărârea Tribunalului M. nr. 97/2013 se arată că expresiile „se spune că/separe că este adeptă a practicilor gurului Gregorian B. pentru că a fost filmată la întâlnirile misa, nu sunt de natură a-i produce un prejudiciu moral, dat fiind faptul că informațiile oferite de pârâți corespund realității în sensul că reclamanta a participat la întrunirea misa, situație în care a dat naștere la astfel de aprecieri din partea celor care au văzut-o acolo".
Deci, nu s-a transmis o știre „falsă", aceea că ar fi membră MISA, ci doar ca fiind văzută la aceste întruniri, ar putea exista posibilitatea să fie membră a acestei organizații, presupunere întărită și de faptul că nu a prezentat un punct de vedere. După cum se poate observa, adevărata știre și nu cea inventată de către reclamantă este o știre reală care prezintă un adevăr și anume, acela că reclamanta a fost văzută la întâlnirile organizației MISA de la Băile Herculane. Că este adevărată știrea, o recunoaște chiar reclamanta, dar și un martor propus chiar de aceasta spunând că „da", s-au aflat la Băile Herculane pe platoul în care s-au întrunit membrii MISA.
„In interogatoriul luat la cererea pârâtei T. . a recunoscut că, în urmă cu 5-6 ani, a fost în stațiunea Băile Herculane, dar nu cu scopul de a participa la întrunirile MISA, ocazie cu care a fost însoțită de numitul V. V.. Acesta, audiat ca martor, declară că în anul 2003 sau 2004 a fost împreună cu soția sa și cu reclamanta la Băile Herculane pentru a lua apă și atunci au aflat că în zonă se aflau adepții MISA, fiind o perioadă de maximă energie. Din simplă curiozitate au mers pe platou unde s-au întrunit membrii MISA, întrunire pe care au considerat-o un adevărat spectacol", se arată în hotărârea pronunțată de Tribunalul M..
În plus, știrea se referă la comportamentul în calitate de ales al poporului, respectiv consilier local PSD la Consiliul Local Drobeta Turnu Severin.
Într-adevăr, este inadmisibil ca un ziarist să nu poată formula judecăți critice de valoare decât sub condiția demonstrării veridicității (Hotărârea Lingens împotriva Austriei din 8 iulie 1986). In aceeași hotărâre se mai arată că: "Libertatea presei este unul din cele mai eficiente mijloace prin care publicul află și își formează opinii despre ideile și atitudinile conducătorilor politici. In sens larg, libertatea dezbaterii politice este esența conceptului de societate democratică, concept care domină Convenția în întregul său. Limitele criticii acceptabile sunt mai largi cu privire la politicieni decât în raport cu indivizii obișnuiți. Spre deosebire de cei din urmă, politicienii trebuie să accepte în mod inevitabil și conștient verificarea strictă a fiecărui cuvânt și fapta, atât din partea jurnaliștilor, cât și a marelui public, și, în consecință, trebuie să dovedească un grad mai mare de toleranța.
Pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală, invocată de reclamantă prin art. 1357 și urmat Cod civ. în mod obligatoriu trebuie să existe o faptă ilicită.
Fapta de a face publică informația că reclamanta a fost văzută la întrunirea membrilor MISA de pe platoul de la Băile Herculane, știre de altfel adevărată, nu poate fi catalogată ca fiind fapta ilicită la care se referă art. 1357 c.civ. In lipsa faptei ilicite, ca element constitutiv, nu se poate angaja răspunderea civilă delictuală în sarcina lor, urmând a fi respinsă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Trebuie precizat că reclamanta a chemat în judecată pentru aceeași știre și pe numitul C. R., fiind acuzat că a publicat această știre în cotidianul „Informația de S.", acțiune ce a format dosarul nr._, iar Tribunalul M. a respins ca neîntemeiată acțiunea. Soluția dată de Tribunalul M. a fost menținută și de Curtea de Apel C., respingând apelul prin decizia nr.55/03.09.2013.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe și motivele de apel, Curtea va reține că apelul este nefundat, față de următoarele considerente.
Criticile referitoare la denumirea greșită a hotărârii pronunțate ca fiind decizie și nu hotărâre nu vor putea fi primite; astfel, deși, în preambulul hotărârii, se menționează că prima instanță ar fi pronunțat o „Decizie”, contrar dispozițiilor art. 424 NCPC, o asemenea mențiune reprezintă o eroare materială, în contextul în care din cuprinsul hotărârii rezultă că instanța a soluționat acțiunea cu care a fost investită în primă instanță, și nu în căile de atac, cu respectarea dispozițiilor referitoare la compunerea completului.
Prin urmare, o asemenea neregularitate poate fi corectată numai conform procedurii prevăzute de art. 442 NCPC, și nu prin intermediul căilor de atac, conform art. 445 NCPC.
În ceea ce privește criticile referitoare la soluția dată de prima instanță, va reține Curtea că în mod corect a respins prima instanță acțiunea reclamantei, față de considerentele ce succed, și care vor completa considerentele hotărârii apelate.
Prin cererea de chemare în judecată, apelanta reclamantă a solicitat obligarea la plata de daune morale pentru prejudiciul cauzat prin informațiile prezentate în cadrul a două emisiuni televizate, „Cui îi este frică de RTS” din data de 27.09.2012 și respectiv Tovarășa Nuți”, din data de 25.10.2012.
Conținutul afirmațiilor imputate de reclamantă a fost stabilit de către prima instanță în extrasele din transcrierea celor două reportaje, depuse la filele 5 și respectiv 51 din dosarul tribunalului și care, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, nu au fost contestate sub aspectul conținutului.
De asemenea, față de situația de fapt reținută în baza acestor înscrisuri, nu au fost formulate critici prin motivele de apel, iar în cauză nu s-a declarat apel nici cu privire la considerentele hotărârii, de către intimații pârâți, potrivit dispozițiilor art. 461 alin. 2 NCPC.
Potrivit celor două extrase din transcrierea celor două emisiuni, rezultă că în cadrul emisiunii „Cui îi este frică de RTS” s-au afirmat următoarele: „Despre doamna Nuți de la Primărie se spune că este adeptă a practicilor gurului Gregorian B.. Ea a fost filmată la întâlnirile MISA de la Băile Herculane. Adepții MISA sunt faimoși pentru practicile care implică orgii sexuale…”, iar în cadrul emisiunii „Tovarășa Nuți” s-a susținut următoarele „Nuți a ajuns consilier local și a început să învârtă afaceri chiar cu primăria… La cei aproape 70 de ani pe care îi are, Nuți B. este o femeie care încă nu-și arată vârsta. Pentru ca pielea să-i rămână netedă iar spiritul încă tânăr, Nuți se pare că este o adeptă a practicilor lui Gregorian B.. În repetate rânduri ea a fost filmată la întâlnirile MISA de la Băile Herculane. Adepții MISA sunt faimoși pentru practicile care implică orgii sexuale”.
Potrivit transcrierii acestui reportaj depusă la dosar la data de 17.09.2013 (fila 51 din dosarul primei instanțe), reportajul a avut următorul conținut: „Nuți de la primărie a fost activă încă din tinerețe. Revoluția din 1989 a prins-o pe Nuți B. nu pe baricadele luptei anticomuniste, ci de partea cealaltă. Din 1984 și până la revoluție,Nuți a fost membru în Consiliul Județean al Partidului Comunist Român. După revoluție, Nuți a stat ceva mai liniștită și a încercat să rămână într-un con de umbră. Nu i-a făcut rău acest con de umbră, căci și-a făcut timp pentru afacerile proprii. O casă în centrul orașului și mai multe imobile au fost preluate de familia Nuțicăi. A strâns în toată această perioadă o avere frumușică. Dornică să revină la prima iubire, și anume politica, Nuți comunista l-a căutat pe fostul șef de partid de la PCR, fostul edil C. D., care se pare că i-ar fi mijlocit . Partidul Social democrat. La scurt timp, Nuți a ajuns consilier local și a început să învârtă afaceri chiar cu primăria. A pus la bătaie un imobil care îi aparține și pe care l-a închiriat primăriei. Așa se face că în declarația de avere, Nuți B. a trecut un venit de 36.000 euro, doar din chirii. La cei aproape 70 de ani pe care îi are, Nuți B. e o femeie care încă nu își arată vârsta. Pentru ca pielea să îi rămână netedă iar spiritul încă tânăr, Nuți se pare că este o adeptă a practicilor gurului Gregorian B.. În repetate rânduri ea a fost filmată la întâlnirile MISA de la Băile Herculane. Până la închiderea ediției, Nuți B. a fost de negăsit de reporterii RTS, pentru a prezenta un punct de vedere”
Deși reportajul a avut un conținut mai amplu, prin cererea de chemare în judecată, apelanta reclamantă a invocat în special prejudiciul creat prin informația conform căreia ar aparține organizației MISA, că participă la întrunirile acesteia și la activitățile cu conotație sexuală pe care le-ar desfășura membrii organizației.
În motivarea în drept a cererii, apelanta a invocat dispozițiile art. 3 teza a II a din CEDO în ceea ce privește tratamentele degradante, art. 71 – 73 din Codul civil și art. 1357 și următoarele din Codul civil.
Referitor la aplicabilitatea art. 3 teza a II a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, va reține instanța că, în jurisprudența sa – cauza Irlande contra Regatului Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, cu valoare de principiu, că un tratament aplicat unei persoane va fi calificat degradant atunci când creează acesteia sentimente de teamă, de neliniște și de inferioritate, de natură a o umili, a o înjosi și, eventual, de a-i înfrânge astfel rezistența fizică și morală.
Tratamentul aplicat poate fi calificat degradant dacă scopul aplicării acestuia este umilirea sau înjosirea victimei și dacă, prin efectele produse, a fost sau nu atinsă personalitatea acestuia, la un anumit nivel ; ori, în prezenta cauză, va reține instanța că, față de conținutul celor două articole, nu se poate reține că s-ar fi atins pragul de gravitate de la care un act constituie un tratament degradant .
Dispozițiile art.1357 C.civ. fac referire la condițiile răspunderii civile delictuale, anume cauzarea unui prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție, iar dispozițiile art. 71, art. 72 și respectiv art. 73 din Codul civil reglementează dreptul la viața intimă, dreptul la demnitate și dreptul la propria imagine, care se circumscriu noțiunii de viață privată, protejată de art. 8 din CEDO.
Aceste drepturi nu au un caracter absolut, în condițiile în care potrivit art. 75 alin.1 C. civ. nu constituie o încălcare a acestor drepturi atingerile care sunt permise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte, iar potrivit alin. 2 din același articol, exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună credință și cu respectarea pactelor și convențiilor internaționale la care România este parte nu constituie o încălcare a acestora.
Prin urmare, se impune a se analiza în ce măsură atingerile aduse dreptului apelantei reclamante la viața privată, la demnitate și la propria imagine s-a făcut în contextul exercitării de către pârâți, reporter și coordonator program știri, cu bună credință, a dreptului la libera exprimare, reglementat de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, dispozițiile art. 10 din CEDO garantează libertatea de opinie și libertatea de a primi sau comunica informații sau idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Potrivit dispozițiilor art. 2 din acest articol, libertatea de exprimare poate fi supusă unor ingerințe, care trebuie, însă, să îndeplinească mai multe condiții: să fie prevăzute de lege, să urmărească unul dintre scopurile legitime enumerate limitativ în acest articol, măsura luată să fie necesară într-o societate democratică, iar ingerința să fie proporțională cu scopul legitim urmărit.
În acest context, ingerința în dreptul la liberă exprimare este prevăzută de o lege accesibilă și previzibilă - art. 1357 C.civ. și art. 74 lit. f C.civ. și urmărește un scop legitim, anume protecția dreptului apelantei la viață privată.
În același timp, ingerința trebuie să fie necesară și proporțională într-o societate democratică, în sensul de a răspunde unei nevoi sociale imperioase de reglare a raporturilor sociale și de a păstra un just echilibru între imperativele apărării drepturilor individuale și cele ale protejării interesului general, între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Pentru a se stabili dacă o atingere adusă libertății de exprimare este necesară într-o societate democratică, jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului a consacrat mai multe principii, în cadrul cărora a subliniat, în primul rând, rolul important al presei într-o societate democratică, aceasta fiind obligată să comunice, respectând îndatoririle și responsabilitățile sale, informații și idei privind toate chestiunile de interes general. În cadrul acestei funcții a presei, a reținut Curtea că libertatea jurnalistică implică și posibilitatea de a recurge la o anumită doză de exagerare, sau chiar de provocare (cauza Gaweda contra Poloniei).
În al doilea rând, Curtea a subliniat că art. 10 alin.2 din Convenție nu lasă deloc spațiu pentru restrângeri ale libertății de exprimare în domeniul discursului politic sau al chestiunilor de interes general. În plus, limitele criticii admisibile sunt mai ample față de un om politic, vizat în această calitate, decât față de un simplu particular: spre deosebire de al doilea, primul se expune inevitabil și conștient unui control atent al faptelor și gesturilor sale atât din partea ziariștilor cât și din partea masei de cetățeni; în consecință, trebuie să arate o toleranță mai mare (cauza Feldek contra Slovaciei).
În situația în care, precum în prezenta cauză, sunt puse în balanță dreptul la libertatea de exprimare și dreptul la respectarea vieții private, Curtea a stabilit că trebuie analizate mai multe criterii: tipul de discurs, calitatea părților, persoana lezată, dacă subiectul este sau nu de interes public, general si natura alegațiilor făcute, în sensul de a discerne dacă acestea reprezintă judecăți de valoare, supuse probei bunei-credințe, iar nu probei verității, sau, prin intermediul lor, se impută fapte, care ar trebui să aibă, în consecință, o bază factuală suficientă.
Analizând faptele imputate intimaților prin prisma acestor principii și criterii, va reține Curtea în primul rând că reclamanta era consilier local, din partea Partidului Social Democrat la momentul apariției reportajelor, având așadar calitatea de om politic, membru ales de comunitatea locală într-un organ deliberativ, subiect al unui control mai atent al activităților sale și al comportamentului său în viața publică, bucurându-se, așadar, de o protecție mai redusă în fața criticilor atât din partea ziariștilor, cât și din partea cetățenilor.
Așa cum a arătat reclamanta în cuprinsul cererii de chemare în judecată și cum rezultă și din titlul reportajului din data de 27.09.2012, cele două afirmații au fost făcute în contextul adoptării de către Consiliul Local a unor hotărâri privind concesionarea unor suprafețe de teren trustului de presă T. . cuprinsul articolului din data de 25.10.2012, sunt relatate mai multe aspecte referitoare la activitatea desfășurată de reclamantă în calitate de om politic, de la Revoluție până în prezent, precum și cu privire la un contract de închiriere pe care aceasta l-ar fi încheiat cu primăria.
Prin urmare, respectivele reportaje au vizat în principal activitatea desfășurată de reclamantă în calitatea sa de membru al Consiliului Local și om politic, în final făcându-se o scurtă referire la posibila apartenență a acesteia la MISA.; în consecință, afirmațiile se pot înscrie în cadrul unei dezbateri de interes general, referindu-se în primul rând la acțiunile unui membru al Consiliului Local, care reprezintă un subiect de interes general pentru comunitatea locală.
Chiar dacă reclamanta nu a înțeles să învestească instanța decât cu privire la susținerile referitoare la apartenența sa la Organizația MISA, va reține Curtea că respectivele afirmații nu pot fi analizate izolat, ci doar prin raportare la întregul material difuzat; inclusiv Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza N. – Dellakeza contra României, a subliniat importanța analizării contextului în care articolul a fost publicat.
Respectivele afirmații nu pot fi considerate lipsite de orice bază factuală, pentru a se putea aprecia că au avut drept scop nu informarea opiniei publice, ci denigrarea reclamantei, în condițiile în care în cuprinsul reportajului se face referire la împrejurarea că aceasta ar fi fost filmată la întâlnirile MISA de la Băile Herculane, reclamanta a recunoscut la interogatoriu că a asistat întâmplător, împreună cu martorul V. V., la o asemenea întrunire, aspect confirmat de acesta din urmă, care a arătat că au mers din curiozitate pe platoul unde erau adunați membrii MISA.
Relevanță sub aspectul bunei credințe a intimaților pârâți prezintă și împrejurarea că în cuprinsul articolului, la prezentarea informației privind apartenența reclamantei la organizația MISA, a fost folosită expresia „se pare că”; astfel, în cuprinsul reportajului, s-a lansat o supoziție bazată pe o situație factuală, care ar fi putut fi infirmată de către reclamantă prin exercitarea dreptului la replică, drept pe care, conform extrasului din transcrierea emisiunii de la data de 25.10.2012, reclamanta nu a înțeles să îl exercite.
În acest sens, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Ieremiov contra României, a reținut la aprecierea bunei credințe împrejurarea că reclamantul folosise un stil dubitativ.
Reclamanta a susținut că, de fapt, reportajele au făcut parte dintr-o campanie de presă declanșată împotriva sa de reprezentanții trustului T. . a o denigra urmare a faptului că la nivelul Consiliului Local din care făcea și ea parte au fost adoptate hotărâri nefavorabile acestuia.
La dosarul cauzei nu au fost depuse însă hotărâri ale Consiliului Local care să justifice aceste supoziții; prin răspunsul la întrebarea nr. 7 din interogatoriu, pârâtul A. F. a arătat că, anumite materiale erau impuse de conducerea trustului, dar nu știe dacă și acesta, iar declarația martorului V. R. cuprinde doar aprecieri personale ale martorului cu privire la motivele pentru care ar fi fost realizate reportajele, neputând avea valoare probatorie în sensul invocat de reclamantă.
În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 358 NCPC referitoare la consecințele neprezentării la interogatoriu și refuzului de a răspunde la interogatoriu, va reține Curtea că, în ceea ce privește intimata T. . nu a fost depus în scris un interogatoriu propus a fi luat acestei intimate, pentru a putea fi administrată această probă în condițiile art. 355 NCPC. În schimb, intimata B. V. s-a prezentat în instanță la termenul fixat pentru administrarea acestei probe, anume la data de 12.11.2013, când s-a dispus amânarea cauzei la cererea apărătorului reclamantei, intimata arătând în același timp că la termenul fixat există posibilitatea să fie plecată din țară. În consecință, în cauză nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 358 NCPC pentru ca instanța să facă aplicarea acestor dispoziții legale.
Pentru aceste considerente, va reține Curtea că în cauză, nu s-a făcut dovada relei credințe a intimaților pârâți; reclamanta este om politic, respectivele afirmații au fost făcute în contextul unei dezbateri referitoare la probleme de interes general, se înscriu în limitele dozei de exagerare acceptate și au avut o bază factuală suficientă, astfel încât atragerea răspunderii civile delictuale a pârâților și obligarea lor la plata unor despăgubiri ar reprezenta o ingerință adusă dreptului la liberă exprimare care, deși prevăzută de lege și având un scop legitim, nu ar reprezenta o măsură proporțională într-o societate democrată și ar fi, așadar, contrară exigențelor art. 10 din Convenție.
Relevantă în acest sens este și jurisprudența CEDO din Cauza B. contra Românie, în care, arătând că reclamantul relatase aspecte de interes general, probase veridicitatea afirmațiilor și acționase cu bună credință, Curtea a reținut că, deși unele comentarii ale acestuia făceau referire la viața privată a părții vătămate („o persoană arogantă, sigură pe sine, care vorbește cu voce scăzută, cu un zâmbet superior, cu un comportament familial de regulă considerat bizar”), limbajul a rămas totuși în limitele acceptabile ale libertății de exprimare a ziariștilor.
În consecință, văzând dispozițiile art. 480 alin. 1 NCPC, Curtea va respinge apelul, sentința primei instanțe urmând să fie păstrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta B. P. E., cu domiciliul în Dr.Tr.S., . D, județul M., împotriva sentinței civile nr. 97/03.12.2013, pronunțată de Tribunalul M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți B. V., cu domiciliul în Dr.Tr.S., ..6, ..1, ., A. F., cu domiciliul în Dr.Tr.S., ..5, ., ., și T. . ADMINISTRATOR JUDICIAR ROVIGO SPRL, cu sediul în Dr.Tr.S., .. 1, județul M..
Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Octombrie 2014
Președinte, M. C. Ț. | Judecător, M. C. | |
Pentru grefier, M. M., în CO, semnează Grefier șef Secție D. G. |
04.11.2014
Red.jud.M.C.Ț.
6 ex/AS
j.f.C.P.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1/2014. Curtea de... | Fond funciar. Decizia nr. 1026/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
