Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1515/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1515/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 33433/215/2011*
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1515
Ședința publică din data de 05 Noiembrie 2014
Completul compus din:
Președinte: Judecător L. E.
Judecător P. B.
Judecător C. T.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de reclamanta T. F., împotriva deciziei civile nr. 313/26.05.2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. I. și C. T., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns intimații pârâți, lipsind recurenta reclamantă
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că recursul este declarat și motivat în termenul legal, că nu este timbrat, precum și faptul că recurenta reclamantă a depus prin serviciul registratură o declarație notarială prin care înțelege să renunțe la judecarea recursului și la dreptul pretins – respectiv rezoluțiunea contractului, după care, instanța a pus în discuția părților prezente excepția netimbrării recursului.
Intimații reclamanți au lăsat la aprecierea instanței soluția ce va pronunța.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la data de 09.12.2011, sub nr._, reclamanta T. F. a chemat în judecată pârâții C. I. și C. T., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat la data de 07.11.2008 de BNP D. F..
Prin sentința civilă nr._/7.11.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta T. F., împotriva pârâților C. I., C. T., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta T. F..
Prin decizia civilă nr. 276/10.06.2013, Tribunalul D. a anulat ca netimbrat apelul declarat de apelanta-reclamantă T. F. împotriva sentinței civile nr._ din data de 07.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. I. și C. T..
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta T. F..
Prin decizia civilă nr.9370/12.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. a fost admis recursul declarat de reclamanta T. F., împotriva deciziei civile nr.276/10.06.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. I. și C. T..
A fost casată decizia civilă nr.276/10.06.2013 și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul D..
Cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Prin decizia civilă nr. 313/26.05.2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția I Civilă în dosarul nr._, s-a respins apelul declarat de reclamanta T. F., domiciliată în C., ..43, ., ., împotriva sentinței civile nr._/7.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. I. și C. T., ambii cu domiciliul în com.B., ., ca nefondat.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Raportat la natura juridică a convenției intervenite intre apelanta-reclamantă, soțul acesteia și intimații pârâți, cum in mod corect a reținut și prima instanță, in cauză s-a încheiat un contract de întreținere, aspect ce se desprinde din conținutul obligației asumate de pârâți, respectiv obligația de întreținere. Asemenea contract este un contract nenumit, nefiind reglementat prin Codul civil, dar nici pus la îndoială, prin art. 5 cod civil de la 1864, in vigoare la data încheierii contractului, fiind interzise numai convențiile contrare ordinii publice și bunelor moravuri.
Contractul de întreținere este un contract cu titlu oneros, în temeiul căruia una din părți transmite celeilalte proprietatea unuia sau mai multor bunuri în schimbul obligației pe care aceasta și-o asumă de a-i presta, în natură, cele necesare traiului în tot timpul vieții.
Referitor la criticile privind neexecutarea obligațiilor contractuale de către pârâți, Tribunalul relevă faptul că prestarea întreținerii reprezintă, în sarcina debitorului, o obligație de a face cu caracter strict personal, care în caz de neexecutare, determină rezoluțiunea contractului, potrivit art. 1020 C.civ.
Rezoluțiunea contractului este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația avuta anterior încheierii contractului. Pentru ca rezoluțiunea să fie admisibilă, următoarele condiții se cer a fi îndeplinite: una dintre părți să nu-și fi executat obligațiile ce-i revin, neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația, debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere. Caracterul alimentar al prestației în cazul contractului de întreținere nu mai necesită punerea în întârziere a debitorului, această ultimă condiție nemaifiind impusă în acest caz.
În cauza pendinte, temeiul cererii privind rezoluțiunea contractului de întreținere îl constituie neîndeplinirea culpabilă de către pârâți a obligațiilor lor contractuale, potrivit cărora aceștia urmau să le asigure reclamantei și soțului acesteia întreținerea corespunzătoare pe tot timpul vieții, iar la deces să îi înmormânteze și să-i pomenească, potrivit datinilor și obiceiurilor creștinești.
Contractul încheiat între părți are clauze generale, impersonale, fără să fi fost impuse repere calitative sau cantitative în conduita contractuală.
Potrivit art. 1169 Cod civil, sarcina probei in ceea ce privește neexecutarea obligațiilor contractuale revine reclamantei, iar executarea, neexecutarea, ori executarea necorespunzătoare reprezintă in totalitate, elemente și împrejurări ale stării de fapt.
În cauză, prima instanță a concluzionat în sensul îndeplinirii de către pârâți a obligațiilor contractuale, având in vedere in acest sens depozițiile martorilor O. Eleonor, S. I. și C. I. C., tribunalul concluzionând în același sens, și având în vedere declarațiile menționate, precum și pe cele ale martorilor audiați în apel.
Astfel, din declarația martorului G. N., coleg de serviciu cu intimații, reiese că aceștia făceau naveta Braneț – C. (fiind salariați la CFR), iar din anul 2008, când s-a încheiat contractul de întreținere, de fiecare dată, înainte de a merge la serviciu, intimații-pârâți, de aproximativ 3 ori pe săptămână, treceau mai întâi pe la familia T., lăsând mâncare, flori, fructe, apă minerală și fiind foarte bine primiți.
Din declarația aceluiași martor, tribunalul a reținut că de nenumărate ori intimații pârâți l-au anunțat pe acesta că nu mai pot merge cu mașina la C., pentru că trebuia să meargă să aibă grijă de soțul apelantei reclamante precum și că intimații și-au luat de multe ori concediu pentru a sta cu apelanta și cu soțul acesteia când erau bolnavi. De asemenea, tribunalul a reținut că intimata pârâtă este cea care asigura curățenia în apartament, martorul fiind prezent de mai multe ori când intimații au luat covoarele pentru a le duce la Braneț pentru a fi spălate.
Și martora T. I. a arătat că intimații pârâți duceau mâncare, miere și flori apelantei și soțului său, ori de câte ori se duceau la serviciu, din declarația acestei martore reieșind de asemenea că, până la ivirea neînțelegerilor dintre părți, intimata era cea care se ocupa de curățenie, și că după aceea apelanta a plătit o femeie pentru acest lucru, dar nu era mulțumită cum făcea curățenie aceasta.
Ambii martori au arătat că intimații pârâți au efectuat îmbunătățiri în apartamentul ce a format obiectul contractului de întreținere, montând gresie, faianță în baie, balcon și bucătărie.
Intimați pârâți s-au ocupat de înmormântarea soțului apelantei reclamante, așa cum reiese din declarația martorului menționat precum și din declarațiilor martorelor T. I. (acesteia declarându-i acest lucru chiar apelanta-reclamantă, care s-a exprimat și că soțul său a avut o înmormântare foarte frumoasă) și B. I.. Chiar dacă s-ar reține că intimații pârâți numai au organizat înmormântarea și nu au suportat costurile acesteia, așa cum a declarat martora L. M., instanța nu poate reține ca o neîndeplinire a obligațiilor contractuale din partea intimaților, cu atât mai mult cu cât din aceeași declarație reiese că apelanta reclamantă a beneficiat și de ajutoare de înmormântare și deci nu a suportat costurile înmormântării.
Din declarația martorei T. I., tribunalul a reținut că și de parastasele ulterioare, care au avut loc în curtea intimaților pârâți, s-au ocupat tot aceștia, martora declarând că i-a văzut pe intimați mergând în acest sens la cumpărături și pregătind pachetele pentru împărțirea la cimitir.
Din declarațiile martorilor O. Eleonor și S. I., audiați la fond la propunerea pârâților, precum și din cele ale martorilor L. M. și G. N., audiați în apel, reiese că întreținerea apartamentului era plătită de către apelantă, martora arătând că aceasta i-a spus că intimații au dorit să plătească ei, însă a refuzat, comunicând acest lucru și asociației.
Din declarațiile martorilor audiați la propunerea intimaților pârâți reiese și că intimata a avut grijă de apelantă când aceasta a suferit o operație pe cord la Timișoara, martorul G. N. declarând că era de serviciu când intimata și-a luat concediu pentru a o însoți pe apelantă la Timișoara. Și martora T. I. a arătat că intimata a mers la Timișoara pentru a avea grijă de apelantă, din declarațiile acestor doi martori reieșind și că intimatul a stat la C. cu soțul apelantei, care era de asemenea bolnav. Astfel, a fost înlăturată ca nesinceră declarația martorei L. M., care a arătat că soțul apelantei a fost cel care s-a îngrijit de aceasta pe perioada spitalizării.
În privința declarației martorei P. C. R., audiată la fond, tribunalul a constatat că în mod corect aceasta nu a fost reținută de către prima instanță, având în vedere că unele aspecte relatate erau nerelevante (de exemplu, faptul că această martoră a mers cu un instalator la apelantă pentru a-i repara o țeavă, nereieșind din nici un alt mijloc de probă că apelanta a apelat anterior la intimați pentru acest aspect și că aceștia au refuzat-o, sau faptul că, în prezența martorei, apelanta-reclamantă le-a reproșat intimaților într-o discuție telefonică că nu ar mai fi sunat-o de două săptămâni - acest aspect neputând să ducă automat la concluzia că intimații nu și-ar fi îndeplinit obligațiile contractuale). De asemenea, în mod corect a reținut instanța de fond că multe dintre informațiile furnizate de către această martoră nu au fost percepute personal de aceasta, ci erau cunoscute de la reclamantă, astfel că declarația martorei constituia o probă indirectă și era firesc ca instanța de fond să acorde preferință probelor directe.
Din declarațiile martorilor audiați în apel reiese că după decesul soțului apelantei, aceasta nu a mai primit întreținerea din partea intimaților, tribunalul reținând că apelanta a urmărit să obțină rezoluțiunea contractului pentru ca apartamentul să revină nepotului său. În acest sens se reține declarația martorei T. I., care a asistat la o discuție telefonică între apelantă și intimată, în care prima spunea că a fost înșelată de către nepotul său și de mama acestuia, aceștia dorind apartamentul în cauză, precum și declarația martorei L. M. din care reiese că, după decesul soțului, apelanta reclamantă a reluat legătura cu nepotul său.
Aspectele din declarația martorei L. M. privind obținerea de către reclamantă a unor împrumuturi de la CAR pentru copiii intimaților sau faptul că soțul apelantei făcea pâine pentru aceștia sunt apreciate ca nerelevante de către tribunal, iar cele privind agresarea verbală a apelantei de către intimați nu pot fi reținute, deoarece nu au fost percepute personal de către martoră.
Nici martora B. I. nu a relatat aspecte percepute personal, astfel că tribunalul nu a dat relevanță nici declarației acesteia.
Din declarațiile martorilor audiați la propunerea intimaților pârâți, atât în apel cât și la fond, reiese că intimații și-au îndeplinit obligațiile contractuale, apelanta fiind cea care refuză să primească întreținerea, astfel că în mod corect s-a apreciat de către prima instanță că acțiunea este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs reclamanta T. F., fără a depune la dosar timbru judiciar și taxa judiciară de timbru stabilită de instanță.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. 1 și 2 din aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță.
Conform prevederilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată, ca netimbrată.
În speță, recurenta reclamantă a fost citată cu mențiunea expresă a achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit dovezii aflată la dosarul cauzei (filele 9 și 12).
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat și nici până la termenul stabilit de Curte, 05.11.2014, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Curtea urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. 1 și 5 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995 și să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului declarat de reclamanta T. F..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta T. F., împotriva deciziei civile nr. 313/26.05.2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. I. și C. T..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 05.11.2014
Președinte, Judecător, Judecător,
L. E. P. B. C. T.
Grefier,
I. B.
Red și tehn. red. IB / 2 ex / 06.11.2014
Jud. fond MG Z.
Jud. apel LL B., D G.
| ← Strămutare. Sentința nr. 51/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Reexaminare anulare cerere. Decizia nr. 1543/2014. Curtea de... → |
|---|
