Revendicare imobiliară. Decizia nr. 407/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 407/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 16504/318/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 407/2014
Ședința publică de la 26 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Judecător I. M.
Judecător S. A. C.
Grefier G. D. L.
.x.x.x.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul B. V., împotriva sentinței civile nr. 3941/21.05.2013, pronunțată de Judecătoria Tg. J., în dosarul nr._ și împotriva deciziei civile nr. 588/29.11/2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații G. C., și G. G. C., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal au fost lipsă părțile
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la 21.02.2014, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea în cauză la data de 26.02.2014.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-J. sub nr._, reclamantul B. V. a chemat în judecată pe pârâții G. C. și G. G. C., solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora sa-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de aproximativ 150 mp în lungime de 60 m pe o lățime de 2,5 m învecinat la N-G. C-tin și G. P. la S-rest proprietate, E-drumul județean, V-most. M. D., să se stabilească linia de hotar între cele două proprietăți; pârâții să fie obligați sa ridice gardul construit în mod abuziv pe terenul său, iar în caz contrar sa fie el autorizat să demoleze acest gard pe cheltuiala sa, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că este proprietarul terenului situat în comuna Urdari, ., jud. Gorj, care are suprafața de 918 mp, compus din trei parcele astfel: tarlaua 34 . de 335 mp, teren având categoria de folosință arabil învecinat la, N- U. M., E-rest prop. S-F. Vișinei, V-rest prop.; tarlaua 34 .. de 327 mp, teren având categoria de folosință vii învecinat la, N-U. M. E- rest prop. S-F. Vișinei V-most. M. D.; tarlaua 34 . de 256 mp teren având categoria de folosință curți construcții învecinat la N- U. M., E-D.J. 674, S - F. Vișinei, V- rest prop.
A arătat că dovada dreptului de proprietate o face cu titlul de proprietate nr._/14.06.1999 eliberat de Comisia Locală de Aplicare a Legii nr.18/1991 Urdari, cu certificatul de moștenitor nr.73/14.08.2003, certificatul de moștenitor nr.72/09.08.2002 cu actul de partaj voluntar autentificat sub nr.5367/14.08.2003 din care rezultă că în lotul său se regăsesc cele trei parcele menționate mai sus.
A mai arătat că în urmă cu puțin timp pârâții în mod abuziv au edificat un gard despărțitor care nu respectă sub nici o formă vechiul amplasament, acaparând astfel din proprietatea sa circa 150 mp .
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.563, 560, 1485 din C.civ.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar cartea de identitate, certificat de moștenitor nr.73/2003, certificat de moștenitor nr.72/2002, act de partaj voluntar, titlu de proprietate nr._/1999. contract de vânzare – cumpărare nr.3944/1997, adeverința nr.414/1996, procesul verbal din 13.02.1996, certificatul de moștenitor nr. 760/1993 și o planșe foto.
La data de 15.01.2013, pârâtul G. C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că pentru terenul pe care îl deține are acte de proprietate (act de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3944/03.04.1997 la Notarul Public).
A mai arătat că a cumpărat terenul în suprafața de 716 mp pe care a amplasat casa de locuit de la R. C. care la rândul sau 1-a dobândit prin reconstituire, conform adeverinței de proprietate nr. 414/13.02.1996 si a procesului - verbal de punere in posesie din 13.02.1996.
Mai mult, atunci când a reparat gardul despărțitor intre el si reclamant a ținut cont exact de vechiul amplasament, astfel ca nu a ocupat nici un metru din suprafața de teren a reclamantului.
În cauză, instanța a încuviințat administrarea probei testimoniale, în cauză fiind audiați martorii U. E., P. C., F. A., I. Vișinel, depozițiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei (filele 31, 32, 36, 37), precum și proba cu expertiza specialitatea topografie, desemnând prin tragere la sorți pe expertul N. P. și a stabilit ca obiective ale expertizei: să se identifice prin amplasament, formă, dimensiuni și vecinătăți terenul proprietatea reclamantului, în conformitate cu actele acestuia de proprietate, respectiv titlul de proprietate nr._/1999, cât și actul de partaj voluntar autentificat sub nr.5367/14.08.2003; să se identifice prin amplasament, formă, dimensiuni și vecinătăți terenul proprietatea pârâților, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3944/1997, adeverinței de proprietate nr.414/1996 și procesului verbal de punere în posesie din 13.02.1996; să se precizeze dacă pârâții ocupă din terenul reclamantului, iar în caz de răspuns afirmativ, să se individualizeze porțiunea de teren ocupată; după identificarea terenurilor părților, conform obiectivelor nr.1 și nr.2, să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților prin raportare la puncte fixe din teren; să se precizeze dacă gardul ce delimitează proprietățile părților se regăsește pe terenul proprietatea reclamantului sau pe terenul proprietatea pârâților; să se precizeze dacă între proprietățile părților există semne vechi de hotar.
Raportul de expertiză a fost depus la data de 26.02.2013 de către expert N. P. prin serviciul registratură al instanței, reclamantul formulând obiecțiuni la acesta, care au fost admise de către instanță, expertul urmând să răspundă la acestea.
Prin sentința civilă nr.3941/21.05.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul B. V., în contradictoriu cu pârâții G. C. și G. G. C..
S-a dispus grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul actualului gard existent între proprietățile părților, identificat prin raportul de expertiză conform punctelor 3-16-17-18-9, au fost respinse capetele de cerere în revendicare și în obligație de a face, fiind compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că acțiunea în revendicare are caracterul unei acțiuni petitorii, prin care se pune în discuție calitatea de proprietar și prin care proprietarul neposesor, solicită posesorului neproprietar să-i permită exercitarea atributelor dreptului de proprietate în conformitate cu art. 480 C.civ. care consacră dreptul proprietarului de a se bucura de atributele dreptului de folosință și dispoziție asupra bunului .
Astfel, reclamantul și-a susținut calitatea de proprietar al terenului revendicat în temeiul titlului de proprietate nr._/14.06.1999, precum și în temeiul actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 5367 din 14.08.2003, respectiv pentru suprafața de 918 mp.
De asemenea pârâții și-au susținut dreptul de proprietate asupra terenului deținut în conformitate cu actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3944 din 03.04.1997 prin care au cumpărat de la numita R. C. suprafața de 716 mp.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză au fost transpuse în teren actele de proprietate ale reclamantului și ale pârâților, expertul concluzionând faptul că deși nu poate formula concluzii clare privind eventuala ocupațiune a terenului revendicat de către pârâți, reclamantul deține o suprafață de 989 mp., mai mare decât suprafața menționată în actele sale de proprietate, respectiv suprafața de 918 mp., în timp ce pârâții dețin efectiv suprafața de 695 mp., în condițiile în care în actul lor de proprietate este menționat faptul că au cumpărat o suprafață de 716 mp.
De asemenea, instanța a constatat că nici martorii audiați în cauză nu au confirmat susținerile reclamantului din acțiune, aceștia precizând instanței că reconstruirea gardului care delimitează în prezent proprietățile părților s-a făcut pe același amplasament cu gardul vechi și că pârâții nu au ocupat din terenul reclamantului cu prilejul edificării gardului (declarații martori F. A. și I. Vișinel), în condițiile în care martorii propuși de reclamant au precizat instanței că nu cunosc amănunte despre proprietățile părților.
Așadar, raportat la aceste concluzii ale raportului de expertiză coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța a constatat că reclamantul nu a făcut dovada că pârâții ocupă terenul proprietatea sa și nici că gardul construit de pârâți s-ar afla pe terenul său, ocupațiune care ar fi justificat acțiunea sa în revendicare și obligație de a face, drept pentru care instanța a respins aceste capete de cerere formulate de reclamant prin acțiunea sa.
În schimb instanța a admis cererea reclamantului privind grănițuirea proprietăților părților, stabilind ca linie de hotar actualul amplasament al gardului existent ce delimitează cele două proprietăți, respectiv punctele 3 – 16- 17-18- 9 menționate în raportul de expertiză ,in condițiile in care acest aliniament existent a fost respectat odată cu refacerea gardului de către părâți, făcând aplicațiunea dispozițiilor art. 584 C. civ., „orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa;….”.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul B. V., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia civilă nr. 588/29.11/2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă, în dosarul nr._, s-a respins apelul civil formulat de apelantul reclamant B. V. împotriva sentinței civile nr.3941/21.05.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți G. C. și G. G. C. ca nefondat.
A obligat apelantul la 300 lei cheltuieli de judecată față de intimatul pârât G. C..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că:
Potrivit art. 563 C.civ. proprietarul unui bun are dreptul de a revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. Acțiunea în revendicare fiind acțiunea prin care proprietarul neposesor își revendică bunul de la posesorul neproprietar este de principiu că în cadrul acțiunii în revendicare reclamantul trebuie să facă dovada atât a proprietății asupra terenului revendicat cât și dovada ocupațiunii acestuia de către pârât.
Din probatoriile dosarului a rezultat că reclamantul deține o suprafață de 989 mp, mai mare decât suprafața menționată în actele sale de proprietate, din care rezultă 918 mp, în timp ce pârâții dețin efectiv suprafața de 695 mp, iar în actele lor de proprietate figurau cu suprafața de 716 mp, iar din probatoriile administrate în cauză nu a rezultat că pârâții ar ocupa vreo suprafață de teren din terenul proprietatea reclamantului.
Critica adusă sentinței instanței de fond privind stabilirea liniei de hotar nu a fost întemeiată, avându-se în vedere că prin probatoriile efectuate în cauză nu a rezultat că gardul construit s-ar afla pe terenul reclamantului, martorii audiați în cauză nu au confirmat susținerile reclamantului, ci dimpotrivă aceștia au precizat că reconstruirea gardului care delimitează în prezent proprietățile părților s-a făcut pe același amplasament al gardului vechi, iar pârâții nu au ocupat din terenul reclamantului cu prilejul edificării noului gard.
În condițiile în care, atât reclamantul cât și pârâții au acceptat punerea în posesie fără a fi menționate dimensiunile terenurilor pe care le dețin, tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond a stabilit linia de hotar pe actualul amplasament al gardului existent ce delimitează cele două proprietăți prin unirea punctelor 3-16-17-18 și 9 menționate în raportul de expertiză, prin construirea noului gard s-a respectat vechiul amplasament dintre cele două proprietăți.
Văzând și disp.art. 560 Cod civil, tribunalul în baza art.296 Cod pr.civ. a respins apelul ca nefondat, iar în baza art. 274 Cod pr.civilă, apelantul fiind obligat la cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței dar și a deciziei a formulat recurs B. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că principala critică vizează faptul că, la pronunțarea soluțiilor instanțele de fond au avut în vedere doar conținutul raportului de expertiză.
Așa cum au arătat, pârâții au susținut în apărare că vânzătoarea lor a moștenit această suprafață de teren de peste 35 de ani, conform mențiunilor din contractul de vânzare cumpărare, dar în realitate părinții au decedat în 1987 și respectiv 1993.
De asemenea, certificatul de moștenitor care a stat la baza încheierii actului, are specificat ca vecinătăți cu totul alți vecini decât cei menționați în adeverința de proprietate și procesul verbal de punere în posesie .
Susține că a arătat faptul că și în titlul său de proprietate pe latura de nord, figurează U. M., care este tatăl pârâtei.
A mai susținut că instanța, în virtutea rolului activ, trebuia să constate că apărările pârâților în sensul că nu au schimbat poziția gardului, este una nereală motivată de faptul că în adeverința de proprietate au 716 mp, în actul de proprietate se menționează aceeași suprafață, iar în raportul de expertiza efectuată nu se mai găsește această suprafață.
Cu referire la suprafața sa de teren a făcut dovada suprafeței de 918 și a suprafeței de 500 mp, cu actele in registrul agricol, acte care nu au fost analizate de instanța de fond..
De asemenea, cu privire la configurația terenului și a dimensiunilor a depus la dosar autorizația de construire din care rezultă că între cele două terenuri a fost o linie dreaptă.
Mai mult, s-a dovedit că între cele două proprietăți a existat un drum de servitute pe toată lungimea terenului, pentru vecinii din partea de vest, servitute delimitată de garduri pentru fiecare proprietate, instanța reținând doar că gardul edificat de pârâți a păstrat vechiul amplasament, situație care l-a pus în imposibilitatea de a mai avea acces în spatele casei la dependințele construite de peste 50 de ani, care în prezent au devenit spațiu de depozitare pentru pârâți degradându-le în mod evident.
Având în vedere cele arătarea se impune trasarea liniei de hotar pe aliniamentul 2-17, linia de hotar rezultată fiind în concordanță cu autorizația de construire și planul parcelar.
In concluzie, prin raportul de expertiză, pentru a se ajunge la stabilirea acestei linii de hotar conform punctelor 3-16-17-18-9, s-a avut în vedere doar faptul că ar deține o suprafață mai mare de teren decât cea din actele de proprietate. Concluzia aceasta a expertului nu este reală întrucât expertul a delimitat în partea din spate (la vest) terenul, în lipsa unui gard, pe o lățime de 16,94 m, în loc de 15 m, crescând astfel în mod nejustificat suprafața, pe care nu o mai deține.
In realitate, ceea ce este relevant este existența unor repere vechi, acel gard de beton la stradă cu o vechime de peste 50 de ani, dar și construirea de către el a unei anexe pe acest aliniament, care în situația în care s-ar pleca drept din punctul stabilit ca limită de hotar la stradă, ar fi străpunsă de gardul dintre cele două proprietăți.
Mai mult decât atât, stabilirea unei astfel de linii de hotar va genera în continuare litigii, în contextul în care picătura streșinii casei sale ar pica, conform raportului de expertiză, pe terenul proprietatea pârâților.
Opinează că în situația în care instanța a constatat că terenurile din actele sale de proprietate se suprapun, ar fi trebuit să procedeze la o comparare a actelor de proprietate, situație în care ar fi ajuns cu certitudine la concluzia că actul său este mai bine caracterizat.
Astfel, suprafața de teren deținută de el în registrul agricol a fost de 918 mp plus 500 mp, iar pârâții au o suprafață în punctul în litigiu de doar 500 mp, mai mică decât cea reconstituită prin adeverința și procesul verbal de punere în posesie, ce au stat la baza contractului de vânzare cumpărare al pârâților.
De asemenea, dreptul său de proprietate este și înscris în cartea funciară din 2005, nefiind contestat niciodată .
In aceste condiții, instanța urma să aibă în vedere așa cum a indicat anterior ca și limita de hotar, varianta din răspunsul la obiecțiuni fila 2 pct.2, între punctele 2-17, caz în care urma să se admită și acțiunea în revendicare pentru suprafața de 73 mp, dar și capătul de cerere în obligația de a face.
Motivarea sumară a criticilor formulate sau nereținerea tuturor criticilor formulate, constituie o motivare care împiedică realizarea controlului judiciar. Nemotivarea hotărârii, deși nu este prevăzută ca o cauză de casare în Codul de procedura civilă, totuși față de finalitatea textului vizând posibilitatea de control al hotărârii, această situație se integrează unui cadru mai larg de nelegalitate al nepronunțării asupra fondului, de natură a justifica, rejudecare a fondului.
In drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art. 299-312 Cod pr.civilă.
Intimații au depus întâmpinare prin care arată că solicită respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
În motivarea recursului se arată că principala critică vizează faptul că, la pronunțarea soluțiilor, instanțele de fond ar fi avut în vedere în mod exclusiv numai conținutul raportului de expertiză.
Ori, un astfel motiv de recurs vizează în mod exclusiv situația de fapt reținută de instanțele de fond, respectiv interpretarea probelor administrate în cauză, cu referire expresă la raportul de expertiză.
Potrivit disp. art. 304 cpc, hotărârea atacată cu recurs poate fi modificată sau casată numai pentru motivele de nelegalitate înscrise la punctele 1-9, exceptând situația prevăzută de disp. art. 304 ind. 1 cpc – care nu este incidentă în speță.
Se impune a se consemna cu precădere că recursul nu este o cale devolutivă de atac. Prin urmare, sunt date în competența instantei de control judiciar exclusiv chestiunile care țin de legalitatea deciziei instantei de apel, mai precis de corecta aplicare a prevederilor legale incidente în cauza, cu referire directă în cauza de față la prevederile art.304 pct. 9 Cod Proc.Civ.
În aceste conditii, instanța de recurs nu este îndreptățită să reanalizeze probatoriul administrat, decât în masura în care o astfel de analiză s-ar impune prin prisma aplicării gresite de către instanța de apel a unor dispoziții legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forta probanta a unor asemenea mijloace administrate.
Devin astfel lipsite de relevanta sustinerile recurentilor legate de gresita retinere a situației de fapt de către instanțele de fond, în sensul că din lucrările dosarului ar fi reieșit o alte suprafețe de teren sau o altă linie de hotar.
În continuare, criticile converg către interpretarea probatoriului administrat în speță, iar simpla referire la rolului activ de care trebuie să dea dovadă orice instanță de judecată, nu este de natură a încadra o critică de netemeinicie între liniile trasate de prevederile punctului 9 al art. 304 cpc.
Punctul 7 al art. 304 cpc se referă la ipotezele în care hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se sprijină sau ar cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Ori, nemulțumirea unei părți în legătură cu modul în care o instanță își argumentează soluția nu se încadrează în ipotezele vizate de punctul 7, după cum neindicarea unui text legal a cărui încălcare se invocă la modul general sau în abstract, dar nu se dezvoltă în concret pe speța pendinte, nu poate conduce la incidența ipotezelor reglementate de punctul 9 al art. 304 cpc.
Concluzionând, cum motivele de recurs astfel cum au fost invocate nu sunt de natură a conduce la casarea ori modificarea hotărârilor atacate în speță, potrivit disp. art. 312 cpc, recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurent B. V., împotriva sentinței civile nr.3941/21.05.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._, și împotriva deciziei civile nr.588/29.11/2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații G. C., și G. G. C..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Februarie 2014.
Președinte, M. M. | Judecător, I. M. | Judecător, S. A. C. |
Grefier, G. D. L. |
Red. jud. S.A.C.
2ex/G.L./ 13 03 2014
J.a. V.B.
N.B.
j.f. D.C.
| ← Reexaminare anulare cerere. Decizia nr. 1543/2014. Curtea de... | Strămutare. Sentința nr. 117/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
