Servitute. Decizia nr. 1473/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1473/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 3966/183/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1473/2014
Ședința publică de la 23 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V.
Judecător M. C. Ț.
Judecător F. D.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul contestator Ț. M. I., împotriva deciziei civile nr.231/30 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații M. B. și M. E., având ca obiect servitute .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul Ț. M. I., lipsind cu intimații M. B. și M. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat următoarele: recursul a fost declarat, motivat în termen legal și timbrat, după care,
Recurentul Ț. M. I. a depus la dosarul cauzei rechizitoriu și o soluție a parchetului de pe lângă Judecătoria Băilești, considerându-le utile cauzei și în completarea recursului o dezvoltare a motivelor .
Instanța constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față.
A solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, conform motivelor depuse la dosar și a învederat instanței că terenul aflat în litigiu, și a cărui proprietar este, se află în continuare înfundat solicitând rezolvarea acestei situații.
La interpelarea instanței, cu privire la cererea de recuzarea a completului C3 al Tribunalului D., despre care face vorbire în motivele de recurs și în precizarea ulterioară, recurentul Ț. M. I. a învederat că nu mai insistă în aceasta.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea din 11.11.2013 și înregistrată la Curtea de Apel C. sub nr._ , T. M. I. a formulat contestație în anulare și revizuire cu privire la sentința civilă nr. 1234/04.06.2001 pronunțată de Judecătoria Băilești in dosarul nr. 989/2001 .
Prin decizia nr. 9652/05.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I civilă s-a declinat competenta de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Băilești.
La Judecătoria Băilești cauza a fost primită la 20.12.2013 iar părțile au fost legal citate.
Intimații au formulat note scrise, solicitând respingerea cererii, având în vedere înscrisurile depuse in dosarul nr. 989/2001 .
Prin sentința civilă nr-284/11.02.2014, pronunțată de Judecătoria Băilești, în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de revizuire și contestație în anulare formulată de petentul T. M. I., împotriva intimaților M. B. și M. E.
A obligat petentul la 60 lei cheltuieli de judecată către intimatul M. B..
Instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 1234/04.06.2001 pronunțată in dosarul nr. 989/2001 și definitivă prin respingerea apelului declarat de T. I., conform deciziei civile nr. 3380 din 29.10.2001 pronunțată de Tribunalul D. – Secția civilă, s-a respins acțiunea civilă pentru servitute de trecere formulată de T. M.I. împotriva pârâților M. B. și M. V. (E. ).
Prin cererea din prezenta cauză reclamantul a precizat că formulează contestație in anulare si revizuire a sentinței civile nr. 1234/ 2001 .
Potrivit art. 317 alin 1 din vechiul Cod de procedură civilă hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare pentru motivele prevăzute in art. 317 alin 1 pct. 1 și 2 cod pe. Civilă, iar revizuirea unei hotărâri rămase definitive se poate cere pentru motivele prevăzute de art. 322 Cod pr. civilă .
Raportat la aceste dispoziții instanța a reținut că petentul nu invocă niciun motiv pentru contestație în anulare și nici un motiv pentru revizuire, situație în care cererea sa este fără obiect si a fost respinsă .
În temeiul art. 274 Cod pr. civilă a fost admisă cererea intimatului M. B. pentru cheltuieli de judecată reprezentând cheltuieli de transport pentru termenul de judecată din 21 ianuarie 2014 .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel fără a conține critici concrete, ci numai o expunere succintă a istoricului litigios.
Tribunalul D. prin decizia civilă nr.231 de la 30.04.2014 a respins apelul declarat de apelul declarat de apelantul contestator Ț. M. I., domiciliat în comuna Radovan, ., județul D. împotriva sentinței civile nr. 284 din 11.02. 2014, pronunțată de Judecătoria Băilești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații M. B. și M. E., ambii cu domiciliul în comuna Radovan . .
Tribunalul a constatat că apelul dedus judecății nu conține absolut nici o critică sau contraargument față de statuările primei instanțe, neconstituind nimic altceva decât simple aserțiuni lapidare și echivoce cu privire la istoricul litigios, lipsind cu desăvârșire contraargumentele care să combată statuările instanței de fond ce au condus la adoptarea sentinței apelate.
În consecință, instanța de apel a constatat pe deplin juste constatările primei instanțe, în sensul că, atât timp cât nu se invocă niciunul din cazurile speciale ale celor două căi extraordinare de atac, respectiv contestația în anulare, reglementată de art. 317 și 318 C.pr.civ și revizuirea, reglementată de art. 322 C.pr.civ., cererea dedusă judecății s-a înfățișat ca lipsită de obiect.
Pentru aceste considerente legale, Tribunalul în baza art. 296 Cod pr.civilă, a respins apelul dedus judecății, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Ț. M.I..
În motivarea recursului a arătat că acțiunea înregistrată sub nr.989/2001 cu privire la servitute, cu care ocazie s-a găsit de către expert, prin măsurătoare o suprafață de 48 mp ocupată de către pârâți fără acte și recunoscută de către instanță prin sentința nr.1234/4 iunie 2001.
Arată că în mod greșit instanța îi respinge acțiunea, pe motivul că suprafața găsită și ocupată de intimați nu le aparține și că potrivit art.616-617 nu se poate solicita cerere-servitute asupra unui teren ce nu are proprietar.
Mai arată că instanța nu a apreciat că acest teren este chiar al celui pe care cere însăși el servitute având terenul înfundat.
Susține că intimații au depus întâmpinare prin care arătau, la timpul potrivit, că reclamantul nu dovedește cu expert că are teren lipsă, totuși terenul este deținut în continuare de intimați fără a dovedi cu acte.
Instanța nu a avut în vedere că intimații sunt obligați de către o decizie, nr.26/12.01.1993, a tribunalului care dă limite de 22x36,4 m și un alt amplasament E.32,91 m, V-42,29 m; S-23,64, iar N-21,45 m prin aceasta încalcă o hotărâre și nu o respectă nici în prezent.
Susține că însuși cadastru face limite prin care scoate suprafața cu baze 23,45+23.128,5 =2983 mp suprafața parcelei 80 din tarlaua nr.2 unde este înscris actul. Chiar decizia nr.26 și planul cadastral arată deschideri de 23,45 și 23 și nu 23,64 și 21,45 ce s-a vândut fără ca aceste limite să fie cunoscute de așa-numita carte funciară care prevede că în mapa acesteia trebuie să fie, în afară de alte documente cerute și decizia nr.26.
Un alt argument care se contrazice și de care instanța nu a ținut cont când a pronunțat sunt acele neconcordanțe între chiar hotărârile ce s-au pronunțat ( sentința nr.1234-dosar nr.989/2001 cu suprafață plus la intimat de 48 mp și sentința nr.728/8 nov.2005 în dosar nr.1091/2005 și care nu s-a pus în executare nici până în prezent, neexistând proces verbal de punere în posesie prin executare.
Consideră că acestea sunt adevăratele cauze care fac ca acțiunile să decurgă de atâția ani și să nu poată fi soluționate legal nici până în prezent, iar instanța apreciază că pentru modificarea unei hotărâri o rezolvă numai calea de atac.
Precizează că însăși instanța a precizat că în loc de servitute să introducă o acțiune de anulare și nu i–a fost acceptată, introducând o nouă acțiune în revendicare (dosar 1091/2005)obținând o suprafață de 35,7 mp de la intimați.
Solicită recuzarea completului nr. 3 de la Tribunalul D. ce a pronunțat decizia nr.231/28 mai 2014.
La data de 06 mai 2014 recurentul a depus la dosar un înscris prin care a arătat motivele de nemulțumire care l-au determinat să conteste decizia recurată, respectiv, nr.231/2014 în dosarul nr._ cu recuzarea completului ce a judecat apelul.
Pentru soluționarea cauzei a solicitat prin cerere admiterea ieșirii la drum a proprietății sale conform art.623 Cod pr.civilă cu punerea în posesie. Aceste cerințe au fost susținute de documente legale (fișa calcul a cadastrului unde se precizează că această parcelă 80din tarlaua 2 are o deschidere în medie de 23,22 m, iar prin decizia tribunalului cu nr.26/12 ianuarie 1993 se prevede să lase o deschidere de 22 m, iar restul de 1,22 m este o posibilitate de ieșire la drum așa cum a și propus-o expertul de 1,14x42 m.
Susține că s-a depus sentința 728 din dosar nr.1091/2005 în care se precizează că numitul M. B. să-i lase o suprafață de 35,7 mp ce este ocupată fără act și nu a fost pusă, nici până în prezent, în posesie prin executare.
Un alt motiv este acela că la dosarul_ în care s-a pronunțat sentința nr.1073/11 mai 2009 a lipsit actul de înfiere al numitei S. A.-trimis oficial de Consiliul Local al orașului S. cu ștampila în original.
Cauza care l-a determinat să depună mai multe plângeri este prevăzută de Legea nr.303/2004, art.46, prin care i se permite să se adreseze șefilor instanțelor de judecată (președinte, vicepreședinte) despre unele neconcordanțe care se derulează în acțiunile sale ce durează de peste 12 ani.
Analizând legalitatea deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, vazând actele și lucrările dosarului în raport de dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, se apreciază că recursul este nefundat și va fi respins, din următoarele considerente:
Recurentul invocă prin motive chestiuni de fond, punând în discuție analizarea probelor pe fondul litigiului, fără a indica, în concret, vreun motiv de nelegalitate a deciziei, or, instanța de control judiciar nu poate supune analizei decât motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute în art. 304 pct.1-9 C. pr. civilă.
Constatând că hotărârea judecătorească împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a recursului nu este susceptibilă de casare sau modificare, în raport de prevederile art. 304 C. pr. civilă, recursul fiind nefundat, acesta urmează a fi respins, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin 1 C. pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul Ț. M. I., împotriva deciziei civile nr.231/30 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații M. B. și M. E..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2014
Președinte, I. V. | Judecător, M. C. Ț. | Judecător, F. D. |
Grefier, N. D. |
Red.jud.F.D.
2 ex/AS
j.a.D.F.S.
S.L.M.
j.f.Fl.B.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 552/2014. Curtea de Apel... | Strămutare. Decizia nr. 6/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
