Revendicare imobiliară. Decizia nr. 514/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 514/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 7779/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 514
Ședința publică de la 26 Februarie 2014
Completul compus din:
Președinte: - P. B.
Judecător: - T. R.
Grefier: - S. C.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul S. G. Ș. MICHEL, cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat C. G., cu sediul în C., . Nou, nr.1, ., județul D., împotriva sentinței numărul 177 din data de 01 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu pârâtele C. L. DE APLICARE A LG. NR. 18/1991 BRĂDEȘTI, cu sediul în ., C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LG. NR. 18/1991 D., cu sediul în municipiul C., județul D., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat G. C. reprezentând apelantul reclamant S. G. Ș. Michel, lipsind intimatele pârâte C. L. DE APLICARE A LG. NR. 18/1991 BRĂDEȘTI, C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LG. NR. 18/1991 D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat următoarele:
- apelul apare declarat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 284
,
, Cod procedură civilă;
- apelul apare motivat, motivele de apel fiind comunicate;
- dosarul se află la primul termen de judecată în această etapă procesuală.
Avocat G. C. a depus la dosarul cauzei împuternicirea avocațială nr._ . O/26.02.2014. A solicitat proba cu înscrisuri cu care înțelege să facă dovada proprietății, faptul că apelantul reclamant a fost proprietarul imobilelor – terenuri din litigiu. A solicitat acordarea unui termen scurt în acest sens, susținând că apelantul reclamant a intrat în posesia acestor înscrisuri acum o lună de zile și înțelege să le depună personal.
Deliberând asupra cererii de probatorii formulată de apelantul reclamant prin apărător, avocat G. C., în raport de soluția pronunțată în cauză de tribunal, instanța a apreciat că proba solicitată nu este utilă cauzei.
Avocat G. C. a învederat, la interpelarea instanței, faptul că deținătoarea terenului este .> Curtea, având în vedere modul de soluționare a cauzei la instanța de fond, constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat G. C. reprezentând apelantul reclamant S. G. Ș. Michel a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea pe fond a cauzei.
A susținut că, la instanța de fond – Tribunalul D. – reclamantul a formulat precizare în sensul că înțelege să se judece cu .. Cererea a fost respinsă motivându-se că se are în vedere momentul în care a fost formulată și din punctul său de vedere, se putea schimba cadrul procesual cu privire la părți.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
1. Prin sentința civilă nr.144/14.02.2013, pronunțată de Judecătoria Filiași, în dosarul nr._, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Filiași, invocată de instanță din oficiu.
A fost declinată competența de soluționare a cauzei, având ca obiect „revendicare imobiliară”, privind pe reclamantul S. G. – Ș. – Michel, și pe pârâtele C. L. de Aplicare a Legii numărul 18/1991 Brădești și C. Județeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 D., cu sediul în municipiul C., județul D., în favoarea Tribunalului D. – Secția I Civilă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, "tribunalul judecă: 1. în primă instanță: b) procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei (RON), cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar".
În cazul prevăzut de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, delimitarea competenței de primă instanță a tribunalului de cea a judecătoriei în materie civilă se face după criteriul valorii obiectului litigiului.
Valoarea obiectului litigiului se stabilește de către reclamant, care, potrivit art. 112 punctul 3) din Codul de procedură civilă, trebuie să arate în cererea de chemare în judecată obiectul cererii și valoarea lui.
Reclamantul este cel care își evaluează pretențiile deduse judecății, iar valoarea obiectului cererii de chemare în judecată poate determina instanța competentă din punct de vedere material să judece pricina în primă instanță.
Valoarea obiectului litigiului determină atât competența, cât și cuantumul taxei judiciare de timbru.
Momentul care interesează în stabilirea valorii obiectului litigiului este acela al sesizării instanței, deci al introducerii cererii de chemare în judecată.
În speță, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța în cauza având ca obiect „revendicare imobiliară”, să recunoască dreptul său de proprietate pentru suprafața de teren de 511 ha. și 6888 m.p., situată pe raza comunei Brădești, județul D., din care 364 ha. și 2777 m.p. teren necultivat și 147 ha. și 3711 m.p. teren necultivat – loc conac, 3 ha. având 5 trupuri – dependințe conac și să oblige deținătorii actuali să îi lase în deplină proprietate terenul respectiv.
La solicitarea instanței, reclamantul a înaintat la dosar o cerere precizatoare prin care a evaluat terenul litigios la suma de 280.000 de Euro și, urmare a conversiei euro în moneda națională (1 euro = 4,53 lei la data evaluării – data de 13 decembrie 2012), reclamantul a precizat suma în lei a terenului ca fiind în cuantum de 1.291.050 lei și conac evaluat la suma de 30.000 euro, respectiv 135.900 lei.
La termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2013, având în vedere situația de fapt calificată juridic, respectiv „revendicare imobiliară, întemeiată pe dispozițiile Codului civil” și valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, stabilită de instanță în funcție de precizările făcute de reclamant în cuprinsul cererii depuse la dosar la data de 18.12.2012 la suma de 1.404.300,00 lei (RON) (310.000 euro ori 4,53 lei – un euro), în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 1 din codul de procedură civilă cu referire la prevederile art. 2 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Filiași în soluționarea cererii de chemare în judecată, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D. – Secția Civilă.
Dispozițiile legale cu privire la competența materială a tribunalului au caracter imperativ și nu pot fi înlăturate prin acordul sau achiesarea părților.
Competența după valoarea obiectului litigiului este de ordine publică și se poate invoca numai în fața primei instanțe, in limine litis.
Față de cele anterior expuse, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantului pentru suprafața de teren de 511 ha. și 6888 m.p., situată pe raza comunei Brădești, județul D. și obligarea deținătorilor actuali să îi lase în deplină proprietate terenul respectiv; cauza cererii de chemare în judecată, situația de fapt calificată juridic, respectiv „revendicare imobiliară, întemeiată pe dispozițiile Codului civil” și valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, stabilită de instanță în funcție de precizările făcute de reclamant în cuprinsul cererii depuse la dosar la data de 18.12.2012, la suma de 1.404.300,00 lei (RON) (310.000 euro ori 4,53 lei – un euro), peste valoarea de 500.000 lei (RON) prevăzută de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă; de asemenea având în vedere dispozițiile: art. 158 și art. 159 punctul 2), ambele din Codul de procedură civilă, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Filiași, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D. – Secția Civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._ .
2. Prin sentința nr. 177 din data de 01 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul numărul_ s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul S. G. – Ș. – Michel, în contradictoriu cu pârâtele C. L. de Aplicare a Legii numărul 18/1991 Brădești, și C. Județeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 D., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a se pronunța astfel, analizând cu prioritate, potrivit art. 137 C.proc.civ., excepția lipsei calității procesuale pasive a celor două pârâte, excepție de fond peremtorie și absolută, invocată de instanță din oficiu, s-a constatat că aceasta este întemeiată și a fost admisă cu următoarea motivare:
În cadrul acțiunii în revendicare imobiliară, ce nu are o reglementare legală clară și precisă, se admite în mod unanim de către doctrină și jurisprudență că calitatea procesuală pasivă aparține posesorului neproprietar, adică persoanei care exercită posesia asupra imobilului revendicat, fără a justifica un drept de proprietate asupra lui. Sarcina de a dovedi calitatea procesuală pasivă a persoanei chemate în judecată revine reclamantului.
În conformitate cu disp. art. 52 alin. 2 din Legea 18/1991 republicata: „C. județeana si cea locala au, în limitele competentei lor si prin derogare de la dispozițiile Codului de procedura civila, calitate procesuala pasiva si, când este cazul, activa, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat conventional, de catre unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat”. C. locala si comisia judeteana sunt organe colective, care sunt organizate si functioneaza în baza art. 1, art. 2, art. 4, art. 5 – art. 8 din HG nr. 890/2005.
Din prevederile art. 52 alin. 2 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 rezultã cã nici comisiile locale și nici cele județene nu au, de regulã calitate procesualã, ci numai în cazurile și în condițiile limitativ și expres prevãzute de lege, respectiv în limita competenței ce le-a fost atribuitã.
In spețã, C. Localã Brădești și C. Județeană D. au fost chemate în judecatã într-o acțiune în revendicare. Cum o astfel de situație nu intrã în sfera de aplicare a prevederilor art. 52 alin. 2 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, iar pârâtele nici nu au de drept, în temeiul dispozițiilor legale ce le reglementează constituirea și funcționarea posesia terenului revendicat de reclamanț, s-a impus admiterea excepției lipsei calitãții procesuale pasive a acestor pârâte.
Pârâtele Comisiei Locale Brădești de Aplicare a Legii nr. 18/1991 și a Comisiei Județene D. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 ca entități juridice nu au calitatea si capacitatea de a sta în judecata într-o actiune ce are ca obiect revendicarea unor terenuri atâta timp cât nu s-a susținut și nici nu s-a probat că ar posedat acele terenuri, avându-se în vedere și capacitatea lor de folosință specială, dată de Legea nr. 18/1991.
În ceea ce privește cererea de amânare formulată de apărătorul reclamantului după punerea în discuție de către instanță a excepției peremtorii a calității procesuale pasive, instanța nu a analizat-o având în vedere momentul în care a fost formulată.
Față de cele arătate mai sus, tribunalul a respins acțiunea precizată ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
3. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul S. G. Ș. Michel.
Criticile sunt în esență următoarele: La termenul din 01.11.2013, instanța,din oficiu, a pus în discuție excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtelor și excepția calității procesuale pasive a celor două pârâte, iar apărătorul său a solicitat amânarea cauzei pentru a modifica cererea de chemare în judecată în sensul de a preciza în scris că înțelege să se judece cu ., în calitate de pârâtă. Fiind primul termen legal, instanța trebuia să acorde un nou termen pentru a se putea modifica cererea de chemare în judecată, cu atât mai mult cu cât, din cuprinsul cererii de chemare în judecată dar și din notele de ședință depuse rezultă în mod clar cu cine intenționează să se judece și anume . care este deținătoarea terenurilor a căror restituire o solicită.
În drept, invocă dispozițiile art. 282 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Apelul este nefondat și se va respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În cauză, prin motivele scrise de apel și formulate în termen, nu se critică soluția dată asupra excepțiilor ridicate din oficiu de către tribunal.
Așadar, nu se va examina legalitatea sentinței din această perspectivă.
De fapt, singura critică formulată este aceea potrivit căreia, în mod greșit prima instanță nu a dat posibilitatea reclamantului să formuleze o cerere precizatoare, prin care să stabilească un nou cadru procesual cu privire la părți, în sensul chemării în judecată a altui pârât, respectiv a unității administrativ teritoriale ..
Prin urmare, analiza din apel se va face exclusiv prin prisma acestei critici, fiind neîntemeiată, după cum urmează:
După declinarea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță de către judecătorie în favoarea tribunalului, la data de 27.02.2013, s-a format Dosarul nr._, cu prim termen la data de 10 mai 2013.
La acest prim termen, cauza s-a amânat la cererea apărătorului reclamantului pentru pregătirea apărării, încheierea de amânare fiind motivată în drept în baza art. 156 alin. 1 Cod procedură civilă.
La termenul acordat, de la data de 7 iunie 2013, cauza s-a amânat din nou, dar avându-se în vedere împrejurarea că s-a pus în discuție timbrajul cererii în raport cu valoarea obiectului așa cum a fost precizată chiar în fața judecătoriei, iar apărătorul reclamantului a solicitat acordarea unui termen pentru soluționarea unei cereri de ajutor public judiciar.
La termenul acordat în acest sens, respectiv la data de 5 iulie 2013, cauza a fost suspendată în baza art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, pentru lipsa părților.
O cerere de repunere pe rol a fost formulată de către reclamant la data de 17 iulie 2013, fiind fixat termen la data de 20.09.2013, pentru când cauza s-a amânat din nou pentru formularea cererii de ajutor public judiciar și pentru depunerea taxei de timbru pentru cererea de repunere pe rol.
Cererea de ajutor public judiciar a fost respinsă și, în vederea soluționării cererii de reexaminare, s-a amânat din nou cauza de la 4 oct. 2013, la 1 nov. 2013.
Cererea de reexaminare a fost admisă prin încheierea de la data de 23 oct. 2013, cu motivarea că reclamantul este scutit de plata taxei judiciare.
Astfel, la termenul din 1 noiembrie 2013, s-a admis cererea de repunere pe rol a cauzei, având loc dezbaterile asupra celor două excepții puse în dezbaterea părților, iar instanța nu a amânat cauza la cererea apărătorului pentru a chema în judecată alt pârât, respectiv ..
De altfel, cererea de amânare a fost formulată după punerea în discuție din oficiu a celor două excepții.
Prima instanță a procedat corect.
În primul rând, contrar susținerilor recurentului prin apărător, la dosarul primei instanțe nu sunt depuse Note scrise în care să se fi invocat faptul că înțelege să se judece cu unitatea administrativ teritorială ., sau măcar o trimitere la o asemenea împrejurare, care să fi generat eventual primei instanțe, anumite nelămuriri cu privire la cadrul procesual pasiv fixat prin cererea introductivă de instanță, în condițiile în care acest din urmă act de procedură al părții precizează fără echivoc faptul că înțelege să se judece cu comisiile locală și județeană de aplicare a Legii 18/1991.
În al doilea rând, potrivit disp. art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă, la prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, sens în care instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării.
Chemarea unui alt pârât în judecată reprezintă o modificare a cererii în sensul legii.
Dar, pentru ca reclamantul să poată beneficia de acordarea unui termen pentru modificarea cadrului procesual pasiv, este necesar ca amânarea pricinii în acest sens să se solicite la prima zi de înfățișare.
Or, prima zi de înfățișare potrivit disp. art. 134 Cod procedură civilă, este socotită aceea în care părțile legal citate, pot pune concluzii.
În aplicarea acestor dispoziții legale la cazul în speță, Curtea reține că prima zi de înfățișare a fost în cauză la al doilea termen de judecată, respectiv 7 iunie 2013.
Împrejurarea că, ulterior acestui moment procesual, cauza s-a amânat sau s-a suspendat din motive ce au ținut exclusiv de neprezentarea părților sau de aspecte privind timbrajul, sau de soluționarea cererii de ajutor public judiciar, nu a fost de natură să conducă la stabilirea primei zile de înfățișare la termenul din 1 nov. 2013, potrivit susținerilor reclamantului prin avocat.
Pe de altă parte, aspectul privind timbrajul, nu se poate susține că ar fi avut o influență asupra cadrului procesual pasiv, scutirea de timbraj fiind dată în raport cu reclamantul, iar nu cu pârâții chemați în judecată.
Prin urmare, nu se poate susține cu temei că însăși amânarea cauzei ca urmare a aspectelor privind timbrajul l-ar fi pus pe reclamant în imposibilitatea formulării unei cereri modificatoare a acțiunii cu privire la pârâți, această modificare nedepinzând de timbraj.
Așadar, Curtea apreciază că în cauză, prima zi de înfățișare nu a fost la termenul din 1 noiembrie 2011, așa cum greșit se susține prin motivele de recurs.
În concluzie, sentința primei instanțe nu este afectată de nelegalitate în raport cu disp. art. 105 alin. 2 teza I Cod procedură civilă.
Potrivit disp. art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, neîndeplinirea unui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.
Or, în cazul de față legea nu dispune altfel și partea nu a invocat faptul că ar fi fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa, să formuleze cererea modificatoare la prima zi de înfățișare, respectiv la al doilea termen de judecată acordat tocmai în scopul pregătirii apărării într-o acțiune formulată inițial în fața judecătoriei la data de 6 februarie 2012.
Pentru toate aceste motive, în baza art. 296 Cod procedură civilă, nefiind nici motive de ordine publică din cele care se pot ridica în orice stare a pricinii și din oficiu de instanță, se va respinge apelul ca nefondat, fiind păstrată sentința apelată ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul S. G. Ș. MICHEL, cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat C. G., cu sediul în C., . Nou, nr.1, ., județul D., împotriva sentinței numărul 177 din data de 01 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Icivilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu pârâții C. L. DE APLICARE A LG. NR. 18/1991 BRĂDEȘTI, cu sediul în ., intimat C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LG. NR. 18/1991 D., cu sediul în municipiul C., județul D., ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 februarie 2014.
Președinte, P. B. | Judecător, T. R. | |
Grefier, S. C. |
Red.jud. T.R.
Tehn. S.C. 5 ex.
28.03.2014
Jud. fond: G.C. F.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 443/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Fond funciar. Decizia nr. 834/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
