Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 81/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 81/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 81/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 81
Ședința publică de la 10 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - O. C. G.- Judecător
- M. C.-Președinte Instanță
- L. B.- Președinte Secție
Grefier D. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. T. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
XXX
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul reclamant B. N., împotriva sentinței civile nr. 339/12.09.2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. REPREZENTAT PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P. Maia pentru recurentul reclamant B. N., lipsind intimatul pârât S. R. REPREZENTAT PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că s-a depus o cerere de repunere pe rol a cauzei din partea recurentului reclamant, după care,
Instanța a pus în discuție părților cererea de repunere pe rol.
Avocat P. Maia pentru recurentul reclamant B. N. solicită admiterea cererii de repunere pe rol.
Procuror D. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. pune concluzii de admitere a cererii de repunere pe rol.
Instanța constată repusă cauza pe rol prin cererea formulată de recurentul reclamant.
Curtea, constatând că nu sunt excepții de invocat și cereri de formulat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat P. Maia pentru recurentul reclamant B. N. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul D. și trimiterea cauzei în vederea continuării judecății având în vedere că instanța de fond a apreciat în mod greșit menținerea suspendării cauzei pronunțată în încheierea din data de 06.06.2014.
Procuror D. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. pune concluzii de respingere a recursului, arătând că instanța de fond a apreciat în mod corect condițiile de menținere a măsurii de suspendare a cauzei potrivit dispozițiile art. 242 alin. 1 pct.2 cod procedură civilă dispuse prin încheierea de ședință din data de 06.07.2012.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
La data de 05.06.2012, reclamantul B. N. a chemat în judecată pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună recunoașterea caracterului politic al condamnării și al măsurilor administrative abuzive suportate de familia sa: condamnarea la 25 de temniță grea pentru tatăl său conform art.193 alin.1 din Codul penal, retrogradarea în funcție și ca salariu a tatălui său în perioada 1964-1969, strămutarea mamei sale și a fratelui său și a reclamantului în perioada 01.12._56; concedierea mamei sale care funcționa ca profesoară în anul 1952, eliminarea din școală a fratelui său în anul 1952, în clasa a VI-a, retrogradarea în funcție și ca salariu a fratelui său în perioada 1962-1989, precum și al măsurilor abuzive împotriva familiei reclamantului
A invocat dispozițiile art. 5 alin.1 din Legea nr.221/2009.
La data de 05.06.2012, reclamantul B. N. a chemat în judecată pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună recunoașterea caracterului politic al condamnării și al măsurilor administrative, abuzive suportate de familia sa.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 5 alin.1 din Legea 221/1990.
Prin încheierea de ședință de la 06.07.2012, instanța a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.1 pct.2 C. pentru lipsa nejustificată a părților.
Cum cauza a rămas în nelucrare mai mult de 1 an, fiind repusă pe rol din oficiu de către instanță, în conformitate cu art. 248 C. s-a constatat intervenită perimarea.
Împotriva sentinței nr. 339 de la 12.09.2014 prin care Tribunalul D. a constatat perimată acțiunea, a declarat recurs în termenul legal reclamantul B. N., criticând soluția pentru nelegalitate.
S-a susținut că după suspendarea cauzei pentru lipsa părților la data de 07.07.2012 a formulat mai multe cereri de repunere pe rol prin care a solicitat schimbarea motivului suspendării cauzei din art. 242 în art. 244 C. și continuarea judecății numai pentru unul din petitele acțiunii cu care a fost investit tribunalul.
Raportat la aceste susțineri, recurentul a considerat că în mod greșit a fost perimată acțiunea, ca sancțiune pentru lăsarea cauzei în nelucrare mai mult de 1 an de zile.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Suspendarea constă în oprirea temporară a cursului judecății din motive voite de părți sau independente de voința lor.
Cazurile de suspendare a judecății sunt statornicite în art. 242-245 vechiul Cod de procedură civilă, ele clasificându-se ca fiind de natură voluntară și legală(de drept și facultativă sau judecătorească).
Suspendarea judecății operează de drept, ca urmare a neînfățișării părților la termenul de judecată. Ea are ca efect rămânerea procesului în nelucrare, așa că, în cadrul lui, nu se mai poate lua nicio măsură.
Prin natura sa, suspendarea nu poate dăinui la infinit, ea are limite temporale impuse uneori și prin potențialitatea aplicării sancțiunii perimării.
De aceea, legea procesuală determină modalități prin care se poate realiza redeschiderea cauzei suspendate.
Din coroborarea prevederilor art.245 și art.249 C.pr.civ. rezultă că termenul de perimare se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în scopul continuării judecății procesului de către partea care justifică un interes.
Au caracter întrerupător de perimare atât actele părților cât și actele instanței de judecată, care însă trebuie făcute în vederea continuării judecății.
O dată întrunite aceste cerințe, termenul de perimare se va întrerupe ceea ce presupune începerea unui nou termen de perimare.
Jurisprudența a statuat în mod constant că termenul de perimare se întrerupe și ca urmare a repunerii cauzei pe rol, dacă o atare măsură este dispusă, în condițiile legii.
Ceea ce este esențial însă este ca actul de procedură să fie realizat în scopul continuării judecății.
Cu privire la această ultimă condiție instanța consideră ca fiind în cursul logic al dispozițiilor legale, care reglementează fundamentul aplicării sancțiunii procedurale a perimării, a recunoaște posibilitatea părților de a modifica motivul suspendării fixând astfel un alt context al desfășurării și continuării procesului.
Fundamentul acestei sancțiuni procedurale îl constituie dezinteresul manifestat de părți în desfășurarea activității judiciare și se întemeiază pe o prezumție de abandonare al judecății, rezultată din simplul fapt al rămânerii litigiului în nelucrare un anumit interval de timp.
Or, îndeplinirea oricărui act de procedură inclusiv acela prin care se solicită schimbarea temeiului suspendării cauzei și analizării lui ulterioare într-un anumit context juridic, împiedică aplicarea sancțiunii perimării.
În speță, demersurile procedurale efectuate de reclamant, în mod repetat, după prima suspendare a cursului procesului, la 6 iulie 2012, au înlăturat prezumția abandonării judecății și a dezinteresului față de cauză, fiind evidentă intenția părții de a preciza și a aduce în discuție, pentru soluționarea litigiului, a unor elemente noi.
Aceste elemente vizează atât modificarea temeiului suspendării cauzei determinat de apariția conexiunii cu alte litigii cât și continuarea efectivă a judecății pentru o parte din petitele acțiunii(a se vedea filele nr.23, 31, 34-36, 40-42, 68, 71 precum și înscrisurile atașate la cererile depuse de reclamant la aceste file).
Ca atare, perimarea, ca sancțiune procedurală pentru pasivitatea părților în soluționarea cauzei, nu își află justificarea legală, cererile formulate de reclamant având natura actelor procedurale cu efect întrerupător al cursului perimării.
Față de această situație, Curtea în conformitate cu prevederile art.312 Cod pr.civilă, va admite recursul declarat de reclamantul B. N., va casa sentința și va trimite cauza pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul reclamant B. N., împotriva sentinței civile nr. 339/12.09.2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. REPREZENTAT PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Casează sentința, trimite cauza pentru continuarea judecății.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Februarie 2015
Președinte, O. C. G. | Judecător, M. C. | Judecător, L. B. |
Grefier, D. M. |
Red.jud.M.C.
2 ex/AS
j.f.R.L.Z.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Strămutare. Sentința nr. 32/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
