Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină. Sentința nr. 254/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 254/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 1053/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1053/2015
Ședința publică de la 27 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. Ț.
Judecător I. M.
Grefier G. D. L.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelant M. I., domiciliat în comuna Albeni, ., împotriva sentinței civile nr.254/20.11.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, având ca obiect exequator (recunoașterea înscrisurilor si hotărârilor străine)
La apelul nominal făcut în ședința publică au fost lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a acordat termen pentru ca apelantul M. I. să depună la dosarul cauzei sentința de divorț mutual și certificatul prevăzut de Anexa 1 la Regulamentul 2201/2003 conform art.37 din acest regulament.
Având în vedere că în cauză s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza art. 482 raportat la 244 și 394 Noul Cod de proc.civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și reține pricina spre soluționare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea adresată Tribunalului Gorj la 3.09.2014, petentul M. I. a solicitat recunoașterea hotărârii de divorț pronunțată de Tribunalul Judiciar din Santarem – Portugalia, în contradictoriu cu pârâta M. E., fosta sa soție, în procesul de divorț prin consimțământ mutual și să se efectueze cuvenitele mențiuni în actele de stare civilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1094-1095 Cod pr.civilă.
Reclamantul a depus la dosar copia certificatului de căsătorie eliberat de Consiliul Local Albeni la 19.09.1997, copia certificatului său de naștere, copia cărții de identitate și certificatul eliberat de Tribunalul Judiciar din Santarem – Portugalia la 26.06.2014.
Prin sentința civilă nr. 254 de la 20.11.2014 Tribunalul Gorj a respins cererea pentru recunoașterea hotărârii străine formulată de reclamantul M. I. privind hotărârea de divorț pronunțată de Tribunalul Judiciar din Santarem – Portugalia, în contradictoriu cu pârâta M. E..
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a constatat următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1094 Cod pr.civilă ,,Hotărârile străine sunt recunoscute în România dacă se referă la statutul personal al cetățenilor statului unde au fost pronunțate sau dacă, fiind pronunțate într-un stat terț, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetățenie al fiecărei părți, ori în lipsă de recunoaștere, au fost pronunțate în baza legii determinată ca aplicabilă conform dreptului internațional privat român, nu sunt contrare ordinii publice de drept internațional privat român și a fost respectat dreptul la apărare.”
Potrivit dispozițiilor art. 1099 Cod pr.civilă, cererea de recunoaștere a hotărârii străine trebuie însoțită de următoarele acte: a) copia hotărârii străine; b) dovada caracterului definitiv al acesteia; c) copia dovezii de înmânare a citației comunicate părții care a fost lipsă în instanța străină sau orice act care să facă dovada că citația și actul de sesizare au fost cunoscute de partea împotriva căreia s-a pronunțat hotărârea; d) orice alt act de natură să probeze, în completare, că hotărârea străină îndeplinește celelalte condiții prevăzute la art. 1095 Cod pr.civilă.
De asemenea, potrivit aliniatului 2 al art. 1099 Cod pr.civilă actele prevăzute la aliniatul 1 vor fi însoțite de traduceri autorizate și vor fi supralegalizate, supralegalizarea nefiind necesară dacă părțile sunt de acord cu depunerea de copii certificate pentru conformitate.
În speță, reclamantul nu a depus la dosarul cauzei hotărârea de divorț, însoțită de traducerea autorizată, ci doar un certificat eliberat de Tribunalul Judiciar din Santarem-Portugalia, din care a rezultat că pe rolul acestei instanțe se afla procesul de divorț prin consimțământ mutual dintre E. M. și I. M. și că hotărârea judecătorească a fost comunicată părților și a devenit definitivă la 20.12.2013.
În această situație, instanța nu a putut verifica nici ipoteza prevăzută de art. 1101 alin. 2 Cod pr.civilă, aceea că cererea poate fi soluționată fără citarea părților, dacă din hotărârea străină a rezultat că pârâtul a fost de acord cu admiterea acțiunii.
Acțiunea a fost suspendată la 9 oct. 2014 în baza art. 411 alin. 1 Cod pr.civilă, iar după repunerea cauzei pe rol la cererea reclamantului, acesta a fost citat cu mențiunea de a depune la dosarul cauzei hotărârea de divorț, tradusă și legalizată, dar nu s-a conformat acestei obligații.
Față de dispozițiile imperative ale art. 1099 Cod pr.civilă privind documentele ce trebuie atașate cererii de recunoaștere a hotărârii străine, tribunalul a apreciat că ,,certificatul” depus la dosar nu este suficient pentru îndeplinirea condițiilor cerute de dispozițiile art. 1095 și 1099 Cod pr.civilă, în vederea recunoașterii, motiv pentru care a respins acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat ape M. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că instanța a dat dovadă de lipsă de rol activ în soluționarea cererii, în condițiile în care nu a observat conținutul Certificatului emis de Tribunalul Judiciar din Santarem, act din care rezultă fără echivoc că divorțul prin consimțământul mutual dintre ei, foștii soți, s-a pronunțat, căzând de acord inclusiv asupra exercitării autorității părintești în privința celor doi minori.
A susținut că nu era în țară la momentul când instanța l-a citat să depună hotărârea judecătorească de divorț, nu a avut posibilitatea să învedereze instanței faptul că nu i s-a înmânat hotărârea de divorț și când a solicitat grefierului comunicarea respectivei hotărâri, acesta i-a emis certificatul pe care l-a depus la dosar, spunându-i că acest certificat este complet și suficient pentru ca să poată îndeplini formalitățile de recunoaștere a hotărârii de divorț din țara sa.
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul celor arătate mai sus.
La termenul din data de 30.01.2015 instanța a pus în vedere apelantului să depună sentința de divorț mutual și certificatul prevăzut de Anexa 1 la Regulamentul nr. 2201/2013, dar acesta nu s-a conformat.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe și motivele de apel, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Prin cererea de chemare în judecată apelantul reclamant a solicitat instanței recunoașterea hotărârii de divorț ce a fost pronunțată de Tribunalul Judiciar din Santarem – Portugalia, între el și fosta sa soție, M. E., în procesul de divorț prin consimțământ mutual cu nr. 2338/13.8TBSTR.
Potrivit dispozițiilor art. 1099 NCPC, cererea de recunoaștere a hotărârii străine va fi însoțită de următoarele acte: copia hotărârii străine, dovada caracterului definitiv al acesteia; copia dovezii de înmânare a citației și a actului de sesizare, comunicate părții care a fost lipsă în instanța străină sau orice alt act oficial care să ateste că citația și actul de sesizare au fost cunoscute, în timp util, de către partea împotriva căreia s-a pronunțat hotărârea; orice alt act de natură să probeze, în completare, că hotărârea străină îndeplinește celelalte condiții prevăzute la art. 1095 NCPC.
Ori, așa cum a reținut și prima instanță, reclamantul nu a depus la dosar copia unei hotărâri, pronunțate de instanța din Portugalia, prin care să se fi declarat desfăcută căsătoria încheiată între soții M. I. și M. E..
Astfel, certificatul din data de 26.06.2014 (fila 4 din dosar) atestă doar faptul că la Tribunalul Judiciar din Santarem „se află pe rol” procesul de divorț prin consimțământ mutual cu nr.2338/13.8TBSTR.
De asemenea, s-a certificat faptul că fotocopiile din anexă (hotărâre judecătorească) sunt în conformitate cu originalele, iar hotărârea judecătorească a fost comunicată corespunzător și a devenit definitivă la data de 20.12.2013.
Ori, în anexa la acest certificat, s-a menționat că prin hotărârea din procesul nr. 2338/13.8TBSTR s-a aprobat acordul de exercitare a autorității părintești în privința minorilor E. Adelin M. și I. G. M., fără a se face vreo referire la desfacerea căsătoriei dintre părți.
Mai mult decât atât, după aderarea României la Uniunea Europeană și în condițiile în care Portugalia este stat membru UE, devin incidente în materia recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești pronunțate de un stat membru, normele comunitare, respectiv regulamentele Consiliului UE conform art. 1064 din NCPC.
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 1 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, hotărârile judecătorești pronunțate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură dar, potrivit dispozițiilor alin. 3 din același articol, fără a aduce atingere secțiunii 4 din prezentul capitol, orice parte interesată poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute de secțiunea 2 din prezentul capitol, pronunțarea unei hotărâri de recunoaștere sau de refuz al recunoașterii hotărârii.
Potrivit dispozițiilor art. 37 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, partea care solicită sau contestă recunoașterea unei hotărâri judecătorești ori încuviințarea executării trebuie să prezinte o copie a hotărârii care să întrunească toate condițiile necesare în vederea stabilirii autenticității sale și certificatul prevăzut de art. 39 din Regulament, articol care prevede că instanța judecătorească sau autoritatea competentă din statul membru de origine eliberează, la cererea oricărei părți interesate, un certificat utilizând formularul al cărui model este prezentat în anexa I (hotărâri judecătorești în materie matrimonială) sau în anexa II (hotărâri judecătorești în materia răspunderii părintești).
Ori, deși a fost citat cu mențiunea de a depune la dosar sentința de divorț mutual și certificatul prevăzut de anexa I din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, apelantul nu s-a conformat.
Prin urmare, deși prin cererea de chemare în judecată apelantul a solicitat recunoașterea unei hotărâri de divorț, o asemenea hotărâre nu a fost depusă la dosar, anexa la certificatul din data de 26.06.2014 făcând referire la o sentință prin s-a aprobat acordul de exercitare a autorității părintești privind minorii, sentință ce nu face obiectul cauzei, conform cererii de chemare în judecată..
Față de aceste considerente, constatând că nici în fața primei instanțe și nici în apel apelantul nu s-a conformat dispozițiilor art. 1099 NCPC și respectiv art. 37 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, în baza art. 480 alin. 1 NCPC Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanul M. I., domiciliat în comuna Albeni, ., împotriva sentinței civile nr.254/20.11.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ .
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2015.
Președinte, M. C. Ț. | Judecător, I. M. | |
Grefier, G. D. L. |
24.03.2015
Red.jud.C.M.Ț.
3 ex/AS
j.f.M.A.C.
| ← Strămutare. Sentința nr. 32/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
