Fond funciar. Decizia nr. 238/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 238/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 238/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 238
Ședința publică de la 01 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător Tania Țapurin
Judecător D. S.
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulate de contestatorul I. I. D. împotriva deciziei civile nr. 22 din 14 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele C. L. DE FOND FUNCIAR HINOVA și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR M., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat G. Nuța, repreezntându-l pe contestatorul I. I. D., lipsind intimatele C. L. DE FOND FUNCIAR HINOVA și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra contestației în anulare.
Avocat N. G., pentru contestator, a solicitat admiterea contestației, anularea deciziei și reținerea recursului spre rejudecare, având în vedere că instanța de recurs nu s-a pronunțat pe fondul cauzei și a pronunțat hotărârea în baza unei erori materiale.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. sub numărul_ la data de 18.02.2013, petentul I. I. D. a chemat în judecată pe intimații CJFF M., CLFF HINOVA formulând contestație împotriva hotărârii CLFF Hinova și a celei CJFF M., prin care a solicitat să i se reconstituie dreptul său de proprietate asupra celor 17 ha teren arabil, care nu i-a fost reconstituit, iar în situația în care nu mai există rezervă de teren, solicită acordarea de despăgubiri.
În motivare, petentul a arătat că este fiul lui I. I. care a decedat la data de 08.08.1970 și I. M. care a decedat la data de 31.03.2005, părinții săi fiind strămutați din 18.06.1951 până la data de 01.03.1956 în ., județul Călărași. El s-a născut după doi ani de la plecarea forțată din satul natal Cârjei, ..
A solicitat mai întâi reconstituirea dreptului de proprietate asupra a 17 ha teren arabil aflat în extravilanul comunei Hinova, iar CLFF Hinova i-a răspuns că nu poate să-i reconstituie acest drept deoarece nu a făcut dovada proprietății cu acte veridice.
Împotriva hotărârii CLFF Hinova a formulat contestație la CJFF M. la care a primit același răspuns motivând că înscrisul de la CNSAS pe care l-a depus este modificat și mai mult, adeverința nr.909/1953 și copia filei BAP din 1948-1951 sunt modificate; dar potrivit disp. art. 8 alin.14 din legea nr.247/2005 se arată că „orice probă dovedind dreptul de proprietate... poate fi înlăturat numai printr-o probă de aceeași forță probantă...”
A mai precizat petentul că a solicitat acest drept de proprietate mai ales în baza chestionarului din dosarul nr._ al Ministerului Securității Statului în care se arată foarte clar că la momentul deportării în B., în anul 1953, tatălui său I. I. i-au fost confiscate pe lângă alte bunuri și suprafața de 22 ha teren arabil și nu este nicio modificare.
La data de 25.02.2013, prin serviciul registratură al instanței (f.16), petentul I. I. D. a formulat precizare de acțiune prin care arată că suprafața de teren pentru care solicită a i se reconstitui dreptul de proprietate este de 17 ha teren arabil din intravilanul comunei Hinova, punctul „Călătiu” având ca vecini la N – teren arabil, S – pădure stat, V – pădure stat, E – pădure stat.
La data de 20.03.2013, prin serviciul registratură al instanței, CLFF Hinova a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și a invocat excepția autorității de lucru judecat raportat la ..07.2007 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._/2006 (nr. nou_ ).
La termenul de judecată din data de 05.06.2013, instanța a pus în discuția părților excepția autorității de lucru judecat, pronunțându-se mai întâi asupra acesteia, față de dispozițiile art.248 alin.1 C.proc.civ.
Prin sentința nr.2693/04.06.2013, Judecătoria Drobeta T. S. a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de intimata CLFF Hinova și a respins acțiunea formulată de petentul I. I. D. în contradictoriu cu intimatele CLFF Hinova și CJFF M..
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor Codului civil, există autoritate de lucru judecat „când o a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate”.
Prin urmare, pentru a stabili în ce măsură există autoritate de lucru judecat pentru sentința civilă nr.3495/06.07.2007 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._ având ca obiect „fond funciar” rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr.1635/R/2007 pronunțată de Tribunalul M. – Secția Civilă, în raport de prezenta cerere, este necesar a se verifica tripla identitate impusă de dispozițiile Codului civil, cu privire la părți, obiect și cauză.
S-a constatat astfel de către instanță, sub aspectul identității de părți, că intimatele CLFF Hinova și CJFF M. împotriva cărora petentul I. D. a formulat prezenta cerere de chemare in judecată, se regăsesc în calitate de reclamant și pârâți și în acțiunea formulată de I. D. ce a făcut obiectul cauzei înregistrate pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. sub nr._ soluționată prin sentința civilă nr. 3495/06.07.2007.
Cu privire la identitatea de obiect si cauză, s-a reținut că în dosarul de față petentul a solicitat să i se reconstituie dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 17 ha arabil aflată în intravilanul comunei Hinova, punctul „Călățiu” ce provine de la părinții lor, I. I. I. și I. M..
Or, cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Drobeta T. S. a avut ca obiect „fond funciar” iar petentul a solicitat prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună reconstituirea dreptului lor de proprietate asupra suprafeței de 20 ha pădure situată în extravilanul satului Cîrjei, . „Călătiu”, teren ce provine de la părinții lor, I. I. I. și I. M., astfel că a fost supusă analizei instanței, cu autoritate de lucru judecat, valabilitatea acestei cereri.
Instanța a reținut că, în momentul formulării cererii care a făcut obiectul dosarului nr._, petentul a solicitat 20 de ha teren iar prin prezenta cerere a diminuat câtimea obiectului cererii reconstituirea dreptului de proprietate pentru 17 ha teren. În considerentele sentinței 3595/06.07.2007, instanța a analizat dreptul la reconstituirea terenului solicitat de reclamant, reținând în considerentele hotărârii…, din actele dosarului rezultă că petenții moștenesc de la autorii lor, I. I. I. și I. M., doar suprafața de 1,7 ha teren pădure în extravilanul satului Cîrjei, ., și nu 21,70 ha teren pădure, așa cum susțin, avându-se în vedere completările aduse adeverinței nr. 909/24.06.1953 ,prin adăugirea cifrei 2 la 1,70 ha pădure, modificarea fiind evidentă, mențiunile din R.A. pe perioada 1948-1951 precum și concluziile raportului de expertiză topografică întocmit în cauză, instanța de control judiciar, prin Decizia de respingere a recursului nr. 1635/2007 constatând la rândul ei „..În baza legilor anterioare ale fondului funciar, de pe urma aceluiași autor s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru_ mp pădure (conform titlului de proprietate nr.2382/20.11.2002) iar pentru suprafața de 5000 mp pădure, acesta a fost validat pe anexa 15 în baza Legii 18/1991 urmând a i se emite titlu de proprietate și pentru această ultimă suprafață (așa cum rezultă din adresa nr.4017/07.11.2006 a Primăriei Hinova).
Pentru suprafața de pădure solicitată conform Legii 247/2005 (20 ha) petenții – moștenitori ai autorului I. I. au înțeles să facă dovada dreptului de proprietate cu adeverința nr.909/1953 (f.13) în care se consemnează că „I. I I. născut în . prezent dislocat a posedat următoarea suprafață din anul 1948 și până în anul 1951 după cum urmează: suprafața totală este de 3,89 ha din care Arabil 2,10 ha, Curți 0,09 ha, păduri 21,70 ha”.
Însumând cele trei suprafețe de diverse categorii (arabil, curți și păduri) nu rezultă suprafața de 3,89 ha, ci 23,89 ha ceea ce duce la concluzia certă pe care a reținut-o și instanța de fond că cifra 2 de la suprafața de pădure a fost adăugată. Acest aspect s-a constatat și de instanța de recurs cu ocazia prezentării de către petent a originalului adeverinței nr.909/1953.
Dovada certă a întinderii dreptului de proprietate al autorului I. I. asupra terenului pădure o reprezintă evidențele din registrul agricol ediția 1948-1951 (f.28)”.
De altfel, chiar cu ocazia depunerii acțiunii, în dovedirea susținerilor sale, reclamantul a depus un „chestionar”, fila 10, privind pe I. I., în conținutul căruia singura modificare inserată peste cifra inițială, este cea în legătura cu „starea materială în trecut” unde este modificată suprafața de „22 ha teren arabil”.
În condițiile în care părțile, cauza cererii sale – moștenirea dreptului de la părinții săi - și amplasamentul terenului sunt aceleași, este evident că reclamantul a solicitat, prin formularea ambelor cereri, același teren. Formularea de cereri succesive adresate comisiilor de fond funciar și apoi contestarea acestora, având în vedere refuzul comisiilor, nu poate atrage o nouă judecată raportat la existența identității de părți, obiect și cauză și, implicit, a autorității de lucru judecat .
A mai reținut instanța că autoritatea lucrului judecat are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată irevocabil decât o singură dată și nu poate fi combătută printr-o altă hotărâre judecătorească, astfel încât drepturile recunoscute printr-o hotărâre irevocabilă să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces. Atât prezumția, cât si excepția lucrului judecat constituie instrumente juridice menite sa servească instituția puterii lucrului judecat, care, în calitate de cel mai important efect al hotărârilor judecătorești, are la bază doua reguli fundamentale: o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singura dată; soluția cuprinsă în hotărâre este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o alta hotărâre.
Astfel, instanța de fond a reținut că în privința acestei acțiuni există o statuare jurisdicțională ce are valoarea unei prezumții legale absolute, potrivit art. 1200 pct. 4 C. civ., decurgând din existența unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care a mai fost analizată această chestiune.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
De altfel, așa cum s-a reținut și în jurisprudența CEDO (cauza Brumărescu împotriva României, cauza A. împotriva României), dreptul la un proces echitabil în fata unei instanțe judecătorești garantat de art. 6 parag. 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției care enunță preeminența dreptului, ca element al patrimoniului comun al statelor părți. Unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice care reclamă, între altele, că soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu de instanțele judecătorești să nu mai fie repusă în discuție.
Astfel, reținând îndeplinirea în cauză a triplei identități cerute de dispozițiile art. 247 C., instanța a apreciat drept întemeiată excepția autorității de lucru judecat, admițând-o ca atare și, în consecință, a respins acțiunea formulată de petentul I. I. D. în contradictoriu cu intimatele CLFF Hinova și CJFF M., ca existând autoritate de lucru judecat.
Împotriva soluției pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosar nr._, în termen legal a declarat apel petentul I. I D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
În motivarea căii de atac exercitată apelantul a invocat că în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat deoarece în cererea anterioară ce a format obiectul dosarului nr._ a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren forestier, iar în prezentul litigiu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren arabil aflat în extravilanul comunei Hinova.
O altă critică vizează faptul că în mod greșit instanța a reținut în motivarea hotărârii că ar fi modificat adeverința și chestionarul de la C N S A S, acte care i-au parvenit din alt dosar aflat pe rolul Tribunalului M..
Pârâta CLFF Hinova a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, la fila 18 fiind depus prin serviciul registratură de apelant răspuns la întâmpinare.
La termenul din 10 septembrie 2013 apărătorul apelantului a precizat că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost formulată de mama apelantului, care a decedat, iar după decesul acesteia, reclamantului nu i-a fost comunicată hotărârea CLFF.
Față de aceste susțineri, instanța prin încheierea din 10 septembrie 2013 a pus în vedere apărătorului apelantului să precizeze acțiunea, să depună copia cererii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 17 ha teren arabil, să precizeze nr. hotărârii Comisiei locale și Comisiei județene pe care înțelege să le conteste.
La data de 17 septembrie 2013 prin serviciul registratură apelantul a depus la dosar cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată la Primăria Comunei Hinova la data de15 09 2005, o adresă înaintată de apelant CLFF înregistrată la Primăriei Hinova la data 21 09 2013, o contestație formulată la Prefectura Jud. Mh împotriva răspunsului comisiei locale de fond funciar, contestație neînregistrată și adresa nr. 4404/30 11 2012 emisă de Primăria Comunei Hinova.
Tribunalul M. prin decizia civilă nr.135 de la 24.09.2013 a respins apelul civil declarat de apelantul reclamant I. I. D. împotriva sentinței civile nr.2693/05.06.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosar nr._, intimate pârâte fiind CLFF HINOVA și CJFF M., având ca obiect fond funciar.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul M. prin decizia civilă nr.135 de la 24.09.2013 a reținut următoarele:
În motivarea căii de atac exercitată apelantul I. I D. a arătat că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 17 ha în baza disp. Legii nr. 247/2005
Pentru a verifica dacă apelantul sau autorii săi au formulat cereri de reconstituire distincte pentru teren arabil și teren forestier, instanța de apel a pus în vedere acestuia să depună copia cererii prin care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 17 ha. teren arabil și hotărârile Comisiilor locale și Județene de fond funciar privind modul de soluționare al acesteia.
Apelantul I. D. a depus cererea formulată la Primăria Comunei Hinova înregistrată la data de 15 09 2005 cerere din care rezultă că apelantul a solicitat în baza Legii nr. 247/2005 reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 20 ha. teren forestier.
Cum această cerere a constituit obiect al dezbaterilor judiciare în litigiul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 3495/6 iulie2007, s-a apreciat că în mod legal prima instanță a constatat că în cauza pendinte operează autoritatea de lucru judecat în raport de acea hotărâre care nu poate fi contrazisă de o altă hotărâre.
Cererea adresată CLFF înregistrată la Primăria Comunei Hinova la data de 21.09.2012 prin care apelantul I. D. a solicitat să-i fie reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului arabil în suprafață de 17 ha. situat în extravilanul comunei Hinova nu poate constitui obiect de analiză deoarece aceasta a fost formulată în afara termenului prevăzut de lege.
Soluția pronunțată în cauză nu a avut în vedere aspecte referitoare la eventuale modificări ale adeverinței și chestionarului de la C N S A S, astfel că acest motiv de apel a fost considerat nefondat
Față de cele arătate instanța a constatat că apelul este nefondat și a dispus respingerea acestuia.
Împotriva deciziei nr.135/24.09.2013 pronunțată de Tribunalul M. a formulat recurs reclamantul I. I.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr.22 din 14 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, s-a respins ca inadmisibil recursul formulat de reclamantul I. I.D. împotriva deciziei nr.135/24.09.2013 pronunțată de Tribunalul M. și a sentinței civile nr.2693/05.06.2013 pronunțată de Judecătoria DR.TR.S., în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. L. DE FOND FUNCIAR HINOVA și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR M..
S-a reținut că, în raport de data sesizării instanței – 18.02.2013 – cauza este supusă dispozițiilor Noului Cod de pr.civilă, iar față de obiectul cererii –anularea hotărârii emisă de C. Județeană de Fond Funciar M., în baza Legii nr.247/2005, hotărârea dată în primă instanță este supusă numai apelului (art.7 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de pr.civilă).
Ca atare, decizia pronunțată în apel de Tribunalul M. este definitivă,în conformitate cu dispozițiile legale menționate, nefiind supusă recursului.
Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel C., I. D. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art.503 alin. 2 pct.2 și art.508 Cod pr.civilă susținând că dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale întrucât, fiind vorba de o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate depusă încă din anul 2005, potrivit art.6 alin.(2) cod civil este aplicabilă legea veche, condiții în care calea de atac a recursului este admisibilă.
Contestatorul a invocat și dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, conform cărora dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererilor părților au fost analizate de instanța sesizată.
Contestația în anulare nu este fondată.
Conform art.503 alin.(2) pct.2 Cod pr.civilă, normă invocată de contestator ca temei de drept, hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.
Textul are în vedere greșeli materiale legate de aspectele formale ale judecării recursului, adică datorate neobservării, de către instanță, a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nici o judecată, condiție care nu este îndeplinită în cauză, față de motivarea contestatorului care, în esență, critică modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2012 privind Codul de pr.civilă.
Faptul că prin decizia atacată Curtea a apreciat inadmisibil recursul, considerând că litigiul este supus prevederilor Noului Cod de pr.civilă, conform art.3 alin.(1) din Legea nr.76/2012, potrivit căruia dispozițiile acestuia se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ., și ca atare, potrivit art.7 și 8 din Legea nr.76/2012 coroborate cu art.5 alin.1 Titlul XII din Legea nr.1247/2005 hotărârile pronunțate în procesele funciare sunt supuse numai apelului, nu constituie o eroare materială cauzată de neobservarea unui act de procedură, în sensul art.503 alin.(2) pct.2 Cod pr.civilă, fiind un aspect legat de interpretarea dispozițiilor legale care vizează aplicarea legii în timp.
Prin contestația formulată, contestatorul critică așadar dezlegarea unei probleme de drept, care ar putea reprezenta eventual, o eroare de judecată, a cărei remediere nu este posibilă în calea de atac a contestației în anulare.
Pe de altă parte, pentru identitate de rațiune, nici dispozițiile art.6 din CEDO nu pot fi invocate în calea de atac de retractare a contestației în anulare prevăzută de art.503 alin.(2) pct.2 Cod pr.civilă, având în vedere caracterul restrictiv al căii de atac exercitată, admisibilă numai în cazurile și condițiile limitativ prevăzute de lege.
În consecință, contestația nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul I. I. D. împotriva deciziei civile nr. 22 din 14 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele C. L. DE FOND FUNCIAR HINOVA și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR M..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2015.
Președinte, M. P. | Judecător, T. Ț. | Judecător, D. S. |
Grefier, C. C. |
Red.jud.T.Ț.
Tehn.M.D.2 ex
J.r.O.C.G.
M.C.
L.B.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 652/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
