Fond funciar. Decizia nr. 302/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 302/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 302/2015
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 302
Ședința publică din data de 06 Mai 2015
Completul compus din:
Președinte: Judecător C. T.
Judecător L. E.
Judecător P. B.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 29.04.2015, privind soluționarea recursului declarat de reclamantul M. T N., împotriva deciziei civile nr.1359/04.12.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul_, în contradictoriu cu intimatele pârâte Direcția S. Gorj, C. L. de Fond Funciar R. și C. Județeană Gorj de Fond Funciar, având ca fond funciar.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29.04.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, respingând cererea de amânare formulată de către apărătorul recurentului, în conformitate cu prevederile art. 222 alin.2 C.pr.civ. a amânat pronunțarea în cauză la data de 06.05.2015, pentru a da posibilitate acestuia de a formula și depune la dosar concluzii scrise.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Târgu-J. sub nr._, reclamantul M. T. N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C. L. R. de Fond Funciar, C. Județeană Gorj de Fond Funciar și Direcția S. Gorj, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea HCJ nr. 6242/20.09.2013, iar in subsidiar reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul in suprafață de 485,75 ha teren cu vegetație forestieră pe un alt amplasament. Cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 3706 din data de 05.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosar nr._, a fost admisă acțiunea privind pe reclamantul M. T. N. cu domiciliul in Târgu Jiu, ., ., . și pe intimatele C. L. R. De Fond Funciar cu sediul in ., C. Județeană Gorj De Fond Funciar cu sediul in Târgu Jiu, județul Gorj și Direcția S. Gorj cu sediul in Târgu Jiu, județul Gorj, având ca obiect fond funciar.
A fost anulată HCJ nr. 6242/20.09-2013 și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea reclamantului pentru suprafața de 485,75 ha pe un alt amplasament, identificat in anexa 2a și anexa 3a in raportul de expertiză.
Au fost obligate pârâtele in solidar la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței au declarat apel apelantele pârâte C. L. R. de Fond Funciar, C. Județeană Gorj de Fond Funciar și Direcția S. Gorj
Prin decizia civilă nr.1359/04.12.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul_, s-au admis apelurile declarate de apelantele pârâte C. L. R. de Fond Funciar, cu sediul în ., C. Județeană Gorj de Fond Funciar, cu sediul în Tg-J. .-4 și Direcția S. Gorj, cu sediul în Tg-J. ,. P. nr. 3 județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 3706 din data de 05.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant M. T. N., domiciliat în Tg-J. . . ..
A fost schimbată sentința în sensul că s-a respins acțiunea reclamantului.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul M. T N. a solicitat anularea HCJ 6242/20.09.2013 și să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 487,75 ha teren cu vegetație forestieră, invocând ca dovadă a dreptului de proprietate actul din 1932, prin care tatăl său T. M. a dobândit teren cu pădure de la numitul T. I..
În cursul judecății a mai invocat ca act doveditor al dreptului de proprietate și actul de vânzare cumpărare din 1920, prin care T. I. a vândut jumătate din drepturile sale din M. Siglăul M., cealaltă jumătate rămânând în proprietatea sa, pe care ulterior a înstrăinat-o tatălui reclamantului.
Din interpretarea dispozițiilor Legii 1/2000 rezultă că temeiul care îndreptățește o persoană să formuleze cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole sau forestiere este acela de a fi fost titularul dreptului de proprietate asupra acelor terenuri, la data la care a avut loc deposedarea.
În speță, reclamantul nu a făcut dovada că autorul său a fost persoană deposedată de teren cu vegetație forestieră, din actele depuse la dosar nu rezultă că acesta deținea în proprietate teren cu pădure, în anul 1948.
Astfel, în baza actului de vânzare din 9.06.1920 T. I. a vândut lui C D. N. jumătate din drepturile de proprietate din M. Siglăul M., despre care se menționează că reprezintă cumpărătura de la D. și A., că aceste drepturi totalizau 971 dreamuri, jumătatea ce se vinde reprezintă 485 dreamuri, vânzătorul rezervându-și cealaltă jumătate de 485 dreamuri.
Reclamantul susține că cele 485 dreamuri au fost înstrăinate de T. I., tatălui său T. Gh. M. prin actul de vânzare din 1932, însă observând actul din 23.09.1932 rezultă că prin acesta E. T. I. a vândut într-adevăr lui T. Gh M. mai multe suprafețe de teren, precum și bunuri mobile și imobile, dar nu se face referire la suprafețe de teren cu vegetație forestieră situate în M. ,,Siglăul M.”.
Pe de altă parte, la dosarul cauzei a fost depus și contractul de vânzare din 14.02.1921, prin care T. I. a vândut lui G. C. și cealaltă jumătate din terenul rămas după vânzarea către D. N., așadar din actele încheiate în 1920 și 1921 rezultă că T. I. a vândut întreaga sa proprietate din M. ,,Siglăul M.”.
Reclamantul nu a făcut nici o dovadă că autorul său era înregistrat cu teren cu pădure la momentul preluării acestuia de către stat. În acest sens era edificator borderoul din 1948, care atestă proprietarii deposedați și întinderea terenurilor preluate de stat la momentul naționalizării pădurilor, însă la dosar nu a fost depus acest act.
Instanța a admis plângerea petentului doar cu motivarea că expertiza efectuată în cauză a identificat suprafețele solicitate de petent, dar expertiza nu face dovada dreptului de proprietate, aceasta fiind o probă prin care se atestă o stare de fapt. În plus, expertiza a identificat terenul în suprafață de 485,75 ha, fără să transpună în teren actele invocate de reclamant în dovedirea dreptului său de proprietate. Expertul menționează evaziv că terenul în litigiu se regăsește în actul din 1920, fără să facă nici o referire la actul din 1932, prin care reclamantul susține că autorul său T. Gh M. a dobândit terenul cu vegetație forestieră situat în hotarul comunei R..
Soluția instanței de fond este greșită și față de procedura stabilită prin dispozițiile art. 8 din Legea 18/1991, potrivit cărora reconstituirea dreptului de proprietate se face la cerere. În speță, s-a formulat de către reclamant o singură cerere de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrară sub nr. 427/28.11.2005, prin care s-a solicitat suprafața de 60 ha teren cu vegetație forestieră, ori instanța, fără nici o argumentare a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe o suprafață mult mai mare decât cea solicitată, respectiv de 485,75 ha .
Notificarea depusă la dosar în apel prin care reclamantul face referire la suprafața de 485,75 ha nu îndeplinește condițiile cerute de art. 9 din Legea 18/1991 și nu echivalează cu o cerere de reconstituire formulată în termenul legal.
În consecință, pentru considerentele arătate tribunalul a constatat că sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală, că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor Legii 18/1991 și ale Legii 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate privind suprafața de 485,75 ha teren cu vegetație forestieră.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul M. T N., criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate.
Prin cererea formulată, arată că motivele de casare pe care le invocă si își întemeiază recursul sunt cele prevăzute de art. 488 al. 1 ,pct 6 si 8 C.Pr. Civ., in sensul celor ce urmează:
Motivul 1.- Cel prevăzut de pct. 6 al art 488 C.pr.civ. "cand hotărârea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza sau cand cuprinde motive contradictorii ,ori numai motive străine de natura cauzei", este intrunit in cauza deoarece:
In primul rând, instanta de judecata ignora faptul ca reclamantul face dovada dreptului de proprietate cu actul de vânzare cumpărare din anul 1932 prin care E. T. I. soția lui T. I. vinde lui T. Ghe Maroiu (tatăl recurentului) mai multe suprafețe de teren, iar recurentul face intru totul dovada filiației fata de Tanasie Ghe Maroiu depunand actele de stare civila care fac dovada ca este fiul acestuia.
Pe de alta parte, prin procesul verbal nr 1660 din 08 02 1937 al Tribunalului Județului Gorj Secția I se menționează suprafețele de teren si amplasamentele acestora deținute de T. I..
In al doilea rând, instanta de judecata a reținut in mod greșit ca recurentul -reclamant nu a făcut dovada ca autorul sau era inregistrat cu teren cu pădure la momentul preluării acestuia de către stat.
Faptul ca in borderoul din 1948 nu apare numele autorului sau (Tanasie Maroiu) ca proprietar deposedat si intinderea terenurilor preluate de către stat la momentul naționalizării pădurilor, se datorează faptului ca in anul 1936 s-a vândut de către mai mulți proprietari intreaga masa lemnoasa (nu si terenurile) pe o perioada de 20 de ani, iar potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr 569/04 mai 1936 urma ca in termen de trei ani de la data expirării exploatării materialului lemnos sa predea intregul teren exploatat.
In aceste condiții termenul de trei ani ar fi intervenit in anul 1949, dupa naționalizarea pădurilor de către stat.
Motivul 2.-Cel prevăzut de pct 8 al art 488 C.pr. civ. „cand hotărârea a fost data cu incalcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material", este intrunit in cauza deoarece:
In primul rand, expertiza tehnica judiciara efectuata la judecarea fondului (raportul de expertiza intocmit de expert M. V.) a identificat ca terenul in suprafața de 485,75 ha este situat in tarlalele 5,6,26,27, 21, 22, 25si se regăsește in actele de proprietate ale recurentului reclamant, precizandu-se ca terenul in litigiu nu este liber, stabilind alte doua amplasamente libere identificate in anexele 2a, 2b, 3a, si 3b, individualizandu-se suprafețele de 137,34 ha si 348,4Iha, astfel ca s-a făcut dovada dreptului de proprietate a recurentului reclamant.
In al doilea rand recurentul reclamant a respectat procedura privind reconstituirea dreptului de proprietate stabilita prin dispozițiile art 8 din Lg 18/1991.
Astfel recurentul reclamant a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru intreaga suprafața de 485,75 ha, situație ce rezulta fara echivoc din adresa nr 4738/13 07 2013 a Comisiei Locale R. de Fond Funciar, comunicata recurentului reclamnt, aflata la dosar.
In mod greșit instanța de apel a reținut ca recurentul reclamant a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate inregistrata sub nr 427/28 11 2005 prin care s-a solicitat suprafața de 60 ha teren cu vegetație forestier.
In al treilea rand instanța de apel-Tribunalul Gorj nu a avut nici un rol activ in soluționarea cauzei.
Potrivit art 22 C.pr.civ., judecătorul are indatorirea sa stăruie prin toate mijloacele legale pentru a prevenii orice gresala pentru aflarea adevărului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronunțării unei hotărâri temeinice si legale. In acest scop, judecătorul este in drept sa ceara pârtilor explicații, sa puna in dezbaterea acestora orice inprejurari de fapt sau de drept chiar daca nu sunt menționate in cerere, sa dispună administrarea probelor pe care le considera necesare, precum si alte masuri prevăzute de lege chiar daca părțile se inpotrivesc.
In aceste condiții, instanța de apel a pronunțat o hotărâre vădit netemeinica si esențial nelegala.
F. de motivele arătate solicită admiterea recursului.
Curtea, analizând decizia prin prisma criticilor invocate, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că recursul este inadmisibil și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Se reține că obiectul litigiului îl reprezintă anularea HCJ nr. 6242/20.09.2013 și reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, în temeiul dispozițiilor legii 1/2000 cu modificările intervenite prin legea 247/2005- deci acțiunea formulată este una în materia fondului funciar.
Potrivit dispoz. art. 53 alin. 2 din Lg. 18/1991 republicată, împotriva hotărârii Comisiei Județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul în termen de 30 de zile de la comunicare iar potrivit dispoz. art. 94 pct.4 NCPC, judecătoriile judecă orice alte cereri date prin lege în competența lor.
Potrivit dispozițiilor art.1 din Titlul XIII al Lg. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, în scopul accelerării judecării plângerilor, contestațiilor și al altor litigii apărute în urma aplicării Lg. Fondului Funciar nr. 18/1991, republicată, ale LG. 1/2000 și ale LG. 169/1997, procedura în fața instanțelor judecătorești se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se va completa cu cele ale Codului de procedură civilă.
Prin art. 5 alin.1 prima teză din Titlul XII din aceeași lege se prevede că, hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului.
Întrucât prezenta acțiune a fost formulată la data de 25.10.2013, deci după data de 15.02.2013 în cauză sunt aplicabile dispozițiile NCPC.
Ori, potrivit art.7 alin.2 din Lg.76/2012 de punere în aplicare a NCPC, dispozițiile alin. 1 ce privesc calea de atac a apelului se aplică și cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs.
Prin urmare, rezultă că și în situația acțiunilor ce au ca obiect procese funciare în primă instanță, acestea sunt supuse numai apelului.
De asemenea, potrivit dispoz. art. 483 alin. 2 teza a II a din Noul Cod de procedură civilă nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.
Prin urmare, în raport de dispozițiile menționate, hotărârea instanței de apel, respectiv dec 1359/4.decembrie 2014 este definitiva si împotriva acesteia nu se mai poate exercita calea de atac a recursului.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, se apreciază ca inadmisibil prezentul recurs, astfel că urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul M. T N., împotriva deciziei civile nr.1359/04.12.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul_, în contradictoriu cu intimatele pârâte Direcția S. Gorj, C. L. de Fond Funciar R. și C. Județeană Gorj de Fond Funciar.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 06.05.2015
Președinte, Judecător, Judecător,
C. T. L. E. P. B.
Grefier,
I. B.
Red. jud. CT /21.05.2015
Tehn. red. IB / 2 ex
Jud apel RB T., MA C.
Jud. fond P C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 5292/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 311/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
