Fond funciar. Decizia nr. 255/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 255/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 255/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 255/2015
Ședința publică de la 16 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE FLORICA DIACONESCU
Judecător I. V.
Judecător L. L. B.
Grefier N. D.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul reclamant B. M., împotriva deciziei civile nr.4/A din data de 06.01.2015, pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți N. E., C. L. DE FOND FUNCIAR PRISTOL, C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR M., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant B. M., reprezentat de avocat M. M. du împuternicire avocațială la dosar și intimata pârâtă N. E.,reprezentată de avocat D. A. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat D. A. pentru intimata pârâtă N. E., a invocat excepția inadmisibilității recursului de față, fiind îndreptat împotriva unei decizii care nu poate fi atacată cu recurs.
Avocat M. M. pentru recurentul reclamant B. M., a solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepției. A învederat că potrivit art.5 alin.1 doar hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului.
Legea 169/1997 face distincție între litigiile funciare și litigiile care prevăd nulitatea unor operațiuni sau acte juridice emise în procedura de reconstituire a drepturilor de proprietate, și potrivit art.44.13. în toate cazurile în care legea prevede nulitatea unor operațiuni sau acte juridice, litigiul se judecă potrivit dreptului comun și nu conform procedurii speciale funciare.
Instanța unește excepția cu fondul și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat M. M. pentru recurentul reclamant, a solicitat admiterea recursului,casarea și trimiterea spre rejudecare. A depus note scrise, iar cheltuielile de judecată le va solicita pe cale separată.
Avocat D. A. pentru intimata pârâtă N. E., a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, conform întâmpinării depusă la dosarul cauzei. A solicitat cheltuieli de judecată.
A învederat că potrivit art.483 alin.2, teza finală prevede că nu sunt supuse recursului, hotărârile date în apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vînju M., reclamantul B. M. a chemat în judecată pe pârâtele N. E., C. L. de Fond Funciar Pristol și C. Județeană pentru stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a titlului de proprietate nr._/16.09.1993 emis pe numele defunctului B. I., în sensul radierii suprafețelor situate în intravilanul comunei Pristol, respectiv: teren cu destinația de curți construcții în suprafață de 815 mp, situat în T.52, P.1893, cu vecinii: N- Drum, E- S. Șt., S- C. D., V- Ș. C., pe care se află amplasată casa compusă din 2 camere, sală și dependințe construită din chirpici; teren arabil în suprafață de 96 mp, situat în T.52, P.1894, cu vecinii:N- Drum, E- S. Șt., S- Vh 1895, V- Cc1893; teren arabil în suprafață de 399 mp situat în T.52, P.1896, cu vecinii: N- Cc 1893, E- S. Șt., S- C. D., V.- Cc 1893 și terenul arabil în suprafață de 576 mp situat în T.52, P.1895, cu vecinii: N- A 1894, E- S. Șt., S- Cc1893 și V- Cc 1893, proprietatea reclamantului.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, suprafețele de teren cuprinse în titlul a cărui rectificare o solicită au fost trecute eronat în titlul de proprietate al autorului său B. I., întrucât aceste terenului, începând cu anul 1970 au fost trecute în proprietatea sa, fapt ce reiese din evidențele registrelor agricole ale comunei Pristol.
Reclamantul a arătat că, deoarece era membru cooperator și mecanizator în cadrul SMA Pristol, CAP Pristol, în conformitate cu legislația în vigoare la acea dată, i –a fost atribuită suprafața anterior precizată, în vederea construirii unei locuințe.
Astfel, în perioada 1970-1975 a construit împreună cu soția sa, pe terenul primit de la CAP o casă compusă din 2 camere, sală și dependințe din chirpici acoperite cu țiglă în care a locuit împreună cu familia sa.
A mai arătat că, tatăl său, numitul B. I. și soția acestuia nu au locuit niciodată la domiciliul său, acesta locuind în satul Cozia, după cum reiese din adeverința atașată.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 27 alin.2.2 din Legea nr.18/1991 și disp. art. III din Legea nr.169/1997.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar: copie adeverința nr.1083/03.02.2014 emisă de Pristol, județul M., copie extras din Registrul Agricol, chitanță privind dovada achitării taxei judiciare de timbru, certificat de informare privind avantajele medierii, împuternicire avocațială, adresa nr.273/24.03.2014 emisă de Primăria comunei Pristol, județul M..
Pârâta N. E., legal citată, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că susținerile reclamantului sunt nefondate, terenul fiind proprietatea defunctului B. I., autorul lor.
În apărare, pârâta a susținut că cele patru suprafețe de teren descrise în cererea reclamantului fac corp comun, fiind plațul casei în care locuiește fratele său cu familia sa, iar în urmă cu peste 40 de ani, defunctul i-a construit fratelui său o casă în care acesta să locuiască împreună cu familia sa, iar ulterior acesta și-a mai construit în curte o casă mai mare cu etaj.
Astfel, suprafețele de teren revendicate, fapt parte din suprafața totală de 5 ha și 8226 mp, pe care autorul lor a avut în proprietate înainte de colectivizare și pentru care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, fiindu-i eliberat titlului definitiv de proprietate.
A mai arătat că, în anul 2013, după ce autorul lor a decedat, reclamantul a introdus acțiune de partaj asupra tuturor suprafețelor rămase de pe urma defunctului, inclusiv asupra celor revendicate în prezent, arătând că suprafețele au fost proprietatea părinților lor.
Pârâta a precizat că, reclamantul este în eroare când se prevalează de doctrină și de deciziile Curții Constituționale, făcând trimitere la anumite articole din Legea nr.18/1991 și a prevalat dreptul adevăratului proprietar căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate, fiul său neputând obține acte de proprietate pe averea tatălui său atâta vreme cât acesta era în viață.
De astfel, inclusiv certificatul de atestare fiscală eliberat de Primărie pentru dosarul de partaj face dovada că, atât construcția, cât și terenul sunt proprietatea numitului B. I. și nu a fiului acestuia B. M..
În susținerea celor invocate, pârâta a depus la dosar: împuternicire avocațială, certificat fiscal nr.1312/26.03.2013, sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale, copie de pe acțiunea de partaj și a solicitat proba cu martorul I. M..
Fiind audiați, martorii N. I. și C. G. au declarat că terenul intravilan în suprafață de 1900 mp, pe care reclamantul și-a întemeiat gospodăria provine de la fostul CAP Pristol, pe care l-a primit în 1975. Au arătat că terenul aparține exclusiv reclamantului și nu provine de la tatăl său B. I..
Din depoziția martorei I. M. s-a reținut că, terenul pe care și-a întemeiat gospodăria reclamantul aparține tatălui său B. I., fiind cumpărat de acesta, chiar dacă locuia în satul Cozia. A mai arătat că, reclamantul nu a avut niciodată teren în proprietate.
Prin sentința civilă nr. 1246/04.09.2014 Judecătoria Vînju M. a admis acțiunea civilă, având ca obiect „fond funciar”, privind pe reclamantul B. M., în contradictoriu cu pârâtele N. E., C. L. de Fond Funciar Pristol, și C. Județeană pentru stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor M..
A anulat parțial titlul de proprietate nr._/16.09.1993 emis pe numele defunctului B. I., în sensul radierii suprafețelor situate în intravilanul comunei Pristol, respectiv: teren cu destinația de curți construcții în suprafață de 815 mp, situat în T.52, P.1893, cu vecinii: N- Drum, E- S. Șt., S- C. D., V- Ș. C., pe care se află amplasată casa compusă din 2 camere, sală și dependințe construită din chirpici; teren arabil în suprafață de 96 mp, situat în T.52, P.1894, cu vecinii: N- Drum, E- S. Șt., S- Vh 1895, V- Cc1893; teren arabil în suprafață de 399 mp situat în T.52, P.1896, cu vecinii: N- Cc 1893, E- S. Șt., S- C. D., V.- Cc 1893 și terenul arabil în suprafață de 576 mp situat în T.52, P.1895, cu vecinii: N- A 1894, E- S. Șt., S- Cc1893 și V- Cc 1893, proprietatea reclamantului. A obligat pârâta CJFF M., să emită titlul de proprietate pe numele reclamantului B. M. cu privire la suprafețele de teren mai sus menționate. S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul B. M. a chemat în judecată pe pârâtele N. E., C. L. de Fond Funciar Pristol și C. Județeană pentru stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a titlului de proprietate nr._/16.09.1993 emis pe numele defunctului B. I., în sensul radierii suprafețelor situate în intravilanul comunei Pristol, respectiv: teren cu destinația de curți construcții în suprafață de 815 mp, situat în T.52, P.1893, cu vecinii: N- Drum, E- S. Șt., S- C. D., V- Ș. C., pe care se află amplasată casa compusă din 2 camere, sală și dependințe construită din chirpici; teren arabil în suprafață de 96 mp, situat în T.52, P.1894, cu vecinii: N- Drum, E- S. Șt., S- Vh 1895, V- Cc1893; teren arabil în suprafață de 399 mp situat în T.52, P.1896, cu vecinii: N- Cc 1893, E- S. Șt., S- C. D., V.- Cc 1893 și terenul arabil în suprafață de 576 mp situat în T.52, P.1895, cu vecinii: N- A 1894, E- S. Șt., S- Cc1893 și V- Cc 1893, proprietatea reclamantului.
S-a reținut că, la emiterea titlului de proprietate anterior menționat s-a produs o eroare, întrucât aceste terenului, începând cu anul 1970 au fost trecute în proprietatea reclamantului, fapt ce reiese din evidențele registrelor agricole ale comunei Pristol și din adeverințele anexate la dosar.
Instanța a constatat că, fostul CAP Pristol i-a dat reclamantului plaț de casă, în vederea construirii unei locuințe, iar pe acest teren, în perioada 1970-1975 reclamantul a construit împreună cu soția sa, o casă compusă din 2 camere, sală și dependințe din chirpici acoperite cu țiglă în care a locuit împreună cu familia sa, aspect ce rezultă din adeverința nr.273/24.03.2014 (f.22).
Așadar, titlul de proprietate nr._/16.09.1993, este afectat de nulitate deoarece din actele premergătoare eliberării acestuia, reiese că, în mod eronat au fost înscrise în titlul de proprietate suprafețele situate în intravilanul comunei Pristol, respectiv: teren cu destinația de curți construcții în suprafață de 815 mp, situat în T.52, P.1893, cu vecinii: N- Drum, E- S. Șt., S- C. D., V- Ș. C., pe care se află amplasată casa compusă din 2 camere, sală și dependințe construită din chirpici; teren arabil în suprafață de 96 mp, situat în T.52, P.1894, cu vecinii: N- Drum, E- S. Șt., S- Vh 1895, V- Cc1893; teren arabil în suprafață de 399 mp situat în T.52, P.1896, cu vecinii: N- Cc 1893, E- S. Șt., S- C. D., V.- Cc 1893 și terenul arabil în suprafață de 576 mp situat în T.52, P.1895, cu vecinii: N- A 1894, E- S. Șt., S- Cc1893 și V- Cc 1893, acestea fiind proprietatea exclusivă a reclamantului.
Potrivit Legii nr.169/1997, datele înscrise în titlul de proprietate, privitoare la titularul dreptului de proprietate, moștenitorii acestuia, categoria de folosință, întinderea, amplasamentul și vecinătățile terenurilor trebuie să corespundă cu cele menționate în actele administrative prealabile, întocmite de comisie, sub sancțiunea nulității actului de proprietate.
Neconcordanța titlului de proprietate, cu datele înscrise în actele administrative prealabile atrage nulitatea titlului de proprietate astfel emis, potrivit art.3 din Legea nr.169/1997.
Față de considerentele expuse, instanța a apreciat acțiunea ca întemeiată și-a admis și a anula parțial titlul de proprietate nr._/16.09.1993 emis pe numele defunctului B. I., în sensul radierii suprafețelor situate în intravilanul comunei Pristol, respectiv: teren cu destinația de curți construcții în suprafață de 815 mp, situat în T.52, P.1893, cu vecinii: N- Drum, E- S. Șt., S- C. D., V- Ș. C., pe care se află amplasată casa compusă din 2 camere, sală și dependințe construită din chirpici; teren arabil în suprafață de 96 mp, situat în T.52, P.1894, cu vecinii: N- Drum, E- S. Șt., S- Vh 1895, V- Cc1893; teren arabil în suprafață de 399 mp situat în T.52, P.1896, cu vecinii: N- Cc 1893, E- S. Șt., S- C. D., V.- Cc 1893 și terenul arabil în suprafață de 576 mp situat în T.52, P.1895, cu vecinii: N- A 1894, E- S. Șt., S- Cc1893 și V- Cc 1893, proprietatea reclamantului.
În consecință, instanța a obligat pârâta CJFF M., să emită titlul de proprietate pe numele reclamantului B. M. cu privire la suprafețele de teren mai sus menționate. S-a luat act că nu sa solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta N. E., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
A motivat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, cu încălcarea dreptului părților la un proces echitabil, la apărare efectivă, nedând dovadă de rol activ și necercetând, practic, fondul cauzei.
La termenul de judecată din 1 septembrie a solicitat instanței să ceară Primăriei Pristol să comunice copie după filele din registrul agricol pe anii 1959-1962, respectiv poziția de rol a autorului B. I., precum și copie după cererea formulată în baza Lg.l8/1991 privind reconstituirea dreptului de proprietate, însă cererea lor a fost respinsă cu motivația că ,există destule adrese de la primărie în dosar"(!?).
Nici măcar în preambulul hotărârii nu sa făcut vorbire de această cerere și de faptul că a fost respinsă, putându-se însă proba cu înregistrarea audio a ședinței respective existentă la instanță. S-a consemnat în mod cu totul eronat, în declarația martorului N. I., cum că acesta ar fi declarat că „terenul în litigiu nu a aparținut niciodată defunctului B. I.". Au solicitat în ședință publică instanței să remedieze această eroare, deoarece martorul nu a făcut o asemenea afirmație. A fost reinterpelat martorul, care încă o dată a spus că nu știe dacă terenul a fost al lui B. I., că nu știe al cui a fost și este terenul, el lucrând doar la casa construită pe acesta. Vizualizând declarația aflată în dosar, apelantul a constatat că afirmația că „terenul în litigiu nu a aparținut niciodată defunctului B. I." nu a fost scoasă din declarația scrisă, cu toate că nu-i aparține martorului. Și acest aspect poate fi dovedit cu înregistrarea audio a ședinței de judecată.
Astfel, instanța a reținut în mod eronat că s-a dovedit în prezenta cauză că reclamantul B. M. a primit în proprietate în 1970 acest teren de la CAP Pristol, susținându-se că acest fapt rezultă din registrele agricole și adeverințele anexate la dosar.
În baza unei adeverințe eliberată de Primăria Pristol și depusă de petent odată cu acțiunea și a declarației martorului C. G.,instanța de fond a admis această acțiune și a anulat parțial titlul de proprietate nr._/16.09.1993, privitor la suprafața totală de 1886 m.p. teren situat în intravilanul localității Pristol, și a obligt pârâta CJFF M. să emită titlu de proprietate pe numele reclamantului ca proprietar al acestor suprafețe.
Cu toate că la dosar există depuse certificatele de atestare fiscală eliberate de aceeași primărie, din care rezultă că proprietarul terenului și al construcției existente pe acest teren este B. I., că sunt trecute la poziția de rol a acestuia, iar terenul este în titlul de proprietate, cu toate că a depus inclusiv acțiunea de partaj prin care chiar petentul din cauza de față solicită partajarea bunurilor rămase de pe urma autorului B. I., incluzând in masa succesorală terenul și construcția și recunoscând că proprietarul acestora este defunctul B. I., cu toate că petentul B. M. nu face în nici un fel dovada că a avut vreodată măcar un metru de teren proprietatea sa în această comună, ori că ar fi solicitat vreodată emiterea vreunui ordin al prefectului sau ar fi făcut orice fel de demersuri legale spre a i se emite acte de proprietate pe un teren care considera că ar fi proprietatea sa, nu a tatălui său, cu toate că martora I. M. a confirmat că B. M. nu a avut niciodată terenuri în proprietate, ci doar autorul nostru. B. I. a fost proprietar, instanța a admis prezenta acțiune, fară a avea un probatoriu suficient și concludent la baza soluției date.
Adeverința emisă de primărie conține informații care sunt contrazise de restul înscrisurilor de la dosar și care nu sunt probate cu nimic. Mai mult, s-a afirmat că și construcțiile ar fi trecute în titlul de proprietate cu tricolor, aceasta demonstrând carențele profesionale ale angajaților și atât.
Dincolo de aceste aspecte, supune atenției instanței de apel modalitatea efectivă, total nelegală și lipsită de temei a instanței de fond de a scoate din titlul de proprietate (și din proprietatea efectivă) al unei persoane un teren pe care se află și o construcție care, este proprietatea aceleiași persoane.
Pe de altă parte, simpla afirmație a unui moștenitor, că terenul trecut în titlul de proprietate al tatălui său ar fi al lui și nu al părintelui defunct, grefată doar pe considerentul că respectivul petent ocupă acest teren, afirmație susținută doar de un martor subiectiv și o adeverință emisă în circumstanțe dubioase și combătută cu înscrisuri și alți martori, nu poate conduce la adoptarea unei astfel de soluții.
Întrucât la fond, nu s-a procedat la o cercetare efectivă a fondului cauzei, ci doar la o analiză lapidară, subiectivă și lipsită de temei a probelor administrate, apreciem că se impune admiterea apelului, desființarea sentinței de fond și rejudecarea fondului cauzei de către instanța de apel, urmând ca, în apel, să fie reaudiat martorul N. I. din ., ca și martora I. M. din . (a cărei declarație a fost consemnată doar în parte, esențialul fiind omis a se consemna) și completată proba cu înscrisuri, cu alte înscrisuri esențialmente necesare și utile soluționării cauzei, respectiv copii ale filelor RA din anii 1959 aparținând defunctului B. I., copie după cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de B. I. după 1989, relații de la Primăria Pristol dacă reclamantul B. M. a formulat cerere pentru constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate, în anii 1990, conform legilor fondului funciar.
Intimatul B. M. a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat, întrucât soluționarea litigiului s-a făcut pe baza înscrisurilor provenite de la autoritățile locale, singurele deținătoare de documente care să ateste proprietățile cetățenilor în decursul timpului și modificările intervenite.
S-a depus la doar copie registrul agricol 56-58 B. I., cerere de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de acesta, RA de cererii la Lega 18/1991 a Primăriei Pristol, RA 81-85 B. M..
La 18.11.2014, instanța a dispus efectuarea unei adrese către CLFF Pristol privind documentația care a stat la baza eliberării titlului de proprietate nr._/1993 – documentație ce a fost depusă prin adresa 1088/2014 a Primăriei Pristol.
La 02.012.2014, instanța a dispus emiterea unei noi adrese către CLFF Pristol pentru a preciza în baza cărui act s-a făcut înregistrarea în registrul agricol al lui B. M. și de la ce dată au fost făcute aceste înregistrări. Totodată să precizeze actul ce a stat la baza adeverințelor 273/2014 și 1083/2014.
Prin decizia civilă nr.4 A din 06.01.2015, pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, s-a admis apelul, s-a schimbat sentința, în sensul că s-a respins acțiunea.
A fost obligat reclamantul la cheltuieli de judecată în favoarea în favoarea apelantei pârâte N. E..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Astfel, reclamantul B. M. a solicitat anularea parțială a titlul de proprietate nr._/16.09.1993 emis pe numele autorului B. I., invocându-se ca temei juridic art. III (1) lit. a, potrivit cărora sunt lovite de nulitate absolută…. actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite potrivit legii la astfel de reconstituirii sau constituiri.
Deși, potrivit literelor (i – vi) sunt identificate cazurile de aplicabilitate a art. III lit. a, reclamantul nu face referire concretă la vreunul dintre aceste cazuri, susținând doar că, terenul intravilan indicat în cererea introductivă, a fost reconstituit nelegal autorului B. I., întrucât aceste terenuri i-au fost atribuite începând cu anul 1990 lui de către CAP Pristol în vederea unei construcții de locuințe, în cazul de speță fiind aplicabile disp. art. 23 alin.1 din Legea 18/1991.
Ori, deși reclamantul a susținut că terenul intravilan în discuție a fost atribuit de fostul CAP Pristol în vederea construiri unei locuințe proprietate personală, reclamantul nu a depus actul de dare în plată cu care să dovedească acest aspect.
Mai mult decât atât din adresa nr.1181/2014 a Primăriei Pristol rezultă că primăria nu deține actul în baza căreia s-au făcut înregistrările în RA al lui B. M., iar adeverințele nr. 273/2014 și 1083/2014 eliberate de aceeași primăriei cu ocazia judecării în fond (în adresa 273/2014 menționându-se că suprafețele de teren au fost primite de B. M. la fostul CAP Pristol pentru a-și construi o casă) au fost eliberate de acesta doar în faza RA 1981-1985 și a evidențelor la taxe și impozite locale .
Ori, sarcina probei revenind în procesele civile reclamantului, acesta nu dovedește afirmația că terenul intravilan pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate autorului B. I. prin titlul de proprietate a cărui anulare se cere, i-a fost atribuit de CAP Pristol1 pentru construirea unei locuințe .
Mai mult decât atât, CAP Pristol nu putea elibera în condițiile legislației de la acea dată un act de dare în plată în vederea unei construiri de locuințe pentru o suprafață mai mare de 250 mp, iar potrivit art. 24 alin1 ind. 1 din Legea 18/1991 suprafața terenurilor aferente casei de locuit și anexelor gospodărești care se înscrie în proprietatea actualilor deținători nu poate fi mai mare decât în actul de atribuire provenit de la CAP.
Ori, în cazul în speță s-a solicitat nulitatea titlului de proprietate pe o suprafață de 1886 mp cu mult peste suprafața maximă prev. de art. 24 alin1 din Legea 18/1991.
Simpla afirmație a Primăriei Pristol în sensul că suprafețele de mai sus au fost atribuite lui B. M. în vederea construirii unei locuințe nesusținută de actul de atribuire nu poate fi avută în vedere de instanță ca suport probator pentru dovedirea susținerilor reclamantului.
Nu pot fi reținute ca suport probator, nici înregistrările în registrul agricol al reclamantului al anilor 1981-1985 având în vedere efectul doar declarativ al acestor înregistrări cu atât mai mult cu cât la reconstituirea dreptului de proprietate al autorului B. I. s-au avut în vedere înregistrările agricole anterioare colectivizării.
Iar, potrivit registrului agricol al lui B. I. în perioada 1956-1958 acesta se găsea înregistrat cu o suprafață totală de 6,02 ha suprafață pentru care acesta a formulat la 06.03.1991 cerere de reconstituire cu nr. 1421/1991.
Cum, prin titlul de proprietate supus anulării s-a reconstituit acestuia dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 5,8226 mp urmează a se constata că reconstituirea drepturilor de proprietate a fost făcută în limitele evidențelor agricole anterioare colectivizări la poziția lui B. I. și potrivit cererii de reconstituire formulată în condițiile Legii 18/1991.
Mai mult decât atât, în certificatul de atestare fiscală nr. 1312/26.03.2013 al Primăriei Pristol eliberat în vederea deschiderii proceduri succesorale privind pe autorul B. I. este cuprins la poziția acestuia atât timp un imobil construit în anul 1965 din chirpici, compus din 2 camere și dependență, un alt imobil construit în 1938 din cărămidă, precum și întreaga suprafață de teren inclusă în titlul de proprietate nr._/1993.
Reclamantul B. M. a procedat ulterior la ieșirea din indiviziune asupra succesiunii lui B. O. și B. I., incluzând la masa succesorală și terenurile ce face obiectul prezentei acțiuni în nulitatea titlului de proprietate.
Așa fiind, instanța a apreciat întemeiat apelul declarat de pârâta N. E., motive pentru care potrivit art. 480 alin2 C pr civilă, l-a admis, a schimbat sentința și pe fond a respins acțiunea.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul B. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că prin decizia recurată Tribunalul M., cu încălcarea normelor de drept material instituite prin Legea nr. 18/1991 - legea fondului funciar, a admis apelul formulat de pârâta apelanta Nuica E. împotriva sentinței civile nr. 1246/04.09.2014 pronunțata de Judecătoria Vânju M. prin care i-a fost admisa acțiunea civila având ca obiect "fond funciar" si s-a dispus anularea parțial a titlului de proprietate nr._/16.09.1993 in sensul radierii din acesta a următoarelor suprafețe de teren situate in intravilanul comunei Pristol: teren cu destinația curți construcții in suprafața de 815 mp, situate in tarlaua 52, . N- Drum, E- S. St, S- C. D, V-S. C, 96 mp teren arabil situate in tarlaua 52, . N-Drum, E-S. St, S- Vh 1895, V- Ce 1893 teren arabil in suprafața de 399 mp situat in tarlaua 52, . N- Ce 1893, E- S. St, S- C. D, V- Ce 1893 si terenul arabil in suprafața de 576 mp situat in tarlaua 52, . N- A 1894, E- S. St, S-Cc 1893, V-Cc 1893 care sunt proprietatea sa. Prin admiterea apelului a fost schimbată sentința instanței de fond si i-a fost respinsă acțiunea.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel, interpretând după bunul plac probele administrate într-un mod de neînțeles pentru ei care așteaptă cu totul altceva de la magistrații care sunt chemați să înfăptuiască actul de justiție, făcând totală abstracție de argumentele noastre legale învederate instanței prin înscrisul de la paginile 65-72 din dosar, a reținut vădit nefondat și nelegal următoarele considerente:
- a susținut că terenurile pe care le-a invocat în cerere au fost reconstituite nelegal autorului său B. I. deoarece aceste terenuri i-au fost atribuite lui de către CAP Pristol începând cu anul 1990 ( ????? ), - susținere nereală deoarece a precizat că terenurile i-au fost atribuite în perioada anilor 1970 în considerentul calității sale de mecanizator persoană îndreptățită conform statutului CAP;
- deși subsemnatul a susținut că terenul intravilan în discuție i-a fost atribuit de fostul CAP Pristol nu a depus actul de dare în plată prin care să dovedească acest aspect -înscris pe care nu îl mai deține;
- din adresa nr. 1181/2014 a Primăriei Pristol rezultă că aceasta nu deține actul în baza căruia s-au făcut înregistrările în Registrul agricol al sale - înregistrările făcându-se exclusiv pe baza declarațiilor cetățenilor conform normelor legale; -
- nu a dovedit afirmația că terenul din intravilan pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate autorului său B. I. prin titlul de proprietate a cărui anulare a cerut-o i-a fost atribuit lui de către CAP Pristol - deși înregistrarea suprafeței de teren la poziția sa de rol este o prezumție absolută că terenul i-a fost atribuit de către CAP „nimeni neîndrăznind în perioada respectivă să declare în registrul agricol suprafețe pe care le-ar fi deținut în mod ilegal.
- CAP Pristol nu putea elibera în condițiile legii de la acea dată un act de dare în plată pentru o suprafață mai mare de 250 mp iar potrivit art.24 alin.l ind.l din Legea 18/1991 suprafața terenurilor aferente casei de locuit și anexelor gospodărești care se înscrie în proprietatea actualilor deținători nu poate fi mai mare decât în actul de atribuire provenit de la CAP - susținere a instanței care dovedește necunoașterea dispozițiilor Statutului CAP.
- simpla afirmație a Primăriei Pristol în sensul că suprafețele de mai sus au fost atribuite său nesusținută de actul de atribuire nu poate fi avută în vedere ca suport probator
- pot fi reținute ca suport probator nici înregistrările din registrul agricol al său al anilor 1980-1985 având în vedere doar efectul declarativ al acestor înregistrări cu atât mai
mult cu cât la reconstituirea dreptului de proprietate al autorului său B. I. s-au
avut în vedere înregistrările agricole anterioare colectivizării - susținere a instanței
contrazisă de înscrisurile existente în dosarul cauzei ;
- potrivit Registrului agricol al lui B. I. în perioada 1956-1958 acesta se găsea înregistrat cu o suprafață totală de 6,02 ha, suprafață pentru care acesta a formulat la 06.03.1991 cererea de reconstituire cu nr. 1421/1991- afirmație a instanței neîntemeiată făcută de aceasta fără a analiza categoriile terenurilor menționate în acest registru agricol, analiză care dacă ar fi fost făcută s-ar fi constatat că terenul care constituie obiectul cererii sale nu figura ca proprietate a tatălui meu B. I. la colectivizare;
- reconstituirea dreptului de proprietate autorului său B. I. a fost făcută în limitele evidențelor agricole anterioare colectivizării la poziția sa și potrivit cererii de reconstituire formulată în condițiile Legii nr. 18/1991 - afirmație a instanței neîntemeiată, din aceste înscrisuri reieșind contrariul respective faptul că autorul meu nu a avut niciodată proprietatea terenurilor sale;
- în certificatul de atestare fiscală nr. 1312/26.03.2013 al Primăriei Pristol eliberat în vederea deschiderii procedurii succesorale privind pe autorul B. I. este cuprinsă întreaga suprafață de teren inclusă în titlul de proprietate nr._/1993- aspect nerelevant deoarece certificatul de atestare fiscală a fost eliberat în baza Titlului de proprietate emis pe
numele lui B. I.;
- subsemnatul am procedat ulterior la ieșirea din indiviziune asupra succesiunii autorilor săi incluzând la masa succesorală și terenurile ce fac obiectul acțiunii în anularea titlului de proprietate, afirmație nefondată, în realitate cererea mea de partaj succesoral așa cum a fost precizată nu conține în masa bunurilor succesorale terenurile respective.
Învederează onoratei instanțe că aceste argumente care au stat la baza soluției de admitere a apelului nu sunt altceva decât o încălcare flagrantă a normelor legale ignorate în totalitate de judecătorii apelului, respectiv:
- DECRET-LEGE Nr. 42 din 29 ianuarie 1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii emis de Consiliul Frontului Salvării Naționale art. 8. - " Terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădină din jurul acestora, în zonele cooperam izate, constituie proprietatea particulară a deținătorilor; acestea pot fi înstrăinate și lăsate moștenire.
Terenul prevăzut la alin. 1, împreună cu lotul care poate fi atribuit în folosință membrului cooperator, potrivit prevederilor art. 4, nu poate depăși suprafața de 6. 000 metri pătrați pentru deținătorul casei de locuit."
- LEGEA NR. 18 /1991 - Legea fondului funciar, art. 23. - alin. (1) Sunt si rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodărești, precum si curtea si grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii.
- DECRETUL Nr. 692 din 28 decembrie 1973 privind registrul agricol.
Art. 2 - Registrul agricol constituie documentul oficial de evidentă primară unitară în care se înscriu date privind gospodăriile populației:
a) capul gospodăriei și membrii acesteia; b) terenurile pe care le dețin, pe categorii de folosință, suprafețele cultivate cu principalele culturi și numărul de pomi, pe specii; d) clădirile de locuit și construcțiile gospodărești;
Art.7 înscrierea datelor în registrul agricol se va face pe baza declarației, sub semnătura proprie, a capului de gospodărie, sau, în lipsa acestuia, a unui membru major al gospodăriei, la sediul comitetului sau biroului executiv al consiliului popular comunal, orășenesc, municipal sau a le sectoarelor municipiului București, în funcție de domiciliul capului gospodăriei.
- STATUTUL din 28 septembrie 1977 al cooperativei agricole de producție publicat în M.O. nr.105/30.09.1977
Din terenul agricol, proprietatea cooperativei, adunarea generală poate atribui, anual, lot în folosința fiecărei persoane care: lit.d) este mecanizator sau mecanic agricol al stațiunii pentru mecanizarea agriculturii si lucrează în cooperativa agricolă; Mărimea lotului poate fi în suprafața echivalenta cu până la 15 ari teren arabil, în raport de categoria de folosință a terenului și de clasa de fertilitate naturală a solului.
ART. 6 Adunarea generală poate da în proprietate personală, cu plata, locuri de casa în suprafața de cel mult 250 mp, din terenuri proprietatea cooperativei agricole, situate în perimetrul delimitat de planul de sistematizare a localității respective, membrilor cooperativei și persoanelor încadrate de acestea cu contract de munca pe durata nedeterminată, care doresc sa-și construiască o locuința si care nu au loc de casa în proprietate personală. în aceleași condiții se pot atribui locuri de casa specialiștilor și mecanizatorilor care lucrează în cooperativa și doresc sa se stabilească în localitatea respectivă.
Susținerea sa că aceste norme legale au fost încălcate de instanța de apel se bazează pe următoarele CONSIDERENTE
1. Dreptul de proprietate asupra terenurilor situate în intravilanul comunei Pristol pe care și-a edificat gospodăria și pe care a solicitat să fie radiate din titlul de proprietate emis pe numele autorului său B. I., dobândindu-l de drept OPE LEGIS prin Decretul - lege nr. 42/1990, ordin al prefectului având doar caracter declarativ de drepturi, fiind doar modalitatea concretă în care se realizează atribuirea în proprietate.
Așa cum s-a statuat în literatura de specialitate și practica judiciară a instanțelor judecătorești și a instanței supreme, asupra terenurilor intravilane din zonele cooperativizate, aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, inclusiv curtea și grădina din jurul acestora, dreptul de proprietate s-a dobândit prin efectul Decretului -Lege nr. 42/1990, urmând ca în temeiul Legii nr. 18/1991 să se elibereze numai actul de proprietate cu caracter recognitiv și constatator.
Prin efectul Decretului-Legenr.42/1990 toate terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curțile și grădinile din jurul acestora, în baza mențiunilor din REGISTRELE AGRICOLE sau altor acte de proprietate, au devenit proprietatea particulară a deținătorilor, putând fi înstrăinate și lăsate moștenire.
Toate aceste terenuri, nu puteau depăși suprafața de 6. 000 metri pătrați pentru deținătorul casei de locuit.
Prin soluția instanței de apel încălcându-se flagrant aceste dispoziții legale mi-a fost încălcat un drept de proprietate particulară dobândit OPE LEGIS.
Judecătorii care au soluționat apelul trebuiau să cunoască faptul că dreptul de proprietate asupra terenurilor situate în intravilan a fost constituit prin actul normative susprecizat DEȚINĂTORILOR acestora și nu altei categorii de persoane, nefiind nevoie de dovedirea dreptului de proprietate asupra acestor terenuri.
Ori DEȚINEREA acestor terenuri era evidențiată în REGISTRELE AGRICOLE la poziția de rol a fiecărei gospodării.
Consideră că instanța de apel nu era îndreptățită să analizeze modalitatea în care i-a fost deschisă poziție de rol cu aceste terenuri în REGISTRUL AGRICOL al comunei Pristol începând cu anul 1981, deoarece nimeni nu solicitase acest lucru .
Prin solicitarea înscrisurilor care au stat la baza deschiderii poziției mele de rol cu menționarea terenurilor respective judecătorii au dovedit că nu cunosc dispozițiile art. 7 din DECRETUL Nr. 692 din 28 decembrie 1973 privind registrul agricol.
Potrivit dispozițiilor acestui articol, înscrierea datelor în registrul agricol se făcea exclusiv pe baza declarației, sub semnătura proprie, a capului de gospodărie, sau în lipsa acestuia, a unui membru maior al gospodăriei, la sediul comitetului sau biroului executiv al consiliului popular comunal, orășenesc, municipal sau a le sectoarelor municipiului București. în funcție de domiciliul capului gospodăriei.
In acest context argumentul instanței de apel că nu s-a făcut dovada înscrierii în registrul agricol al terenurilor respective la poziția mea de rol începând cu anul 1981 până în prezent este nelegal si aberant.
Conform art. 11. - alin (1) din Legea nr. 18/1991 „Suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, carte funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
Așa cum reiese din fila din Registru agricol al localității Cozia 1956-1958- Registrul Agricol de la data colectivizării- autorul său B. I. deținea în proprietate suprafața totală de 6,02 ha iar în intravilan deținea o singură suprafață de 0,10 ha.
Fără nici-o justificare legală în Titlul de proprietate emis pe numele lui B. I. a cărui anulare parțială o solicit, C. locală de fond funciar a trecut în acest titlu la poziția intravilan și terenurile mele situate în . găseau evidențiate la poziția sa de rol.
Nu înțelege cum instanța de apel nu a observat acest aspect ESENȚIAL, respectiv inexistența în Registrul agricol la poziția B. I., de la data colectivizări, a terenurilor situate în . în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate unde figurează numai terenul din intravilanul satului COZIA de 0.10 ha.
Consideră că instanța habar nu a avut că intravilanul satului COZIA nu se confundă cu intravilanul comunei Pristol unde de fapt se află terenurile sale pe care solicită să fie radiate din titlul de proprietate.
Prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de B. I. în data de 06.03.1991 în baza Legii nr. 18/1991 acesta solicită stabilirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 6,02 ha iar pentru terenurile din intravilan făcând precizarea că „în prezent posed următoarele suprafețe curți si clădiri 0,10 ha"
Fără nici-o îndoială dacă tatăl său B. I. ar fi avut în proprietate si terenurile situate în intravilanul Comunei Pristol, care începând cu anul 1981 si până în prezent au fost evidențiate la poziția sa de rol, le-ar fi trecut în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.
Solicită să se observe că prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de B. I. în data de 06.03.1991 în baza Legii nr. 18/1991 acesta solicită stabilirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 6,02 ha făcând precizarea că „în prezent posed următoarele suprafețe curți si clădiri 0.10 ha" ( instanța de apel nu a putut observa, din motive de neînțeles, că autorul său nu face nici-o referire la terenurile pe care le-a dobândit în proprietate prin efectul legii anterior apariției Legii nr. 18/1991).
Pentru a dovedi vădita eroare în care s-a aflat instanța de apel vă învederăm următoarele:
1 În registrul agricol 1956-1958, anterior colectivizării, în satul Cozia, la poziția de rol a tatălui său figurau ca membrii de familie: autorul său B. I., în calitate de cap al gospodăriei împreună cu B. O. soție, B. A. mama sa, subsemnatul și pârâta în calitate de fiu și fiică. în capitolul III - Notări asupra terenurilor gospodarului, figurează suprafața de 0.10 ha cu destinația curți construcții ( fără putință de tăgadă rezultă că B. I. nu avea în proprietate o altă suprafață de teren situată în intravilanul comunei Pristol).
2.Îîn registrul agricol din perioada 1974-1980 la poziția de rol a tatălui său B. I.
figurau ca membrii de familie: acesta în calitate de cap al gospodăriei, soția sa, subsemnatul și
soția sa împreună cu cei doi copii ai săi. La capitolul Modul de folosință a terenului la categoria curți construcții apare aceeași suprafață de 0,10 ha.
3.Ca urmare a faptului că în perioada anilor 1970, CAP Pristol, în considerentul calității
sale de mecanizator și în conformitate cu Statutul CAP, i- a atribuit suprafața de 1750 mp (1500
mp lot în folosință și 250 mp pentru construirea unei locuințe .începând cu anul 1981, în
localitatea Pristol subsemnatului i-a fost deschisă poziția de rol 145, nr. Casă 91.
La această poziție de rol a sa B. M. din Registrul agricol al comunei Pristol, la categoria terenurile gospodăriei, începând cu anul 1981 și până în prezent în vatra comunei este evidențiată suprafața de teren de 17,5 ari, suprafață proprietatea sa și care este evidențiată eronat în titlul lui B. I. a cărui anulare o solicită.
4.Această proprietate a sa în . în începând cu anul 1981 si în Registrul Rol Unic al comunei Pristol, document în care erau evidențiate plățile asigurărilor ADAS efectuate de către proprietarii de terenuri și construcții.
5.În Registrul agricol al comunei Pristol 1981-1985 începând cu anul 1981, după ce i s-a deschis separat poziție de rol în . primit de la CAP, la poziția de rol a tatălui său din satul Cozia la capitolul Terenurile gospodăriei apare în continuare în vatra satului doar terenul pe care acesta l-a avut și la colectivizare respective 9,5 ari ( aproximativ 0,10 ha).
Proprietatea sa dobândită în mod legal prin Decretul lege nr.42/1991 constând în terenurile situate în intravilanul comunei Pristol tarlaua 52 . parcelele 1893-1896 a fost recunoscută chiar de Comisia comunală de fond funciar care în Titlul de proprietate al vecinului său Birou C., nr._ /2002 la vecinătate de vest a suprafeței arabile din intravilan în suprafață de 1483 mp, tarlaua 52, . sa B. M. si nu proprietatea lui B. I..
Încălcarea dreptului său de proprietate, în mod abuziv, fără a se ține cont de dispozițiile legale în vigoare și neluând în considerare înscrisurile oficiale care dovedeau dreptul său de proprietate, consideră că a fost posibilă datorită implicării directe a tatălui său în calitate de membru al comisiei locale de fond funciar din acea perioadă .
Numai astfel se poate explica cum a fost posibil ca tatălui său B. I., fără ca acesta să fi prezentat măcar un sigur document care să dovedească faptul că ar fi avut în proprietate, atât înainte de colectivizare cât si după . terenurile din intravilanul comunei Pristol,care de drept deveniseră proprietatea sa, figurând în Registrul agricol la poziția mea de rol începând cu anul 1981, să îi fie constituit, în mod abuziv drept de proprietate și pentru aceste terenuri prin titlul de proprietate a cărui anulare o solicită.
În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin.l pct.8 din Cod pr. civilă, potrivit cărora casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: ….8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
În dovedirea prezentului recurs înțelege să se folosească de înscrisurile existente în dosar și în completare cu următoarele înscrisuri pe care le anexează: C. CERTIFICATĂ A REGISTRULUI AGRICOL 1981-1985 - POZIȚIA DE ROL B. M.; C. CERTIFICATĂ A REGISTRULUI AGRICOL 1956-1958, ANTERIOR COLECTIVIZĂRII - POZIȚIE DE ROL B. I.; C. CERTIFICATĂ A REGISTRULUI AGRICOL 1974-1980 - POZIȚIA DE ROL B. I.; C. CERTIFICATĂ A REGISTRULUI ROL UNIC 1981-1985; TITLU DE PROPRIETATE NR._/2002 EMIS PE NUMELE BIROU C.; C. CARNET DE MUNCĂ B. M.
La data de 10.03.2015 NUICA E., a depus ÎNTÂMPINARE, prin care a solicitat, pe cale de excepție, respingerea recursului ca inadmisibil, cu cheltuieli de judecată
Pe fond, față de motivele de recurs invocate, apreciază că recursul este nefondat, instanța de apel pronunțând în speță o hotărâre temeinica și legală.
Pe parcursul judecății acestei cauze, recurentul s-a prevalat de faptul că,întrucât în perioada 1981-1985 (anterior Revoluției) a avut deschisă poziție de rol la primărie, acest fapt ar trebui să presupună că a fost proprietarul terenurilor trecute la poziția sa de rol, susținând că ar fi dobândit personal, acest teren, ca membru cooperator.
Mai mult, susține că terenul ar fi devenit, ope legis, proprietatea sa, în virtutea Decretului nr.42/1990, fără a fi necesar să facă nici un fel de demers.
Așa cum în mod corect a reținut și instanța de apel, afirmațiile recurentului sunt nejustificate și neprobate, fapt ce rezulta și din înscrisurile depuse de ei la dosar.
Starea de fapt relatata de ei a fost dovedită, fiind evidentă intenția recurentului de a scoate de la masa partajabilă rămasă de pe urma autorului lor imobilul în discuție și a-și atribui sieși, pentru ca mai apoi să partajeze cu intimata (sora sa) restul averii rămase de pe urma tatălui, defunctul B. I..
In condițiile în care avea cunoștință de faptul că tatălui său i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafețelor de teren deținute anterior colectivizării, că acesta este înscris cu toate terenurile în RA (imobilul (teren și construcție) pe care-1 folosește recurentul este trecut la poziția de rol a autorului B. I., conform certificatului de atestare fiscală depus la dosar), timp de 23 de ani după revoluție (1990-2013 când a decedat autorul), acesta nu a făcut nici un fel de demers.
De ce, dacă se considera proprietar, nu a încercat în tot acest timp să rezolve
această situație, ci a așteptat să moară tatăl nostru, ca abia după aceea să pornească
acest proces?
Mai mult, el fiind cel ce a introdus acțiunea de partaj, a indicat clar ea tăcând parte din masa succesorală și aceste bunuri?
Deoarece numai tatăl lor a avut în proprietate terenuri pe raza comunei
Pristol, iar faptul că într-unul dintre imobilele proprietatea tatălui lor a locuit
fratele său, aceasta nu presupune că este proprietarul de drept al respectivului
imobil.
A se susține că cei ce, anterior anului 1990, ocupau imobile proprietatea altor persoane, au devenit prin efectul legii proprietari de drept, în detrimentul adevăraților proprietari, este un non-sens, iar în speță, o încercare lamentabilă de îmbogățire fără just temei, prin scoaterea de la masa partajabilă a unor bunuri care au aparținut autorului, spre a putea obține mai mult din ceea ce rămâne de partajat.
Aceasta este situația de fapt în cauza dedusă judecății, situație pe care tribunalul a constatat-o și a apreciat-o în mod corect și legal, înțelegând care a fost scopul real pe care 1-a avut recurentul prin promovarea acestei acțiuni.
Se poate constata, așadar, că nici pe fond, recursul nu este întemeiat și nici fondat, decizia dată în apel fiind una temeinică și legală, tribunalul făcând o corectă interpretare și aplicare a legii.
Recursul este inadmisibil.
Având în vedere dispozițiile art.483, alin.2, teza finală, potrivit cu care, nu sunt supuse recursului, hotărârile date în apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de prima instanță sunt supuse numai apelului raportat la dispozițiile art.7 alin.2 rap.la art.l din Lg.nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, unde se arată că ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau poate ti atacată cu recurs, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.
În cauza dedusă judecății, este vorba de reglementările în materie de fond funciar și conform conform Lg.247/2005, Titlul XIII, art.5: i) „Hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești in procesele funciare in prima instanța sunt supuse numai recursului”.
Din coroborarea textelor legale menționate mai sus, rezultă că hotărârile date în primă instanță procesele funciare sunt supuse numai apelului, nefiind susceptibile de calea extraordinară de atac a recursului.
În atare condiții, apreciază că se impune admiterea excepției inadmisibilității și
respingerea recursului de față ca inadmisibil, situație în care nu vor mai fi analizate criticile formulate pe fondul recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul B. M., împotriva deciziei civile nr.4 A din 06.01.2015, pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR M., C. L. DE FOND FUNCIAR PRISTOL și N. E..
Obligă recurentul la plata către intimata N. E. a sumei de 600 lei cheltuieli de judecată.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2015.
Președinte, F. D. | Judecător, I. V. | Judecător, L. L. B. |
Grefier, N. D. |
Red.jud.Fl.D.
20.04.2015/6 ex./AS
j.a. C.E. C.
V. N.
j.f. A. N.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 36/2015. Curtea de Apel... | Strămutare. Decizia nr. 53/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
