Legea 10/2001. Decizia nr. 824/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

De la data primirii dotei și a zestrei, terenurile au fost scăzute de la rolul lui N. C. și au fost trecute la rolul bunicii sale I. M., astfel că la data naționalizării, de la I. M., proprietara imobilelor s-au confiscat imobilele acesteia, așa cum rezultă din evidențele Arhivelor Statului D..

A mai arătat că prin sentința civilă nr.159/24.04.2009 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2008 s-a respins acțiunea prin care a cerut restituirea în natură a suprafeței de 18,4 ha, situat în C., zona Craiovița și cartier Cernele, precum și despăgubiri pentru casa confiscată și demolată de regimul comunist, iar instanța a respins acțiunea cu motivarea că reclamanta, alături de ceilalți moștenitori ... „a vândut toate drepturile succesorale după N. C. lui P. G., pe calea acțiunii de față urmărește valorificarea din nou a acelorași drepturi, pe calea Legii nr. 10/2001, invocând aspectul că, de fapt, proprietar al imobilului ce face obiectul litigiului de față ar fi aparținut defunctei N. M. și nu lui N. C."; că prin s.c. 365/13.11.2009, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2008 s-a respins acțiunea prin care a cerut restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 103,61 ha, alături de ceilalți moștenitori, reținându-se în considerente că P. G., în calitate de cumpărător este dobânditorul tuturor drepturilor succesorale decurgând din succesiunea autorului N. C.".

Reclamanta a susținut că au existat mai multe vânzări succesive între P. G., M. A. și ultimul dobânditor ., care a chemat în judecată C. Județeană și C. L. având ca obiect plângere împotriva HCJ 3271/12.10.2006, iar prin s.c. 8557/23.11.2009, Judecătoria Tg. M. în dosarul nr. 8727._ (număr în format vechi 884/2010) a respins acțiunea formulată de S.C. FOTBAL CLUB C., reținând că petenta „nu justifică calitate de persoană îndreptățită pentru că prin moștenire nu se înțelege decât transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în ființă și care a dobândit calitatea în temeiul legii 18/1991", reținându-se totodată că „numai moștenitorii ultimului proprietar defunct pot beneficia de prevederile reparatorii prin repuneri în termenul de acceptare a moștenirii, căci numai aceștia au vocație succesorală".

Tribunalul M. prin dec. 486/10.06.2010 a respins recursul declarat de . împotriva s.c. 8557/23.11.2009 a Judecătoriei Tg. M. reținând că prin contractele de vânzare-cumpărare 1177/19.02.2004 și 1153/19.02.2004, respectiv 7353/29.09.2004 și 1303/22.08.2005 s-ar fi transmis succesiv de la moștenitorii defunctului N. C. ... „toate drepturile succesorale legale și testamentare ce se cuvin în urma dezbaterii succesiunii defunctului N. C.".

Tot Tribunalul M. a reținut că legiuitorul în art. 8 alin. 1 și 2 din L. 18/1991 utilizează noțiunea de moștenitor și nu pe cea de succesibil", aceeași noțiune de moștenitori fiind utilizată pe tot cuprinsul Legii nr. 1/2000.

Reclamanta a arătat că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a drepturilor succesorale, aceasta formulase doar notificare după N. C. a cărui succesiune nu se dezbătuse iar în cuprinsul acestui contract nu s-a menționat că s-a vândut calitatea de moștenitor, cu se înstrăinează doar drepturi succesorale după N. C., nu și după N. M.. Cele două proprietăți, cea a lui N. C. și cea a autoarei I. M., născută N., sunt proprietăți distincte cu roluri agricole și fiscale separate, iar reclamanta nu a înstrăinat niciodată drepturile succesorale ale bunicii sale I. M., iar deciziile emise ca urmare a celor patru notificări vizează alte persoane și restituiri de pe urma altor autori.

La termenul de judecată din data de 20.10.2014, instanța a pus în discuția părților, din oficiu, potrivit art. 78 alin. 2 din noul C.p.civ., necesitatea introducerii în cauză a altor persoane, respectiv A. Steluța, I. G., R. L. L. și S.C. Societatea pentru Renașterea Fotbalului Craiovean S.R.L., deoarece acestea sunt beneficiarele drepturilor constituite prin dispozițiile emise de primar, contestate în cauză în temeiul Legii nr. 10/2001, a căror anulare s-a solicitat.

Av. V. E., reprezentantul convențional al reclamantei, a precizat că nu solicită introducerea în cauză a acestor persoane, considerând că nu sunt prejudiciate în niciun fel, iar pârâții au lipsit pentru a-și preciza punctul de vedere.

Prin sentința civilă nr.440 din 27.10.2014 pronunțată de Tribunalul D., Secția I Civilă, în dosarul nr._, s-a respins cererea de chemare în judecată, precizată la data de 16.06.2014, formulată de reclamanta M. C., în contradictoriu cu pârâții C. L. de Aplicare a Legii Nr.10/2001 C. și P. M. C..

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Av. V. E., reprezentantul convențional al reclamantei, a precizat că nu solicită introducerea în cauză a acestor persoane, considerând că nu sunt prejudiciate în niciun fel, iar pârâții au lipsit pentru a-și preciza punctul de vedere.

În aceste condiții, văzând că părțile nu solicită introducerea în cauză a persoanelor nominalizate, deși raportul juridic depus judecății o impune, instanța a aplicat sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 78 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă, adică a respins, fără a se pronunța pe fond, cererea de chemare în judecată precizată, formulată în contradictoriu cu pârâții C. locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 C. și P. mun. C., apreciind că este imperios necesar ca o astfel de cerere să fie soluționată în contradictoriu și cu terțele persoane menționate, beneficiare ale drepturilor stabilite prin cele două dispoziții ale Primarului mun. C., argumentul logico-juridic constituindu-l necesitatea de a li se respecta acestora dreptul la apărare, dar și principiul contradictorialității procesului civil, ca părți componente ale dreptului la un proces echitabil prev. de art. 6 din CEDO.

În cauză, s-a solicitat anularea a două acte juridice emise pe numele altor persoane, situație în care este inadmisibil ca aceste terțe persoane, titulare ale drepturilor stabilite prin cele două dispoziții contestate, să nu aibă posibilitatea să opună apărările lor, deoarece până la anularea actelor prin hotărâre judecătorească acestea beneficiază de prezumția de validitate sau legalitate.

De asemenea, există și un considerent de ordin practic, ce ține de înfăptuirea cu responsabilitate a actului de justiție, deci de asigurarea unei bune judecăți. Instanța apreciază că în acest fel este evitată complicarea raporturilor juridice existente între părțile litigiului de față și terțele persoane arătate, preîntâmpinându-se așadar alte litigii care, evident, nu sunt de dorit.

Având în vedere că a respins cererea fără a se pronunța pe fond, instanța a apreciat că nu se mai impun a fi soluționate în acest moment nici excepțiile invocate de pârâți prin întâmpinare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta M. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului, reclamanta a arătat că Tribunalul D. a respins cererea de chemare în judecată reținând că la 20.10.2014, deși instanța din oficiu, în temeiul art. 78 (2) C. a pus în discuție necesitatea introducerii în cauză a altor persoane, reclamanta, prin reprezentant convențional nu a solicitat introducerea în cauză a acestor persoane, considerând că acestea nu sunt prejudiciate niciun fel.

A mai arătat că a formulat notificări în temeiul L. 10/2001 alături de alți moștenitori.

Prin prezenta acțiune, a cerut ca instanța să constate calitatea de persoană îndreptățită la restituire, a sa, urmând să anuleze cele două dispoziții și să dispună restituirea în natură.

Față de cererea de chemare în judecată, instanța trebuia să analizeze dacă a respectat procedura prevăzută de Legea 10/2001, dacă este persoană îndreptățită.

Greșit instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată reținând că se impune a fi introduse în cauză și alte persoane în temeiul art. 78 alin. 2 C., ce sunt menționate în Dispoziție - terțe persoane - în condițiile în care dreptul acestor persoane nu este lezat prin stabilirea calității sale de persoană îndreptățită.

Altfel spus, a formulat notificări în baza L. 10/2001, unitatea deținătoare reține că a formulat aceste notificări, însă în cuprinsul dispoziției ... este uitată, menționându-se celelalte persoane îndreptățite.

Acești, terți, i-au cesionat drepturile succesorale anterior emiterii dispoziției pârâtului P. G., pe care l-a chemat deja în judecată, în calitate de pârât.

Prin cesionarea drepturilor de către P. G. de la numiții A. Steluța, I. G., R. L. L., acesta se subrogă în drepturile „terților”.

De fapt, instanța de fond, la ultimele termene de judecată a fost compusă din judecătorii desemnați pentru permanență, iar fiecare a avut alte puncte de vedere cu privire la speță, pentru că altfel, titularul completului de judecată, anterior, la cererea sa, a stabilit cadrul procesual.

Cu privire la neintroducerea în cauză a altor persoane, a arătat că:

Prin Dispoziția nr._/13.11.2006 care se emite în baza Notificărilor nr. 1465/N/2001, 1517/N/2001, 1466/N/2001 și 1519/N/2001 se menționează în antet că și ea, M. C. a formulat aceste notificări, însă i se atribuie doar lui ... P. G., suprafața de 43 ha teren și distinct, 139,0819 ha, reținându-se că tot terenul a aparținut lui C. N. și că ... cesionarul, P. G., se subrogă în toate drepturile de moștenire de la defunctul C. N., prin defuncta N. M., respectiv prin defunctul I. M..

Deoarece în suprafața totală restituită greșit lui P. G. cu mențiunea că aparține lui C. N. intră terenul deținut în proprietate anterior decesului acestuia prin dotă și donație de către I. M., a solicitat să fie introdus în cauză și pârâtul P. G..

Suprafață totală de 53,4 ha situată în C., zona Craiovița Nouă, cart. Cernele și . ce nu a aparținut lui N. C., fiind expropriat de la moștenitorii săi.

Terenul în suprafață totală de 53,4 ha situat în C., zona Craiovița Nouă, cart. Cernele și . bunicii sale paterne I. M., fostă N., dobândit de aceasta prin două acte autentice, respectiv:

-prin Actul dotal din 12.02.1934, numiții C. N. și J.

N., în calitate de părinți și M. M. T., în calitate de mătușă „îi constituim ca dotă" la „trecerea în căsătorie a fiicei și nepoata noastră M. N. cu dl. Ș. GHE. I. următoarele":

a)J. N., mama - 25 ha pământ arabil, pe terenul corn. Urdinița „pe care îl are și ea ca donație dată de tatăl său I. N., cu actul autentificat sub nr. 2989/1933, transcris la Tribunalul D. la nr. 8376/1933";

b)C. N., tată - 4, 5 ha pământ arabil, situat pe terenul . prin „cumpărătură cu actul autentificai sub nr. 4540/1930 și transcris la nr. 9778/1930;

- un loc de casă situat în C., Calea Brestei, nr. 178, împreună cu 2 corpuri de casă, primul compus din 6 camere și al doilea din 3 camere și pivniță, plus două magazii de lemne prin „cumpărătură de la ȘT. T. și A . GHIBIRLETE cu actul de vânzare autentificat sub nr. 2820 și 3036 și transcris la nr. 4194 și 4461/1919 la Tribunalul D.;

c)M. M.T., mătușă - 5,5 ha pământ, pe teritoriul . din 6 bucăți", toate cumpărate prin acte autentice, transcrise la Tribunalul D., așa cum se menționează în cuprinsul actului dotal.

Suprafața dotală menționată în acest act dotal este de 35 ha.

Suprafața totală de teren intră în patrimoniul beneficiarului actului dotal la data autentificării lui, 12.02.1934.

-prin Actul de donație din 21.10.1944, transcris la Tribunalul D. sub nr. 1787, C. N. și J. N. „îi donăm cu dispensă de

raport" fiicei noastre M. ST. I., născută N., „următoarea avere

imobilă situată pe teritoriul comunelor Cernele și suburbia Craiovița":

- o bucată de pământ loc de casă în mărime de 648 mp, împreună cu o

casă de zid, compusă din 2 camere și antreu, o magazie, precum și o altă construcție cu3 camere si bucătărie;

- 1 ha teren arabil,

-o bucată de pământ, plantată de curând cu puieți de salcâm, în suprafață de 8476 mp;

- o bucată de teren arabil în suprafață de 50 ari; -

- o bucată de teren arabil în suprafață de 1,50 ha;

- o bucată de teren arabil în suprafață de 1 ha,

- o bucată de teren arabil în suprafață de 1 ha;

- o bucată de teren arabil în suprafață de 2 ha

- o bucată de teren arabil în suprafață de 1 ha;

- o bucată de teren arabil în suprafață de 5012 mp;

- o bucată de teren arabil în suprafață de 1 ha;

- o bucată de teren arabil în suprafață de Iha;

- o bucată de teren arabil în suprafață de 1 ha;

-2 ha pământ arabil;

-1 ha pământ arabil;

- o bucată de teren arabil în suprafață de 1 ha,

- o bucată de pământ în suprafață de 50 ari;

- 1,5 ha pământ teren arabil.

„Bucățile de pământ de la punctele 1, 2, 3 și 11 fac parte din cel dat după Legea rurală de la 1864, iar restul, din cel dat după Legea agrară din 1921, fiind complet achitat către stat".

Conform mențiunilor din actul de donație „subsemnații donatori

stăpânim această avere în porțiuni egale ca moștenire

rămasă de la defunctul nostru fiu, M. C. N. și o donăm fiicei noastre M. Șt. I., născută N., cu dispensă de raport, intrând în posesia de drept și de fapt a averii ce face obiectul acestei donațiuni chiar de astăzi data autentificării prezentului act"... 21.10.1944.

Întreaga suprafață cuprinsă în acest act de donație este de 18,4 ha.

N. C. a avut o moșie de aproximativ 246,75 ha, din care i-a înzestrat pe fiul său, N. M. și pe cele două fiice; cu precizarea că în actul dotal din 1934, D. 4,5 ha le donează N. C., restul terenului este donat de J. N. din zestrea sa, conform mențiunilor din act.

Toată suprafața de 18,4 ha și cele două case (ce au făcut obiectul actului de donație) reprezintă doar o parte din terenul primit zestre de N. M., decedat pe front, fără posteritate, astfel încât această zestre este donată autoarei sale I. M..

N. C. a decedat la 05.06.1945.

La data de 15.08.1945 se expropriază de la moștenitorii lui C. N., conform mențiunilor din Fișa Moșiei, suprafața totală de 44 ha (42,5 ha teren arabil), iar conform Hotărârii nr.56 din 10.09.1946 „Dăm hotărâre definitivă cu putere executorie, expropriind total, proprietatea: C. N., J. N. și fiul decedat M. C, N.."

„Moșiile se compun din mai multe parcele ... "existând mențiunea că se expropriază și se predă Ocolului Silvic C. pădurea de salcâmi.

Or, în această suprafață expropriată, intră în integralitate terenul donat de C. N. și J. N. la 21.10.1944, cel care are ca obiect cele 18 bucăți de teren, în care este inclusă și pădurea de salcâm.

La data de 26.03.1947 se dezbate partajul de pe urma autorului: C. N. între soția sa, J. N. și fiicele sale, I. M. și Calea C..

Masa succesorală se compune din terenurile intravilane, vetrele de casă, casele și o singură bucată de teren de 1,5 ha, grădina din C., Calea Brestei, nr. .186-188.

În baza Legii nr.10/2001 reclamanta arată că a formulat notificările nr. 1465/N/2001 (formulată de toți moștenitorii), 1517/N/2001, 1466/N/2001 (formulată de M. C. și de I. G.) și 1519/N/2001.

Deși este persoană îndreptățită în înțelesul Legii 10/2001 (terenul fiind expropriat de la bunica paternă, I. M.), formulând notificare în termenul prevăzut de lege, ei nu-i este comunicată nicio dispoziție, iar Dispoziția nr.7434 / 14.10.2003 se emite ca urmare a Notificării nr. 1517/N/2001, însă ea a fost omisă ... considerându-se ca persoane îndreptățite doar A. Steluța, I. G. și R. L..

În condițiile în care asupra notificării sale Primăria Mun. C. nu se pronunță și nici nu îi comunică Dispoziția nr. 7434 emisă pentru Notificare nr. 1517/N/2001 (în care și ea era solicitantă), a fost determinată să promoveze prezenta acțiune.

Chiar prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta recunoaște că aceste dispoziții nu i-au fost comunicate reclamantei.

Deci, obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă doar terenul primit zestre și dotă de bunica sa, I. M., cu 23 ani și respectiv 1 an înainte de a fi confiscate abuziv imobilele de regimul comunist

Din cronologia încheierii actelor rezultă în mod clar că aceste terenuri nu au aparținut străbunicului său N. C. la momentul confiscării.

Cele două proprietăți, cea a lui N. C-tin și cea a numitei I. M., născută N., sunt proprietăți distincte, cu roluri agricole și fiscale distincte.

Mai târziu, la 19.02.2004, prin contractul de vânzare cumpărare de drepturi succesorale, autentificat sub nr.1177, se înstrăinează „domnului P. G. toate drepturile succesorale legale și testamentare" ce se cuvin „în urma dezbaterii succesiunii defunctului N. C.".

Conform contractului, există mențiunea că nu fac obiectul acestui contract anumite bunuri dobândite prin cele două certificate de moștenitor: 182/2002 și_ și nici bunurile dobîndite pînă azi, data autentificării".

Or, în succesiunea lui C. N. nu poate să intre decât ce acesta avea la data decesului său, la 05.06.1945, neputînd intra terenul pe care bunica sa, I. M. l-a primit dotă în 1937 și nici cel care a făcut obiectul donației din 1944.

Ulterior, ca urmare a acestui contract de drepturi succesorale, Primăria C. îl consideră pe cesionarul P. G., moștenitor legal, fără a face

distincție între calitatea de moștenitor reglementată succesiv, atât prin Legea nr.18/1991, art. 13, pct. 1, dar, în mod expres și prin art. 8 alin. 1 și 2 din L. nr. 1/2000.

Solicită să se admită și contestația împotriva Dispoziției nr._/13.11.2006 care se emite în baza Notificărilor nr. 1465/N/2001, 1517/N/2001, 1466/N/2001 si 1519/N/2001 și se menționează în antet că și ea a formulat aceste notificări, însă i se atribuie doar lui ... P. G., suprafața de 43 ha teren și distinct, 139,0819 ha, reținându-se că tot terenul a aparținut lui C. N. și că ... cesionarul, P. G., se subrogă în toate drepturile de moștenire de la defunctul C. N., prin defuncta N. M., respectiv prin defunctul I. M..

Deoarece în suprafața totală restituită greșit lui P. G. cu mențiunea că aparține lui C. N. intră terenul deținut în proprietate anterior decesului acestuia prin dotă și donație de către I. M., solicită obligarea pârâtului P. G. să-i lase liber terenul în suprafață totală de 53,4 ha situat în C., zona Craiovița Nouă, cart. Cernele și . nu a aparținut lui N. C., fiind expropriat de la moștenitorii săi.

Între P. G., M. A. și ultimul dobânditor, . C., care a chemat în judecată C. Județeană D. și C. L. C. s-a purtat un litigiu într-un dosar având ca obiect plângere împotriva HCJ 3271/12.10.2006, iar prin s.c. 8557/23.11.2009, Judecătoria Tg. M., îndosarul nr. 8727._ (nr. în format vechi 884/2010) a respins acțiunea formulată de . C., reținând că petenta „nu justifică calitate de persoană îndreptățită pentru că prin moștenire nu se înțelege decât transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în ființă și care a dobândit calitatea în temeiul Legii 18/1991", menționându-se totodată că „numai moștenitorii ultimului proprietar defunct pot beneficia de prevederile reparatorii prin repuneri în termenul de acceptare a moștenirii, căci numai aceștia au vocație succesorală".

Tribunalul M. prin dec 486/10.06.2010 a respins recursul declarat de . C. împotriva s.c. 8557/23.11.2009 a judecătoriei Tg. M., reținând că prin contractele de vânzare cumpărare (cele patru contracte: 1177/19.02.2004, 1153/19.02.2004, 353/29.09.2004, 1303/22.08.2005) s-au transmis succesiv de la moștenitorii defunctului N. C-tin doar drepturile succesorale legale și testamentare ce se cuvin în urma dezbaterii succesiunii defunctului N. C-tin.

NU S-A VÎNDUT CALITATEA DE MOȘTENITOR, ci doar drepturi succesorale după N. C-tin, nu și după N. M. (fostă I. M.).

Solicită în temeiul art. 480 pct. 3 teza I C. admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare Ia Tribunalul D. pentru a se pronunța pe fondul cauzei;

În subsidiar, judecind în fond cauza, solicită admiterea contestației așa cum a fost precizată la data de 16.06.2014 și:

- anularea Dispoziției nr. 7434/14.10.2002 și Dispoziția nr._/13.11.2006, ambele emise de P. M. C., ca urmare a notificărilor formulate de reclamantă: 1465/N/2001, 1517/N/2001, 1466/N/2001, 1519/N/2001, DISPOZIȚII CE NU MI-AU FOST COMUNICATE, astfel încât urmează:

-să se constatate calitatea de persoană îndreptățită la restituire, în înțelesul Legii nr.

.0/2001, obligând pârâtele să dispună restituirea în natură a imobilului teren arabil în

suprafață totală de 53,4 ha situat în C., zona Craiovița Nouă, cart. Cernele și . despăgubiri pentru construcțiile case de locuit, expropriate și demolate

abuziv de regimul comunist, situate pe terenul din .> In teză subsidiară, în măsura în care nu este posibilă restituirea în natură, să fie obligate pârâtele la despăgubiri, atât pentru teren, cât și pentru construcții.

Apelul este fondat, pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă „În cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare; trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța de apel, precum și necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.”

În speță, sunt îndeplinite prevederile art. 480 alin. 3 teza I Cod procedură civilă, deoarece Tribunalul D. în mod greșit a soluționat litigiul dintre părți fără a intra în cercetarea fondului, apreciind că în cauză sunt incidente prevederile art. 78 alin. 2 Cod procedură civilă.

Potrivit art. 78 alin.2 Cod procedură civilă „ În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond”.

Chiar din conținutul textului de lege citat rezultă că, necesitatea introducerii în cauză a altor persoane va fi pusă în discuția părților de către judecător numai „când raportul juridic dedus judecății o impune”, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății.

Astfel, reclamanta M. C. ( alături de ceilalți moștenitori ai autorilor comuni ) a formulat în baza Legii nr. 10/2001 notificările nr.1465/N/2001, 1466/N/2001, 1517/N/2001 și 1519/N/2001, prin care a solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri bănești pentru toate terenurile pe care le-au moștenit.

În urma soluționării notificărilor formulate în baza Legii 10/2001 Primăria C. a emis Dispozițiile nr.7434/14 oct.2002 și_/13 noiembrie 2006.

Prin Dispoziția nr.7434/14 oct.2002 Primăria M. C. prin Primar a dispus înaintarea Notificării nr.1517/N/2001 către Prefectura Jud.D., cu propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești (eventual titluri de valoare), la valoarea estimată de A. Steluța, I. G. și R. L..

Prin Dispoziția nr._ din 13 noiembrie 2006, Primăria M. C. prin Primar a luat act de dispozițiile sentinței civile nr.292/13 iulie 2004 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr.1323/civ/2004, definitivă și irevocabilă, și a propus acordarea despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 către . Fotbalului Craiovean SRL, pentru suprafața de 43 ha., situată în intravilanul Mun. C., imposibil de restituit în natură, ocupată de construcții aparținând cartierelor Craiovița V., Craiovița Nouă și afectate de detalii de sistematizare, potrivit raportului de expertiză întocmit în dosarul nr.1323/civ/2004, și sentinței civile nr.292/2004 pronunțată de Tribunalul D. și pentru construcțiile expropriate și demolate notificate sub nr.1517/N/2001, 1518/N/2001, 1519/N/2001, 1464/N/2001, 1465/N/2001, 1466/N/2001, 59/N/2002 și 54/N/2002.

Observând cele două dispoziții emise de Primăria M. C. prin Primar, se constată că deși reclamanta M. C. a formulat notificări alături de ceilalți moștenitori ai autorilor comuni, aceasta a fost menționată numai în cuprinsul Dispoziției nr._/13 nov.2006, fără a fi trecută în cuprinsul celeilalte dispoziții emisă în baza Legii 10/2001, respectiv Dispoziția nr.7434/14 oct.2002.

Mai mult, cele două dispoziții emise în baza Legii nr.10/2001 nu i-au fost comunicate reclamantei, în condițiile în care pârâta Primăria M. C. nu a depus la dosar dovada comunicării acestora așa cum prevede expres art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Faptul că, prin întâmpinarea depusă la fila 12 în dosarul de fond pârâta susține că a comunicat dispozițiile emise în baza Legii nr. 10/2001 la momentul emiterii lor, este irelevant din punct de vedere juridic, câtă vreme pârâta nu face dovada comunicării acestora către reclamantă în conformitate cu cerințele legii.

În atare situație, reclamanta în mod legal a uzat de calea contestației prevăzută de art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, contestând dispozițiile nr._/13 nov.2006 și nr.7434/14 oct.2002 emise de Primăria M. C. prin Primar.

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată la data de 16 iunie 2014 rezultă că reclamanta M. C. nu contestă îndreptățirea celorlalți moștenitori la măsuri reparatorii, reclamanta solicitând în instanță anularea dispozițiilor emise în baza Legii nr.10/2001 pe de o parte în vederea recunoașterii și a calității sale de persoană îndreptățită, iar pe de altă parte în sensul modificării modalității de acordare a măsurilor reparatorii, respectiv restituirea în natură a terenurilor notificate, în locul acordării de despăgubiri civile prin echivalent.

Cum principiul restituirii în natură a imobilelor ce formează obiectul Legii nr.10/2001 primează în raport cu celelalte modalități de restituire, contestația formulată de reclamanta M. C. se înscrie perfect în cerințele impuse de art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, examinarea pe fond a acesteia nefiind condiționată de participarea la proces a celorlalte persoane care au formulat notificare în baza Legii nr.10/2001.

Prin urmare, Curtea constată că în speță nu sunt incidente prevederile art.78 alin.2 din Noul Cod de procedură civilă, situație în care în mod greșit Tribunalul D. a respins contestația formulată de reclamantă, pe considerentul că este necesară introducerea în proces a tuturor persoanelor care au formulat notificare în baza Legii nr.10/2001, și ca o consecință, în mod nelegal contestația acesteia nu a fost examinată pe fond.

Câtă vreme reclamanta nu contestă îndreptățirea celorlalți moștenitori, aceasta are dreptul să i se examineze pe fond contestația, pentru a se stabili dacă are calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr.10/2001 și dacă modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii poate fi schimbată, respectiv dacă este posibilă restituirea în natură în totalitate sau în parte a terenurilor notificate.

Solicitarea reclamantei prin acțiunea formulată în instanță este în concordanță și cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care consacră accesul liber la justiție, liberul acces la justiție fiind consacrat ca drept cetățenesc fundamental atât prin art. 21 din Constituția României cât și prin art. 10 din Declarația universală a drepturilor omului și prin art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză sunt incidente prevederile art. 480 alin. 3 teza I Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită apelul și anulând sentința, va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul D. pentru examinarea pe fond a contestației formulată de reclamanta M. C..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelanta reclamantă M. C., domiciliată în mun. C., .. 97 împotriva sentinței civile nr.440 din 27.10.2014 pronunțată de Tribunalul D., Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. de Aplicare a Legii 10/2001 și P. M. C. și P. G., ambii cu sediul în mun. C., ., nr. 7, județul D..

Anulează sentința civilă nr.440 din 27.10.2014 pronunțată de Tribunalul D., Secția I Civilă, în dosarul nr._, și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul D..

Definitivă

Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2015.

Red.jud.C.S.

Tehn.MC/5 ex.

Data red.11.03.2015

j.f. D.O.